Tehnologia de sudare cu flacara de gaze

Tehnologia de sudare cu flacara de gaze

Sudarea cu flacara de gaze este un procedeu de imbinare folosit inca mult in ateliere si pe santiere la sudarea tablelor subtiri de otel si a metalelor neferoase, in special pentru pozitii dificile, la reconditionarea pieselor de fonta si bronz, la incarcarea cu metale dure etc. Desi din caldura degajata de flacara numai circa 10% este folosita pentru operatia de sudare propriu-zisa, procedeul prezinta avantajul ca nu necesita aparate complicate sau retea electrica si deci poate fi folosit oriunde. Proce­deul prezinta economicitate la sudarea tablelor subtiri de otel si la unele metale neferoase insa, pe masura cresterii grosimilor de metal, productivitatea descreste si costul sudurilor executate se mareste, ceea ce limiteaza mult aplicarea lui economica.

Inaintea operatiei de sudare, piesele de sudat se prind din loc in loc, pentru ca rostul dintre ele sa ramana constant in tot timpul operatiei de sudare, astfel incat marginile de sudat sa nu se deplaseze intre ele. In functie de configuratia piesei, in loc de prinderi de sudura pot fi folosite clame de fixare a pieselor, care permit si o oarecare deplasare; calitatea sudurii este mai buna, deoarece dupa sudare tensiunile interne si deformatiile sunt mai reduse. Se mai recomanda sa fie folosite si pene de distantare introduse intre rosturi, spre a se evita micsorarea acestora sau eventual suprapunerea marginilor.

Pentru aducerea marginilor de imbinat la temperatura de sudare, este necesar ca acestea sa fie in prealabil incalzite, ceea ce constituie un mare inconvenient fata de alte procedee de sudare, deoarece incalzirea pro­duce transformari structurale in    zonele invecinate sudurii si deformatii mari ale pieselor sudate.

Tehnologia de sudare cu flacara de gaze presupune stabilirea urmatoarelor :

- regimul de sudare ;

- pregatirea rostului de sudare ;

- metoda de sudare ;

- modul operator ;

- eventuale tratamente termice .

- Regimul de sudare

Consta in alegerea puterii arzatorului, metalului de adaos, formei si structurii flacarii.

Puterea arzatorului, respectiv debitul volumetric specific de amestec gazos se face tabelar in functie de materialul sudat.

Valori ale debitului volumetric specific

Metalul de adaos se alege ca diametru si compozitie in functie de grosimea si compozitia chimica a metalului de baza. Diametrul metalului de adaos se alege dupa relatii empirice :

d_ma = (0,5 - 0,25)s, in mm

d_ma = (1,2 - 1,5)s, in mm

sau tabelar

Valori ale diametrului metalului de adaos

Relativ la compozitia chimica, metalul de adaos trebuie sa aiba compozitia metalului de baza sau imbunatatita, cu adaosuri de elemente de aliere care sa compenseze arderea acestora in procesul de sudare sau sa imbunatateasca proprietatile imbunatatiri sudate. Metalul de adaos trebuie sa corespunda certificatului de calitate, sa fie curat, lipsit de impuritati sau unsori, sa aiba suprafata neteda. Se livreaza sub forma de colaci sau vergele cu lungimea 0,8 - 1 m, in gama de diametre 1 - 8 mm.

Forma si structura flacarii se alege in functie de natura materialului de baza, detalii se vor da la tehnologiile specifice de sudare.

- Tratamentele termice

Pot sa fie preincalzite sau tratamentele postoperatorii, ele facandu-se diferentiat in functie de natura metalului de baza si calitatea ceruta imbinarii sudate. De la caz la caz, in functie de gabaritul componentelor, ele se pot executa cu flacara de sudare, cuptoare sau vetre amenajate.