AUTORITATEA POLITICA

AUTORITATEA POLITICA

In exercitarea rolului sau in cadrul societatii, puterea politica utilizeaza o serie de mijloace economice, sociale, politice, ideologice, folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de constrangere pentru a-si impune propria vointa.

Capacitatea puterii de a-si impune vointa sa in societate printr-o diversitate de mijloace, pentru a-i asigura stabilitatea si functionalitatea, constituie autoritatea politica.

Autoritatea politica este o ipostaza a puterii politice, reprezentand modalitatea concreta de manifestare a puterii. Autoritatea reprezinta acel alterego al puterii, care ii asigura acesteia stabilitatea, presupunand concordanta dintre obiectivele puterii si interesele majoritatii sociale. Sub acest din urma aspect, autoritatea exprima legitimitatea puterii. [1]

Forta puterii politice este cu atat mai mare cu cat autoritatea politica se realizeaza, mai ales, prin convingere, prin adeziunea maselor la activitatea puterii politice. Asadar, adevarata autoritate politica este cea prin care puterea se impune preponderent prin convingere. Cea mai simpla definitie a puterii politice ar putea fi capacitatea puterii de a obtine ascultare fara constrangere. Concludent in aceasta directie este faptul ca insusi cuvantul de "autoritate" provine de la latinescul "auctoritas" - forta de convingere, desemnand capacitatea unei persoane, grupuri de persoane sau institutii de a obtine, in virtutea unor calitati sau imputerniciri, respect si ascultare fata de actiunile promovate. Stabilitatea societatii este legata in mod direct de forta puterii ca autoritate politica. In vorbirea curenta, cand ne referim la putere politica, avem de fapt, in vedere autoritatile politice, intrucat autoritatea politica este modul concret de manifestare a puterii, un alter ego al acesteia.

Cu alte cuvinte, autoritatea politica este ipostaza puterii cand se bazeaza pe forta argumentelor, si nu pe argumentul fortei. De fapt, orice putere politica, atunci cand are ca suport numai forta, isi pierde treptat autoritatea, ceea ce marcheaza momentul declinului sau, realitate care duce inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, la pieirea sa. Indiferent de contextul in care se exercita, sensul central al autoritatii este acela de a fi un fenomen politic, o ipostaza a puterii. "Puterea", afirma R. Bierstedt, este "cea care confera autoritate unui ordin, dar o putere autorizata, institutionalizata"[2].

Autoritatea politica, fiind un drept recunoscut al puterii, este expresia unor relatii sociale si se distinge de celelalte forme de autoritate prin modalitatile sale de constituire, cauzele aparitiei, si aria de manifestare - societatea globala. O trasatura caracteristica a autoritatii o reprezinta prezenta acesteia in cadrul oricarei organizari sociale, inclusiv a celei politice. Dupa cum observa Petre Andrei in lucrarea "Sociologie generala", elementul fundamental care serveste drept reglator al relatiilor dintre indivizi este o autoritate cu forme si aspecte foarte diferite, dupa gradul de dezvoltare al societatii"[3].

Aprofundand relatia de autoritate politica, P. Andrei considera ca aceasta are o mare influenta asupra oamenilor si un mare rol in organizarea sociala. "Autoritatea politica - scrie el - indiferent de cine este exercitata si de felul regimului politic, indiferent daca este o persoana sau sunt mai multe, are cateva caracteristici care o deosebesc de cea religioasa si prin care ea isi poate indeplini rolul sau. Autoritatea politica, in primul rand, are putere de constrangere exterioara, recurgand chiar si la mijloace brutale si putand neglija cu totul conceptiile si vointa proprie a unui individ atunci cand sunt in joc interesele tuturor"[4].

Experienta arata ca autoritatea politica nu este nelimitata. Ea se schimba daca vine in conflict cu vointa majoritatii, pentru ca autoritatea care inabusa personalitatea omului nu poate duce decat la declin, mai ales, spiritual, moral si deci nu poate fi de durata. Astfel, autoritatea politica apare ca vointa grupurilor sociale aflate la conducere, vointa extinsa la scara societatii globale, fiind prezentata ca "vointa a tuturor", deci legitima. Prin urmare, autoritatea politica este organizata si legitima.[5]