Actualitatea politica si unitatea lumii viitoare

Actualitatea politica si unitatea lumii viitoare

Intotdeauna politologii au fost preocupati sa gaseasca cel putin liniile

esentiale ale configuratiei lumii viitoare. Politologii nu pot ramane in afara unor asemenea preocupari pentru ca viitorul lumii depinde esentialmente de actiunile politice prezente. Este de constatat ca, de cele mai multe ori, modelul previzionat nu a fost identic cu cel realizat (vezi Clubul de la Roma), el ramanand la nivelul ipotezelor. Ceea ce punem in discutie estre posibilitatea noutatii lumii viitoare pornind de la constatarea ca societatea umana s-a apropiat de "starea sistemica cu evolutie controlata", adica de starea optimizarii sale functionale pentru ca omul sa se realizeze deplin ca fiinta sociala. Ce factori concura la ideea optimizarii?

a fost inlaturat Razboiul Rece si s-a modificat discursul politic;

s-a trecut de la confruntarea politica la cooperarea politica;

lumea a intrat intr-o perioada de tranzitie, de reasezare a centrelor de

putere, de definire a unui nou echilibru la nivel global, care sa inlocuiasca structurile lumii bipolare, in conditiile victoriei politice si economice a Vestului fata de Est;

se poate considera ca dinamica specifica a relatiilor internationale se

desfasoara in limitele modelului centru - periferie.

Asa cum arata Ilie Badescu: "Pe ruinele a doua imperii (spaniol si francez

din secolul al XVIII - lea, n.n.) se inalta sistemul mondial modern. Europa era acum strabatuta de doua trenduri istorice concomitent: urbanizarea ariei occidentale si suburbanizarea ariei orientale." In acest sens, centrul cuprinde un nucleu format din economiile capitaliste dezvoltate, in timp ce periferia cuprinde state mai putin dezvoltate din punct de vedere economico-financiar si politic, care actioneaza intr-un cadru relational elaborat in mare parte de centru. Modelul este deschis, penetrabil in ambele sensuri, aspiratia statelor din periferie este de a accede in componenta centrului. Conditiile puse de centru solicita de la aspiranti eforturi deosebite, economice, politice, materiale si spirituale, care depind in cea mai mare parte de vointa politica a statelor in cauza de a urma acest curs.

In incheiere, prezentam doua conceptii plauzibile, una romaneasca si

cealalta americana, care incearca sa depisteze caile realizarii unitatii lumii viitoare.

In conceptia lui Lucian Culda, calea realizarii unitatii lumii este atingerea

capacitatii de procesare teoretica satisfacatoare a informatiei, asimilarea ei de catre fiecare locuitor al planetei, organizarea si functionarea unor organizatii internationale care sa fructifice competenta stiintifica a oamenilor. ' O strategie de umanizare a socialului - scrie Culda - apare ca singura varianta posibila de supravietuire a umanitatii in conditiile maximizarii posibilitatilor omului de a interveni in biosfera si antroposfera . "

La randul sau, Francisc Fukuyama constata ca sunt doua cai pe care

omenirea a avansat si se va realiza unitatea in viitor:

1- stiinta moderna;

2- lupta pentru recunoastere.

1. Stiinta moderna " lucreaza" la unitatea lumii viitoare pe doua cai:

a-      tehnologia, ofera avantaje militare decisive acelor tari care o poseda si,

datorita posibilitatii existentei in continuare a razboiului in cadrul sistemului international, nici un stat care tine la independenta sa nu poate ignora nevoia modernizarii sistemului ei defensiv. (Cursa inarmarilor)

b-     stiinta moderna stabileste un orizont uniform al posibilitatilor productiei

economice. Tehnologia face posibila acumularea nelimitata a bogatiilor si satisface o serie tot mai mare de dorinte omenesti. Acest proces garanteaza o omogenizare crescanda a societatilor umane, indiferent de originile lor istorice sau mostenirii lor culturale.

2. Dorinta de recunoastere reprezinta un adevarat motor al istoriei si

problema centrala a politicii, deoarece constituie sursa tiraniei, a imperialismului, etc. Politologul american sustine ca acest motor inceteaza sa mai functioneze atunci cand se instaureaza democratia liberala, care inlocuieste relatia dintre stapan si sclav, cu recunoasterea universala si egala, dand deplina satisfactie omului care a cautat-o in toate fazele precedente ale istoriei. Cu aceasta realizare, istoria se va incheia putandu-se vorbi de "sfarsitul istoriei", iar reprezentantul uman al acelei perioade se va putea numi "ultimul om". Calea realizarii unitatii lumii este, deci, generalizarea "sfarsitului istoriei", adica intronarea in intreaga lume a organizarii politice desemnate de democratia liberala.