Securitatea economica nationala in noul context mondial

Securitatea economica nationala in noul context mondial

Trecerea de la sistemul bipolar, odata cu implozia Blocului statelor comuniste, la unul unipolar dominat de S.U.A., precum si avantul luat de globalizare, au adus o serie de schimbari la nivelul institutiei Statului, atat in relatiile sale externe cat si interne. O astfel de schimbare se poate observa la nivelul conceptului de securitate nationala. Daca pana acum 10 ani aceasta se definea ca: "stare realizata prin actiuni politice, diplomatice, stiintifice, economice, culturale, militare si de alta natura, care garanteaza statului independenta si suveranitatea, ordinea constitutionala si propriul sistem de valori"[1], in acest moment tot mai multi analisti ai relatiilor internationale considera ca economicul ocupa o pozitie din ce in ce mai importanta in politica de securitate nationala. Spre exemplu S.U.A. considera ca pentru asigurarea securitatii nationale decisive sunt capabilitatile economice si dimensiunea competitivitatii la nivel international .

Pana la momentul 1991, perspectiva securitatii nationale se referea aproape numai la partea militara a statului, fiecare incercand sa dezvolte structuri de acest gen cat mai competitive, competitia dintre state in acest domeniu fiind acerb. Cele doua blocuri, cel comunist si cel capitalist, aproape nu colaborau din punct de vedere economic, competitia dintre ele avand doua planuri, exportul de regimuri proprii in cat mai multe zone si dezvoltarea unor sisteme de protectie cat mai sofisticate, din toate punctele de vedere. Schimburi acerbe aveau loc in interiorul blocurilor, in incercarea de a demonstra statelor nealiniate viabilitatea economica a sistemelor, in incercarea de a le atrage de o parte sau de alta. Suveranitatea nationala avea, in aceasta perioada o importanta extrema, statele acuzandu-se reciproc, de cele mai multe ori de incalcari ale acesteia, siguranta cetateanului se situa pe primul plan, in numele ei desfasurandu-se in fapt politicile de inarmare, dar si actiunile de monitorizare, mai ales in cadrul sistemului comunist.    Securitatea economica era considerata mai putin importanta, economiile neavand de suportat socuri datorita pe de o parte sistemului inchis in care functionau (daca ne referim la statele comuniste), iar pe de alta faptului ca schimburile economice nu erau atat de proeminente, liberalizarea aflandu-se abia la inceputurile sale. De asemenea o parte a statelor din Europa de Vest practicau politici sociale accentuate, Companiile Multinationale erau la inceput, astfel ca statele nu erau inca preocupate de problematica economica, decat in masura in care aceasta le permitea sa sustina industriile de armament.

Destramarea Blocului comunist in 1989 si implozia U.R.S.S. in 1991, precum si liberalizarea economica din perioada urmatoare a condus la o reorientare a securitatii nationale catre zona economica, acest punct devenind principala prioritate a fiecarui stat. Globalizarea, cu formele ei de manifestare, liberalizarea comertului, deschiderea pietelor de capital, caderea barierelor vamale si tarifare, crearea de zone libere si de piete unice

( NAFTA, UE, etc.), a laturi de dezechilibrele create de sistemul de dominatie a S.U.A., a facut necesara adoptarea de catre state a structurilor, scopurilor si strategiilor la noile presiuni, acestea fiind nevoite sa se confrunte acum cu noi actori geoeconomici, companii cu o forta imensa, care se adauga statelor, care devin acum adversari economici, chiar daca in trecutul apropiat erau de aceeasi parte[3].

Apare acum, mai mult ca niciodata necesitatea interdependentei intre state, care pot astfel sa-si influenteze reciproc comportamentul, altfel decat prin razboi militar . Se trece la etapa integrarii economice accentuate care face ca suveranitatea nationala, un concept extrem de uzual si de puternic in perioada Razboiului Rece, sa se relativizeze. In acest moment un stat nu se mai poate retrage din fata globalizarii pietelor printr-o politica autarhica pentru ca acest lucru ar duce la dinamitarea economiei interne, cum nu poate sa nu se impuna regulilor legislatiei economice internationale fara a nu suferii puternice represalii din partea altor state .

Globalizarea a adus cu sine, pe langa beneficii si o serie de factori care au generat in ultima decada a secolului trecut crize financiare si economice in diverse zone ale lumii, incepand cu Mexicul, continuand cu Indonezia, Brazilia, Argentina, Coreea de Sud, legitimand o data in plus politicile de cooperare economica si formarea de piete libere la nivel mondial .

Din acest moment a devenit evident pentru orice stat ca securitatea nationala nu mai poate omite componenta economica, devenita acum cea mai importanta. Importanta acesteia rezida si din faptul ca statul, conform teoriei contractualiste, este dator sa asigure apararea cetatenilor si din punct de vedere al bunastarii, orice dezechilibru la acest nivel putand duce la stari de nesupunere civica, la revolte si in final la disolutia autoritatii si chiar la disparitia sa ca entitate[7]. Astfel fiecare guvern este obligat sa fie mult mai atent ca pana acum la toate efectele pe care le pot declansa erorile economice interne, chiar daca la inceput acestea pot da impresia unui progres.

O alta amenintare care se manifesta in ceea ce priveste securitatea unei tari vine tot din zona economica, putand crea grave probleme interne si externe. Este vorba aici de fluxurile de capital pe termen scurt. Liberalizarea pietelor de capital a creat o adevarata lupta pentru atragerea de investitii acest fapt creand conditii pentru aparitia fluxurilor speculative si a socurilor externe la care economiile nou industrializate nu rezista. Cazul Asiei de Sud-Est este din acest punct de vedere relevant, prabusirea in 1997 a bahtului tailandez a atras dupa sine prin efectul de contagiune prabusirea economiilor statelor din zona si trimiterea in somaj a milioane de cetateni . Acest efect poate fi lesne repetat si poate fi folosit pentru a da o puternica lovitura unui stat rival care fie incomodeaza, fie nu accepta participarea la o intelegere intre tari. Din acest punct de vedere apare ca evident faptul ca securitatea nationala depinde mult mai mult, daca nu chiar in totalitate de stabilitatea economica interna. Exista, insa si alte modalitati de destabilizare a economiilor fragile, delocalizarea fiind una din ele. Dorinta firmelor puternice de a produce marfuri de calitate la preturi cat mai mici, pentru a se impune pe segmentul de piata unde sunt pozitionate le face sa aleaga statele cu forta de munca pregatita dar slab platita, unde pot obtine si o serie de facilitati sin partea guvernelor, insa odata cu cresterea pretentiilor ele isi pot foarte repede muta investitiile in alte zone cauzand probleme majore in economia de unde s-au retras ( cazul industriei lohn - ului din Romania poate fi un astfel de exemplu mai repede decat ne-am astepta).

In ceea ce priveste statele dezvoltate, nici ele nu sunt scutite de probleme serioase, mai ales odata cu liberalizarea circulatiei fortei de munca. Acest fenomen aduce dupa sine efectul migratiei economice, muncitori din statele sarace alegand sa lucreze in tarile bogate, acceptand sa fie platiti mult sub pretul pietei, iar faptul ca ei sunt de cele mai multe ori pregatiti la fel de bine ca si muncitorii statului de origine poate duce la dezechilibrarea pietei muncii si la o serie de probleme de ordin social. Din aceasta cauza statele industrializate, aici cazul Europei vestice fiind cel mai lamuritor, impun o serie de conditii care au ca scop limitarea accesului pe propriile piete a unui numar mare de cetateni ai statelor sarace. In ceea ce le priveste, acestea pierd, prin plecarea celor mai buni specialisti spre firme din alte state unde sunt mult mai bine platiti posibilitatea de a stabiliza si dezvolta propria economie, ramanand dependente, pentru introducerea de tehnologii performante de statele dezvoltate si de Companiile Multinationale.

Un alt element care poate fi considerat extrem de important se refera la starea mediului inconjurator. Daca cele mai sumbre scenarii din perioada Razboiului Rece prevesteau distrugerea naturii in urma unui cataclism nuclear si prezentau imagini cutremuratoare ale unor vaste zone desertificate si radioactive, acest pericol, chiar daca mult estompat, nu a disparut. Sfarsitul tensiunii nucleare dintre S.U.A. si U.R.S.S. a facut ca, cel putin pentru moment problemele legate de viitorul mediului inconjurator sa nu se mai afle in atentia statelor, care si-au continuat dezvoltarea politicilor industriale la ritmuri tot mai intense, iar marile companii au inceput derularea unor activitati poluante, interzise in statele dezvoltate, in tarile din lumea a treia sau in fostele tari comuniste. Doar modificarile tot mai evidente ale climei si marirea gaurii din stratul de ozon au facut ca atentia sa se indrepte spre un posibil dezastru ecologic, astfel ca fiecare guvern si-a asumat, ca parte a strategiei de securitate nationala, adoptarea unor politici de mediu tot mai restrictive, constiente de faptul ca un esec al acestora poate duce la aparitia unor efecte echivalente cu cele ale unui conflict militar[9]. De aici decurge o alta mare problema, cea legata de siguranta alimentara. Chiar daca in mare parte a statelor lumii aceasta pare a fi rezolvata, exista inca zone unde statele au ca primordiala politica de hranire a populatiei. In ceea ce priveste statele dezvoltate, aici apare pericolul reprezentat de produsele tratate chimic, hormonal sau genetic, pentru accelerarea cresterii si care constituie o sursa a unei serii intregi de afectiuni, de la obezitate la cancer. Toate acestea sunt privite ca un atac la adresa securitatii alimentare a unui stat, astfel incat din ce in ce mai multe substante sunt trecute pe lista celor toxice, iar etichetarea, inclusiv a fructelor si a legumelor, si inscriptionarea substantelor folosite la tratarea lor au devenit obligatorii .

Se poate observa, astfel, faptul ca securitatea nationala, un concept cu exprese valente militare, se estompeaza, mai ales datorita faptului ca armele au evoluat in asa masura incat au facut ca razboiul sa devina demodat[11], si tinde sa fie inlocuit cu unul nou si anume securitatea economica nationala, statele realizand faptul ca securitate lor depinde acum, aproape in cea mai mare masura de evolutia economiei interne, dar nu numai, starea economiilor statelor cu care au cele mei importante legaturi fiind aproape la fel de importanta ca si cea proprie.