Examinarea cu lichide penetrante

Examinarea cu lichide penetrante

1. Notiuni generale. Terminologie

SR EN 571-1. Examinari cu lichide penetrante. Partea 1: Principii generale.

Capilaritate - capacitatea unor lichide de a patrunde in cavitati mici sau in fisuri.

Prin cavitate mica se intelege acea cavitate a carei dimensiune minima la suprafata piesei examinate este o dimensiune capilara.

Avand in vedere aceasta caracteristica, discontinuitatile ce pot fi puse in evidenta prin aceste metode de examinare pot fi impartite in urmatoarele grupe :

discontinuitati mici la care dimensiunile dupa trei directii sunt de acelasi ordin de marime (deci de dimensiuni capilare);

discontinuitati tubulare (fig.1) care au dimensiunile de marime capilara dupa doua directii, iar cea de-a treia dimensiune este mult mai mare;

discontinuitati de tipul fisurilor, crapaturilor, rupturilor, stratificarilor (v. fig.

1 si 2) la care una dintre dimensiuni este capilara, iar celelalte doua sunt

mult mai mari.

Pentru a putea patrunde in discontinuitati trebuie ca lichidele utilizate la control sa ude materialul piesei examinate (0 < 90°) ca in figura l.

Metode capilare - metode de examinare bazate pe fenomenul de capilaritate de exemplu: examinarea cu lichide penetrante (PT).

Forta capilara F_c, care determina patrunderea lichidului in cavitati este data de relatia:

(1)

in care: σ - coeficientul de tensiune superficiala;

L - lungimea conturului pe care actioneaza forta capilara;

θ - unghiul de umectare.

Coeficientul de tensiune superficiala σ, depinde de natura lichidului si de temperatura. Valoarea unghiului de umectare, θ, depinde atat de natura lichidului cat si de cea a solidului cu care vine in contact si este influentata intr-o oarecare masura si de mediul gazos in care se afla ansamblul lor. Ea este puternic influentata de impuritatile existente pe suprafata discontinuitatii.

Legea lui Jurin inaltimea unei coloane de lichid aflata in echilibru intr-un spatiu capilar cilindric de raza r se determina cu relatiile:

pentru discontinuitati tubulare cu sectiune patrata sau circulara

(3)

pentru discontinuitati tip fisura, unde lungimea l >> b.

in care: h - inaltimea coloanei de lichid;

b - dimensiunea capilara;

ρ - masa volumica a lichidului;

g - acceleratia gravitationala.

Relatie arata ca, alaturi de caracteristicile lichidului (σ, ρ), un rol important il are starea de curatenie a suprafetei controlate (evidentiata prin θ). Discontinuitatile cu deschidere mica asigura o presiune capilara ridicata, ceea ce explica marea sensibilitate a metodei de examinare.

De retinut reusita examinarii depinde de valoarea tensiunii superfi­ciale, puternic influentata de temperatura si de starea de curatenie a suprafetei.

Penetrant - lichid avand proprietatea de a patrunde in cavitatile, fisurile etc., de pe suprafata unui material si de a ramane in ele in timpul indepartarii excesului de penetrant.

Cantitatea si viteza cu care penetrantul patrunde in discontinuitati depinde de tensiunea superficiala, coeziunea, adeziunea si vascozitatea sa, precum si de temperatura si starea suprafetei materialului si a interiorului discontinuitatii.

Sinonim: lichid penetrant.

• Penetrantii pot fi: colorati, fluorescenti si micsti (colorati + fluorescenti).

Developant - material absorbant, aplicat pe suprafata examinata, dupa indepartarea excesului de penetrant, in scopul extragerii penetrantului din discontinuitati si a formarii unui fond contrastant cu penetrantul.

Principalele substante folosite ca developanti: caolinul, talcul, zeolitul, oxidul de magneziu, creta, au toate culoare alba.

• Developantii pot fi: uscati (pulbere uscata) si umezi (pulbere in suspensie pe baza de apa, alcool, acetona etc.).

Set de produse. Sinonim: familie de produse - totalitatea substantelor care permit efectuarea unei examinari cu lichide penetrante, livrate unitar de catre producator.

El se compune din cel putin doua elemente: penetrantul si developantul, carora, de obicei, li se adauga un degresant (tabelul 1).

Tabelul l

Produse de examinare (conf. SR EN 571-1)

Exemplu de notare a unei familii de produse: EN 571-1 IAa-2, ultima cifra reprezentand nivelul sensibilitatii conform viitorului standard EN 571-2, in curs de aparitie.

Examinare cu lichide penetrante (PT) - succesiune de operatii in care se foloseste un set de lichide penetrante, intr-o anumita ordine, in vederea detectarii discontinuitatilor superficiale deschise (fig. 2).

Operatiile, necesare efectuarii examinarii cu lichide penetrante, sunt:

In aexa 1 sunt sintetizate etapele principale necesare examinarii cu lichide penetrante, conform SR EN 571-1.

Metode de examinare cu lichide penetrante

In practica se folosesc frecvent doua metode de baza ale examinarii cu lichide penetrante:

metoda colorarii, la care penetrantul este un lichid colorat (de obicei rosu), iar observarea se face in lumina alba, obisnuita. Indicatiile de defect apar ca pete de culoare rosie pe fondul alb al developantului.

metoda fluorescentei, la care penetrantul este un lichid fluorescent, iar observarea se face in lumina ultravioleta, intr-o camera intunecata. Indicatiile de defect apar ca pete luminoase (de obicei galben-verzui) pe fondul inchis al developantului (in mod obisnuit de culoare indigo, ca urmare a folosirii unui filtru la lampa de radiatii ultraviolete).

Observatii:

1. Sensibilitatea examinarii prin metoda fluorescentei este mai mare decat cea a metodei colorarii.

2. Se pot folosi si penetranti colorati avand si proprietatea de fluorescenta. Metoda respectiva, a colorarii si fluorescentei, imbina particularitatile celor doua metode de baza.

2. Tehnologia examinarii cu lichide penetrante

Modul in care se efectueaza examinarea cu lichide penetrante este descris in standardul SR EN 571-1 care prezinta pe larg operatiile 1^o.8^o, enumerate mai inainte.

1^o. Curatirea suprafetei

Aceasta operatie este esentiala pentru reusita examinarii si are drept scop indepartarea murdariei, oxizilor si, in special, a substantelor grase de pe suprafata, astfel incat sa se asigure patrunderea penetrantului in cavitatile discontinuitatilor.

Se pot folosi acele metode de curatire care nu conduc la obturarea discontinuitatilor:

curatirea mecanica cu perii de sarma moale;

spalarea cu apa, preferabil calda;

spalarea cu solventi organici (benzen, acetona, benzina usoara, white-spirit, tetraclorura de carbon, tricloretilena etc);

spalarea cu solutii de detergenti;

decaparea chimica;

curatirea cu ultrasunete;

curatirea cu vapori de solventi etc. (v. anexa 5).

Observatie: nu se recomanda examinarea cu lichide penetrante a unor suprafete a caror rugozitate depaseste valoarea Ra > 12,5 mm.

2^o. Penetrarea

Aplicarea penetrantului pe suprafata controlata se poate face prin: pensulare, stropire, pulverizare, imersie.

Stratul de penetrant va fi depus uniform intr-un strat subtire si va fi mentinut un timp, astfel incat lichidul sa poata patrunde cat mai adanc in cavitatea discontinuitatilor. Se pot folosi recomandarile producatorului setului de lichide penetrante, sau valorile recomandate de standard (v. tabelul 2).

Parametrii de lucru la PT Tabelul 2

3^o. Indepartarea excesului de penetrant

Dupa scurgerea timpului de penetrare excesul de penetrant se inlatura cat mai bine de pe suprafata de controlat; in urma acestei operatii trebuie sa ramana penetrant numai in cavitatile discontinuitatilor. Modalitatea de inlaturare a excesului de penetrant depinde de natura acestuia si, implicit, de natura agentilor intermediari (solventi) folositi pentru indepartarea lui.

Daca penetrantul este solubil in apa excesul de penetrant se poate indeparta prin clatire sau stropire cu jet de apa (temperatura 15 50 ⁰C, cu conditia de a nu depasi punctul de fiebere al penetrantului, presiunea sub 2,5 bar) si stergere cu tampoane din materiale textile, fara scame.

Penetrantul solubil in solvent organic se indeparteaza in doua etape:

se indeparteaza cat se poate de mult penetrant prin stergerea suprafetei cu o panza curata si uscata;

stergerea cu un tampon imbibat in solvent, apoi cu un tampon uscat.

Operatia de indepartare a excesului de penetrant continua pana la disparitia fondului colorat sau fluorescent, evitandu-se insa spalarea excesiva. Aceasta se verifica prin observarea suprafetei in lumina alba/ultravioleta.

Observatie:

Exista o categorie speciala de penetranti, denumiti - cu postemulsionare - a caror indepartare necesita folosirea, in prealabil, a unor emulgator, aplicati pe suprafata acoperita cu penetrant. Se formeaza o spuma ce se indeparteaza prin spalare cu apa (v. anexa 1). Scopul acestei tehnici este sporirea sensibilitatii examinarii.

4^o. Uscarea suprafetei

Imediat dupa indepartarea excesului de penetrant suprafata supusa examinarii se usuca prin unul sau mai multe din urmatoarele procedee:

stergere;

evaporare naturala;

evaporare fortata sub actiunea aerului la o temperatura maxima de

50 ⁰C, dar mai mica decat temperatura de fierbere a penetrantului.

Suprafata se considera uscata in momentul disparitiei petelor de umezeala. Se va evita uscarea excesiva.

5^o. Developarea

Aceasta operatie consta in depunerea pe suprafata a unui strat subtire si uniform de developant, capabil sa extraga din cavitatile discontinuitatilor, penetrantul ramas dupa operatia de indepartare a excesului de penetrant (operatia 3⁰).

Developantii uscati se aplica prin pulverizare sau prin introducerea piesei intr-o camera cu atmosfera de pulbere controlata. Dupa scoatere piesa se scutura usor de excesul de developant.

Developantii umezi se agita pentru a se produce amestecarea suspensiei si se aplica prin pulverizare sau prin imersarea piesei in suspensie.

Developantul trebuie sa acopere suprafata uniform, stratul fiind subtire, fara depozite de pulbere care pot masca discontinuitatile fine.

Timpul de developare se masoara din momentul uscarii complete a developantului aplicat. El este cuprins intre 730 minute si de regula este egal cu timpul de penetrare:

t_d = (0,5 1) t_p (4)

Se poate consulta si tabelul 2.

6^o. Examinarea (observarea) suprafetei

Suprafetele controlate cu penetranti colorati se examineaza la lumina naturala sau artificiala cu un flux de minimum 500 lx. Acest flux luminos poate fi asigurat de o lampa cu incandescenta de 100 W la o distanta de 0,2 m sau un tub fluorescent de 80 W la o distanta de 1 m.

Suprafetele controlate cu penetranti fluorescenti se examineaza in incinte intunecate folosind lampi ce emit radiatii ultraviolete in domeniul de 330-390 nm lungime de unda. Suprafetele se ilumineaza astfel incat sa nu se produca umbre sau reflexii. Unghiul dintre normala la suprafata si directia de examinare nu va depasi 30⁰.

Pentru a decela indicatii care se pot contopi datorita difuziei excesive a penetrantului in developant, se recomanda ca examinarea sa se faca din momentul aplicarii developantului, continuandu-se apoi la diferite intervale de timp, inainte si dupa scurgerea timpului minim de developare.

7^o. Interpretarea rezultatelor

Prezenta unei cantitati evidente de penetrant pe fondul developantului se numeste indicatie. Ea poate fi:

- o pata de culoare rosie pe fond alb - la metoda colorarii;

- o pata luminoasa (de obicei galben, galben-verzui) pe fondul inchis al developantului (de obicei de culoare indigo, ca urmare a folosirii unui filtru indigo-violet la lampa de radiatii ultraviolete).

In functie de concludenta lor indicatiile pot fi:

indicatie relevanta sau concludenta, care poate fi asociata prezentei unei discontinuitati;

indicatie nerelevanta sau neconcludenta, provocata de o alta cauza decat prezenta unei discontinuitati, de obicei datorata unei tehnici operatorii incorecte;

indicatie falsa, datorata configuratiei geometrice a suprafetelor, crustelor, oxizilor etc.

In afara petelor de culoare sau lumina clare, se considera ca fiind indicatii si tentele de culoare, reprezentand pete difuze pe o suprafata relativ intinsa a suprafetei (de exemplu, cea provenind de la grupari de pori mici).

In anexa 2. sunt reprezentate cateva tipuri de indicatii caracteristice, obtinute la examinarea cu lichide penetrante.

Indicatiile relevante se interpreteaza luand in consideratie configuratia lor, locul de amplasare pe suprafata piesei si evolutia lor pe durata developarii (observarea se va face de cateva ori la intervale de timp incepand de la 1 minut si continuand cu 5, 15 si 30 minute. Evolutia in timp a indicatiei poate oferi date asupra deschiderii discontinuitatii si marimii cavitatii acestuia).

Se pot adauga informatiile legate de natura materialului si tehnologia de obtinere a piesei. Se recomanda indepartarea developantului din locurile unde au aparut indicatii si examinarea vizuala a zonelor respective folosindu-se o lupa. In cazul aparitiei indicatiilor neconcludente, suprafata sau portiunea de suprafata se supune din nou examinarii, cu repetarea tuturor fazelor, folosind acelasi tip de penetrant si aceeasi tehnica de lucru.

Pentru luarea deciziei A/R se apeleaza la un criteriu de acceptare/respingere. In anexa 3 este prezentat un extras din 'Prescriptiile tehnice CR6-99' ale I.S.C.I.R., referitoare la examinarea cu lichide penetrante a imbinarilor sudate ale elementelor mecanice sub presiune si instalatiilor de ridicat. Se mai poate folosi si standardul SR EN ISO 25817.

8^o. Curatirea finala

Suprafata examinata se curata de developant si penetrant prin spalare cu apa sau stergere cu solvent, imediat ce s-a terminat procesul de examinare.

3. Modul de lucru

Dupa documentare, studentii vor executa o inspectie cu lichide penetrante, parcurgand etapele 1^o 8^o, descrise la punctul 2. Decizia A/R se va adopta pe baza unui criteriu, impus de cadrul didactic.

La sfarsit se va completa raportul se examinare, al carui model este prezentat in anexa

In continuare, studentii vor efectua unul sau mai multe, din experimentele 1 - 3, descrise in cele ce urmeaza.

 

Experimente si aplicatii

Experimentul nr. 1: Determinarea sensibilitatii goemetrice a controlului cu ajutorul etalonului Miller.

Scop: Insusirea notiunii de sensibilitate a controlului si a modului de utilizare a etalonului Miller.

Notiuni teoretice. Terminologie.

Sensibilitate - vezi terminologie generala.

Sensibilitate goemetrica - insusirea unei metode de examinare cu lichide penetrante de a oferi indicatii cat mai mari de la o discontinuitate cu anumite dimensiuni.

Etalon Miller - dispozitiv care imita o discontinuitate plana, prin alaturarea a doi cilindri ingrijit prelucrati (fig. 3).

Etalonul poate fi folosit pentru aprecierea sensibilitatii materialelor folosite la examinarea cu lichide penetrante.

Modul de lucru:

Se demonteaza etalonul Miller, se sterge cu o bucata de material textil imbibat in solvent. Cilindrii se degreseaza foarte bine cu solvent, se centreaza apoi se inchide etalonul strangand bine piulita.

Se masoara cu un microscop deschiderea b a discontinuitatii artificiale de pe etalon.

Se efectueaza examinarea cu lichide penetrante a discontinuitatii pe intreaga circumferinta folosind materialele si parametrii de lucru testati, dupa metodologia prezentata la punctul 2.

Dupa expirarea timpului de developare se masoara latimea indicatiei x_i (fig.4) pe diferite portiuni de lungime l_i si se calculeaza o medie ponderata x_m a latimii indicatiei:

in conditiile in care: l₁ + l₂ + + l_n = pD (5)

D fiind diametrul portiunii cilindrice a etalonului.

Se determina sensibilitatea geometrica S_g pe baza raportului dintre deschiderea discontinuitatii b si latimea indicatiei de defect x, conform relatiei:

S_g = 1 - (6)

Cu cat valoarea obtinuta este mai apropiata de 1 cu atat sensibilitatea geometrica e mai mare.

Pentru a compara mai multe seturi de lichide penetrante se parcurg etapele descrise mai inainte pentru fiecare set in parte si se alege acela care asigura cea mai mare sensibilitate goemetrica. In mod similar se pot compara si doua tehnologii de control cu parametri diferiti.

La sfarsit se intocmeste un referat de laborator, conform indicatiei cadrului didactic.

Experimentul nr. 2: Compararea a doua seturi de lichide penetrante folosind etalonul cu gauri.

Scop: Insusirea modului de utilizare a etalonului cu gauri.

Notiuni teoretice. Terminologie

Set de lichide penetrante - v. pct. 1.

Etalon cu gauri - placa metalica, confectionata din acelasi tip de material ca si cel al pieselor care urmeaza a se controla, avand trei gauri coaxiale de diametre diferite (4; 1; 0,1 mm), conform figurii 3.

Modul de lucru

Se curata etalonul, degresandu-se si uscandu-se cu atentie cu aer cald. Se verifica daca gaurile nu sunt infundate.

Se aplica penetrant pe fata de jos J si apoi developant pe fata de sus S.

Dupa scurgerea timpului de developare (5; 10 sau 15 minute), se masoara diametrul indicatiei circulare care apare pe developant. Se inregistreza timpul si diametrul indicatiei.

Se curata etalonul si se procedeaza ca mai inainte, folosindu-se cel de al doilea set de lichide penetrante.

Setul care, pentru acelasi timp de developare, produce indicatia cu cel mai mare diametru este mai sensibil.

Se intocmeste un referat de laborator, conform indicatiei cadrului didactic.

Experimentul nr. 3: Stabilirea conditiilor de examinare la temperaturi in afara limitelor produse de producator.

Scop: Insusirea modului de folosire a blocului de comparare tip P1si P2.

Modul de lucru

Se studiaza anexa 6

Se intocmeste o instructiune de lucru pentru cele doua cazuri posibile folosind unul din cele doua blocuri de comparare:

1 - suprafata de examinat se gaseste la o temperatura mai scazuta decat cea prevazuta de producator sau de normativele de control;

2 - suprafata de examinat se gaseste la o temperatura mai ridicata decat cea prescrisa.

Pentru incalzire se va folosi un cuptor electric iar pentru racire un frigider. Temperatura se va masura cu un termometru de incinta sau cu termometru de contact.

Se intocmeste un referat continand instructiunea de lucru si o fisa de observatie in care se descriu operatiile executate.

Anexa 1

Fig. 6. Etapele principale ale examinarii cu lichide penetrante

Anexa 2

Fig. 2. exemple de indicatii de defect

Criterii de acceptare/respingere a discontinutatilor

Nu sunt admise discontinuitati ale caror indicatii sunt liniare.

Nu sunt admise discontinuitati izolate, ce dau indicatii rotunjite, daca dimensiunea maxima a indicatiei este mai mare de 4 mm.

Se admit cel mult trei discontinuitati cu indicatii rotunjite cu dimensiunea maxima a indicatiei mai mica de 4 mm, situate in linie, cu conditia ca distanta dintre marginile indicatiilor sa fie de cel putin 1,5 mm, iar distanta dintre doua grupuri de acest fel sa fie de cel putin 90 mm.

Acceptarea/Respingerea discontinuitatilor detectate

conform Prescriptiilor Tehnice I.S.C.I.R. CR6 - 99

Observatii:

La examinarea echipamentelor, elementelor si componentelor instalatiilor de ridicat se aplica nivelul de acceptare l.

La examinarea echipamentelor sub presiune, conditiile minime de acceptare cresc, in ordinea severitatii acestora, astfel:

echipamentele sub presiune din categoriile I si II - nivel de acceptare 2;

echipamentele sub presiune din categoriile III si IV - nivel de acceptare l;

Pentru alte examinari, nivelurile de acceptare se stabilesc de la caz la caz, de catre organismele competente.

Anexa 4

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Laboratorul de Defectoscopie, Sala CF 105

Splaiul Independentei, 313, Sector 6

060032, Bucuresti

Tel: 402 9445

RAPORT DE EXAMINARE

CU LICHIDE PENETRANTE

Nr.../...

Beneficiar: .Adresa: .....

Comanda nr. ..Data efectuarii examinarii: ...........

Proba nr............Material..................

Procedeul de obtinere;.....Nr. plan de examinare:............

Modul de pregatire a produsului pentru examinare:..............

Procedura de lucru folosita: .......................

Criteriul Admis/Respins: ........................

Conditiile tehnice de efectuare a examinarii

Setul de lichide penetrante, producator, nr. lot: ................

Temperatura mediului ambiant: ......Temperatura piesei examinate: .....

Timpul de penetrare (min.): ....Timpul de developare (min.): .......

Uscare:................................

Modul de indepartare a excesului de penetrant: ................

Tipul si puterea lampii/iluminare pe suprafata: .................

Distanta dintre lampa si piesa (cm): ....................

Examinarea s-a efectuat: *........................

Rezultatele examinarii

Defecte constatate (denumire/simbol/standard): ................

Clasa de calitate prescrisa/constatata    .....................

Decizia: ADMIS RESPINS |
Prezentul raport, impreuna cu anexele, contine: ..pagini.

Responsabilitati

* inainte/dupa tratamentul termic, in cazul sudurilor, in stare finala, dupa primul strat, pe stratul de radacina etc.

Anexa 5

METODE DE CURATIRE

FOLOSITE LA EXAMINAREA CU LICHIDE PENETRANTE

1. Curatarea pieselor si materialelor

La alegerea metodei de curatire se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

natura impuritatilor si contaminantilor;

efectul metodei de curatire asupra piesei sau a materialului;

aplicabilitatea practica;

metode specifice impuse de documentatia de executie.

1.1. Curatirea cu detergenti

Detergentii sunt compusi neinflamabili, solubili in apa ce contin substante special destinate umectarii, emulsionarii si saponificarii unei varietati mari de substante impurificante ca de exemplu: grasimi, uleiuri, emulsii de racire, compusi pentru coloranti nepigmentanti etc. Se admite folosirea unor solutii alcaline, neutre sau acide cu conditia sa nu reactioneze chimic cu piesa supusa examinarii. Se folosesc in general solutii cu o concentratie de 4,5 6 g/1 (daca producatorul nu prescrie altfel) la o temperatura de 77 93 °C. Timpul de curatire este de cca. 10 15 minute.

1.2. Curatirea cu solventi

Solventii se folosesc pentru dizolvarea materialelor organice (grasimi, uleiuri, vaselina, paste, vopsele), nefiind recomandati pentru indepartarea impuritatilor anorganice (rugina, tunder, flux de sudare, stropi). Solventii trebuie sa fie lipsiti de reziduuri in special cand sunt aplicati direct, cu o pensula, sau in instalatii de imersare.

Observatie unele tipuri de solventi sunt inflamabili si/sau toxici. La utilizarea lor se vor respecta instructiunile producatorului referitoare la acest aspect.

1.3. Degresarea cu vapori

Este o metoda indicata pentru indepartarea grasimilor de pe suprafete si din discontinuitati. Trebuie avut in vedere faptul ca datorita timpului de contact relativ scurt dintre vapori si suprafetele de curatat se poate intampla sa nu se indeparteze impuritatile aflate in discontinuitati adanci. Din acest motiv se recomanda o imersare ulterioara in solvent. Metoda este neindicata pentru indepartarea impuritatilor anorganice si a unor straturi rasinoase (material plastic, lac, vopsea etc.).

1. Curatirea in baie alcalina

Baile alcaline se obtin din solutii apoase neimflamabile continand detergenti special selectati pentru a umecta, emulsiona si specifica contaminantii. Se pot folosi bai calde pentru indepartarea ruginii si a straturilor oxidate. Substantele din componenta baii se vor utiliza in conformitate cu instructiunile date de producator.

In general, se admite o concentratie de 6 12 g/1 la o temperatura de 8293°C.

Observatie piesele curatate in bai alcaline trebuie clatite cu apa si uscate prin incalzire.

Penetrantul se va aplica numai dupa ce temperatura suprafetei se incadreaza in domeniul admis pentru examinare, Pentru indepartarea impuritatilor anorganice si a unor impuritati organice de pe suprafetele unor piese agabaritice se pot folosi aburi alcalini, metode reprezentand o varianta a baii calde, intrucat uneori nu se pot indeparta impuritati aflate in discontinuitati adanci se recomanda o spalare ulterioara cu solvent.

1.5. Curatirea cu ultrasunete

Metoda permite combinarea actiunii detergentilor sau a solventilor cu efectul de agitare produs de ultrasunete. Se obtine o marire a eficientei si o micsorare a timpului de curatire. Dupa aplicarea acestei metode piesa va fi incalzita pentru a elimina urmele de detergent sau solvent din discontinuitati. Aplicarea penetrantului se va face dupa racirea piesei la o temperatura admisa pentru examinare.

1.6. Curatirea straturilor de vopsea

Operatiunea se efectueaza prin imersarea piesei in bai alcaline calde, fie prin aplicarea pe suprafata ei a unor solventi cu vascozitate redusa pentru aplicarea prin procedeul imersarii.

Ambele tipuri de solventi se folosesc in general la temperatura mediului ambiant. Dupa indepartarea stratului de vopsea piesele se spala cu apa si se usuca.

1.7. Curatirea mecanica

Pentru indepartarea unor impuritati ca rugina, oxizii, carburile, nisipul, sarurile se pot aplica metode de prelucrare mecanica (pilire, polizare, razuire, gaurire, filetare, rectificare, slefuire lichida, strunjire, debavurare, suflare cu alice sau cu bile din material plastic). Aceste metode pateaza sau deformeaza suprafata metalelor (in special a celor usoare ca Al, Ti, Mg, aliaje cu Be) putand afecta sensibilitatea metodei.

1.8. Decaparea cu acizi

Solutiile acide se folosesc pentru deruginarea suprafetelor sau pentru indepartarea unor straturi de material impurificat. Se vor respecta instructiunile de folosire date de producator.

Observatie urmele de acid se indeparteaza de pe suprafata piesei prin spalare cu apa. Ulterior, pe respectiva suprafata se aplica o solutie de neutralizare. Ea se usuca prin incalzire si se raceste inainte de aplicarea penetrantului.

La unele materiale exista posibilitatea eliberarii de hidrogen datorita actiunii acizilor. Asemenea piese trebuie degresate prin incalzire dupa operatiunea de decapare.

1.9. Tratarea pieselor ceramice in flacara

Metoda este utila pentru indepartarea impuritatilor anorganice si organice de pe suprafata pieselor ceramice. Arderea va avea loc intr-o atmosfera oxidanta, curata, la o temperatura ce nu degradeaza materialul.

2. Curatirea postoperatorie

2.1. Indepartarea developantului

Developantul uscat se indeparteaza cu un jet de aer filtrat de impuritatile uleioase sau prin spalare cu apa. Developantul umed se indeparteaza prin spalare manuala sau mecanica folosindu-se apa sau solutie de detergenti.

2.2. Indepartarea penetrantului

Pentru indepartarea urmelor reziduale de penetrant se recomanda degresarea cu vapori (minimum 10 minute), spalarea cu solvent (minim 15 minute) sau curatirea cu ultrasunete (minim 3 minute). Uneori se recomanda degresarea cu vapori urmata de o spalare cu solvent. Timpii corespunzatori se determina experimental.

Observatie generala

Inainte de a folosi diverse substante chimice in procesul de curatire, trebuie sa verificam daca ele sunt compatibile cu materialul examinat!

Anexa 6