 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
ACTIVITATEA PARTIDELOR POLITICE IN PARLAMENTUL EUROPEAN
Se desfasoara la nivel de federatii transnationale, grupuri politice si partide nationale. Federatiile s-au creat in anii Partidul Oamenilor (Poporului Europei (EPP); partide Crestin-Democrate si ramurile acestora; Partidul Liberal, Democrat si Reformist (ELDR); si Partidul Socialistilor Europeni (PES). Pentru grupurile politice numarul minim de persoane se specifica prin Regulamentul Parlamentului [9]. Grupurile s-au format si dezvoltat din mai multe motive, intre care cele ideologice si beneficiile organizationale sunt importante. De exemplu, fondurile pentru administrare si cercetare sunt distribuite pe baza unor sume fixate pe grup (independentii sunt considerati un grup in acest caz). Partidele politice si parlamentele nationale sunt si ele implicate in activitatile legate de Parlamentul European care organizeaza reuniuni anuale cu presedintii parlamentelor statelor membre, ai Consiliului European si ai Adunarii Uniunii Europei Occidentale (Conferintele Mari), si pre-sesiuni ale reprezentantilor Adunarii Palamentare cu cei ai parlamentelor nationale ale statelor membre (Conferintele Mici), pregatite si precedate de reuniuni ale secretarilor generali. Intalnirile intre comisiile corespondente. nu sunt la randul lor, ingradite de diferentele de structura interna intre parlamentele nationale si cel european (numar variabil de comisii, competente si rol diferit). Din 1981 au avut loc peste 100 de intalniri de lucru, adesea sub forma simplificata de delegatii ale unei comisii a parlamentelor nationale si a Parlamentului European. Apoi, a fost creat in 1977 in cadrul unei Conferinte Mari, Centrul European de Cercetare si Documentare Parlamentara, al carui scop este de a promova schimburile de informatii intre parlamente inclusiv accesul la bancile de date ale Comunitatilor si la cele ale statelor membre. Organizarea si functionarea Parlamentului European este realizata in linii generale prin Regulamentul interior. Organele de conducere sunt Presedintele si Biroul. Din Birou, alaturi de Presedinte, fac parte 14 Vice-presedinti , 5 chestori cu drept de vot consultativ. Conferinta presedintilor reuneste Presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice. Ea este competenta pentru organizarea lucrarilor si fixarea ordinii de zi a sesiunilor. Parlamentul tine o sesiune anuala care incepe in cea de a doua zi de marti din luna martie. Parlamentul poate sa lucreze in sesiune extraordinara la cererea majoritatii membrilor sai, a Consiliului si a Comisiei. Parlamentul este dotat cu comisii parlamentare care se reunesc in intervalul sesiunilor si asigura continuitatea lucrarilor. Ele sunt comisii permanente*, comisii temporare, comisia temporara de ancheta, comisii parlamentare mixte cu parlamentele statelor asociate sau ale statelor cu care au fost angajate negocieri in vederea aderarii, altele . Sistemul politic european prezinta sisteme juridice si legislative diferite. Ceea ce le uneste este setul de valori care stau la baza edificiului constitutional si, Parlamentul European principal for de dezbatere si actiune politica. El a cunoscut transformari in ceea ce privese competenta in procesul decizional. Pentru a intelege modul de actiune al acestei suprastructuri, inainte de a-i analiza competenta trebuie cercetat palierul actorilor politicii europene. La o prima vedere lucrurile par a fi simple si ne intrebam deseori daca nu cumva traim un sfarsit al ideologiilor, o plafonare a doctrinelor sub impresia discursului populist. De fapt, asistam la un proces complex si deosebit de interesant care nu poate fi analizat la intreaga sa dimensiune decat prin metoda comparativa pe o cazuistica national-supranational. Sistemul politic european este un sistem care incearca sa reprezinte structurile sociale existente in societate, tendinte si curente majoritare sau minoritare. Politicienii europeni au de satisfacut doua mari criterii: criteriul politic national capabil a asigura numarul de voturi necesare reprezentarii la nivel european si criteriul politic european capabil a incadra miscarea politica respectiva in grupurile politice consacrate (crestin-democratii, social-democratii, verzii, liberal-democratii) care joaca rolurile directoare in Parlament. In ultimii ani se observa doua tendinte interesante si pline de inteles: pe de o parte, trecere de la votul national la votul politic, iar pe de alta parte ascensiunea semnificativa a unor noi grupuri politice care incearca iesirea din anonimatul scenei europene. Cele mai multe dintre partidele importante ale Europei folosesc alegerile directe pentru Parlamentul European in a-si masura forta in pregatirea alegerilor nationale. In spectrul politic dinamicile sociale, problemele dezvoltarii sectoriale, tintele dezvoltarii Uniunii Europene angajeaza o serie de polemici si dispute. (Se observa tendinta de transformare spre partide de tip catch all care incearca sa reprezinte sfere cat mai largi de interes). Daca in urma cu cativa ani se putea vorbi in Europa de partide clericale, partide capitaliste, partide muncitoresti etc., in ultima perioada vorbim de o cvasi-universalitatea valorilor politice europene sustinute de partidele politice. Datorita specificului Uniunii europene identificam cadrul de functionare national si cel european.* In cadrul Parlamentului European partidele politice se afiliaza la grupuri politice parlamentare structurate sau nu pe scheletul unor formule politice supranationale.
1. DEMOCRAT-CRESTINII EUROPENI
Intre partidele politice europene, crestin democratii sunt dintre cei mai putin intelesi. Catalogati de public a fi de centru-dreapta, inca din 1961 ei au intrat intr-o serie de combinatii guvernamentale cu partidele de centru-stanga dar si cu partidele liberale. Odata cu Consiliul ecumenic tinut la Roma in 1962 cunoscut ca si Vatican II doctrina partidelor democrat-crestine a devenit mai sociala. Partidul care a influentat cel mai mult democratia crestina a fost Democrazia Cristiana (cazut acum la periferia politicii italiene dupa ce a dominat autoritar spatiul politic vreme de 50 de ani). Partidele asemanatoare celui italian sunt Partidul Crestin-Popular (CVP) din Flandra si Partidul Social-Crestin din Valonia. In cadrul Partidului Popular European, partidul care asuma astazi politica doctrinara este C.D.U.-ul (Christlich-Democratische Union) german. Paradoxal componenta crestin-democrata a partidului este mult estompata de componenta conservatoare, CDU fiind ceea ce se obisnuieste a fi un partid conservator. Alaturi de Partidul Conservator britanic, CDU (Christlich-Democratische Union) au reusit sa imprime Partidului popular european caracteristicile unui partid de centru dreapta.** Grupul parlamentar a fost fondat ca si grup crestin-democrat la 23 iunie 1953, o fractiune in nou creata Comunitate Europeana a Carbunelui si Otelului. In anul 1979 dupa primele alegeri directe pentru Parlamentul European si-a schimbat denumirea in grupul partidului popular european, iar ultima particula democratilor europeni e adaugata in luna iulie a anului 1999. Dupa ultimele alegeri pentru Parlamentul European din 13 iunie 1999, acesta este grupul cel mai numeros cu 233 de parlamentari (din totalul de 626 parlamentari) reprezentand partide conservatoare si crestin democrate din cele 15 state ale Uniunii Europene. Structura politica a grupului se suprapune in mare Partidului Popular European si reuneste: Christlich Democratische Union (Germania); Christlich Soziale Union (Germania); Centro Cristiano Democratico (Italia); Forza Italia (Italia); Partido Popularo Italiano (Italia); Rinnovamento Italiana (Italia); Südtiroler Volkspartei (Italia); Unione democratica per la Republica (Italia); Partido popular (Spania); Partido Nacionalista Vasco (Spania); Unio Democratica de Cataluna (Spania); Conservative Party (Marea Britanie); Démocratie libérale (Franta); UDF/Adherents directs (Franta); UDF/Force Démocrate (Franta); UDF/Parti Populaire pour la Democratie Francaises (Franta); UDF/Pôle républicain independent et libéralNea Demokratia (Grecia); Christen Democratisch Appčl Partido Social Democrata (Portugalia); Österreichische Volkspartei (Austria); Christliche Volkspartij (Belgia); Parti Social Chrétien (Belgia); Christliche Sozial Partei (Belgia); Moderata Samlingspartiet (Suedia); Kansallinen Kokoomus (Finlanda); Fine Gael (Irlanda); Det Konservative (Danemarca); Parti Chretien Social (Luxemburg). Analiza rezultatelor din 1999 evidentiaza ca spre deosebire de rezultatele din 1994, grupul partidului popular european si al democratilor europeni a obtinut un spor de 25 de mandate. Daca reprezentantii popularilor din Grecia, Olanda, Portugalia, Austria si Luxemburg si-au mentinut numarul de mandate din legislatura precedenta, reprezentantii Germaniei, Marii Britanii, Frantei, Suediei, Finlandei si Irlandei au obtinut un plus de sase pentru Germania, respectiv unsprezece, zece, doua, unul si unul pentru celelalte state mentionate anterior. Surprinde numarul mai mic de mandate obtinut de partide conduse de lideri importanti ai popularilor, ca de exemplu rezultatele obtinute in Belgia (un mandat) aici fiind condusi de fostul lider al grupului W. Martens sau cei ai lui Jose Maria Aznar din Spania (2 mandate). Situatia crestin democratilor danezi devine din ce in ce mai dificila ei ajungand sa ocupe doar un loc (fata de 1994 se pierd doua mandate) din cele 16 acordate Danemarcei. Rezultatele bune din Marea Britanie si Germania care au fost decisive in lupta pentru intaietate politica in Parlament s-au datorat si unor probleme interne de care s-au lovit guvernele Blair si Schröder. In ceea ce-l priveste pe Tony Blair, cu cat creste popularitatea sa pe continent, generata de determinarea cu care incearca integrarea mai rapida a britanicilor in Uniune, cu atat ii scade popularitatea in tara sa natala si totodata creste ponderea conservatorilor cunoscuti a fi apropiati de eurosceptici. In Germania, politica sociala a lui Schröder nu a reusit sa schimbe radical situatia sociala existenta. In acelasi timp, in peisajul politicii externe, Germania a cam pierdut din rolul de negociator sef intre centrele de putere de pe continent. Planul de actiune 1999 2004 vine in continuarea unor documente fundamentale pentru grupul partidului popular european si al democratilor europeni si anume la Programul de Baza de la Atena din 1992 care stabileste un set de valori crestin-democrate, completate cu aspectele sociale reliefate de Congresul al XII-lea de la Toulous (9 11 noiembrie 1997) sanatate publica, asigurari sociale si protejarea familiei. Filosofia P.P.E. are la baza o politica care impleteste integrarea europeana si interese regionale si nationale. Scopul actiunii politice este o Europa comunitara, democratica, transparenta si capabila a lua decizii. In contextul discutiilor asupra viitorului Uniunii Europene P.P.E nu doreste un super-stat, ci mai degraba o diviziune a responsabilitatilor si obligatiilor intre Uniune, statele membre si institutiile regionale si municipale. Componenta anti-socialista a programului este importanta. Dintre elementele de structura ale programului ne retin atentia reforma institutionala a Uniunii Europene, implementarea cetateniei, elaborarea Constitutiei europene care sa delimiteze atributiile si competentele institutiilor europene, sa reconfirme drepturile prevazute in documente. Finantarea Uniunii ar trebui sa se faca pe principiile solidaritatii, autonomiei, anualitatii si unicitatii. Reforma in domeniul comunitar ar trebui sa cuprinda si reforma politicii comune in domeniul agricol. Reforma modelului social european ar trebui, la randul ei, sa cuprinda lupta impotriva saraciei, excluziunii sociale, egalitatea intre femei si barbati, folosirea standardului social minim, infiintarea de fundatii care sa promoveze educatia si trainingul. Reforma pietei muncii trebuie sa promoveze mobilitatii pe piata, deschiderea spre noi tehnologii, educatie profesionala de viitor. Un capitol important il constituie provocarea la adresa infractionalitatii. Acesta are in vedere masuri pentru contracarea flagelului: cooperarea juridica, dezvoltarea EUROPOL, schimb de persoane si training, statistici infractionale comparative, cooperarea intre statele U.E. si non U.E., cooperare in lupta impotriva terorismului, a spalarii banilor negrii, a traficului de carne vie etc.
2. SOCIAL-DEMOCRATII
Dupa dominatia crestin-democratilor in anii ´80 a sosit si
timpul social-democratilor. Astfel, bastioanele
de centru-dreapta din Marea Britanie, Franta,
Unul din ultimele proiecte ale socialistilor europeni este intitulat Noi ambitii europene pentru noul mileniu adoptat in decembrie 1999, pregatit pentru Summit-ul de la Lisabona din martie 2000. Punctele acestui program sunt in concordanta cu prevederile documentului New European way adoptat in urma Congresului al IV-lea al Partidului Socialistilor Europeni, desfasurat in perioada 1 2 mai 1999 la Milano. Dintre temele importante amintim: ocuparea locurilor de munca; crestere economica durabila; justitie sociala si o noua prosperitate pentru cetateanul european.
Socialistii se concentreaza pe incurajarea managementului macro-economic, adancirea si sporirea strategiei de ocupare a fortei de munca, cresterea coeziunii sociale si raspandirea imbunatatirilor facute. Noile politici economice pentru Europa trebuie sa cuprinda o mai buna disciplina si o mai buna administrare a bugetelor nationale, un sistem fiscal stimulativ, mentinerea celor patru piloni de la Luxemburg: crearea de locuri de munca, adaptabilitate, sanse egale, spirit intreprinzator, apoi promovarea mai rapida a accesului la capital pentru construirea S.R.L.-urilor, folosirea tehnicilor de ultima generatie, ajutor pentru dezvoltarea regionala si aplicarea principiului solidaritatii.*
3. LIBERAL-DEMOCRATII
Al treilea grup parlamentar ca pondere este cel al liberal-democratilor. Analistii prevedeau caderea acestora, dar mai mult sau mai putin surprinzator, ei au revenit in forta detronandu-i pe ecologisti de pe pozitia a treia. Succesul e cu atat mai mare cu cat liberalii nu au beneficiat de sprijinul liberalilor germani (FDP) care nu au depasit pragul electoral. Decisive au fost voturile din tarile nordice, din Italia si Marea Britanie. La fel ca marile grupuri prezentate anterior liberal democratii au un partid european care le reprezinta interesele ELDR (Partidul liberal-democratilor si reformatorilor europeni). Seful grupului parlamentar liberal este irlandezul Pat Cox.
In martie 1976 s-a infiintat Federatia Partidelor Liberale si Democrate din Comunitatea Europeana. Cu acelasi prilej s-a adoptat Declaratia de la Stuttgart. In iulie 1977 ei au adoptat noua titulatura European Liberal Democrats sub care au participat la primele alegeri directe pentru Parlamentul European obtinand 14 % din voturi. Cu ocazia Congresului din Catania, aprilie 1986, isi schimba inca o data numele in Federatia Partidelor Liberal-Democrate si Reformatoare. La alegerile din 1994 ELDR a obtinut 43 locuri din 567 posibile.
ELDR are membrii cu drepturi depline si din Estul Europei sau din Elvetia. In prezentarea de mai jos ne vom margini la enumerarea reprezentantilor statelor Uniunii Europene: Liberales Forum (Austria); Parti Réformareur Libéral si Vlaamse Liberalen en Democraten (Belgia); Det Radikale Venstre si Venstre Danemarks Liberale (Danemarca); Suomen Keskusta-Centre Party si Svenska Folkpartiet (Finlanda); Parti Radical (Franta); Frei Demokratische Partei (Germania); Federazione dei Liberali Italiani-FdlI si Partito Repubblicano Italiano si Partito Liberale (Italia); Progressive Democrats (Irlanda); Demokratesch Partei (Luxemburg); Liberal Democrats Party si Alliance Party of Northern Ireland (Marea Britanie); Democraten 66-D´66 (Olanda); Catalan Democratic Convergence (Spania); Folkpartiet Liberalerna (Suedia).
Analiza rezultatelor din 1999 ne sugereaza ca cel mai important progres l-au inregistrat liberalii britanici care au reusit o bresa puternica in electoratul laburist. (Noua directionare politica imprimata de Paddy Ashdown la inceputul anilor ´90, spre stanga precum si roadele fuziunii cu Partidul Social Democrat (1988) si-au facut simtita prezenta). Dezamagitoare ramane prestatia FDP german si a Liberales Forum din Austria. Cu toate acestea, contestatarii actualei politici duse de W. Gerhard, grupati in jurul liderului FDP Molleman pregatesc o solutie de viitor care sa aduca succesul liberalilor germani desemnarea propriului cancelar pentru cursa electorala. Parti Republicain (Fra) a iesit de pe scena liberala europeana lasand loc liberalilor italieni care au obtinut un plus de 4 mandate. D´66 olandez si partidele liberale belgiene se afla intr-o perioada nepropice pierzand primii 4 mandate, iar ceilalti trei mandate. Catalanii liberali au mai adus trei importante mandate care ii plaseaza pe liberali in fata ecologistilor. Interesant este ca liderul grupului este reprezentantul Progre-ssive Democrats-Pat Cox partid care a adus doar un mandat din alegerile irlandeze. Danezii liberali au castigat cel mai important numar de mandate din Danemarca sporind scorul electoral anterior (din 1994) cu un mandat. In rest, consecventa si constanta este cuvantul determinant in cazul rezultatelor liberalilor din Luxemburg, Suedia, Finlanda.
Ca Program politic Liberal-democratii europeni accentueaza ideea respectarii identitatii nationale. Totodata dezvolta si ideea ca ceea ce s-a creat nu e doar o Europa a afacerilor, ci si o Europa a indivizilor. Liberalii se pronunta pentru abordarea tehnocratica mai putin birocratica si pentru extinderea puterilor Parlamentului European, militeaza pentru o Europa a deschiderilor, o Europa a solidaritatilor, pentru o Europa deschisa spre cealalta Europa descatusata de lantul comunist.
Europa trebuie sa fie in opinia lor, un exemplu de respect a drepturilor civile, tolerantei, emanciparii si dezvoltarii individului, un dialog intre culturi diferite intr-un cuvant o Europa luminata.
4. ECOLOGISTII
Grupul Verzilor cuprinde atat partide ecologiste cat si partide autonomiste din diferite tari europene si se caracterizeaza prin intransigenta in problemele de mediu precum si promovarea unor politici autonomiste militand pentru o integrare prin devolutiune. Miscärile autonomiste din Marea Britanie si Spania sunt bine integrate in acest grup. Cu toate acestea, forta derivand din organizarea interna este inferioara celei a partidelor prezentate mai sus. Partidele ecologiste s-au afirmat mai ales la inceputul anilor ´90 maximul de forta fiind inregistrat la alegerile nationale de la jumatatea deceniului. Pe plan european, in ultimul timp, au scazut, o parte a programelor lor fiind asumate de celelalte orientari ideologice. In Germania dupa un sondaj FORSA dat publicitatii la 28 iunie 2000 B´90/Die Grunen inregistra doar 5 %. Partidele afiliate la grupul verzilor sunt: Die Grünen (Austria); Agalev (Belgia); Volksunie (Belgia); Ecolo (Belgia); Vihreä Litto (Finlanda); Les Verts (Franta); Bundnis ´90/Die Grünen (Germania); Federazione dei Verdi (Italia); The Green Party (Irlanda); Déi Greng (Luxemburg); The Green Party, Scottish National Party, Plaid Cymru (Tara Galilor/Marea Britanie); Groen Links (Olanda); Partido Andalucista (Andalucia/Spania); Eusko Alderdi Jertzailea (Tara Bascilor/Spania); Eusko Alkartasuna (Tara Bscilor/Spania); Bloque Nacionalista Galego (Galicia/Spania); Miljopartiet De Gröna (Suedia). Analizand rezultatele obtinute, 48 mandate in comparatie cu cele precedente 27 mandate, putem constata un real progres, chiar daca ecologistii europeni se asteptau la un procentaj electoral superior, bazandu-se pe rezultatele nationale obtinute. Varfurile de lance au fost pentru verzi The Green Party si Scottisch National Party, Les Verts, partidele autonomiste spaniole si ecologistii belgieni care au adus un plus de 6,9, 4 si 5 mandate. In acelasi timp, ecologistii suedezi au inregistrat un minus de un mandat, iar ecologistii italieni si luxemburghezii au ramas constanti. Unul din programele fundamentale ale Verzilor este Manifesto. Participarea in guvernele Germaniei, Frantei, Italiei si Finlandei le legitimeaza noile optiuni este construirea unei societati in care sa se respecte drepturile fundamentale si justitia, mediului inconjurator. Pe langa drepturile consacrate verzii fac apel la dreptul la adapost sau dreptul la o sanatate buna. Valorile fundamentale ale Verzilor sunt: solidaritatea, inovatia, independenta, deschiderea. In ceea ce priveste largirea U.E. ei considera ca ar trebui incepute negocierile cu toate tarile doritoare, participarea membrilor asociati cu vot deplin la deciziile privind dezvoltarea institutionala si reforma comunitara. Verzii contesta suprematia NATO si UEO si considera ca o structura pan-europeana sub autoritatea ONU si OSCE ar fi eficienta si productiva.
5. COMUNISTII
Comunistii europeni sunt o prezenta constanta in Parlamentul European si beneficiaza de suportul comunistilor germani si francezi. Ideologic vorbind nu toti comunistii europeni reproduc teze leniniste si staliniste, ci recurg in special la K. Marx si F. Engels. Acestia sunt asa numitii eurocomunisti. Altii, cum sunt Partido Comunisto Portugues au ramas fideli ideilor marxist-leniniste. Diferentele de opinii sunt importante: nordicii (danezii titoisti de ex.) sunt apropiati de social-democrati, reformistii au folosit nationalismul in ideea comunista (Initiativa per la Catalunya, ortodocsii, partide fidele mostenirii accepta, evolutia doctrinara (Partidul Comunist Francez) in timp ce integristii care au ramas fideli dogmei comuniste.
Grupul Stangii Europene Unite s-a fondat in 1994, la 14 iulie ca forum de colaborare intre diferite partide. Obiectivele lor ating in principal domeniul social si cel al mediului inconjurator; se pronunta pentru crearea unei zone sociale care sa promoveze drepturi egale de la cel mai inalt nivel si pana la ultimul cetatean. Doresc o Europa a solidaritatilor. In domeniul relatiilor internationale se pronunta pentru cresterea puterii OSCE in defavoarea NATO si UEO si trecerea de la mentalitatea eurocentrista la una deschisa tuturor. In 1999 s-au alaturat grupului comunistilor europeni, structuri ecologiste de stanga din tari nordice. Partidele comuniste din Europa, reprezentate in P.E. sunt: Dikki si Kommunistiko Komma Elladas si Synaspismos (Grecia); Partito dei Communisti Italieni Socialistische Partij (Olanda); Socialistik Folkeparti (Danemarca); Vasenmistolietto (Finlanda); Althydhu bandalg (Islanda); Partito Democratico della Sinistra (Italia); Vänsterpartiet (Suedia); Initiativa per Cataluna si Izquierda Unida (Spania); Parti Communiste Francaise (Franta); Parti Suisse de Travail (Elvetia); Rifondatione Italiana (Italia); Partido Comunista Portugues (Portugalia); Partei des Demokratische Sozialismus (Germania). La alegerile din 1994 comunistii au obtinut 33 de mandate fata de cele 42, in 1999. Portugalia, Suedia si Finlanda au inregistrat rezultate mai slabe in timp ce comunistii germani, francezi, danezi, italieni, greci si olandezi au obtinut rezultate foarte bune. In conditiile dezvoltarii Uniunii Europene cresterea popularitatii comunistilor se bazeaza pe nemultumirile inerente acestui proces.*
6. ALTE GRUPURI
Gruparile politice consemnate la acest subpunct au obtinut rezultate mai slabe si nu joaca un rol decisiv pe scena europeana:
1. Union pour l´Europe des nations
Numele intreg al grupului este Uniunea pentru Europa natiunilor si reprezinta partide ce au o componenta nationala importanta. Charta politica a grupului stipuleaza ca principii fundamentale: libertate, egalitate, fratia intre cetateni si natiuni, sustine crearea unei noi Europe bazata pe libertatea natiunilor de a decide. Se pronunta impotriva unei Europe Federale. Europa trebuie sa fie in viziunea lor, o societate democratica care respecta dorinta cetatenilor si a natiunilor. Trebuie apoi data o sansa vietii rurale si creata o Europa puternica care nu se subordoneaza nici unei puteri politice, economice sau unei dominari culturale. Cele 30 de mandate ale grupului sunt impartite astfel: RPF Rassemblement pour la France Franta (12); Alleanza Nazionalle Patto (Italia) (9); Fianna Fail (Irlanda) (6); CDS Prtido Popular (Portugalia) (2); Dansk Folke Parti (Danemarca) (1). In legislatura trecuta grupul era al treilea pe scena europeana. In 1999 a scazut de la 56 la 30 de mandate a pierdut 15 mandate italiene, 6 mandate franceze, un mandat irlandez si unul portughez, doua mandate grecesti castigand doar un mandat danez. Explicatia poate fi data de faptul ca nationalismele europene se polarizeaza spre partidele extremiste (gen Frontul National) sau catre moderatia natinalismului crestin-democrat.
2. Europa democratiei si diferentelor (EDD)
Grupul reuneste 16 deputati ai unor partide care se manifesta eurosceptic si este deschis membrilor Parlamentului European care subscriu la Asociatia Europeana a Statelor si Natiunilor Suverane.
Unul din partidele interesante este Partidul Independentilor din Marea Britanie fondat la 3 septembrie 1993 la London School of Economics de dr. Alan Sked si mai multi membrii ai Ligii Antifederaliste. Ascensiunea partidului care detine 3 mandate europene, este pusa pe seama pozitiei insulare in dinamica europeana a britanicilor. Alte partide membre ale grupului sunt: Chasse, Peche, Nature, Traditions (Franta) - 6 mandate; RPF/SGP/GPV (Olanda) - 3 mandate; Partidul Independentilor din Marea Britanie - 3 mandate; Juni Bevaegelsen (Danemarca) - 3 mandate; Folkebevagelsen mod EU (Danemarca) - 1 mandat.
. Grupurile independentilor
In aceasta categorie putem incadra cele doua grupuri ale independentilor Grupul tehnic al deputatilor independenti si Grupul Neafiliatilor. In ciuda denumirilor, dintre cei 18 membri in primul si 8 din al doilea, mare parte apartin unor partide care nu s-au identificat cu directiile grupurilor consacrate Partito Radical (Italia), Liga Nordului (Italia), Partidul Libertatii (Austria).
Concluzii
Partidele politice reprezinta o realitate a vietii politice moderne . Totodata ele reprezinta unul din criteriile de clasificare a statelor totalitare sau democratice. Daca pentru primele caracteristic este partidul unic de obicei de tip comunist, pentru statele democratice se poate observa o mare diversitate doctrinara, partidele fiind liberale, conservatoare, social-democrate, crestin-democrate, uneori chiar socialiste si comuniste.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Stiinte-politice | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
