etica si transparenta

Plan etica si transparenta:

Obiectiv

-Prezenta lucrare are ca obiectiv prezentarea politicilor de prevenire a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor ale functionarilor publici.Scopul nostru este acela de a gasi o multitudine de informatii din care sa reiasa intr-o forma cat mai concisa sensul teoretic si practic al unor concepte.

-Lucrarea va fi privita din perspective legislativa (vom aborda conceptele din punct de vedere legislativ,ne vom referi la sensul prezentat in legi,hotarari de guvern si alte acte normative).Din acest mod de abordare se va construi pentru fiecare concept mai multe sectiuni:definitie,reglementare,drepturi,obligatii,indatoriri.

-Metoda de cercetare folosita este ANALIZA COMPARATIVA care priveste modul de organizare si reglemenatare a procedurilor administrativ-disciplinare si o ANALIZA DIAGNOSTIC.

-Sursele de documentare

Lucrari de specialitate din doctrina

Rapoarte privind politicile de prevenire a conflictelor de interese si incompatibilitatilor(ANFP)

Rapoarte de monitorizare

Surse electronice

Biblioteca SNSPA

Suportul de curs

Definirea conceptelor:

FUNCTIONAR PUBLIC

FUNCTIE PUBLICA

ADMINISRATIE PUBLICA

CONFLICT DE INTERESE

INCOMPATIBILITATE

POLITICA PUBLICA

TRANSPARENTA DECIZIONALA

STATUTUL FUNCTIONARULUI PUBLIC

1.DEFINIREA CONCEPTELOR DE OPERARE:

In prima instanta se va incepe cu notiunea de administratie publica,un concept extrem de controversat atunci cand vine vorba de definirea lui.O prima definitie care se poate aminti este cea a lui Antonie Iorgovan,conform careia,"administratia publica reprezinta o categorie de autoritate publica,care potrivit Constitutiei si legilor trebuie sa execute legea,sau,in limitele legii sa presteze servicii publice".Deci se poate spune ca administratia publica nu reprezeinta decat o putere publica,o autoritate,care chiar daca nu este aleasa este numita de popor.O a doua definitie este data de Charles Debbash:"aparatul de gestiune a problemelor publice",adica o institutie ce ofera solutii la probleme.O alta notiune este cea de functionar public in jurul careia graviteaza o serie de alte concepte deoarece pe intreg ansamblul lucrarii dorim in primul rand sa ne legam de tot ce inseamna functionarul public, din toate punctele de vedere. Cea mai des utilizata definitie si se poate spune si cea mai simpla,pentru ca dorim o abordare care sa fie usor de inteles si mai ales utila atat teoretic dar si practic, este urmatoarea:acea persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul institutiilor publice sau altor persoane juridice de interes public. Pentru realizarea functiilor statului se infiinteaza servicii publice corespunzatoare, care la randul lor sunt dotate cu functii publice ocupate de functionari publici. Pentru a-si realiza sarcinile, serviciile publice sunt dotate, inca de la infiintare, cu functii publice clasate in ordine ierarhica, stabilindu-se pentru fiecare atributii de putere publica, intr-o anumita sfera de competenta. In asa fel, functia publica este situatia juridica a persoanei fizice investita, in mod legal, cu capacitatea de a actiona in realizarea competentei unui organ de stat. In art. 1 al legii serviciului public functia publica este definita ca "unitatea primara a autoritatii publice, care determina locul si rolul cetateanului in munca sociala in sistemul serviciului public, drepturile si obligatiile, exigentele fata de pregatirea lui profesionala". Consideram ca functia publica este complexul de atributii, puteri si competente, stabilite potrivit legii, din cadrul unui serviciu public, infiintat in scopul satisfacerii, in mod continuu si permanent, de catre functionarii publici, numiti sau alesi, a intereselor generale ale societatii. Reiesind din aceasta definitie pot fi evidentiate urmatoarele caractere ale functiei publice.

Este o totalitate de atributii, de puteri si competente determinate cu care sunt dotate la infiintare serviciile publice;

Aceste atributii, puteri si competente se stabilesc in raport de sarcinile specifice pe care serviciile publice le exercita in vederea satisfacerii intereselor generale ale societatii si nu a intereselor individuale;

Aceste atributii, puteri si competente se exercita in mod continuu si permanent, adica exista pe un timp nedeterminat;

Drepturile si obligatiile - atributii ale functiei publice - sunt create si organizate in vederea realizarii puterii publice. Acele activitati ale unor persoane care fac parte dintr-un organ al statului, dar in savarsirea carora nu se realizeaza puterea publica, nu constituie functii publice;

Functiile publice se stabilesc doar pe cale unilaterala, prin lege sau in baza legii, de catre organele de stat. Functia publica, fiind o institutie a dreptului public nu poate fi stabilita prin contract. Functia publica are un statul legal, deoarece actul de instituire a acesteia este intotdeauna un act de autoritate, iar cel ce exercita functia exercita autoritatea statala si nu drepturile dintr-o situatie contractuala;

Atributiile, puterile si competentele functiei publice se realizeaza de catre functionarii publici numiti sau alesi in functia respectiva.

Conform art. 1 al legii serviciului public "functionar public inseamna persoana care ocupa functie de stat remunerata si care dispune de ranguri si grade, stabilite in conformitate cu principiile prezentei legi". Pledam pentru urmatoarea definitie a functionarului public: este acea persoana fizica care, cu respectarea conditiilor cerute de lege, a fost investita prin actul unilateral de vointa al unei autoritati publice sau prin alegere, intr-o functie publica, pentru a desfasura o activitate continua de interes general. Deci, functionari publici sunt persoanele fizice care ocupa, in conditiile legii, functii publice in cadrul serviciilor publice. Putem mentiona urmatoarele caractere de functionarului public:

Drepturile si obligatiile functionarului public sunt stabilite in limitele competentei organului in care el se afla in serviciul public.

Activitatea functionarului public este supusa realizarii sarcinilor care stau in fata organului respectiv si poarta un caracter oficial .Prescriptiile si cerintele legitime ale functionarilor publici sunt obligatorii pentru toti carora ele sunt adresate, realizarea drepturilor si obligatiunilor de serviciu ale functionarilor publici fiind garantata prin lege .Pentru functionarii publici sunt prevazute anumite inlesniri si o responsabilitate sporita pentru infaptuirea atributiilor sale.

Functionarii publici au dreptul la avansare in serviciu (dreptul la cariera) si se bucura de stabilitate in functie.

In ceea ce priveste incompatibilitatea acest termen ,potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane,semnifica interzicere(prevazuta de lege) de a cumula doua functii,doua atributii,care sunt,prin caracterul lor,sunt contradictorii.Statutul Functionarului Public prevede ca functia publica este incompatibila cu orice alta functie publica,mai putin in ceea ce priveste calitatea de cadru didactic.Functionarii publici nu pot detine functii in regiile autonome,societati comerciale sau in scop lucrativ.O categorie speciala este cea a functionarilor publici civili din Ministerul Apararii Nationale si M.I.R.A.,care pot fi alesi intr-o functie de demnitate publica.Pe durata executarii acestei functii,respectivii functionari sunt suspendati din functia publica pe care o detin,pastrandu-si gradul,clasa si treptele avute.Dupa expirarea perioadei revin in functie,aceasta perioada fiind considerata vechime in functia publica.

Prin statutul functionarului public intelegem totalitatea normelor juridice care reglementeaza situatia juridica obiectiva a functionarilor publici, determinand drepturile, obligatiile, garantiile lor legale, precum si responsabilitatea functionarului public. In general, statutul juridic al functionarului public este menit sa creeze conditii necesare pentru exercitarea atributiilor de serviciu, sa garanteze stabilitatea lor in functie, drepturile si asistenta sociala. Statutul functionarilor publici cuprinde vointa statului de a reglementa, in mod autoritar, situatia juridica a functionarilor publici, indepartand orice idee contractuala in raporturile dintre serviciul public si functionarii publici.

Pentru a reusi sa intelegem mai bine termenul de functionar public si celelalte aferente acestui, vom discuta despre deotologia functionarului public, aceasta fiind stiinta care se ocupa cu studiul teoriei generale a datoriei morale, mai exact obligatiile si comportamentul unei persoane incadrata in munca, in cazul nostru al functionarului public .Am putea spune ca deontologia se trage din etica, ceea ce este adevarat, insa exista o diferenta care le face sa se dapartajeze una de cealata. Diferanta consta in faptul ca etica cuprinde stutiul filosofic al datoriilor pe cand deontologia este o stiinta care se aplica. Astfel deontologia are ca si scop realizarea eficientei serviciilor publice, despre care am discutat in randurile precedente si aducerea la iundeplinire a nevoilor cetatenilor .

Deoarece noi dorim in primul rand sa scoatem in evidenta prin analiza comparativa, care sunt reglementarile atributiilor si conduitei unui functionar si cum se realizeaza in mod paractic acestea, vom discuta si despre codul de conduita al unui functionar public.Codul de conduita cuprinde idealul de comportament al unui functionar public,insa nu se bazeaza doar pe acest Cod.Asa cum reiese din art. 2 al Codului de conduita, vom preciza ca scopul sau este acela de asigurare a bunei calitati a serviciilor publice care sa duca lao administare eficienta a intereselor cetattenilor si nu in cele din urama sa elimine ipotezele aparitiei ale birocratiei si coruptiei.

Dupa cum bine stim obligatia primara a functionarului public, trebuie sa vizeze interesele generale ale guvernatilor si sa isi exercite slujba intr-un mod trasparent fata de acestia. Transparenta presupune realizarea actiunilor care tin de administratie in mod deschis astfel sa se permita informarea cetatenilor. In acest sens exista si o lege care reglementeaza asigurarea transparentei decizionale fata de cetateni din partea administariei centarle si locale.

Politica publica reprezinta un subiect de actualitate al realitatii administratiei romanesti.

Literatura de specialitate ofera pentru politicile publice mai multe definitii. Spre exemplu, Thomas Dye considera ca "politicile publice sunt tot ceea ce un guvern decide sa faca sau sa nu faca."[1]

William Jenkins afirma ca "politica publica este un set de decizii interrelationate, luate de un actor sau grup de actori privind o serie de scopuri si mijloace necesare pentru a le atinge intr-o situatie data".[2]

Termenul se va privi din doua perspective, respectiv: stricto senso si lato senso. Astfel in sens larg politica publica este acea cale de actiune, adoptata de catre un reprezentant al unei autoritati publice pentru rezolvarea unei probleme ce reflecta interesul unei comunitati sau a unui segment particular al societatii.

Stricto senso, politica publica reprezinta o cale de actiune in acord cu un interes public, un proces in care deciziile referitoare la alocarea resurselor asumate de societate sunt orientate catre realizarea unui scop de interes general. Politica publica este o cale de actiune care nu se confunda cu intentiile sau declaratiile de intentie cu privire la realizarea unui scop sau cu procesul politic.

Procesul de politica publica se derulza in 3 faze:

-prima faza se refera la identificarea/definirea nevoilor sau a problemelor

-faza a doua: formularea politicilor

-daza a treia: implementarea politicilor de catre reprezentantul autoritatii publice(factori de decizie)

Potrivit art 70 din legea 161/2003,"prin conflict de interese se intelege situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

Art. 71. - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice sunt: impartialitatea, integritatea, transparenta deciziei si suprematia interesului public."[3]

Exista mai multe situatii in care un functionar public se afla in conflict de interese, precum faptul ca nu mai poate ocupa o alta functie dupa cum urmeaza:

in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;

in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public este suspendat din functia publica, in conditiile legii, pe durata numirii sale;

in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;

in calitate de membru al unui grup de interes economic