ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA - Principiul autonomiei locale

ADMINISTRAtIA PUBLICA LOCALA

1.Principiile de baza ale organizarii si functionarii administratiei publice locale

Privita prin prisma prevederilor constitutionale, corelate cu dispozitiile Legii nr. 215/2001, republicata in anul 2007, , organizarea si functionarea administratiei publice locale are la baza urmatoarele principii:

1. Principiul descentralizarii serviciilor publice;

2. 1. Principiul autonomiei locale;

Deconcentrarii serviciilor publice;

4. Principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale;

5. Principiul legalitatii;

6. Principiul consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

1.1. Principiul descentralizarii

Inca din 1935, profesorul Anibal Teodorescu, referindu-se la principiul fundamental al autonomiei locale, intelegea prin acesta dreptul unitatilor teritoriale "de a-si satisface interesele proprii, asa cum cred ele de cuviinta, fara amestecul puterii centrale", precizand, totodata, ca "ideea de autonomie locala atrage dupa sine descentralizarea administrativa, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implica autonomia"

In doctrina romaneasca, influentata in mare masura si de cea franceza, s-a considerat ca "administratia reprezinta totalitatea serviciilor publice", si ca, "serviciul public este mijlocul prin care administratia isi exercita activitatea".

Rezulta ca serviciul public se organizeaza fie de stat - atunci cand se vizeaza realizarea unor probleme de interes national, fie de comuna, oras sau judet - atunci cand scopul pe care il urmareste intereseaza, in mod expres, colectivitatile respective.

Deci, serviciul public, ca activitate, este urmarea unui demers motivat de un interes general si de vointa autoritatilor publice, care dispun cand, unde si in ce modalitate se va rezolva acest interes general.

De aceea, in functie de nivelul si multitudinea cerintelor exprimate de cele mai diverse colectivitati, de specificul si posibilitatile existente in fiecare comunitate, exista numeroase servicii publice.

In ceea ce priveste descentralizarea serviciilor publice, privit ca principiu, acesta trebuie apreciat nu numai prin prisma continutului strict de descentralizare, respectiv prin infiintarea, in fiecare unitate administrativ-teritoriala, a unor servicii, filiale etc., corespunzatoare ministerelor si celorlalte departamente centrale. Specialistii afirma, pe buna dreptate, ca "organizarea administrativa nu exprima niciodata numai centralizare sau numai descentralizare", dimpotriva, "exista intotdeauna un dozaj intre una si alta", iar "diferenta intre o tara sau alta rezida din partea recunoscuta a descentralizarii".

Descentralizarea serviciilor publice nu vizeaza in mod obligatoriu transferarea tuturor activitatilor de la nivel central, la cel judetean sau local. O asemenea conduita nu este necesara, nici posibila si nici oportuna. Daca luam in consideratie toate autoritatile administratiei publice centrale (ministere, departamente, directii generale) vom constata ca, pentru unele, nici nu s-ar putea pune problema descentralizarii unor servicii publice in teritoriu. Spre exemplu, ministerul de externe, de regula, nu ar avea sa-si descentralizeze o parte din activitate. Isi vor infiinta astfel de servicii, pornind de la interesele strategice centrale, in stransa corelatie cu cerintele din teritoriu, numai pe masura nevoilor absolut necesare.

De fiecare data cand se pune problema analizei de fond a principiului pe care-l discutam trebuie luate in consideratie urmatoarele aspecte:

- ce servicii publice si in ce domeniu sunt absolut necesare a fi organizate la nivel local;

- in ce masura aceste servicii sunt necesare si prezinta importanta pentru colectivitatile locale;

- in ce masura aceste servicii publice sunt sau nu in stare sa rezolve, ele insele, atributiile care revin autoritatilor centrale, fara sa mai fie nevoie de interventii ulterioare din partea altor autoritati statale?

Descentralizarea este determinata, in mare masura, si de nivelul de dezvoltare economico-sociala a unitatii administrativ-teritoriale in care ar urma sa fie "dislocate" astfel de servicii publice. Este indiscutabil ca numarul si diversitatea lor vor fi mai ridicate in localitati si judete cu o dezvoltare economico-sociala mai ridicata.

In asemenea conditii, aplicarea corecta, si, mai ales, eficienta, a principiului descentralizarii serviciilor publice se constituie intr-o responsabilitate care implica analiza unor probleme complexe de ordin public, juridic, economic si social. Evaluarea corecta a necesitatilor si a gradului de descentralizare a serviciilor publice in teritoriu presupune analiza concreta si multilaterala a tuturor factorilor care pot influenta deciziile de rigoare, functie de conditiile si necesitatile impuse de aplicarea efectiva a programului de reforma a tarii in toate domeniile, din care administratia publica nu poate fi exclusa

In virtutea principiului descentralizarii, avand in vedere si cele afirmate mai inainte, autoritatile administratiei publice centrale presteaza servicii de interes national, cu avizul Curtii de Conturi. Acestea sunt ministerele, departamentele si alte organe de specialitate organizate in subordinea Guvernului, dar si unele autoritati administrative autonome.

Autoritatile administratiei publice locale, care presteaza servicii de interes local, sunt consiliile locale si primarii, ca unitati autonome, precum si consiliile judetene care "coordoneaza activitatea consiliilor locale comunale, orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean".

Sunt si o seama de institutii publice care presteaza servicii catre populatie. Ele se infiinteaza prin lege sau potrivit legii, de Parlament, Guvern, ministere si alte autoritati de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de catre consiliile judetene sau locale. In aceasta categorie intra, intre altele, institutii de invatamant, dispensare, policlinici, spitale, biblioteci etc. Alte tipuri de servicii publice sunt cele prestate de regiile autonome de constructii, transport, comunicatii, salubritate etc. si care se infiinteaza prin hotarari de Guvern sau ale consiliilor judetene sau locale (Legea nr. 15/1990).

1.2. Principiul autonomiei locale

Principiul autonomiei locale, formulat expres in Constitutie, dar si in Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007, este unul dintre principiile fundamentale pe care se bazeaza administratia publica locala.

Receptarea corecta a continutului complex al acestui principiu prezinta o importanta semnificatie pe toate planurile, teoretice si practice. Indemnul la intelegerea cat mai temeinica a componentelor principiului autonomiei locale este motivat si de necesitatea contracararii eventualelor tendinte, fie spre absolutizare a principiului ca atare, pana la a-l considera sinonim cu "independenta" totala a autoritatilor administratiei publice locale, fie cu cerinta de a pretinde "autoguvernarea" teritoriala sau punerea in practica a unor alte concepte similare. Un asemenea comportament, pus in practica, ar avea drept efect contrapunerea administratiei publice locale celei centrale, aspect care poate fi calificat drept un atentat la puterea executiva a statului, cu toate consecintele pe care le-ar genera.

Drepturile recunoscute autoritatilor administratiei publice locale nu aduc atingere posibilitatii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice alta forma de participare directa a cetatenilor la treburile publice, in conditiile legii.

Ca o consecinta a aplicarii principiului autonomiei locale, autoritatile comunale/orasenesti nu sunt subordonate fata de vreo autoritate judeteana sau centrala. Intre consiliul local, respectiv primar, pe de o parte, si consiliul judetean, pe de alta parte, nu este nici un raport de subordonare. Nu exista raporturi de subordonare nici intre consiliul local/primar, pe de o parte, si prefect, minister, departament central, pe de alta parte. In relatiile cu organele locale, organele centrale, respectiv judetene, le revin doar urmatoarele drepturi:

- de a le organiza activitatea;

- de a le da indrumari obligatorii (dreptul de instruire si instructiune);

- dreptul de a executa controlul general asupra diferitelor activitati cu caracter economico-financiar, juridic, organizatoric, cultural etc.

- dreptul de a solicita anularea actelor ilegale.

Autonomia locala trebuie deci inteleasa ca o modalitate de integrare armonioasa a intereselor tuturor colectivitatilor locale cu interesele generale de ordin material, teritorial sau juridic ale statului nostru suveran, ca o expresie suprema a caracterului national, unitar si independent al statului. Numai pe acest temei, autoritatilor locale li se creeaza conditiile firesti administrarii si gestionarii treburilor specifice colectivitatilor locale si numai in masura in care actiunile intreprinse de autoritatile administrativ-teritoriale corespund ordinii de drept care guverneaza societatea, in ansamblul sau. De aceea, potrivit prevederilor legale, colectivitatilor locale le sunt recunoscute o seama de drepturi si obligatii in procesul de a administra, prin alesii sai si prin propriile forte, dar numai sub controlul jurisdictional al legalitatii, controlul exercitat de autoritati abilitate ale statului.

O asemenea conceptie este in deplina concordanta cu reglementarile internationale in materie. Bunaoara, Carta Europeana a Autonomiei Locale considera autonomia locala ca: "Un principiu stabilit prin Constitutie sau prin legile statelor-parti, care confera colectivitatilor locale dreptul si capacitatea de a rezolva si gestiona, in cadrul legii, o parte importanta din treburile publice" . Concomitent, se recunoaste dreptul oricaruia dintre statele-parti de a exercita controale administrative asupra colectivitatilor locale si care au drept obiect legalitatea actelor adoptate de autoritatile respective.

In urma adoptarii Legii nr. 215/2001,republicata in anul 2007, autonomia locala este mai bine definita, in concordanta cu prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale, precizandu-se ca "autonomia locala este numai administrativa si financiara, fiind exercitata pe baza si in limitele prevazute de lege". Spre deosebire de reglementarea anterioara, se mai face precizarea ca ea "reprezinta dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in conditiile legii".

Se mai statueaza ca: "acest drept se exercita de catre consiliile locale si primari, precum si de catre consiliile judetene, autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat" si se defineste colectivitatea locala ca fiind "totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala".

Autonomia locala confera autoritatilor administratiei publice locale dreptul ca, in limitele legii, sa aiba initiative in toate domeniile, cu exceptia celor care sunt date, in mod expres, in competenta altor autoritati publice.

Departe de a avea un caracter pur teoretic, principiul autonomiei locale se exprima prin actiuni practice, ca urmare a suportului sau material. Acesta se constituie din patrimoniul propriu al colectivitatilor locale, pe care il gestioneaza,asemenea oricarui proprietar, in conditiile legii. Astfel, comunitatile (colectivitatile) locale detin in proprietate si spre administrare cladiri, terenuri, utilaje diverse si alte bunuri materiale, la care se adauga numeroase mijloace financiare, pe care le utilizeaza, asa cum spune legea, in interesul populatiei locale. Patrimoniul fiecarei colectivitati, dezvoltarea si valorificarea sa cat mai eficienta constituie, de altfel, principala sursa a prosperitatii locuitorilor din fiecare unitate administrativ-teritoriala.

Pentru realizarea autonomiei locale, autoritatile administratiei publice din comune, orase si judete, elaboreaza si aproba bugete de venituri si cheltuieli, avand dreptul ca, in conditiile legii, sa instituie si sa perceapa impozite si taxe locale. In acest caz, astfel de reglementari creeaza cadrul necesar si concret de manifestare a autonomiei locale, in ceea ce priveste finantele publice.

Tot o manifestare a acestui principiu o reprezinta si faptul ca autoritatile administratiei publice locale au dreptul ca, in limitele competentelor lor, sa coopereze si sa se asocieze cu alte autoritati similare din tara sau din strainatate, sa incheie intre ele acorduri si sa participe la realizarea unor programe de dezvoltare regionala.

Autonomia locala reprezinta atat un drept, cat si o obligatie pentru autoritatile reprezentantive ale colectivitatilor locale, care au misiunea de a gestiona si rezolva toate problemele populatiei din raza lor administrativ-teritoriala.

Toate drepturile si indatoririle rezultate din continutul principiului autonomiei locale se exercita in numele colectivitatii locale, ca o consecinta a imputernicirilor date de cei pe care-i reprezinta, cu alte cuvinte, numai pe baza mandatului incredintat de electorat.

In legatura cu modul in care si-au indeplinit drepturile si obligatiile ce le revin, in virtutea principiului autonomiei locale, autoritatile administratiei publice locale raspund, din punct de vedere politic, in fata celor care le-au ales, iar din punct de vedere juridic, in fata statului;

Indeplinirea drepturilor si a obligatiilor autoritatilor administratiei publice locale se face numai in interesul colectivitatilor pe care le reprezinta;

In acelasi context, al aplicarii principiului autonomiei locale, sa mai subliniem si posibilitatea de subdiviziuni administrativ-teritoriale la nivelul municipiilor.

Deocamdata, doar municipiul Bucuresti este divizat in sectoare,dar, datorita cadrului legislativ existent, sunt create ca, in functie de cerintele concrete ale unor astfel de unitati administrativ-teritoriale, sa se creeze subdiviziuni, menite sa contribuie la imbunatatirea activitatii in teritoriu.

Principiul deconcentrarii serviciilor publice

Deconcentrarea este o forma specifica de exprimare a centralizarii. Ea "consta pentru Guvern in a delega o putere de decizie autoritatilor administrative ale statului implantate in teritoriu Actuala lege a descentralizarii, in articolul 2 litera "j", defineste deconcentrarea ca fiind redistribuirea de competente administrative si financiare de catre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale catre propriile structuri de specialitate din tertoriu. Un mare autor de drept public definea deconcentrarea ca reprezentand diminuarea puterii centrale prin acordarea unei autoritati publice locale ai carei titulari sunt numiti de puterea centrala, a dreptului de a lua decizii pe plan local . Constatam, astfel ca, un efect al deconcentrarii este acela ca, puterea centrala renunta la o parte din prerogativele sale, pe care le distribuie unor autoritati publice locale De aceea, intr-o formulare simpla, deconcentrarea poate fi definita ca reprezentand o deplasare in plan local a unor activitati desfasurate de administratia publica centrala . La fel de sintetic, un alt autor defineste deconcentrarea ca fiind actiunea de tranferare la nivelul agentilor administrativi locali, a unora dintre prerogativele decizionale . Intre deconcentrare si descentralizare teritoriala nu trebuie pus semnul egalitatii. Ele au elemente, care le aseamana si, elemente care le deosebesc fundamental. Ceea ce le uneste este faptul ca, decizia este luata de o autoritate, care se afla implantata in teritoriu. Ceea ce le deosebeste este natura diferita a organului care ia decizia. In cazul deconcentrarii, un organ de stat, iar in cazul descentralizarii, un organ autonom ales de comunitatea locala. Agentii din teritoriu, in cazul deconcentrarii, nu mai sunt simple instrumente ale centrului, ei dispun de o anumita competenta, au atributii si responsabilitati . Anumite inconveniente ale centralizarii se mentin insa, pentru ca, structurile deconcentrate sunt numite si revocate din functie de centru, caruia se subordoneaza si in fata caruia sunt direct raspunzatoare.

Este interesant de semnalat faptul ca, in punctul sau de vedere, referitor la revizuirea Constitutiei Romaniei, Comisia de la Venetia a tratat deosebirea dintre deconcentrare si descentralizare, afirmand ca, prima depinde de existenta unor unitati teritoriale in care statul este prezent prin serviciile sale, in timp ce, cea de-a doua se refera la existenta unor unitati teritoriale ale caror organisme sunt alese si exercita anumite puteri in nume propriu . Principiul deconcentrarii a fost introdus prin Constitutia revizuita. Deconcentrarea se identifica prin urmatoarele elemente: reprezinta o forma specifica a centralizarii; atat autoritatile centrale cat si cele locale sunt de natura statala; competenta de decizie apartine atat organelor centrale cat si celor locale. Intelegem ca, autoritatile locale nu mai sunt investite doar cu competenta exclusiva de executie, ele au si o anumita putere decizionala, care le-a fost transferata de centru; intre puterea centrala si cea din teritoriu exista un raport de subordonare ierarhica, autoritatea deconcentrata fiind sub dependenta unui superior ierarhic, care detine deplin drept de a-i anula deciziile.

E firesc sa existe o cale de a veghea modul in care isi realizeaza activitatea, daca legea este respectata intr-adevar. O asemenea cale o reprezinta tutela administrativa care, intr-o definitie foarte generala, reprezinta totalitatea mijloacelor prin intermediul carora organele centrale supravegheaza respectarea legalitatii de catre organele din teritoriu. Deconcentrarea se poate realiza in doua forme: pe verticala, atunci cand se sporeste competenta serviciilor publice ale ministerelor si celorlalte organe centrale de specialitate si, pe orizontala, prin sporirea competentei conducatorului acestor servicii, exemplu, intarirea rolului prefectului. Sintetizand toate aceste aspecte, putem afirma ca prin intermediul deconcentrarii se mentine o administratie unitara, care nu pacatuieste insa prin uniformitate, ca in cazul administratiei centralizate, dat fiind faptul ca autoritatile deconcentrate pot adapta la specificul local, modul de aplicare in teritoriu a masurilor si ordinelor transmise de la centru.

Asa cum am precizat deja, prin intermediul deconcentrarii, unele din incovenientele centralizarii se atenueaza, fara a fi eliminate definitiv. Mentinerea subordonarii fata de centru este de natura sa afecteze exercitiul autonomiei locale, sa intareasca puterea ierarhica in detrimentul autonomiei locale. Ca un element pozitiv, retinem cresterea eficientei actului de adminitrare si eliminarea uniformitatii, avand in vedere ca, structurile deconcentrate tin cont, in activitatea lor, de specificul nevoilor locale si al mijloacelor prin care acestea pot fi mai bine duse la indeplinire.

1.4. Principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale

Fara a fi formulat, in mod expres, de dispozitiile constitutionale, principiul eligibilitatii este inserat in Legile nr. 215/2001, republicata in anul 2007 si Legea nr. 67/2004 cu modificarile ulterioare, care privesc administratia publica locala si respectiv alegerile locale.

Dat fiind natura lor juridica, aceste autoritati nu sunt ale statului si, ca urmare, nu exercita nici una din puterile statului. Ratiunea de a fi a consiliilor locale si judetene precum si a primarilor consta numai din a administra/gestiona treburile autoritatilor administrativ-teritoriale in care sunt alese, de a sluji si rezolva interesele colectivitatilor respective, intr-un cuvant, ale electoratului. Asadar, puterea lor nu este determinata de puterea statului, nu deriva din aceasta, ci din mandatul ce le-a fost incredintat de alegatori, in numele carora actioneaza si pe care-i reprezinta.

In sistemul autoritatilor administratiei publice sunt incadrate, organizate si functioneaza, mai ales la nivel judetean, si alte autoritati - servicii descentralizate ale ministerelor si ale altor organe centrale de specialitate, precum si prefectii. Spre deosebire de primari si de consiliile comunale si judetene, care sunt alese, autoritatile serviciilor descentralizate sunt numite ca reprezentante ale puterii executive, facand parte chiar din structura ministerelor, iar prefectul, reprezentantul Guvernului in judet, este, deci, tot organ numit.

Totodata, trebuie mentionat si faptul ca primarul, in exercitarea atributiilor de ofiter de stare civila si de autoritate tutelara, precum si a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensamant, la organizarea si desfasurarea alegerilor, la luarea masurilor de protectie civila, precum si a altor atributii stabilite de lege, actioneaza si ca reprezentant al statului, in comuna sau orasul in care a fost ales (art. 64 din Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007).

1.5. Principiul legalitatii si al consultarii cetatenilor

Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007 prevede, in mod expres, alaturi de celelalte principii, si principiul legalitatii, caruia trebuie sa i se subordoneze organizarea si functionarea tuturor autoritatilor administratiei publice locale, fie ca acestea au sau nu un caracter statal.

Legalitatea inseamna respectarea cu strictete a unei norme de drept. Cu alte cuvinte, legalitatea este chiar rezultatul infaptuirii continutului legii. La starea de legalitate, se ajunge fie prin respectarea unei dispozitii legale de bunavoie, din convingere, sau prin aplicarea silita a legii de catre forta de constrangere a puterii publice. Intr-un stat de drept, respectarea legii este o cerinta a stabilitatii ordinii juridice si desfasurarii armonioase a vietii sociale. Asigurarea legalitatii presupune ca fiecarui cetatean sa ii incumbe datoria de a respecta dispozitiile generale ale legii. De aceea, constitutiile moderne contin prevederi prin care se stipuleaza ca "nimeni nu este mai presus de lege" si ca respectarea legilor reprezinta o indatorire cetateneasca

Principiul legalitatii se aplica in administratia publica locala, privita in toata complexitatea sa. In consecinta, toate aspectele organizatorice si functionale, respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autoritatilor administratiei publice locale, componenta, modul de constituire, atributiile, competentele si modul lor de functionare, la care se adauga actele pe care le emana, ca si raporturile si relatiile lor cu alte autoritati publice sau structuri organizatorice din tara si strainatate, trebuie sa fie in stricta conformitate cu legea (cu prevederile Constitutiei, dar si cu cele ale legilor si ale celorlalte acte normative in vigoare). Nerespectarea legilor este sinonima cu incalcarea principiului legalitatii, atragand consecintele juridice corespunzatoare.

Orice forma de manifestare a autonomiei locale presupune, implicit, respectul fata de lege si fata de interesul national. De aceea, la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale nu este posibila crearea altor structuri ale administratiei publice, in afara celor prevazute de Constitutie si celelalte legi ale statului. De asemenea, modul de constituire a autoritatilor locale, ori componenta lor nu poate fi decat cel dispus de lege.

Acest principiu este prevazut in mod expres atat de dispozitiile Legii nr. 215/2001,republicata in anul 2007, cat si de cele ale Legii nr. 3/2000, privind organizarea si desfasurarea referendumului.

Pe de o parte, Legea administratiei publice locale obliga consultarea locuitorilor, prin referendum, in situatia oricaror modificari ale limitelor teritoriale ale judetului. Art. 13 alin.3 din Legea nr. 3/2000 precizeaza ca: "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraselor si judetelor se inainteaza Parlamentului spre adoptare numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. In acest caz, organizarea referendumului este obligatorie".

De asemenea, ambele acte normative precizeaza ca problemele de interes deosebit din unitatile administrativ-teritoriale si subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor pot fi supuse, in conditiile legii, aprobarii locuitorilor, prin referendum local.

Referendumul local se poate organiza in toate satele si localitatile componente ale comunei sau orasului ori numai in unele dintre acestea. In cazul referendumului la nivel judetean, acesta se poate desfasura in toate comunele si orasele din judet ori numai in unele dintre acestea, care sunt direct interesate.

Deci, de regula, referendumul are un caracter consultativ, de aceea rezultatul sau nu este obligatoriu ci doar orientativ.

Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judetene, dupa caz, la propunerea primarului, respectiv a presedintelui consiliului judetean.

In acest sens, ne putem referi la "principiul" colaborarii in infaptuirea administratiei publice locale, care are la baza precizarea textului legii potrivit caruia "in relatiile dintre autoritatile administratiei publice locale si consiliul judetean, pe de o parte, precum si intre consiliul local si primar, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare".

De asemenea, Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007, prevede ca:"raporturile dintre autoritatile administratiei publice locale din comune si orase autoritatile administratiei publice de la nivel judetean se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet".

In relatiile dintre aceste autoritati este evidentiat in mod expres principiul colaborarii, dar si cele ale responsabilitatii si solidaritatii, ca elemente de noutate fata de vechea reglementare (Legea nr. 69/1991)

2. Consiliile locale comunale, orasenesti si municipale

2.1. Alegerea, componenta si constituirea consiliului local

Actuala reglementare , cu privire consiliului local, reia traditia (intrerupta) dispozitiilor legale din perioada interbelica, revenind la denumirea de consilier.

Conform dispozitiilor aceluiasi act normativ: "Consiliile locale se aleg prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat"

Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007, numarul membrilor fiecarui consiliu local se stabileste prin ordin al prefectului, in functie de populatia comunei sau a orasului, raportata de Institutul de Statistica si Studii Economice, la data de 1 iulie a anului care preceda alegerile.

Astfel, in timp ce numarul minim de consilieri este de 9, pentru localitatile cu pana la 000 de locuitori, numarul maxim al acestora este de 27 consilieri, in cazul localitatilor cu peste 400.000 locuitori.

Pentru Consiliul General al Municipiului Bucuresti este prevazut un numar de 31 de consilieri.

Toate institutiile, procedurile si instrumentele juridice privind alegerile locale sunt reglementate prin Legea alegerilor nr. 67/2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 271/29.02004.

2.2. Competenta consiliilor locale

Ideea de autonomie locala presupune recunoasterea pentru autoritatile care o realizeaza a unei competente materiale generale, pe de o parte, si inexistenta, ca regula, a unei subordonari fata de alte autoritati ale administratiei publice, pe de alta parte

Schimband datele tutelei administrative, fata de perioada interbelica, Constitutia din 1991 a schimbat si modul de reglementare a competentei consiliilor locale, stabilind principiul, cum s-a aratat deja, dupa care "consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si din orase" art. 120 alin.(2) . Din coroborarea acestor dispozitii cu art. 16 alin.(2), art. 21, art. 48 si art. 122 alin.final din Constitutie, reiese ca, practic, consiliile locale pot avea atributii in orice domeniu sau sector de activitate, daca nu exista o interdictie expresa a legii. Interdictia legii nu poate fi numai expresa, ci si implicita, in sensul ca sunt prevazute expres exclusiv atributii pentru autoritati de subordonare guvernamentala sau ministeriala, respectiv pentru autoritatile centrale autonome ale administratiei publice de specialitate, care sunt, fara indoiala, structuri de esenta statala.

Consiliul local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale.

Consiliul local exercita urmatoarele categorii de atributii:

a. atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului, ale institutiilor si serviciilor publice de interes local si ale societatilor comerciale si regiilor autonome de interes local;

b. atributii privind dezvoltarea economico-sociala si de mediu a comunei, orasului sau municipiului;

c. atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului.

d. atributii privind gestionarea servicilor furnizate catre cetateni;

e. atributii privind cooperarea interinstitutionala pe plan intern si extern.

In exercitarea atributiilor prevazute la lit. a), consiliul local:

a. aproba statutul comunei, orasului sau municipiului, precum si regulamentul de organizare si functionare a consiliului local;

b. aproba in conditiile legii, la propunerea primarului, infiintarea, organizarea si statul de functii ale aparatului de specialitate al primarului, ale institutiilor si servicilor publice de interes local, precum si reorganizarea si statul de functii ale regiilor autonome de interes local;

c. exercita, in numele unitatii administrativ-teritoriale, toate drepturile si obligatiile corespunzatoare participantiilor detinute la societati comerciale sau regii autonome, in conditiile legii.

In exercitarea atributiilor prevazute la lit. b), consiliul local:

a. aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virarile de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare si contul de incheiere a exercitiului bugetar;

b.aproba, la propunerea primarului, contractarea si/sau garantarea imprumuturilor, precum si contractarea de datorie publica locala prin emisiuni de titluri de valoare, in numele unitatii administrativ-teritoriale, in conditiile legii;

c. stabileste si aproba impozitele si taxele locale, in conditiile legii;

d. aproba, la propunerea primarului, documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile de investitii de interes local, in conditiile legii;

e. aproba strategiile privind dezvoltarea economica, sociala si de mediu a unitatii administrativ-teritoriale;

f. asigura realizarea lucrarilor si ia masurile necesare implementarii si conformarii cu prevederile angajamentelor asumate in procesul de integrare europeana in domediul protectiei mediului si gospodaririi apelor pentru serviciile furnizate cetatenilor;

In exercitarea atributiilor prevazute la lit. c), consiliul local:

a. hotaraste darea in administratie, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, precum si a servicilor publice de interes local, in conditiile legi;

b. hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legi;

c. avizeaza sau aproba, in conditiile legii, documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism ale localitatilor;

d. atribuie sau schimba, in conditiile legii, denumiri de strazi, pe piete si de obiective de intere public local.

In exercitarea atributilor prevazute la lit. d), consiliul local:

a. asigura, potrivit competentelor sale si in conditiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea servicilor publice de interes local, privind:

1. educatia;

2. serviciile sociale pentru protectia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor varstnice, a familiei si a altor persoane sau grupuri aflate in nevoie sociala;

sanatatea;

4. cultura;

5. tineretul;

6. sportul;

7. ordinea publica;

8. situatiile de urgenta;

9. protectia si refacerea mediului;

10. conservarea, restaurarea si punerea in valoare a monumentelor istorice si de arhitectura, a parcurilor, gradinilor publice si rezervatilor naturale;

11. dezvoltarea urbana;

12. evidenta persoanelor;

1 podurile si drumurile publice;

14. serviciile comunitare de utilitate publica: alimentare cu apa, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termica, iluminatul public si transport public local, dupa caz;

15. serviciile de urgenta de tip salvamont, salvamar si de prim ajutor;

16. activitatile de administratie social-comunitara;

17. locuinte sociale si celelalte unitati locative aflate in proprietatea unitatii administrativ-teritoriale sau in administrarea sa;

18. punerea in valoare, in interesul comunitatii locale, a resurselor naturale de pe raza unitatii administrativ-teritoriale;

19. alte servicii publice stabilite prin lege;

b. hotaraste acordarea unor sporuri si altor facilitati, potrivit legii, personalului sanitar si didactic;

c. sprijina, in conditiile legii, activitatea cultelor religioase;

d. poate solicita informari si rapoarte de la primar, viceprimar si de la sefii organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local;

e. aproba construirea locuintelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuintelor sociale si a utilitatilor locative aflate in proprietatea sau in administrarea sa.

f. poate solicita informari si rapoarte specifice de la primar si de la sefii organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes lopcal.

In exercitarea atributilor prevazute la lit. e), consiliul local:

a. hotaraste in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local;

b. hotaraste, in conditiile legii, infratirea comunei, orasului sau municipiului cu unitati administrativ-teritoriale din alte tari;

c. hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unitati administrativ-teritoriale din tara sau din strainatate, precum si aderarea la asociatii nationale si internationale ale autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune.

Consiliul local poate conferi persoanelor fizice romane sau straine cu merite deosebite titlul de cetatean de onoare al comunei, orasului sau municipiului in baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc si conditiile retragerii titlului conferit.

Consiliul local indeplineste orice alte atributii stabilite prin lege.

Persoanele imputernicite sa reprezinte interesele unitatii administrativ-teritoriale in societati comerciale, regii autonome de interes local, asociatii de dezvoltare intercomunitara si alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotarare a consiliului local, in conditiile legii, respectandu-se configuratia politica de la ultimele alegeri locale.

2.Functionarea consiliului local

Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa.

Consiliul local isi exercita mandatul de la data constituirii pana la data declararii ca legal constituit a consiliului nou-ales.

Consiliul local se intruneste in sedinte ordinare, lunar, la convocarea primarului.

Consiliul local se poate intruni si in sedinte extraordinare, la cererea primarului sau a cel putin unei treimi din numarul membrilor consiliului.

Convocarea consiliului local se face in scris, prin intermediul secretarului unitatii administrativ-teritoriale, cu cel putin 5 zile inaintea sedintelor ordinare sau cu cel putin 3 zile inainte de sedintele extraordinare. Odata cu notificarea convocarii, sunt puse la dispozitie consilierilor locali materialele inscrise pe ordinea de zi.

In caz de forta majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, orasului sau municipiului sau in alte situatii stabilite de regulamentul de organizare si functionare a consiliului local, convocarea consiliului local se poate face de indata.

In invitatia la sedinta se vor preciza data, ora, locul desfasurarii si ordinea de zi a acesteia.

Ortdinea de zi a sedintei consiliului loca, se aduce la cunostinta locuitorilor comunei sau al orasului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.

In comunele sau orasele in care cetatenii apartinand unei majoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, ordinea de zi de aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.

In toate cazurile convocarea se consemneaza in procesul-verbal al sedintei.

sedintele consiliului local se desfasoara legal in prezenta majoritatii consilierilor locali in functie.

Prezenta consilierilor locali la sedinta este obligatorie. Cazurile in care absenta este motivata se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare a consiliului local. Consilierul local care absenteaza nemotivat de doua ori consecutiv este sanctionat, in conditiile regulamentului de organizare si functionare a consiliului local.

sedintele consiliului local sunt conduse de un presedinte de sedinta ales.

sedintele consiliului local sunt publice.

Lucrarile sedintelor se desfasoara in limba romana.

In consiliile locale in care consilierii locali apartinand unei minoritati nationale reprezinta cel putin o cincime din numarul total, la sedintele de consiliu se poate folosi si limba materna. In aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea in limba romana. In toate cazurile, documentele sedintelor de consiliu se intocmesc in limba romana.

Dezbaterile din sedintele consiliului local, precum si modul in care pi-a exercitat votul fiecare consilier local se consemneaza intr-un proces-verbal, semnat de presedintele de sedinta si de secretarul unitatii administrativ-teritoriale.

Presedintele de sedinta, impreuna cu secretarul unitatii administrativ-teritoriale isi asuma, prin semnatura, responsabilitatea veridicitatii celor consemnate.

La inceputul fiecarei sedinte, secretarul supune spre aprobare procesul-verbal al sedintei anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, in cadrul sedintei, sa conteste continutul procesul-verbal si sa ceara mentionarea exacta a opiniilor exprimate in sedinta anterioara.

Procesul-verbal si documentele care au fost dezbatute in sedinta se depun intr-un dosar special al sedintei respective, care va fi numerotat, semnat si sigilat de presedintele de sedinta si de secretar, dupa aprobarea procesului-verbal.

In termen de 3 zile de la terminarea sedintei, secretarul unitatii administrativ-teritoriale afiseaza la sediul primariei si, dupa caz, pe pagina de internet a unitatii administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al sedintei.

Ordinea de zi a sedintelor se aproba de consiliul local, la propunerea celui care a cerut intrunirea consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amanate pana la sedinta urmatoare, si numai cu votul majoritatii consilierilor locali prezenti. Scoaterea unui proiect de hotarare de pe proiectul ordinii de zi se face numai cu acordul initiatorului sau daca acesta nu indeplineste conditiile prevazute de lege.

2.4. Actele si raspunderea consiliilor local

Exista traditia, in epoca moderna, ca actele autoritatilor administrative nominalizate de Constitutie sa aiba o denumire specifica, desi unele repetari apar inevitabile. Astfel, denumite de ordonanta si jurnal s-au impus pentru a evoca actele Consiliului de Ministri, termenul de decret (si varianta Decret-lege), in genere, este folosit pentru a evoca actele sefului de stat, termenul de instructiune, ca regula, evoca actele administratiei ministeriale, iar prin expresii ca hotarare, dispozitie, decizie etc., se evoca autoritatile locale, fie ale administratiei de stat, fie ale comunitatii locale.

Legislatia romana post-revolutionara, in general, a respectat aceasta "cutuma" a tehnicii cu redactare, retinand, in ceea ce priveste administratia locala, denumirea de hotarare pentru actul consiliului local sau al consiliului judetean, pe cea de dispozitie pentru actul primarului sau al presedintelui consiliului judetean.

Hotararile consiliului local se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara cazurilor in care legea sau regulamentul consiliului cere o alta majoritate.

Hotararile privind patrimoniul se adopta cu votul a doua treimi din numarul total al consilierilor locali in functie.

Hotararile privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite si taxe locale, se adopta cu votul majoritatii consilierilor in functie. Daca bugetul local nu poate fi adoptat dupa doua sedinte consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfasura pe baza bugetului anului precedent pana la adoptarea noului buget local, dar nu mai tarziu de 45 de zile de la data publicarii a Legii bugetului de stat in Monitorul Oficial.

Consiliul local poate stabili ca unele hotarari sa fie luate prin vot secret, iar hotararile cu caracter individual cu privire la persoane, vor fi luate intotdeauna prin vot secret, cu exceptia situatiilor prevazute de lege.

Hotararile consiliului local se semneaza de catre presedintele sedintei respectiv, se contrasemneaza, pentru legalitate, de secretar si se comunica primarului si prefectului de indata, dar nu mai tarziu de 10 zile. Hotararile normative devin obligatii de la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii

Legea stabileste anumite incompatibilitatii aratand ca anumiti consilieri, in anumite situatii, trebuie sa se abtina de la deliberare si votare. Astfel, nu poate lua parte la deliberarea si adoptarea hotararilor consilierul care, fie personal, fie prin sotie, sot, afini sau rudele sale pana la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterii consiliului.

Hotararea consiliului local este prin excelenta act administrativ, ea putand avea caracter normativ sau individual, cum se si mentioneaza expres in art. 49 din Legea administratiei publice locale, cu toate consecintele ce decurg de aici, inclusiv in contenciosul administrativ, dar se pune problema de a sti daca consiliul local nu emite sau incheie si alte categorii de acte juridice: Legea anterioara a administratiei publice locale, calificand unitatile administrativ-teritoriale ca persoane juridice, facea distinctie intre personalitatea lor juridica de drept privat si cea de drept public. "Ca persoane juridice au in proprietate bunuri din domeniul privat, iar ca persoane juridice de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local, potrivit Legii nr. 215/2001, republicata.

Rezulta din aceste dispozitii calitatea consiliului local si de organ al persoanei juridice de drept privat, incheind actele specifice circuitului civil, respectiv calitatea sa de organ al persoanei juridice de drept public, in virtutea careia emitea nu numai acte unilaterale, dar putea incheia si contracte administrative.

Cum trebuie sa privim aceasta problema, prin prisma Legii administratiei publice locale in vigoare, care retine, pentru unitatile administrativ-teritoriale, doar calitatea de persoana de drept public: "Comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina" art.21 din Legea nr. 215/2001, republicata

Pe de alta parte, art. 21 precizeaza ca primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice, romane sau straine, precum si in justitie

Datele, in opinia noastra, nu s-au schimbat in ceea ce priveste consiliul local, de vreme ce primarului ii sunt retinute numai sarcini de reprezentare, dimpotriva, noua reglementare ne ofera argumente in plus pentru a sustine ca o "hotarare" a consiliului local poate sa aiba si semnificatia exprimarii acordului de vointa al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritoriala) pentru incheierea unui contract, cu osebire a unui contract administrativ, cu toate consecintele care decurg de aici.

Alta este problema calitatii procesuale pasive in litigiile civile sau in litigiile de contencios administrativ. De fiecare data cand actiunea vizeaza hotarari ale consiliului local, existand si capete de cerere de ordin patrimonial, in litigiu, alaturi de consiliul local trebuie sa fie chemat si primarul, care exercita functia de ordonator principal de credite, potrivit art. 63 pct.4 din Legea nr. 215/2001. republicata in anul 2007.

Legea sa precizeaza dreptul primarului de a incheia contracte, care sa fie supuse ulterior aprobarii consiliului local, ceea ce inseamna ca manifestarea de vointa a persoanei juridice (unitatea administrativ-teritoriala) se realizeaza prin primar, ca organ al acestei persoane, contractul fiind incheiat sub conditie. Se intelege ca refuzul consiliului local de a adopta o hotarare, ca si hotararea data cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, pot fi atacate in fata instantelor de contencios administrativ.

Primarul si Viceprimarul

1. Alegerea, validarea si mandatul primarului

Comunele, orasele si municipiile au cate un primar si un viceprimar, iar municipiile resedinta de judet au un primar si 2 viceprimari, alesi in conditiile legii.

Viceprimarul este subordonat primarului si inlocuitorul de drept al acestuia, care ii poate delega atributiile sale.

Viceprimarul este ales cu votul majoritatii consilierilor locali in functie, din randul membrilor acestuia.

Schimbarea din functie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotarare adoptata cu votul majoritatii consilierilor in functie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numarul consilierilor locali in functie.

Pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizatie lunara, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv de viceprimar, si care reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor, care se determina in raport cu venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiaza de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege.

Durata mandatului constituie vechime in munca si in specialitatea studiilor absolvite.

Pe durata exercitarii mandatului, viceprimarul isi pastreaza statutul de consilier local, fara a beneficia de indemnizatia aferenta acestui statut.

Rezultatul validarii sau invalidarii alegerii primarului se aduce la cunostinta prefectului si se prezinta in sedinta de constituire a consiliului local sau, dupa caz, intr-o sedinta extraordinara, de catre un judecator desemnat de presedintele judecatoriei.

In caz de invalidare a alegerii primarului, Guvernul, la propunerea prefectului, va stabili data alegerilor. Acestea se organizeaza in termen de maximum 90 de zile de la data invalidarii sau, dupa caz, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti, in conditiile legii.

Primarul depune in fata consiliului local, juramantul de credinta.

Primarul care refuza sa depuna juramantul este considerat demisionat de drept.

Primarul indeplineste o functie de autoritate publica

Primarul asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constitutiei, precum si punerea in aplicare a legilor, a decretelor Preesedintelui Romaniei, a hotararilor si ordonantelor Guvernului, a hotararilor consiliului local; dispune masurile necesare si acorda sprijin pentru aplicarea ordinelor si instructiunilor cu caracter normativ ale ministrilor, ale celorlalti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, ale prefectului, precum si a hotartarilor consiliului judetean, in conditiile legii.

Pentru punerea in aplicare a activitatilor date in competenta sa prin actele normative, primarul beneficiaza de un aparat de specialitate, pe care il conduce.

Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente functionale in conditiile legii. Compartimentele functionale ale acestuia sunt incadrate cu functionari publici si personal contractual.

Primarul conduce serviciile publice locale.

Primarul reprezinta unitatea administrativ-teritoriala in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice romane ori straine, precum si in justitie.

Semnul distinctiv al primarului este o esarfa in culorile drapelului national al Romaniei.

Esarfa va fi purtata, in mod obligatoriu, la solemnitati, receptii, ceremonii publice si la celebrarea casatoriilor.

Modelul esarfei se stabileste prin hotarare a Guvernului.

2. Atributiile primarului

Primarul indeplineste urmatoarele categorii principale de atributii:

a.       atributii exercitate in calitate de reprezentant al statului, in conditiile legii;

b.      atributii referitoare la relatia cu consiliul local;

c.       atributii referitoare la bugetul local;

d.      atributii privind serviciile publice asigurate cetatenilor;

e.       alte atributii stabilite prin lege.

In temeiul lit. "a", primarul indeplineste functia de ofiter de stare civila si de autoritate tutelara si asigura functionarea serviciilor publice locale de profil, atributii privind organizarea si desfasurarea alegerilor, referendumului si a recensamantului. Primarul indeplineste si alte atributii stabilite prin lege.

In exercitarea atributiilor prevazute la lit. "b" primarul:

a.       prezinta consiliului local, in primul trimestru, un raport anual privind starea economica, sociala si de mediu a unitatii administrativ-teritoriale;

b.      prezinta, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte si informari;

c.       elaboreaza proiectele de strategii privind starea economica, sociala si de mediu a unitatii administrativc-teritoriale si le supune aprobarii consiliului local.

In exercitarea atributiilor prevazute la lit. "c" primarul:

a.       exercita functia de ordonator principal de credite;

b.      intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului bugetar si le supune spre aprobare consiliului local;

c.       initiaza, in conditiile legii, negocieri pentru contractarea de imprumuturi si emiterea de titluri de valoare in numele unitatii administrativ-teritoriale;

d.      verifica, prin compartimentele de specialitate, corecta inregistrare fiscala a contribuabililor, la organul fiscal teritorial, atat a sediului social principal, cat si a sediului secundar.

In exercitarea atributiilor prevazute la lit. "d", primarul:

a.        coordoneaza realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servici publice si de utilitate publica de interes local.

b.       ia masuri pentru prevenirea si, dupa caz, gestionarea situatiilor de urgenta;

c.        ia masuri pentru organizarea executarii si executarea in concret a activitatilor din domeniile: economic, social, sanatate etc.

d.       ia masuri pentru asigurarea inventarierii, evidentei statistice, inspectiei si controlului efectuarii serviciilor publice de interes local, precum si a bunurilor din patrimoniul public si privat al unitatii administrativ-teritoriale;

e.        numeste, sanctioneaza si dispune suspendarea, modificarea si incetarea raporturilor de serviciu sau, dupa caz, a raporturilor de munca, in conditiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum si pentru conducatorii institutiilor sti servicilor publice de interes local;

f.        asigura elaborarea planurilor urbanistice prevazute de lege, le supune aprobarii consiliului local si actioneaza pentru respectarea prevederilor acestora;

g.       emite avizele, acordurile si autorizatiile date in competenta sa prin lege si alte acte normative.

h.       Asigura realizarea lucrarilor si ia masurile necesare conformarii cu prevederile angajamentelor asumate in procesul de integrare europeana in domeniu protectiei mediului si gospodaririi apelor pentru serviciile furnizate cetatenilor.

Pentru exercitarea corespunzatoare a atributiilor sale, primarul colaboreaza cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile adminiustrativ-teritoriale, precum si cu consiliul judetean.

Numirea conducatorilor institutilor si servicilor publice de interes local se face pe baza concursului organizat potrivit procedurilor si criteriilor aprobate de consiliul local, la propunerea primarului, in conditiile legi. Numirea se face prin dispozitia primarului, avand anexat contractul de management.

In exercitarea atributiilor de autoritate tutelara si de ofiter de stare civi;a, a sarcinilor ce ii revin din actele normative privitoare la recensamant, la organizarea si desfasurarea alegerilor, la luarea masurilor de protectie civila, precum si a altor atributii stabilite prin lege, primarul actioneaza si ca reprezentant al statului in comuna sau in orasul in care a fost ales.

In aceasta calitate, primarul poate solicita prefectului, in conditiile legii, sprijinul conducatorilor servicilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, daca sarcinile ce ii revin nu pot fi rezolvate prin aparatul de specialitate.

Atributiile de ofiter de stare cxivila si de autoritate tutelara pot fi delegate si secretarului unitatii administrativ-teritoriale sau altor functionari publici din aparatul de specialitate cu competente in acest domeniu, potrivit legii.

Primarii comunelor pot angaja, in limita numarului maxim de posturi aprobate, un consilier personal. Primarii oraselor, municipiilor si ai municipiilor resedinta de judet pot infiinta, in limita numarului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului, compartiment distinct format din:

a.       maximum 3 persoane la orase si municipii;

b.      maximum 5 persoane la municipii resedinta de judet.

Personalul este numit si eliberat din functie de catre primar.

Personalul isi desfasoara activitatea in baza unui contract individual de munca pe durata determinata, incheiat in conditiile legii, pe durata mandatului primarului.

Atributiile personalului se stabilesc prin dispozitie a primarului.

Primarul general al municipiului Bucuresti, asimilat, demnitarului, poate infiinta, in limita numarului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului general, compartiment distinct, care cuprinde urmatoarele functii de executie de specialitate,. Directorul de cabinet, 3 asistenti de cabinet, 8 consilieri personali, 2 secretari personali si 2 curieri personali.

In exercitarea atributiilor sale, primarul emite dispozitii cu caracter noamativ sau individual. Acestea devin executorii numai dupa ce sunt aduse la cunostinta publica sau, dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate, dupa caz.

Mandatul primarului este de 4 ani si se exercita pana la depunerea juramantului de catre primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi, calamnitate naturala, dezastru sau sinistru deosebit de grav.

Mandatul primarului inceteaza de drept in conditiile legii statutului alesilor locali, precum si in urmatoarele situati:

a.daca acesta se afla in imposibilitatea exercitarii functiei datorita unei boli grave, certificate, care nu permite desfasurarea activitatii in bune conditii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic.

b. daca acesta nu iti exercita, in mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.

In cazurile prezentate, prefectul, prin ordin, ia act de incetarea mandatului primarului.

Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanta de contencios administrativ, in termen de 10 zile de la comunicare.

Instanta de contencios administrativ este obligata sa se pronunte in termen de 30 de zile. In acest caz, procedura prealabila nu se mai efectueaza, iar hotararea primei instante este definitiva si irevocabila.

Data organizarii alegerilor pentru functia de primar se stabileste de Guvern, la propunerea prefectului., Acestea se organizeaza in termen de maximum 90 de zile de la expirarea termenului prevazut sau de la data pronuntarii hotararii instantei.

Mandatul primarului inceteaza ca urmare a rezultatului unui referendum local avand ca obiect demiterea acestuia, organizat in conditiile legii.

Referendumul pentru incetarea mandatului primarului se organizeaza ca urmare a cererii adresate in acest sens prefectului de locutorii comunei, orasului sau municipiului, ca urmare a nesocotirii de catre acesta a intereselor generale ale colectivitatii locale sau a neexercitarii atributiilor ce ii revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercita ca reprezentant al statului.

Cererea va cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele si prenumele, data si locul nasterii, seria si numarul buletinului sau ale cartii de identitate si semnatura olografa ale cetatenilor care au solicitat organizarea referendumului.

Oreganizarea referendumului trebuie sa fie soliciutata, in scris, de cel putin 25% dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie sa fie realizat in fiecare dintre localitatile componente ale comunei, orasului sau municipiului.

Mandatul primarului se suspenda de drept numai in cazul in care acesta a fost arestat preventiv. Masura arestarii preventive se comunica de indata de catre instanta de judecata prefectului care, prin ordin, constata suspendarea mandatului.

Ordinul de suspendare se comunica de indata primarului.

Suspendarea dureaza pana la incetarea situatiei care a creat-o.

Daca, primarul suspendat din functie a fost gasit nevinovat, acesta are dreptul, in conditiile legii, la plata drepturilor salariale corespunzatoare periaodei in care a fost suspendat.

Aceste prevederi se aplica si viceprimarului.

In caz de vacanta a functiei de primar, precum si in caz de suspendare din functie a acestuia, atributiile ce ii sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, dupa caz, de unul dintre viceprimari., desemnat de consiliul local cu votul secret al majoritatii consilierilor locali in functie.

Consiulul local poate delega, prin hotarare, din randul membrilor sai, un consilier local care va indeplini temporar, atributiile viceprimarului.

In situatia in care sunt suspendati din functie, in acelati timp, atat primarul cat si viceprimarul, consiliul local delega un consilier local, care va indeplini, atat atributiile primarului, cat si pe cele ale viceprimarului, pana la incetarea suependarii.

Daca devin vacante, in acelasi timp, atat functia de primar, cat si cea de viceprimar, consiliul local alege un nou viceprimar, care va tine si locul primarului timp de 90 de zile cand se organizeaza alegeri.

2. Actele primarului si raspunderea primarului

In primul alineat al art. 68 din Legea nr. 215/2001, republicata, se statueaza principiul: in exercitarea atributiilor sale, primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii dupa ce sunt aduse la cunostinta publica si persoanelor interesate.

Primarul constata incalcarile legii si adopta masurile legale pentru inlaturarea acestora sau, dupa caz, sesizeaza organele competente.

In circumscriptiile administrativ-teritoriale in care minoritatile nationale au o pondere de 20%, dispozitiile primarului se aduc la cunostinta cetatenilor si in limba acestora.

4. Secretarul comunei

Institutia secretarului, la nivelul comunelor si al judetelor, are o traditie destul de indelungata, fiind reglementata inca in primele legiuiri referitoare la administratia publica locala moderna in Romania (Legea pentru Consiliile comunale si Legea pentru Consiliile judetene - ambele din 1864).

Numit de Consiliul comunal sau judetean, secretarul avea - ca si acum - calitatea de functionar public.

Potrivit Legii pentru organizarea administratiei locale din 1929, comunele trebuiau sa aiba un secretar sau un notar. Cel de-al doilea, notarul, era numit de consiliul comunal, indeplinind atat atributiile secretarului, cat si cele de intocmire a actelor de stare civila pentru acele sate, componente ale comunei, care nu aveau oficii proprii de stare civila. In acelasi timp, notarul era reprezentantul Guvernului in comuna. Potrivit reglementarilor din 1929, notarul era, in primul rand, functionar comunal, dar confirmat de puterea centrala, realizand astfel si sarcini pentru aceasta autoritate.

Avand in vedere trasaturile caracteristice ale functiei secretarului, inca de la instituire, persoanele care urmau sa ocupe posturi trebuiau sa intruneasca o seama de conditii speciale (conditii de admisibilitate, de stabilitate, de avansare si salarizare etc.).

Potrivit reglementarilor in baza carora a functionat administratia locala, imediat dupa 22 Decembrie 1989 (Decretul-lege nr. 2/1989, Decretul-lege nr. 8 din 7 ianuarie 1990 si apoi Legea nr. 5/1990 privind administrarea judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor, pana la organizarea de alegeri locale) , secretarul primariei era considerat, de asemenea, ca avand calitatea de functionar public.

Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007, transforma functia de secretar al consiliului in cea de secretar al unitatii administrativ-teritoriale. "Fiecare comuna, oras sau subdiviziune administrativ-teritoriala a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul comunei, orasului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este functionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul nu poate fi membru al unui partid politic, sub sanctiunea eliberarii din functie. Secretarul nu poate fi sot, sotie sau ruda de gradul intai cu primarul sau cu viceprimarul", respectiv cu presedintele sau vicepresedintele consiliului judetean.

El este salarizat de la bugetul local, nu de la cel de stat. Avand statutul functionarului public, secretarul se bucura de stabilitate in functie (nu poate fi transferat, inlocuit, sanctionat, destituit din functie, decat in cazurile stabilite de lege) si se supune regulilor cuprinse in Statutul functionarului public.

Persoana care ocupa functia de secretar nu trebuie sa fie membru al unui partid. Explicatia acestei interdictii rezida atat din rolul de specialist al secretarului pe langa autoritatea administratiei publice locale, care presupune neangajarea politica, cat si din necesitatea asigurarii unei mai mari stabilitati (si de aici a continuitatii) in functie a unei persoane. Daca primarul si consiliul local sunt organe alese, ca urmare a alegerilor la care au participat diverse forte politice, functie de care se stabileste si mandatul, este absolut normal si firesc ca secretarul, ca tehnician "apolitic", specialist in problemele tehnice ale administratiei, sa asigure, in conditii de loialitate, obiectivitate si neangajare politica, continuitatea normala a activitatii in administratia publica locala.

Interdictia ca secretarul comunei sau orasului sa faca parte dintr‑un partid nu este sinonima cu interzicerea dreptului de a-si exprima opiniile politice, deoarece, asa cum stipuleaza Constitutia, "libertatea gandirii si a opiniilor nu pot fi ingradite sub nici o forma". Totul este ca aceste opinii sa nu afecteze indeplinirea corecta a competentelor ce revin functiei respective. Deci, punctele de vedere cu caracter politic pe care, eventual, le exprima persoana care indeplineste functia de secretar sunt "cantonate", in "aria" celor cu titlu personal.

Numirea secretarului se face in baza Statutului functionarilor publici pe baza de concurs.

In ceea ce priveste atributiile secretarului in infaptuirea administratiei publice pe plan local, acestea sunt stabilite, in principal, prin Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007, si detaliate prin regulamentele proprii ale fiecarui consiliu local:

- avizeaza pentru legalitate, dispozitiile primarului si ale presedintelui consiliului judetean, hotararile consiliului local, respectiv ale consiliului judetean;

- participa, in mod obligatoriu, la sedintele consiliului local;

- coordoneaza compartimentele si activitatile cu caracter juridic, de stare civila, autoritate tutelara si asistenta sociala din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului local;

- asigura gestionarea procedurilor administrative privind relatia dintre consiliul local si primar, respectiv consiliul judetean si presedintele acestuia, precum si intre acestia si prefect;

- urmareste rezolvarea corespondentei in termenul legal;

- asigura indeplinirea procedurilor de convocare a consiliului local si efectuarea lucrarilor de secretariat;

- pregateste lucrarile supuse dezbaterii consiliului local;

- asigura comunicarea catre autoritatile, institutiile si persoanele interesate a actelor emise de consiliul local sau de primar;

- asigura aducerea la cunostinta publica a hotararilor si dispozitiilor cu caracter normativ;

- elibereaza extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului local, in afara celor cu caracter secret;

- legalizeaza semnaturi de pe inscrisuri prezentate de parti si confirma autenticitatea copiilor cu actele originale.

- asigura transparenta si comunicarea catre autoritatile, institutiile publice si persoanele interesate, a actelor prevazute in Legea nr. 544/2001 cu privire la liberul acces la informatii.

Secretarul mai poate indeplini si alte atributii incredintate de primar sau de catre consiliul local, respectiv judetean sau de presedintele consiliului judetean.

5. Consiliul judetean

5.1. Componenta, alegerea si constituirea

Consiliul judetean se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa.

Consiliul judetean isi exercita mandatul de la data constituirii pana la data declararii ca legal constituit a consiliului nou-ales.

Consiliul judetean se intruneste in sedinta ordinara, in fiecare luna, la convocarea presedintelui consiliului judetean.

Consiliul judetean se poate intruni si in sedinte extraordinare ori de cate ori este necesar, la cererea presedintelui sau a cel putin unei treimi din numarul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresata presedintelui consiliului judetean, in cazuri exceptionale, care necesita adoptarea de masuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum si pentru apararea ordinii si linistii publice.

Convocarea consiliului judetean se face in scris, prin intermediul secretarului general al judetului, cu cel putin 5 zile inaintea sedintelor ordinare sau cu cel mult 3 zile inaintea celor extraordinare.

In caz de forta majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor judetului, convocarea consiliului judetean se face de indata.

In invitatia la sedinta se vor preciza data, ora, locul desfasurarii si ordinea de zi a acesteia.

In situatia in care presedintele consiliului judetean se afla in imposibilitatea de a convoca consiliul in sedinta ordinara, aceasta se va face de catre vicepresedintele desemnat.

Ordinea de zi a sedintei consiliului judetean se aduce la cunostinta locuitorilor judetului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.

In judetele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.

In toate cazurile, convocarea se consemneaza in procesul-verbal al sedintei.

sedintele consiliului judetean se desfasoara legal in prezenta majoritatii consilierilor judeteni in functie.

Prezenta consilierilor judeteni la sedinta este obligatorie. Cazurile in care se considera ca absenta este determinata de motive temeinice se vor stabili prin regulamentul de organizare si functionare a consiliului judetean. In situatia in care un consilier judetean absenteaza de doua ori consecutiv fara motive temeinice, el poate fi sanctionat in conditiile regulamentului de organizare si functionare a consiliului judetean.

sedintele consiliului judetean sunt conduse de presedinte sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele desemnat in conditiile legii.

In cazul in care, din motive intemeiate, lipseste si vicepresedintele desemnat, sedinta va fi condusa de celalalt vicepresedinte sau de un consilier judetean, ales cu votul majoritatii consilierilor judeteni prezenti.

In exercitarea atributiilor ce ii revin, Consiliul judetean, adopta hotarari cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare si functionare a consiliului cere o alta majoritate.

Proiectele de hotarari pot fi propuse de consilierii judeteni, de presedintele consiliului judetean, de vicepresedintii consiliului judetean sau de cetateni; redactarea proiectelor se face de catre cei care le propun, cu sprijinul secretarului unitatii administrativ-teritoriale si al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judetean.

Hotararile se semneaza de presedinte sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele consiliului judetean, care a condus sedinta si se contrasemneaza de secretarul judetului.

Consiliul judetean se dizolva de drept sau prin referendum judetean.

6. Secretarul judetului

Secretarul judetului sau orice alta persoana interesata sesizeaza instanta de contencios administrativ. Instanta analizeaza situatia de fapt si se pronunta cu privire la dizolvarea consiliului judetean. Hotararea instantei este definitiva si se comunica prefectului.

Consiliul judetean poate fi dizolvat prin referendum judetean, organizat in conditiile legii. Referendumul se organizeaza ca urmare a cererii adresate in acest sens prefectului de cel putin 20% din numarul cetatenilor cu drept de vot, inscrisi pe listele electorale ale unitatii administrativ-teritoriale.

Cheltuielile pentru organizarea referendumului se suporta din bugetul judetean.

Referendumul judetean este organizat, in conditiile legii, de o comisie compusa din prefect, un reprezentant al consiliului judetean desemnat prin hotarare a consiliului judetean si un judecator de la tribunal. Secretarul comisiei este asigurat de institutia prefectului.

Referendumul este valabil daca s-au prezentat la urne cel putin jumatate plus unu din numarul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului judetean inceteaza inainte de termen daca s-au pronuntat in acest sens cel putin jumatate plus unu din numarul total al voturilor valabil exprimate.

Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu judetean se face de Guvern, la propunerea prefectului. Alegerile se organizeaza in termen de maximum 90 de zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti, prin care s-a constatat dizolvarea consiliului judetean sau, dupa caz, de la validarea rezultatului referendumului.

Pana la constituirea noului consiliu judetean, problemele curente ale administratiei judetului vor fi rezolvate de secretarul judetului, pe baza unei imputerniciri speciale date de Guvern, prin Ministerul Internelor si Reformei Administrative.