 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Constitutia Romaniei contine o sectiune distincta cu privire la administratia publica de specialitate, si anume sectiunea I din capitolul V al Titlului III intitulat "Administratia publica centrala de specialitate".
In Romania, administratia centrala de specialitate este alcatuita din administratia ministeriala, reprezentata de ministere (organe centrale care conduc si coordoneaza administratia publica in diferite domenii de activitate) si administratia extraministeriala formata din autoritatile administrative subordonate Guvernului sau ministerelor si autoritatile administrative autonome[1] .
1. administratia ministeriala
Ministerele se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza conform legii.
Ministerele si ministrii se aproba de catre Parlament prin acordarea votului de investitura, iar primul ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin infiintarea, desfiintarea sau dupa caz divizarea ori comasarea unor ministere.
La formarea unui nou cabinet, primul ministru poate crea noi ministere sau le poate reorganiza pe cele existente prin procedura de formare a unui nou cabinet, atat ministerele cat si ministrii fiind supusi aprobarii votului de incredere din partea Parlamentului.
Pentru infiintarea,organizarea si functionarea ministerelor legiuitorul constituant nu a impus cerinta adoptarii unei legi organice, de unde rezulta ca infiintarea si organizarea unui minister se poate face si prin ordonanta a Guvernului.
In Romania, cabinetul din 2000 care a primit votul de incredere din partea Parlamentului era format din 23 de ministere. In luna iunie 2003 a avut loc o remaniere guvernamentala, in urma careia au ramas 14 ministere. A urmat o noua restructurare, in 2004, la finalul careia Guvernul era alcatuit din 15 ministere, la fel ca si in momentul de fata[2],
Numarul ministrilor nu coincide cu numarul ministerelor, deoarece mai exista unele autoritati publice care nu sunt numite ministere, dar ele sunt organizate la fel iar conducatorii lor sunt numiti ministrii (Secretariatul General al Guvernului nu este numit minister, dar el este condus de "ministrul pentru coordonarea Secretariatului General care este membru al Guvernului".
Ministerele indeplinesc sarcinile de conducere si organizare, pe baza si in conditiile legii, ele avand doua componente:
una politica, reprezentata de ministrii, secretari si subsecretari de stat;
una organizationala, reprezentata de personalul ministerelor organizat in servicii, birouri, directii.
Activitatea ministerelor se realizeaza de regula in regim juridic de drept administrativ, dar si de drept civil. De asemenea, ele pot infiinta, in subordinea lor, organe sau institutii de specialitate.
2. Administratia extraministeriala - este formata din:
- serviciile publice deconcentrate ale ministerelor. Acestea reprezinta institutii care functioneaza in unitatile administrativ teritoriale, rolul lor fiind acela de a asigura strategia Guvernului in teritoriu prin realizarea atributuiilor specifice apartinand unor ministere, dar la nivel inferior.
- institutii aflate direct in subordinea Guvernului sau sub coordonarea primului ministru.
Infiintarea acestora este determinata in principal de complexitatea activitatii administratiei publice la nivel central, fapt care a impus pentru o mai buna desfasurare a activitatii de executare a legii si de alte forme organizatorice decat ministerele. Conducatorii acestor institutii nu sunt membrii ai Guvernului, desi au rang de secretari de stat, ei sunt numiti in functie prin decizia primului ministru.
autoritati administrative autonome - existenta lor este reglementata constitutional (art.116, 117). Unele din aceste autoritati sunt prevazute expres de legea fundamentala (Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Economic si Social), iar altele se pot infiinta prin lege organica (Consiliul National al Audiovizualului, Consiliul Concurentei, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Serviciul Roman de Informatii, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Consiliul National de Evaluare si Acreditare Academica, Societatea Romana de Televiziune, Societatea Romana de Radiodifuziune, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale).
Unele dintre autoritatile administrative centrale autonome au organizate structuri si la nivelul judetelor (Curtea de Conturi, Avocatul Poporului) altele sunt organizate numai la nivel central (Consiliul Legislativ, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii).
Aceste autoritati administrative centrale autonome dispun de putere de decizie manifestata prin amiterea de acte administrative de autoritate. Intr-o forma sau alta, aceste autoritati depind de Parlament, membrii lor fiind numiti direct prin decizia uneia sau celor doua camere reunite ale Parlamentului, fie la propunerea unei comisii permanente a uneia din camere sau prin controlul exercitat de Parlament asupra activitatii lor.
Administratia publica locala
La baza organizarii si functionarii administratiei publice locale se afla principiul constitutional al autonomiei locale alaturi de principiile descentralizarii si deconcentrarii serviciilor publice.
In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unor minoritati nationale au o pondere semnificativa se asigura folosirea limbii minoritatii nationale respective in scris si oral in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica
Autonomia locala reprezinta dreptul recunoscut unitatilor administrativ teritoriale de a-si satisface interesele proprii dupa cum considera oportun, cu respectarea legalitatii dar fara interventia puterii centrale.
Descentralizarea administrativa presupune existenta unor persoane publice desemnate de comunitatea teritoriului, cu atributii proprii, ce intervin direct in gestionarea si administrarea problemelor colectivitatii, implicand autonomia locala.
Deconcentrarea constituie o masura intermediara in procesul descentralizarii, reprezentand un transfer de atributii de la centru la agentii puterii centrale aflati la conducerea diferitelor organisme locale. Ea presupune recunoasterea unei anumite puteri de decizie in favoarea agentilor statului repartizati pe intreg teritoriul tarii - prefectul, serviciile exterioare ale ministerelor.
Principii de organizare si functionare a administratiei publice locale
Administratia publica locala este formata din structuri organizatorice si functionale cu o competenta teritoriala intr-o anumita unitate administrativa, care se disting de administratia publica centrala prin promovarea cu prioritate a interesului public local.
Cadrul legal de organizare si functionare a administratiei publice locale este constituit in principal de dispozitiile constitutionale - Sectiunea 2, Capitolul V, Titlul III (art.119-122) si Legea 215/2001[3] - Legea administratiei publice locale.
Atat in Legea 215/2001, cu modificarile ulterioare, cat si in Constitutie identificam principiile pe care se intemeieaza organizarea si functionarea administratiei publice locale. Precizarea acestor principii in actul normativ asigura fundamentul juridic de la care pornesc celelalte dispozitii ale legii si in conformitate cu care se realizeaza activitatea administrativa in plan local.
Teoria dreptului defineste notiunea de principiu[4] in domeniul dreptului "un fundament al sistemului de drept, o modalitate de coordonare a normelor juridice in jurul unei idei calauzitoare" iar literatura de drept constitutional departajeaza principiile cuprinse in legea fundamentala - principii constitutionale - de cele cuprinse in legi oragnice sau ordinare - principii legale .
Aceasta clasificare a principiilor apare si este explicata de suprematia constitutiei fata de orice alte acte normative.
Principiile regasite in Constitutie, care fundamenteaza organizarea si functionarea administratiei publice locale sunt: autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice.
Pentru a evidentia importanta acestor principii in configurarea sistemului de organizare si functionare a administratiei publice locale, legiuitorul constituant le-a reglementat separat.
De asemenea pentru asigurarea unei garantii suplimentare in ceea ce priveste aplicarea acestor principii, s-a rezervat domeniului legilor organice[6]: "organizarea administratiei publice locale, a teritoriului precum si regimul general privind autonomia locala" .
Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice de a solutiona si gestiona in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta treburile publice, in conditiile legii
Autonomia locala se manifesta prin alegerea autoritatilor administratiei publice locale de catre populatia cu drept de vot care domiciliaza in unitatea administrativ teritoriala, prin posibilitatea recunoscuta consiliilor locale de a adopta statutul localitatii, organigramele si numarul de personal, a organizarii serviciilor publice locale si a infiintarii unor persoane juridice de drept public.
Autonomia locala confera autoritatilor administratiei publice dreptul de a avea initiative in toate domeniile care nu sunt date in mod expres de catre lege in competenta altor autoritati.
Autonomia locala presupune determinarea atributiilor autoritatilor locale prin consacrarea plenitudinii de competenta in solutionarea problemelor de interes local si exclude implicarea altor autoritati in luarea acestor decizii.
Autonomia locala vizeaza competentele autoritatilor locale de a administra propriul patrimoniu prin intermediul oragnelor reprezentative. Aceste competente se stabilesc numai prin lege
Descentralizarea este sistemul ce are la baza recunoasterea interesului local, distinct de cel national, localitatile dispunand de structuri organizatorice, functionale si un aparat propriu, afectat realizarii interesului local
Serviciile publice se organizeaza fie la nivel de stat - daca asigura realizarea unui interes national - fie la nivel local - cand asigura interesul colectivitatii locale.
Necesitatea aplicarii principiului descentralizarii serviciilor publice rezulta din faptul ca autoritatile alese de comunitatile locale sunt cele mai in masura sa cunoasca necesitatile locale si sa ia masurile necesare pentru realizarea lor. De altfel Carta Europeana de Autonomie Locala considera ca descentralizarea face parte din principiile democratice comune Europei.
De-a lungul vremii s-au facut auzite argumente pro (descentralizarea asigura participarea cetateanului la viata publica); exista interese locale deosebite de cele centrale, mai apropiate de cetateni; descentralizarea introduce la nivelul administratiei locale criterii de actiune eficienta si diminueaza formalismul si contra organizarii descentralizate (riscurile descentralizarii - principalul pericol fiind acela de diminuare a fortei puterii centrale, ajungandu-se chiar la dominarea intereselor locale fata de cele centrale sau situatia care poate apare intr-o localitate mica, unde sunt mai greu de gasit specialisti in administratia publica care sa poata gestiona serviciile publice).
Pe langa principiile constitutionale prevazute de legea fundamentala, organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice locale se realizeaza si dupa alte principii adaugate in mod expres sau implicit de prevederile Legii 215/2001.
La Art.2 alin.1 se prevede ca: "Administratia publica in unitatile administrativ teritoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit"
Este consacrat in mod expres si prin textul din lege: "Acest drept se exercita de consiliile locale si primari, precum si de consiliile judetene, autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprima".
Eligibilitatea acestor autoritati publice are o semnificatie politica si sociala speciala deoarece ele nu exercita o putere a statului ci administreaza treburile unitatilor administrative, in interesul locuitorilor care le-au ales. Puterea lor nu deriva din puterea statului, ci din cea conferita de votul alegatorilor in numele carora actioneaza.
Prevazut in mod expres de legea romana privind administratia publica locala, este un principiu caruia i se subordoneaza intreaga activitate de organizare si functionare a administratiei publice, in sensul desfasurarii tuturor activitatilor in stricta conformitate, in primul rand cu prevederile constitutiei, dar si cu ale celorlalte acte normative in vigoare.
Conform acestui principiu, autoritatile administratiei publice locale nu pot avea decat competentele prevazute de lege, incercarea de extindere a acestora prin invocarea autonomiei situandu-se in afara principiului legalitatii.
Garantarea respectarii acestui principiu este de asemenea asigurata de consacrarea prin lege a raspunderilor juridice si aplicarea de sanctiuni aautoritatilor administratiei publice si/sau functionarilor acestora atunci cand actiunile lor nesocotesc prescriptiile legii.
De altfel, o distinsa autoare , conchide: " tot ce tine de administratia publica - alegerea, constituirea autoritatilor, exercitarea atributiilor, adoptarea sau emiterea actelor administrative si orice alte activitati trebuie sa se desfasoare numai pe baza si in conformitatea cu legea"
Este consacrat expres de Legea 215/2001 existand posibilitatea consultarii populatiei prin referendum cu privire la problemele locale de interes deosebit. Observam ca, desi legea foloseste sintagma "probleme locale de interes deosebit", acestea nu sunt nici exemplificate nici prevazute in alte acte normative, cu exceptia obligativitatii consultarii cetatenilor prin referendum pentru "orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor, oraselor, judetelor", ramanand la latitudinea administratiei publice din fiecare unitate administrativ teritoriala sa stabileasca.
De asemenea constatam ca legiuitotul foloseste trei forme de consultari: consultarea cetatenilor - pentru posibilitatea modificarii limitelor teritoriale, consultarea populatiei - cu privire la atributia primarului de a propune consiliului local organizarea unui referendum pentru a cunoaste parerea cetatenilor despre o problema locala de interes deosebit si consultarea locuitorilor - care se poate realiza prin referendum sau prin orice alta forma de participare directa a cetatenilor la treburile publice
CONSILIUL LOCAL
Notiuni teoretice
Alegerea si mandatul Consiliului local
Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune, orase si municipii sunt consiliile locale, comunale, orasenesti si municipale, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive.
Consiliile locale sunt compuse din consilieri locali alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile stabilite de legea pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale.
Pentru ca o persoana sa poata candida la functia de consilier, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii prevazute de legea 67/2004 privind alegerea autoritatilor administratiei publice locale:
sa aiba drept de vot;
sa fi implinit pana in ziua alegerilor, inclusiv, varsta de 23 de ani;
sa nu aiba functia de magistrat, militar activ sau alt functionar caruia ii este interzisa asocierea in partide politice;
sa aiba domiciliul pe raza unitatii administrativ teritoriale in care doreste sa candideze;
Exceptia de la aceste reguli o constituie sectoarele municipiului Bucuresti, unde pot candida si persoane care au domiciliul in alt sector decat cel in care candideaza.
O persoana poate candida pentru un singur consiliu local, un singur consiliu judetean si pentru o singura functie de primar.
Candidatul poate fi independent sau reprezentant al uni partid politic, al unei aliante politice sau electorale ori poate fi propus de catre organizatii ale cetatenilor apartinand minoritatilor nationale.
In situatia in care o persoana candideaza ca independent pentru un post de consilier local, acesta trebuie sa fie sustinut de cel putin 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi pe listele electorale permanente din circumscriptia respectiva, dar nu mai putin ed 50 in cazul comunelor, 100 in cazul localitatilor urbane de gradul II si III si de 1000 in cazul judetelor, municipiului Bucuresti si localitatilor urbane de gradul I. Sustinatorii trebuie sa fie in mod obligatoriu persoane cu drept de vot din circumscriptia electorala pentru care candideaza.
Alegerile pentru consilieri si pentru primari sunt valabile indiferent de numarul de cetateni care participa la vot.
Numarul membrilor fiecarui consiliu local se stabileste prin ordin al prefectului, in functie de numarul locuitorilor comunei, orasului sau municipiului, raportat de Institutul National de Statistica la data de 1 ianuarie a anului in curs sau, dupa caz, la data de 1 iulie a anului care preceda alegerile.
Constituirea consiliilor locale se face in termen de 25 de zile de la data desfasurarii alegerilor. Convocarea consilierilor locali alesi si validati in functie se face de catre prefect, in maximum 5 zile de la pronuntarea hotararii de validare. La sedinta de constituire participa prefectul sau reprezentantul sau, precum si primarul sau, dupa caz, candidatul declarat castigator la alegerile pentru functia de primar.
Sedinta se desfasoara in conditii legale daca participa cel putin majoritatea consilierilor locali alesi si validati. In cazul in care nu se poate asigura aceasta majoritate, sedinta se va organiza, in aceleasi conditii, peste 3 zile, la convocarea prefectului. Daca nici la a doua convocare reuniunea nu este legal constituita, se va proceda la o noua convocare de catre prefect, peste alte 3 zile, in aceleasi conditii.
In situatia in care consiliul local nu se poate reuni nici la a treia convocare din cauza absentei nemotivate a consilierilor locali, instanta va declara vacante, prin hotarare, locurile consilierilor locali alesi care au lipsit nemotivat la oricare dintre cele 3 convocari. Sesizarea instantei se face de catre prefect in maximum 3 zile de la data sedintei, pe baza procesului-verbal al sedintei, intocmit de secretarul unitatii administrativ-teritoriale. Hotararea instantei se pronunta in maximum 3 zile de la primirea sesizarii din partea prefectului si poate fi atacata cu recurs la instanta competenta. In cazul in care locurile declarate vacante, potrivit procedurii de mai sus, nu pot fi ocupate cu supleantii inscrisi pe listele de candidati respective, potrivit legii, se organizeaza alegeri partiale pentru completare, in termen de 90 de zile.
Lucrarile sedintei de constituire sunt conduse de cel mai in varsta consilier local, ajutat de cei mai tineri 2 consilieri locali, cu asistenta de specialitate a secretarului unitatii administrativ-teritoriale, care intocmeste si procesul-verbal al sedintei.
Absenta consilierilor locali de la sedinta de constituire este considerata motivata daca se face dovada ca aceasta a intervenit din cauza unei boli sau a unor evenimente de forta majora care au facut imposibila prezenta acestora.
Consilierii locali ale caror mandate au fost validate depun in fata consiliului local juramantul in limba romana. Consilierii locali care refuza sa depuna juramantul sunt considerati demisionati de drept.
In cazul in care consilierul local declarat ales renunta la mandat inainte de validare sau refuza sa depuna juramantul, se supune validarii mandatul primului supleant inscris pe lista partidului politic, a aliantei politice sau a aliantei electorale respective, daca pana la validarea mandatului partidele si aliantele politice confirma in scris apartenenta la partid. In cazul in care locurile ramase vacante nu pot fi completate cu supleanti, conform legii, iar numarul de consilieri locali se reduce sub jumatate plus unu, se vor organiza alegeri partiale pentru completare, in termen de 90 de zile.
Consiliul local se declara legal constituit, daca majoritatea consilierilor locali validati au depus juramantul. Constituirea consiliului local se constata prin hotarare, adoptata cu votul majoritatii consilierilor locali validati.
Dupa declararea ca legal constituit, consiliul local alege dintre membrii sai, prin hotarare adoptata cu votul deschis al majoritatii consilierilor locali in functie, un presedinte de sedinta, pe o perioada de cel mult 3 luni, care va conduce sedintele consiliului si va semna hotararile adoptate de acesta.
Atributiile consiliului local
Consiliul local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale.
Consiliul local exercita urmatoarele categorii de atributii:
A) atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului, ale institutiilor si serviciilor publice de interes local si ale societatilor comerciale si regiilor autonome de interes local;
B) atributii privind dezvoltarea economico-sociala si de mediu a comunei, orasului sau municipiului;
C) atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului;
D) atributii privind gestionarea serviciilor furnizate catre cetateni;
E) atributii privind cooperarea interinstitutionala pe plan intern si extern.
In exercitarea atributiilor prevazute la A, consiliul local:
a) aproba statutul comunei, orasului sau municipiului, precum si regulamentul de organizare si functionare a consiliului local;
b) aproba, in conditiile legii, la propunerea primarului, infiintarea, organizarea si statul de functii ale aparatului de specialitate al primarului, ale institutiilor si serviciilor publice de interes local, precum si reorganizarea si statul de functii ale regiilor autonome de interes local;
c) exercita, in numele unitatii administrativ-teritoriale, toate drepturile si obligatiile corespunzatoare participatiilor detinute la societati comerciale sau regii autonome, in conditiile legii.
In exercitarea atributiilor prevazute la B, consiliul local:
a) aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virarile de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare si contul de incheiere a exercitiului bugetar;
b) aproba, la propunerea primarului, contractarea si/sau garantarea imprumuturilor, precum si contractarea de datorie publica locala prin emisiuni de titluri de valoare, in numele unitatii administrativ-teritoriale, in conditiile legii;
c) stabileste si aproba impozitele si taxele locale, in conditiile legii;
d) aproba, la propunerea primarului, documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile de investitii de interes local, in conditiile legii;
e) aproba strategiile privind dezvoltarea economica, sociala si de mediu a unitatii administrativ-teritoriale;
f) asigura realizarea lucrarilor si ia masurile necesare implementarii si conformarii cu prevederile angajamentelor asumate in procesul de integrare europeana in domeniul protectiei mediului si gospodaririi apelor pentru serviciile furnizate cetatenilor.
In exercitarea atributiilor prevazute la C, consiliul local:
a) hotaraste darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, precum si a serviciilor publice de interes local, in conditiile legii;
b) hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legii;
c) avizeaza sau aproba, in conditiile legii, documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism ale localitatilor;
d) atribuie sau schimba, in conditiile legii, denumiri de strazi, de piete si de obiective de interes public local.
In exercitarea atributiilor prevazute la D, consiliul local:
a) asigura, potrivit competentelor sale si in conditiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind:
1. educatia;
2. serviciile sociale pentru protectia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor varstnice, a familiei si a altor persoane sau grupuri aflate in nevoie sociala;
3. sanatatea;
4. cultura;
5. tineretul;
6. sportul;
7. ordinea publica;
8. situatiile de urgenta;
9. protectia si refacerea mediului;
10. conservarea, restaurarea si punerea in valoare a monumentelor istorice si de arhitectura, a parcurilor, gradinilor publice si rezervatiilor naturale;
11. dezvoltarea urbana;
12. evidenta persoanelor;
13. podurile si drumurile publice;
14. serviciile comunitare de utilitate publica: alimentare cu apa, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termica, iluminat public si transport public local, dupa caz;
15. serviciile de urgenta de tip salvamont, salvamar si de prim ajutor;
16. activitatile de administratie social-comunitara;
17. locuintele sociale si celelalte unitati locative aflate in proprietatea unitatii administrativ-teritoriale sau in administrarea sa;
18. punerea in valoare, in interesul comunitatii locale, a resurselor naturale de pe raza unitatii administrativ-teritoriale;
19. alte servicii publice stabilite prin lege;
b) hotaraste acordarea unor sporuri si altor facilitati, potrivit legii, personalului sanitar si didactic;
c) sprijina, in conditiile legii, activitatea cultelor religioase;
d) poate solicita informari si rapoarte de la primar, viceprimar si de la sefii organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local;
e) aproba construirea locuintelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuintelor sociale si a utilitatilor locative aflate in proprietatea sau in administrarea sa;
f) poate solicita informari si rapoarte specifice de la primar si de la sefii organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local.
In exercitarea atributiilor prevazute la E, consiliul local:
a) hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local;
b) hotaraste, in conditiile legii, infratirea comunei, orasului sau municipiului cu unitati administrativ-teritoriale din alte tari;
c) hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unitati administrativ-teritoriale din tara sau din strainatate, precum si aderarea la asociatii nationale si internationale ale autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune.
Consiliul local poate conferi persoanelor fizice romane sau straine cu merite deosebite titlul de cetatean de onoare al comunei, orasului sau municipiului, in baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc si conditiile retragerii titlului conferit.
De asemenea, indeplineste orice alte atributii stabilite prin lege.
Persoanele imputernicite sa reprezinte interesele unitatii administrativ-teritoriale in societati comerciale, regii autonome de interes local, asociatii de dezvoltare intercomunitara si alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotarare a consiliului local, in conditiile legii, respectandu-se configuratia politica de la ultimele alegeri locale.
Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa si isi exercita mandatul de la data constituirii pana la data declararii ca legal constituit a consiliului nou-ales.
Consiliul local se intruneste in sedinte ordinare, lunar, la convocarea primarului. El se poate intruni si in sedinte extraordinare, la cererea primarului sau a cel putin unei treimi din numarul membrilor consiliului.
Convocarea consiliului local se face in scris, prin intermediul secretarului unitatii administrativ-teritoriale, cu cel putin 5 zile inainte sedintelor ordinare sau cu cel putin 3 zile inainte de sedintele extraordinare. Odata cu notificarea convocarii, sunt puse la dispozitie consilierilor locali materialele inscrise pe ordinea de zi. In caz de forta majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, orasului sau municipiului sau in alte situatii stabilite de regulamentul de organizare si functionare a consiliului local, convocarea consiliului local se poate face de indata.
Ordinea de zi a sedintei consiliului se aduce la cunostinta locuitorilor comunei sau ai orasului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
In comunele sau orasele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.
In toate cazurile convocarea se consemneaza in procesul-verbal al sedintei.
Sedintele consiliului local se desfasoara legal in prezenta majoritatii consilierilor locali in functie.
Prezenta consilierilor locali la sedinta este obligatorie. Cazurile in care absenta este motivata se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare a consiliului local. Consilierul local care absenteaza nemotivat de doua ori consecutiv este sanctionat, in conditiile regulamentului de organizare si functionare a consiliului local.
Sedintele consiliului local sunt conduse de un presedinte de sedinta, ales in conditiile legii.
Sedintele consiliului local sunt publice.
Lucrarile sedintelor se desfasoara in limba romana. In consiliile locale in care consilierii locali apartinand unei minoritati nationale reprezinta cel putin o cincime din numarul total, la sedintele de consiliu se poate folosi si limba materna. In aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea in limba romana. In toate cazurile, documentele sedintelor de consiliu se intocmesc in limba romana.
Dezbaterile din sedintele consiliului local, precum si modul in care si-a exercitat votul fiecare consilier local se consemneaza intr-un proces-verbal, semnat de presedintele de sedinta si de secretarul unitatii administrativ-teritoriale.
Presedintele de sedinta, impreuna cu secretarul unitatii administrativ-teritoriale isi asuma, prin semnatura, responsabilitatea veridicitatii celor consemnate.
La inceputul fiecarei sedinte, secretarul supune spre aprobare procesul-verbal al sedintei anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, in cadrul sedintei, sa conteste continutul procesului-verbal si sa ceara mentionarea exacta a opiniilor exprimate in sedinta anterioara.
Procesul-verbal si documentele care au fost dezbatute in sedinta se depun intr-un dosar special al sedintei respective, care va fi numerotat, semnat si sigilat de presedintele de sedinta si de secretar, dupa aprobarea procesului-verbal.
In termen de 3 zile de la terminarea sedintei, secretarul unitatii administrativ-teritoriale afiseaza la sediul primariei si, dupa caz, pe pagina de internet a unitatii administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al sedintei.
Ordinea de zi a sedintelor se aproba de consiliul local, la propunerea celui care a cerut intrunirea consiliului.
In cazul neaprobarii ordinii de zi, nu se acorda indemnizatia cuvenita consilierilor locali pentru sedinta respectiva.
Actele pe care le adopta consiliul local in exercitarea atributiilor ce ii revin se numesc hotarari. Acestea se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare si functionare a consiliului cere o alta majoritate.
Exista anumite domenii considerate a fi de o importanta deosebita, pentru care este necesar ca hotararile adoptate de consiliul local sa intruneasca votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie Acestea se refera la contractarea de imprumuturi, in conditiile legii, administrarea domeniului public si privat al comunei sau al orasului, participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala, zonala sau de cooperare transfrontaliera, organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea teritoriului, precum si la asocierea sau cooperarea cu alte autoritati publice, cu organizatii neguvernamentale, cu persoane juridice romane sau straine.
Hotararile privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite si taxe locale se adopta cu votul majoritatii consilierilor in functie. Daca bugetul local nu poate fi adoptat dupa doua sedinte consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfasura pe baza bugetului anului precedent pana la adoptarea noului buget local, dar nu mai tarziu de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a legii bugetului de stat.
Exista prevederea legala conform careia consiliul local poate stabili ca unele hotarari sa fie luate prin vot secret cu precizarea ca hotararile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate intotdeauna prin vot secret, cu exceptiile prevazute de lege.
Proiectele de hotarare pot fi propuse de consilieri sau de primar. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului si al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al autoritatii administratiei publice locale.
Nu poate lua parte la deliberare si la adoptarea hotararilor consilierul care, fie personal, fie prin sot, sotie, afini sau rude pana la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor consiliului local.
Hotararile adoptate de consiliul local fara respectarea acestor conditii sunt nule de drept, nulitatea fiind constatata de instanta de contencios administrativ. Actiunea pentru anularea unei hotarari de consiliu poate fi introdusa de orice persoana interesata.
Hotararile consiliului local se semneaza de consilierul care conduce sedintele de consiliu si se contrasemneaza, pentru legalitate, de catre secretar, care poate refuza semnarea hotararii daca considera ca aceasta este ilegala sau ca depaseste competentele ce revin, potrivit legii, consiliului loca, situatie in cre va expune consiliului opinia sa care va fi consemnata in procesul-verbal al sedintei.
Daca consilierul care conduce sedinta refuza sa semneze, hotararea consiliului local se semneaza de 3-5 consilieri.
Secretarul va comunica hotararile consiliului local primarului si prefectului, de indata, dar nu mai tarziu de 3 zile de la data adoptarii, in scris.
Hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica (in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect), iar cele individuale, de la data comunicarii.
In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinind minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna.
Dizolvarea consiliului local
Consiliul local se dizolva de drept sau prin referendum local. Se dizolva de drept:
a) in cazul in care acesta nu se intruneste timp de doua luni consecutiv;
b) in cazul in care nu a adoptat in 3 sedinte ordinare consecutive nicio hotarare;
c) in situatia in care numarul consilierilor locali se reduce sub jumatate plus unu si nu se poate completa prin supleanti.
Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat in conditiile legii. Referendumul se organizeaza ca urmare a cererii adresate in acest sens prefectului de cel putin 25% din numarul cetatenilor cu drept de vot inscrisi pe listele electorale ale unitatii administrativ-teritoriale.Cheltuielile pentru organizarea referendumului se suporta din bugetul local.
Referendumul local este organizat, in conditiile legii, de catre o comisie numita prin ordin al prefectului, compusa dintr-un reprezentant al prefectului, cate un reprezentant al primarului, al consiliului local si al consiliului judetean si un judecator de la judecatoria in a carei jurisdictie se afla unitatea administrativ-teritoriala in cauza. Secretarul comisiei este asigurat de institutia prefectului.
Referendumul este valabil daca s-au prezentat la urne cel putin jumatate plus unu din numarul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului local inceteaza inainte de termen daca s-au pronuntat in acest sens cel putin jumatate plus unu din numarul total al voturilor valabil exprimate.
Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de Guvern, la propunerea prefectului. Alegerile se organizeaza in termen de maximum 90 de zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a constatat dizolvarea consiliului local sau, dupa caz, de la validarea rezultatului referendumului.
Pana la constituirea noului consiliu, primarul sau, in absenta acestuia, secretarul unitatii administrativ-teritoriale va rezolva problemele curente ale comunei, orasului sau municipiului, potrivit competentelor si atributiilor ce ii revin, potrivit legii.
Consiliile locale pot organiza, din proprie initiativa sau din initiativa primarului, dupa caz, comisii mixte formate din consilieri locali, functionari publici si alti specialisti, pe perioada determinata. Componenta comisiilor mixte, obiectivele si perioada de desfasurare a activitatii acestora se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale. Sedintele comisiilor mixte sunt publice.
Probleme de rezolvat
PRIMARUL
Comunele, orasele si municipiile au cate un primar si un viceprimar, iar municipiile resedinta de judet au un primar si 2 viceprimari, alesi in conditiile legii.Viceprimarul este subordonat primarului si inlocuitorul de drept al acestuia, care ii poate delega atributiile sale.
El este ales cu votul majoritatii consilierilor locali in functie, din randul membrilor consiliului local.
Schimbarea din functie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotarare adoptata cu votul majoritatii consilierilor in functie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numarul consilierilor locali in functie.
Pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizatie lunara, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv de viceprimar, si care reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiaza de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege.
Durata mandatului constituie vechime in munca si in specialitatea studiilor absolvite.
Pe durata exercitarii mandatului, viceprimarul isi pastreaza statutul de consilier local, fara a beneficia de indemnizatia aferenta acestui statut.
Validarea alegerii primarului se face in termen de 20 de zile de la data desfasurarii alegerilor, in camera de consiliu a judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla comuna sau orasul, de catre un judecator desemnat de presedintele judecatoriei.
Invalidarea alegerii primarului se poate pronunta in cazurile in care se constata incalcarea conditiilor de eligibilitate sau daca alegerea s-a facut prin fauda electorala.
Hotararea de invalidare a alegerii primarului poate fi atacata de cel interesat in termen de 5 zile de la pronuntare, la instanta de contencios administrativ.
Instanta de judecata este obligata sa se pronunte in termen de 30 de zile.
Rezultatul validarii sau invalidarii alegerii primarului se aduce la cunostinta prefectului si se prezinta in sedinta de constituire a consiliului local sau, dupa caz, intr-o sedinta extraordinara, de catre un judecator desemnat de presedintele judecatoriei.
Conform legii, primarul indeplineste urmatoarele categorii principale de atributii:
A) atributii exercitate in calitate de reprezentant al statului, in conditiile legii;
B) atributii referitoare la relatia cu consiliul local;
C) atributii referitoare la bugetul local;
D) atributii privind serviciile publice asigurate cetatenilor;
E) alte atributii stabilite prin lege.
Mandatul primarului este de 4 ani si se exercita pana la depunerea juramantului de primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa.
Mandatul inceteaza de drept in unul dintre urmatoarele cazuri:
a) demisie;
b) incompatibilitate;
c) schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ-teritoriala;
d) imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioada mai mare de 6 luni consecutive, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;
e) cand se constata, dupa validarea mandatului, ca alegerea s-a facut prin frauda electorala sau prin orice alta incalcare a Legii privind alegerile locale;
f) a fost condamnat, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privata de libertate;
g) punerea sub interdictie judecatoreasca;
h) pierderea drepturilor electorale;
i) cand, in exercitarea atributiilor ce ii revin prin lege, a emis 3 dispozitii cu caracter normativ intr-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanta de contencios administrativ prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila;
j) deces;
k) ca urmare a rezultatului uni referendum local, organizat in conditiile legii.
Daca locuitorii unitatii administrativ teritoriale considera ca primarul a actionat impotriva intereselor generale ale colectivitatii sau nu si-a exercitat atributiile care ii revin conform legii, pot cewre prefectului, in scris organizarea unui referendum pentru demiterea primarului.
Solicitarea trebuie facuta de cel putin 25% dintre locuitorii cu drept de vot (procent care trebuie realizat in fiecare localitate componenta a unitatii administrativ teritoriale). Prefectul are la dipozitie 30 de zile de la primirea cererii pentru verificarea acesteia, dupa care poate transmite o propunere motivata de organizare a referendumului Guvernului, caer se va pronunta in termen de 60 de zile de la solicitare.
Referendumul astfel organizat este valabil adca la urne se prezinta cel putin jumatate din totalul cetatenilor cu drept de vot. Mandatul primarului inceteaza inainte de termen daca s-a pronuntat in acest sens cel putin jumatate plus unu din numarul total al cetatenilor cu drept de vot.
In caz de suspendare sau de vacanta a functiei de primar, atributiile acestuia vor fi exercitate de viceprimar, in locul acestuia consiliul delegand un consilier sa indeplineasca atributiile viceprimarului.
Actele cu caracter normativ emise de primar vor produce efecte juridice dupa ce vor fi aduse la cunostinta publica in formele consacrate legislativ (publicare in Monitorul Oficial al judetului, publicare in presa locala sau afisare in locuri special amenajate.
Actele cu caracter individual emis ede primar se comunica celor interesati ti incep sa produca efecte juridice din momentul comunicarii.
Dispozitiile primarului cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect, adica exact termenul pe care prefectul il are la dispozitie pentru a ataca actul respectiv la instanta de contencios administrativ[11].
Raporturile dintre primar si consiliul local
Conform prevederilor constitutionale, primarul si consiliul local sunt autoritati administrative autonome, intre ele neexistand raporturi de subordonare, ci numai de colaborare, primarul fiind o autoritate executiva, iar consiliul local o autoritate deliberativa.
Nici una din cele doua autoritati nu poate, conform dispozitiilor legale, sa atace in fata instantei de contencios administrativ, actele adoptate sau emise de cealalta, Legea 215/2001 precizeaza doar: "in situatia in care primarul apreciaza ca o hotarare este ilegala, in termen de 3 zile de la adoptare il sesizeaza pe prefect".
Totusi in practica instantelor, primarii au atacat in contencios administrativ hotararile adoptate de consiliile locale, invocandu-se in unele cazuri liberul acces la justitie consfintit de art. 21 din Constutitie: "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime".
Deoarece instantele de judecata nu au avut un punct de vedere unitar, unele hotarand ca primarul are calitate procesuala activa, iar altele ca nu, pentru realizarea unui punct de vedere unitar, Procurorul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie a declarat recurs in interesul legii, in urma caruia instanta suprema a statuat ca "atributia de a ataca hotararile consiliului local revine numai prefectului, iar primaul are doar posibilitatea de a-l sesiza pe prefect, in termen de 3 zile de la adoptarea hotararii daca apreciaza ca aceasta este ilegala".
Instanta a mai retinut ca actele emise de consiliul local si primar au caracter independent, nici una dintre aceste autoritati neputand exercita direct o cale de atac impotriva actului celeilalte autoritati simetrice, singura autoritate publica investita cu acest atribut fiind prefectul
CONSILIUL JUDETEAN
Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice locale, constituita la nivel judetean pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale, orasenesti si municipale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Este compus din consilieri judeteni, alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile legii.
Consiliul judetean se alege pentru un mandat de 4 ani, care se exercita de la data constituirii pana la data declararea , ca legal constituit a consiliului nou ales;
Mandatul consiliului poate fi prelungit prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa;
Consiliul judetean se intruneste in sedinte ordinare o data la doua luni, dar se poate intruni ori de cate ori este necesar in sedinte extraordinare, la cererea Presedintelui sau a cel puti o treime din consilieri sau a delegatiei permanente sau la solicitarea prefectului. Convocarea se face de Presedinte, prin grija secretarului general, cu cel putin 5 zile inaintea sedintelor ordinare sau cu cel putin 3 zile inaintea sedintelor extraordinare sau de indata in caz de forta majora sau de maxima urgenta.
In desfasurarea activitatii sale, Consiliul judetean adopta hotarari, cu votul majoritatii consilierilor prezenti, care se semeneaza de catre Presedintele sau vicepresedintele care a condus sedinta si se contrasemneaza de catre secretarul general al judetului.
Raspunderea Consiliului judetean
Desi in multe situatii legea face analogii intre cele doua autoritati deliberative din sistemul administratiei publice locale, consiliul local si consiliul judetean, in situatia dizolvarii avem de-a face cu doua situatii distincte. Astfel, spre deosebire de dizolvarea consiliului local (in situatiile mentionate anterior), consiliul judetean se dizolva de drept daca:
numarul consilierilor se reduce sub 2/3 si nu se poate completa prin supleanti;
nu se intruneste timp de 6 luni consecutive;
timp de trei sedinte consecutive nu a adoptat nici o hotarare.
Mandatul de consilier inceteaza de drept in urmatoarele situatii:
demisie;
incompatibilitate;
schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ teritoriala;
in cazul imposibilitatii exercitarii mandatului pe o perioada mai mare de sase luni consecutive;
la constatarea, dupa validarea mandatului, ca alegerea s-a facut prin frauda electorala sau prin orice alta incalcare a Legii privind alegerile locale;
condamnarea, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa de libertate;
punerea sub interdictie judecatoreasca;
pierderea drepturilor electorale;
lipsa nemotivata de la trei sedinte consecutive ale consiliului;
deces.
Suspendarea mandatului de consilier are loc in situatia in care acesta a fost arestat preventiv. Masura arestarii preventive se comunica de instanta de judecata prefectului care, prin ordin, constata suspendarea mandatului. Suspendarea dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei.
In desfasurarea activitatii sale, Consiliul judetean emite hotarari, cu votul majoritatii membrilor prezenti - cu exceptia cazurilor in care legea sau regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Judetean cere o alta majoritate - care sunt acte administrative cu caracter unilateral si executoriu.
Presedintele Consiliului Judetean
Consiliul judetean alege dintre membrii sai un presedinte si doi vicepresedinti.
Presedintele si vicepresedintii se aleg cu votul secret al majoritatii consilierilor judeteni in functie.
Eliberarea din functie a presedintelui sau a vicepresedintilor consiliului judetean se face cu votul secret al majoritatii consilierilor in functie, la propunerea a cel putin unei treimi din numarul acestora. Eliberarea din functie a presedintelui sau a vicepresedintilor consiliului judetean nu se poate face in ultimele sase luni ale mandatului consiliului judetean.
Presedintele consiliului judetean reprezinta judetul in relatiile cu celelalte autoritati publice, cu persoanele fizice si juridice romane si straine, precum si in justitie.
El raspunde in fata consiliului judetean de buna functionare a administratiei publice judetene.
PREFECTUL
Institutia prefectului este o institutie veche pe care o intalnim inca din inainte de Unirea Principatelor (1859), atat in Muntenia cat si in Moldova numai ca reprezentantii sai aveau o alta denumire. Ei se numeau "ispravnici de judete" si "ispravnici administratori" si aveau atributii administrative si politienesti.
Dupa decembrie 1989 Constitutia si legea nr.69/1991, privind administratia publica locala, institutia prefectului a fost pusa in locul ce i se cuvine intr-un stat de drept, bazat pe principiul separatiei puterilor in stat.
In prezent, constatam ca institutia prefectului nu mai este reglementata de dispozitiile legii administratiei publice, ci de un act normativ distinct care o organizeaza si ii determina functionare. Ca atare, prefectul este, in acest context constitutional, o autoritate deconcentrata si, potrivit legii sale organice, un inalt functionar public, neutru din punct de vedere politic.
Institutia prefectului este reglementata in prezent de un act normativ distinct, Legea 340/12 iulie 2004,cu modificarile care i s-au adus prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr 179 din 14 decembrie 2005 si potrivit acesteia activitatea prefectului se intemeiaza pe principiile:
a) legalitatii, impatialitatii si obiectivitatii;
b) transparentei si liberului acces la informatiile de interes public;
c) eficientei;
d) responsabilitatii;
e) profesionalizarii:
f) orientarii catre cetatean;
Prefectul este ajutat in activitatea sa de doi subprefecti, (prefectul municipiului Bucuresti este ajutat de 3 subprefecti). Atat prefectul cat si subprefectii sunt inalti functionari publici, carora legea le interzice sa faca parte din partide politice sau din organizatii carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca al partidelor politice, sub sanctiunea destituirii din functia publica. Prin aceeasi Ordonanta de Urgenta nr 179/2005, s-a consacrat interdictia prefectilor si subprefectilor de a face greva sau de a infiinta organizatii sindicale proprii.
Odata cu noile reglementari (O.U.G. nr 179/2005), atat prefectii cat si suprefectii in functie, precum si cei care vor ocupa posturile ramase vacante, sunt numiti in functii publice numai in urma promovarii unui examen de atestare pe post.
Pot participa la examenul de atestare pe post si pot ocupa functiile publice persoanele: (art. 15 din legea 188/1999 privind Statutul functionarului public, republicata, cu modificarile ulterioare, cu exceptia celor prevazute la lit. c,e).
· care au studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
· are cetateni romana si domiciliul in Romania;
· a promovat concursul organizat pentru ocuparea functiei;
Aceste conditii sunt cumulative si obligatorii, lipsa oricareia atragand nulitatea actului de numire in functie.
Foarte importanta este conditia cetateniei romane si a domiciliului in Romania, impusa de art. 16 alin.(3) din Constitutia Romaniei, conform caruia "functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara.
La numirea in aceste functii, Guvernul mai are in vedere si alte conditii, chiar daca acestea nu sunt aratate in mod expres in lege, conditii care privesc calitatile personale, competenta profesionala, experienta si rezultatele obtinute de cel in cauza in activitatea desfasurata, prestigiul si autoritatea de care se bucura.
Ca o masura de protectie sociala a persoanei care ocupa functia de prefect sau subprefect, legea prevede ca "pe perioada exercitarii functiei, contractul de munca al acestora la institutiile publice, regiile autonome, companiile nationale, societatile nationale si societati comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat se suspenda. Potrivit reglementarii constitutionale, prefectul intruneste urmatoarele atribute:
Ř este reprezentatul Guvernului pe plan local;
Ř este seful serviciilor deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organele centrale din unitatile administrativ-teritoriale;
Ř este garantul respectarii legii si ordinii publice pe plan local, atribut conferit prin art 1 din Legea 340/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr 179/2005.
Ca agent al puterii executive in judet, prefectul poate fi considerat ca element de deconcentrare in sistemul administratiei publice, care coordoneaza un subsistem statal.
Prefectul este un organ unipersonal al administratiei publice, investit cu o competenta materiala generala si teritoriala limitata la nivelul judetului in care functioneaza.
Prefectul este numit in functie printr-un act de autoritate si nu ales. Singura autoritate publica abilitata sa numeasca prefectul este Guvernul si nu Primul-ministru, Presedintele sau Parlamentul.
In art. 123 alin.(1) din Constitutia Romaniei se stipuleaza ca "Guvernul numeste cate un prefect in fiecare judet si in municipiul Bucuresti. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale".
Atributiile Prefectului
Atributiile prefectului sunt, din punct de vedere al izvorului lor, de trei categorii:
· atributii prevazute de Legea 340/2004, cu modificarile ulterioare;
· atributii prevazute de alte acte normative;
· insarcinarile date de Guvern;
Atributiile prefectului prevazute de lege sunt urmatoarele:
1. asigura, la nivelul judetului si al municpiului Bucuresti, aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a ordonantelor si a hotararilor Guvernului, a celorlalte acte normative,precum si a ordinii publice;
2. actioneaza pentru realizarea obiectivelor cuprinse in programul de guvernare;
3. actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala, mentinerea unei comunicari permanente cu toate nivelurile institutionale si speciale, acordand o atentie constanta prevenirii tensiunilor sociale;
4. stabileste, impreuna cu autoritatile administratiei publice locale, prioritatile de dezvoltare teritoriala;
5. asigura, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, ducerea la indeplinire, in conditiile stabilite prin lege, a masurilor de pregatire pentru situatii de urgenta;
6. verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judetean, ale consiliul local sau ale primarului- prefectul cu cel putin 10 zile inaintea introducerii actiunii in contenciosul administrativ, va solicita autoritatilor care au emis actul, motivarea necesara, reanalizarea actului socotit nelegal, in vederea modificarii sau, dupa caz, a revocarii acestuia.
7. asigura realizarea planului de masuri pentru integrare europeana;
8. dispune masurile corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor si a sigurantei cetatenilor, prin organele abilitate;
9. hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu intitutii similare din tara si stainatate, in vederea promovarii intereselor comune;
10. asigura, folosirea in conditiile legii, a limbii materne in raporturile cu cetatenii apartinand minoritatilor nationale si serviciilor publice deconcentrate in unitatile administrativ-teritoriale in care acestia au o pondere de peste 20%.
11.prefectul poate verifica masurile intreprinse de primar sau de presedintele consiliului judetean in calitatea lor de reprezentanti ai statului in unitatea administraiv-teritoriala si poate sesiza organele competente in vederea stabilirii masurilor necesare , in conditiile legii;
Pentru indeplinirea atributiilor care ii revin prefectul poate solicita institutiilor publice si autoritatilor administratiei publice locale documentatii, date si informatii, iar acestea sunt obligate sa i le furnizeze cu celeritate si in mod gratuit. Statutul de reprezentant al Guvernului in teritoriu ii confera prefectului aptitudinea de a veghea pentru ca activitatea consiliilor locale si a primarilor, a consiliilor judetene si a presedintilor consiliilor judetene sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legale.
In conformitate cu art. 123 alin.(4) din Constitutie, intre prefect, pe de o parte, si consiliile locale si primari, consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raporturi de suborodonare, aceste raporturi fiind doar de colaborare.
Ca autoritate a administratiei publice care reprezinta Guvernul pe plan local, este firesc ca prefectul sa aiba competenta de a emite acte administrative de autoritate, pe care legea le numeste "ordine". Precizarea ca acestea se emit "in conditiile legii" semnifica cerinta ca ele trebuie sa respecte intocmai conditiile de forma si fond prevazute pentru toate actele administrative.
Prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. Ordinul prefectului care contine dispozitii normative devine executoriu numai dupa ce a fost adus la cunostinta publica, iar cel cu caracter individual devine executoriu de la data comunicarii persoanelor interesate.
Atat in cazul publicarii si mai ales al afisarii (pentru ordinele cu caracter normativ), cat si in cazul comunicarii (pentru cele individuale) este necesar sa existe dovada scrisa a indeplinirii acestei proceduri.
Ordinele cu caracter normativ se se comunica de indata la Ministerul Administratiei si Internelor, care poate propune Guvernului, in exercitarea controlului ierarhic, anularea ordinelor emise de prefect , daca le considera nelegale sau netemeinice.
Prefectul poate organiza, prin ordin, oficii prefecturale, acest ordin de infiintare si organizare a oficiilor prefecturale se emit numai cu avizul conform al Ministerului Administratiei si Internelor si sunt conduse de un director executiv numit de prefect.
In cadrul institutiei prefectului functioneaza si cancelaria prefectului , este un compartiment organizatoric distinct care cuprinde functii de executie de specialitate specifice:directorul cancelariei, 2 consilieri, un consultant si secretarul cancelariei. Personalul din cadrul cancelariei prefectului este numit sau eliberat din functie de catre prefect.
Functia publica este o notiune fundamentala a dreptului public in general si a dreptului administrativ in special, avand legaturi stranse cu notiunea de organ, autoritate, activitate administrativa etc
Functionarul public este definit de legea cadru ca fiind: "acea persoana numita intr-o functie publica". Totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici. Persoana careia i-a incetat raportul de serviciu dintr-un motiv neimputabil ei isi pastreaza calitatea de functionar public, continuand sa faca parte din corpul de rezerva al functionarilor publici.
In doctrina actuala, functionarul public este definit ca "persoana fizica, investita in mod legal, prin actul de vointa unilaterala al unei autoritati publice sau al cetatenilor, cu sarcina indeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei functii publice in vederea realizarii competentei oragnului din structura caruia face parte functia respectiva".
Activitatea functionarului public se desfasoara in temeiul unui raport stabilit pe cale unilaterala, prin vointa autoritatii care investeste, fara a fi vorba de negociere intre cele doua parti.
Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prrerogativelor de putere publica sunt , conform legii, urmatoarele:
punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;
elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice precum si asigurarea avizarii acestora;
elaborarea proiectelor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor, precum si a documentatiei privind aplicarea si executarea legilor necesare pentru realizara competentei autoritatii sau institutiei publcie;
consilierea, controlul si auditul public intern;
gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;
colectarea creantelor bugetare;
reprezentarea interesol autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia in raporturile acesteia cu persoane fizice romane sau straine, in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutieie publice in care isi desfasoara activitatea;
realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice;
Din definitiile functionarului public, se pot desprinde urmatoarele trasaturi:
este o persoana fizica desemnata in functie conform legii;
este investit in mod legal, printr-un act de vointa unilaterala;
exdercita o functie publica cu caracter permanent;
indeplineste atributiile functiei in scopul realizarii competentei organului din care face parte acea functie
Legea nu face distinctie intre functionarii din autoritatile publice centrale si cele locale, rezultand de aici ca tuturor li se aplica acelasi statut.
Potrivit legii, pot beneficia de statute speciale functionarii publici care isi desfasoara activitatea in urmatoarele servicii publice:
a) Structuri de specialitate ale Parlamentului Romaniei;
b) Structuri de specialitate ale Administratiei Prezidentiale;
c) Structuri de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) Serviciile diplomatice si consulare;
e) Autoritatea vamala;
f) Politia si alte structuri ale Ministerului de Interne;
g) Alte servicii publice care sunt reglementate prin lege.
a) personalul salariat din aparatul propriu al autoritatii si institutiei publice care desfasoara activitati de secretariat, administratie, protocol, gospodarie, intretinere-reparatii si de servire;
b) personalul salariat incadrat pe baza increderii personale la cabinetul demnitarului;
c) corpul magistratilor;
d) cadrele didactice;
e) persoane numite sau alese in functii de demnitate publica.
Desi nu este folosita in momentul de fata in toate tarile europene, metoda concursului ca forma principala de recrutare, tinde sa se generalizeze in majoritatea statelor contemporane. In Romania ocuparea functiilor vacante se poate face prin:
promovare;
transfer;
redistribuire;
concurs.
Potrivit reglementarilor legale, poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
are cetatenia romana si domiciliul in Romania;
cunoaste limba romana scris si vorbit;
are varsta minima de 18 ani impliniti;
are capacitate deplina de exercitiu;
are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza atestata pe baza de examen medical de specialitate;
indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;
indeplineste conditii specifice pentru ocuparea functiei publice;
nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;
nu a fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani;
nu a desfasurat activitate de politie politica astfel cum este definita prin lege.
Atributiile functionarilor publici
In activitatea lor, functionarii indeplinesc urmatoarele atributii:
a) Punerea in executare a legii si a celorlalte acte normative;
b) Elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice precum si asigurarea avizarii acestora;
c) Elaborarea proiectelor si strategiilor programului, a studiilor, a analizelor si statisticilor precum si a documentatiei privind aplicarea si executarea legilor necesare pentru realizarea competentei autoritatii sau institutiei publice;
d) Consilierea, controlul si auditul public intern;
e) Gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;
f) Colectarea creantelor bugetare;
g) Reprezinta
interesele autoritatii sau institutiei publice in raporturile
acestora cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat din
h) Realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a autoritatii publice;
Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice[15], care sunt de altfel mai mult principiile functionarilor publici sunt:
a) Legalitate, impartialitate, obiectivitate;
b) Transparenta;
c) Eficienta si eficacitate;
d) Responsabilitate in conformitate cu prevederile legale;
e) Orientarea catre cetatean;
f) Stabilitate in exercitarea functiei publice;
g) Subordonare ierarhica.
Categorii de functionari publici
I) Din punct de vedere al regimului juridic aplicabil:
a) Functionari publici carora li se aplica statutul general;
b) Functionari publici carora li se aplica statute speciale.
II) Dupa natura autoritatii publice din care face parte functia publica exercitata de titular:
a) Functionari publici din structura unor autoritati de natura statala;
b) Functionari publici din structura autoritaților autonome locale;
c) Funcționari publici care fac parte din strucutra unor autoritați administrative autonome.
III) Dupa nivelul studiilor cerute:
a) Functionari publici din clasa I - studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
b) Functionari publici din clasa a II-a - studii superioare de scurta durata absolvite cu diploma;
c) Functionari publici din clasa a III-a - studii medii liceale absolvite cu diploma.
IV) Din punctul de vedere al atributiilor titularului functiei publice:
a) Inalti functionari publici - categorie nou introdusa de L161/2003- acestia pot fi:
Secretar general al Guvernului si secretar general adjunct;
Secretar general și secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administrației centrale;
Prefect;
Subprefect;
Inspector guvernamental
Pentru a face parte din categoria inaltilor functionari publici o persoana trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi promovat concursul organizat de autoritatea sau institutia publica interesata;
- sa aiba studii superioare de specialitate obtinute cu diploma de licenta sau echivalenta;
- sa fi absolvit programe de formare, specializare si perfectionare in administratia publica sau in alte domenii specifice de activitate organizate de Institutul National de Administratie sau de alte institutii specializate in tara sau in strainatate ori sa detina titlul stiintific de doctor in specialitatea functiei publice respective;
- sa aiba cel putin 7 ani vechime in specialitatea functiei respective (sau 3 ani unde este posibil).
Numirea in functie a inaltilor functionari publici se face de catre:
- Guvern - pentru functia de secretar general, secretar general adjunct al Guvernului si prefect;
- Primul ministru - pentru functiile: consilier de stat, secretar general si secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si subprefect;
- Ministrul administratiei si internelor - pentru functia de secretar general al prefecturii, al judetului si municipiului Bucuresti;
- Ministrul sau conducatorul institutiei publice - pentru functia de director general din cadrul ministerelor si a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale.
b) Functionari publici de conducere;
- director general, director general adjunct, director, director adjunct din aparatul autoritaților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de speciliatate ale administrației publice centrale, director executive și director adjunct exeutiv ai serviciilor publice deconcentrate secretar al unitații administrative teritoriale, șef serviciu, șef birou;
c) Functionari publici de executie.
Functionarii publici din clasa II si III pot ocupa numai functii publice de executie cu exceptia cazurilor cand de la aceasta regula se deroga prin legi speciale.
V) Dupa natura funcției pe care o ocupa:
a) Funcționari care ocupa o funcție publica de stat - in cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale și in cadrul autoritaților administrative autonome;
b) Funcționari care ocupa o funcție publica teritoriala - in cadrul instituției prefectului, servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitațile administativ-teritoriale;
c) Funcționari publici care ocupa o funcție publica locala - in cadrul aparatului propriu al autoritaților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordinate acestora
VI) Dupa statutul functionarului public:
a) Debutanti - sunt persoanele care ocupa, in urma concursului, o functie publica pana la definitivare. Statutul de debutant dureaza din momentul emiterii actului de numire pana in momentul in care a incetat stagiul si s-a emis un nou act juridic prin care se definitiveaza pe post functionarul public respectiv[16] .
b) Definitivi - functionarii care au parcurs perioada de stagiu si pentru care a avut loc definitivarea pe post potrivit legii. Acestia pot proveni din randul functionarilor publici debutanti dupa efectuarea perioadei de stagiu , dintre persoanele care intra in corpul functionarilor publici prin concurs si care au vechimea in specialitatea corespunzatore functiei publice de minim 12 luni, 8 luni sau 6 luni, in functie de nivelul studiilor absolvite sau dintre persoanele care au absolvit programe de formare si perfectionare in administratia publica.
Pentru crearea si dezvoltarea unui corp de functionari publici profesionisti stabil si impartial a fost infiintata in subordinea Ministerului administratiei si internelor Agentia Nationala a Functionarilor Publici, organ de specialitate al administratiei publice centrale care are personalitate juridica si este condusa de un Presedinte cu rang de secretar de stat numit de primul ministru la propunerea ministrului administratiei si internelor.
Acesta emite ordine cu caracter normativ sau individual.
Printre cele mai importante atributii pe care legea le confera acestei institutii enumerar urmatoarele:
a) elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si al functionarilor publici;
b) elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative privind functia publica si functionarul public;
c) controleaza si monitorizeaza modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarul public in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;
d) elaboreaza regulamente comune aplicabile tuturor autoritatilor si institutiilor publice privind functiile publice si instructiuni privind aplicarea unitara a legislatiei in materia functiei publice si functionarilor publici;
e) stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;
f) organizeaza sistemul de formare profesionala a functionarilor publici;
g) creeaza si administreaza baza sa de date, cuprinzand evidenta functiilor publice si a functionarilor publici;
h) colaboreaza cu organisme si cu organizatii internationale din domeniul managementului resurselor umane.
I) Drepturile functionarilor publici:
a) Dreptul la opinie - reprezinta o particularizare a libertatilor constitutionale, legiuitorul roman enumerand ca prim drept fundamental al functionarului public, libertatea de opinie, garantand atat libertatea de a avea o anumita opinie cat si libertatea de a exprima aceasta opinie[17] . In doctrina se apreciaza ca functionarul trebuie, in timpul serviciului, sa respecte o obligatie de neutralitate, de loialitate fata de institutia careia ii apartine, iar in afara serviciului are datoria sa respecte o obligatie de masura si de rezerva in exprimarea opiniilor si ideilor politice;
b) Dreptul la asociere sindicala - este garantat functionarilor publici, cu restrangeri ale exercițiului de asociere sindicala pentru inalții funcționari publici și pentru funcțioanrii publici de conducere;
c) Dreptul la greva - le este recunoscut functionarilor publici in conditiile legii[18]. Desi dreptul la greva reprezinta un drept fundamental al salariatilor, situatia functionarilor publici din acest punct de vedere este cel putin particulara, existand in doctrina chiar opinia ca dreptul la greva nu ar trebui recunoscut functionarilor publici, deorece acesta este incompatibil cu caracterul de continuitate al functiei publice. In ceea ce-i priveste pe functionarii comunitari, dreptul la greva le este recunoscut, desi acesta nu este prevazut in mod expres de statut;
d) Dreptul la salariu - compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului, suplimentul gradului. Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale in conditiile legii. Folosirea termenului de "salariu" pentru functionarul public la fel cu ceel folosit in legislatia muncii, nu este impartasita de unii autori cu argumentul ca salariatii isi negociaza salariul cu patronul, pe cand functionarului i se stabileste salariul prin lege, neputand fi negociat;
e) Dreptul la durata normala de lucru - 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana - cu posibilitatea efectuarii unor ore suplimentare, din dispozitia conducatorului, cel mult 360 pe an platite cu un spor de 100% dar numai pentru functionarii publici de executie;
f) Dreptul funcționarilor publici de a fi aleși sau numiți in funcții de demnitate publica[19];
g) Dreptul la concediu de odihna, medical sau la late concedii - functionarul public are dreptul pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat. Mai mult, protectia se extinde: "in perioada concediilor de boala, de maternitate, sau a celor pentru cresterea si ingrijirea copilului, raporturile de serviciu nu pot inceta decat din initiativa functionarului public in cauza";
h) Dreptul la ocrotirea sanatatii, la conditi normale de munca, la asistenta medicala, proteze si medicamente;
i) Dreptul la pensii si la alte drepturi de asigurari sociale - drepturi cuvenite la incetarea activitatii - un tip de remuneratie cuvenit functionarului la incetarea exercitarii functiei, ca urmare a retragerii sale din activitate;
j) Dreptul de a beneficia in exercitarea atributiilor lor de protectia legii - un drept fundamental al functionarilor publici care se regaseste in toate sistemele nationale ale functiei publice, inclusiv in dreptul comunitar[20] .
a) Functionarii publici au obligatia ca, in exercitarea atributiilor ce le revin, sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in timpul programului de lucru. Functionarilor publici le este interzis sa faca parte din organele de conducere ale partidelor politice;
b) Functionarii publici au obligatia sa-si indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea, indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici;
c) Functionarii publici au obligatia de a pastra secretul de stat, secretul de serviciu precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice, in conditiile legii, cu exceptia informatiilor de interes public;
d) Functionarii publici au obligatia de a urma forme de perfectionare profesionala organizate de Institutul National de Administratie sau de alte institutii abilitate potrivit legii. Rezultatele obtinute in cadrul cursurilor de perfectionare reprezinta criterii care sunt avute in vedere la evaluarea activitatii functionarilor publici.
Regimul juridic al functionarilor publici presupune si raspunderea acestora, prin intermediul careia se realizeaza scopul sanctionator.
Raspundrea juridica intervine pe terenul raului infaptuit, in urma savarsirii unei abateri, a unei conduite neconforme cu normele care guverneaza activitatea unui subiect de drept.
In comportamentul functionarului public trebuie sa primeze responsabilitatea, poate mai mult decat in alte domenii, datorita impactului deosebit pe care activitatea functionarului o are asupra cetatenilor.
Specific faptelor care atrag interventia raspunderii functionarului public[21] este cauza lor si anume momentul cand acestea pot interveni:
in timpul exercitarii functiei publice;
in legatura cu exercitarea functiei publice;
prin indepartarea de la anumite norme care nu au o legatura directa, nemijlocita cu functia, dar care afecteaza imaginea si prestigiul functionarului public respectiv.
Potrivit legii, incalcarea de catre functionarul public, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz, forme de raspundere care nu se exclud intre ele, functionarul public putand fi, deci, sanctionat cu sanctiuni specifice fiecarui tip de raspundere.
Raspunderea civila are in vedere situatia cand functionarul, prin fapta proprie, a prejudiciat, in exercitarea atributiilor de serviciu, autoritatea sau institutia publica, existand doua raporturi juridice cu raspundere diferita: cand paguba a fost cauzata de un act administrativ declarat ilegal de catre instanta de contencios administrativ avem de-a face cu o raspundere administrativ-patrimoniala, specifica dreptului administrativ, iar cand paguba a fost produsa printr-o fapta plasata in afara atributiilor de serviciu, un delict civil sau o infractiune, fiind vorba de latura civila in procesul penal[22] .
Regimul juridic al raspunderii civile a functionarilor publici reprezinta o simbioza intre regulile de drept civil si cele de dreptul muncii referitoare la raspunderea materiala a salariatului.
Raspundera civila a functionarului public se angajeaza:
pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;
pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in clitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Repararea pagubelor se va face prin emiterea de catre conducatorul unitatii a unui ordin sau dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei (dar nu mai mult de 3 ani de la producerea faptei - cand intervine prescriptia) sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata sau pe baza unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila.
Impotriva ordinului sau a dispozitiei de imputare, functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.
In forma de raspundere civila prevazuta de L.188/1999 cu modificarile ulterioare, prejudiciul se produce direct autoritatii sau institutiei publice, pe cand in cazul raspunderii consacrata de L.554/2004 prejudiciul produs direct tertului se intoarce impotriva autoritatii publice care devine raspunzatoare pentru el[23].
Raspunderea disciplinara a functionarilor publici
Raspunderea disciplinara apare in momentul aparitiei abaterii disciplinare, adica a incalcarii cu vinovatie de catre functionarii publici a normelor de conduita profesionala prevazute de lege.
Potrivit statutului functionarului public constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:
intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
absente nemotivate de la servicu;
refuzul nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu;
nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;
interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;
nerespecatrea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter;
manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
desfasurarea, in timpul programului de lucru, a unor activitati cu caracter politic;
incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;
stabilirea de catre functionarii publici de executie de relatii directe cu petentii in vederea solutionarii cererilor acestora.
Tipuri de sanctiuni disciplinare
Abaterea disciplinara atrage dupa sine aplicarea uneia dintre sanctiunile disciplinare, prevazute de actul normativ, si anume:
mustrarea scrisa - consta intr-o atentionare severa a functionarului public asupra pericolului si consecintelor faptei sale si se poate aplica unui functioanr care a comis pentru prima data o abatere disciplinara;
diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni - este o sanctiune cu caracter patrimonial, se poate aplica pentru abateri repetate, dupa ce au fost sanctionati cu mustrare sau pentru o abatere care necesita o sanctiune mai aspra decat mustrarea;
suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani - se aplica in cazul comiterii repetate a unor abateri disciplinare sau la o prima abatere dar de o gravitate mai mare;
trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de pana la 1 an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului - se aplica functionarilo pentru comiterea reppetata a unor abateri disciplinare sau in cazul savarsirii pentru prima data, a unei abateri grave in situatia in care s eapreciaza de catre conducerea autoritatii sau institutiei publice ca aceasta sanctiune este necesara;
destituirea din functia publica - cea mai grava sanctiune disciplinara, motiv pentru care legiuitorul a prevazut in mod expres situatiile in care aceasta masura poate fi dispusa, si anume:
in cazul savarsirii repetate a unor abateri disciplinare;
nu se poate dispune la prima abatere disciplinara, oricat de grava ar fi aceasta.
Aplicarea sanctiunilor disciplinare
Sanctiunile disciplinare nu se pot aplica decat respectand cele doua principii funamentale care guverneaza regimul raspunderii disciplinare a functionarului public, si anume:
individualizarea sanctiunii disciplinare - care se realizeaza in functie de cauzele si gravitatea abaterii, imprejurarile in care a fost savarsita fapta, gradul de vinovatie, consecintele abaterii, comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public si existenta unor antecedente disciplinare ale acestuia;
regula cercetarii prealabile - asnctiunile disciplinare neputand fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de asemna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza intr-un proces verbal. Aceste principiu asigura practic transpunerea in practica a principiilor constitutionale privind dreptul la aparare si prezumtia de nevinovatie - oricarui subiect de drept acuzat de incalcarea legii trebuie sa i se recunoasca dreptul de a dovedi contrariul precum si acela de a fi tratat ca si cand nu ar fi comis-o pana cand nu se dovedeste .
Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 6 luni de la data savarsirii abaterilor - ultimele modificari ale legii introducand un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii functionarului public.
Mustrarea scrisa se poate aplica direct de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea sefului compartimentului in care functioneaza cel in cauza. Celelalte sanctiuni se aplica de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea comisiei de disciplina.
Sanctiunile disciplinare pentru inaltii functionari publici se aplica prin decizie a primului ministru, prin ordin al ministrului ori, dupa caz, al conducatorului autoritatii sau institutiei publice centrale, la propunerea comisiei de disciplina - o structura competenta sa cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea aplicata functionarilor publici.
Comisia de disciplina este compusa dintr-un Presedinte, un membru desemnat de conducatorul autoritatii sau institutiei publice si un membru desemnat de catre organizatia sindicala din cadrul autoritatii sau institutiei publice sau ales de catre functionari daca acestia nu sunt organizati in fomatiuni sindicale. Numarul membrilor din comisia de disciplina creste proportional cu numarul functionarilor publici din institutia respectiva.
Comisia va analiza situatia, si va intocmi un act pe baza caruia, conducatorul autoritatii sau institutiei publice va emite ordinul sau dispozitia de aplicare a sanctiuni disciplinare. Deoarece lege nu-i interzice, acesta poate dispune nesanctionarea functionarului sau poate aplica o sanctiune diferita de cea propusa de comisia de disciplina.
Contestarea sanctiunilor disciplinare
Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau a dispozitiei de sanctionare.
Prin intermediul aceastei dispozitii legea realizeaza o deosebire clara de regim juridic intre salariat si functionarul public, demonstrand aparteneta acestei institutii la ramura dreptului public, fapt care nu exclude, ci ingaduie, existenta unor similitudini cu statutul juridic al salariatului din dreptul muncii .
Litigiile aparute urmeaza sa fie solutionate de catre instanta judecatoreasca, potrivit Legii contenciosului administrativ , statutul prevazand printre solutiile pe care le poate adopta instanta si pe aceea a modificarii ordinului sau dispozitiei de sanctionare. Aceasta prevedere este insa neconstitutionala deoarece incalca principiul separatiei puterilor in stat, acest lucru insemnand amestecul puterii judecatoresti in sfera de competenta a administratiei publice .
Instanta de judecata va verifica legalitatea actului contestat, insa ea nu poate sa aplice o sanctiune disciplinara unui functionar apartanand administrtiei publice. In situatia in care instanta constata ca actul este nelegal, ea va dispune anularea actului si poate, cel mult sa indice sanctiunea cea mai aspra care ar putea fi aplicata functionarului public, dar nu mai aspra decat cea initial dispusa.
Daca se considera ca sanctiunea nu a fost individualizata corect instanta va dispune modificarea actului de sanctionare pentru aplicarea unei sanctiuni mai usoare, proportionala cu gravitatea faptei.
Stabilirea unei alte sanctiuni disciplinare mai usoare nu este posibila decat daca o astfel de sanctiune a fost ceruta de functionarul public reclamant, instanta neputand acorda ceea ce nu s-a cerut[27].
Sanctiunile disciplinare se radiaza dupa cum urmeaza:
in termen de 6 luni de la aplicare mustrarea scrisa;
in termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, celelalte sanctiuni disciplinare cu exceptia destituirii din functia publica;
in termen de 7 ani de la aplicare, sanctiunea destituirii din functia publica.
Raspunderea contraventionala a functionrului public intervine in cazul in care acesta a savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor contraventionale se face de catre organele care exercita controlul administrativ extern de specialitate asupra activitatii functionarilor publici (Curtea de Conturi, Inspectoratul de Politie, etc.) prin incheierea unui proces verbal.
Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, functionarul public se poate adresa cu plangere la judecatoria in a carei circumcscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat. Deoarece statutul nu are in vedere dispozitii speciale privind procedura exercitarii cailor de atac impotriva procesului verbal de constatare si aplicare a contraventiei, se va urma procedura reglementata de dreptul comun in materia contraventiilor (OG nr.2/2001 cu modificarile și completarile ulterioare). Conform acestor norme, functionarii publici pot exercita calea de atac a recursului, impotriva solutiei date de judecatorie, la sectia de contecnios administrativ a tribunalului.
Este cea mai grava forma de raspundere si intervine pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa si se angajeaza potrivit legii penale.
In cazurile cand s-a pus in miscare actiunea penala, conducatorul autoritatii sau institutiei publice va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine.
Daca se dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale, precum si in cazul in care instnat judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din functia publica inceteaza, iar functionarul public respectiv va fi reintegrat in functia publica detinuta anterior si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei e suspendare.
In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii penale, iar fapta functionarului poate fi considerata abatere disciplinara, va fi sesizata comisia de disciplina competenta.
Legea 215/2001 cu modificarile și completarile ulterioare a fost republiata in Mof, 123 din 20/02/2007
Gh. Bobos - Teoria generala a statului si dreptului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p.186
I.Deleanu - Drept constitutional si institutii politice. Tratat, vol I, Editura "Europa Nova", Bucuresti, 1996, p.187
C.G.Dissescu - Cursul de drept public romanesc, vol.III, Dreptul administrativ, Bucuresti, 1891, p.840
V. Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002
V. Vedinas, Legea nr. 188 din
Legea nr.251/2006 prevede ca funcționarii publici care se afla in greva nu beneficiaza de salariu și de alte drepturi salariale pe perioada grevei
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Stiinte-politice | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
