CONCEPTUL DE "PARTID POLITIC". TRASATURI SI FUNCTII

Apreciat ca "una dintre cele mai sugestive si mai interesante personalitati colective", partidul politic apare ca element si factor al sistemelor si actiunilor politice, sub infatisari variate si originale.

Preocuparile pentru intelegerea si tratarea partidului au sporit pe masura evolutiei istorice a acestuia si a dezvoltarii gandirii social-politice. In acelasi timp, specialistii care se apleaca asupra studierii partidelor politice releva atat vastitatea temei, cat si dificultatile in realizarea unei lucrari exhaustive in legatura cu acest fenomen, datorita diversitatii sale. Maurice Duverger, de pilda, apreciaza in cunoscuta sa lucrare "Paridele politice" ca definirea partidului nu poate fi decat "vaga, conjuncturala, aproximativa". Raspunzand unor tendinte ostile institutionalizarii partidelor politice si pledand pentru necesitatea lor ca o conditie sine-qua-non a afirmarii democratiei, Duverger subliniaza ca "A le refuza (partidele politice - n.n.) inseamna a refuza sa actionezi. Daca ar fi adevarat ca democratia este incompatibila cu ele, aceasta ar inseamna ca democratia este incompatibila cu conditiile epocii noastre".

Pentru intelegerea clara a partidismului ca fenomen politic, o mare importanta o are conceptul de partid politic. Incercarile privind definirea partidelor politice au in vedere existenta lor ca sisteme grupale, care concentreaza mase de indivizi polarizati prin interese comune si factori identici comuni, a caror rezultanta este o cauza politica unitara raportata la puterea de stat existena, la regimul politic din cadrul comunitar dat.

Dificultatea elaborarii conceptului "partid" consta, in mare masura, in faptul ca exista o mare varietate de partide cu o diversitate de programe si orientari, care sustin ca principalul lor scop il constituie servirea intereselor poporului, ale democratiei, libertatii. Insesi denumirile diferitelor partide sugereaza ca ele sunt in slujba poporului. Exista, de pilda, partide care implica in denumirile lor termeni ca: democrat, national, muncitoresc, taranesc, popular, republican, al dreptatii sociale etc.. La acestea se adauga faptul ca, in unele situatii, intre programele partidelor si modul cum sunt transpuse ele in practica exista serioase discrepante. Experienta istorica a dovedit ca multe partide, afirmand ca tel slujirea poporului, au dus, practic, o politica antipopulara, contrara intereselor fundamentale ale cetatenilor.

In literatura de specialitate au existat si exista preocupari permanente pentru definirea conceptului de "partid politic", preocupari care au condus la conturarea unei definitii cuprinzand trasaturile esentiale ale partidului.

Prin partid politic se intelege o grupare de oameni constituita pe baza liberului consimtamant care actioneaza programatic, constient si organizat pentru servirea intereselor unor clase, grupuri sociale, comunitati umane (popoare, natiuni), pentru dobandirea si mentinerea puterii politice in vederea organizarii si conducerii societatii, in conformitate cu idealurile proclamate in platforma program.

Din definitie rezulta o serie de trasaturi specifice partidului si care il deosebesc de alte institutii politice:

caracterul constient pronuntat, deoarece partidul se constituie prin liberul

consimtamant al cetatenilor care adera la o conceptie, un program, o ideologie. Un partid uneste deci oameni care impartasesc acelasi crez politic, doritori sa-l slujeasca si capabili s-o faca;

caracter de grupare sociala - uneori declarat - in sensul ca partidele

servesc, in primul rand, interesele unei categorii sociale. De regula, partidele politice nu-si declara deschis slujirea intereselor anumitei clase, majoritatea afirma ca servesc interesele tuturor, dar, in practica, in mod tacit, iar uneori chiar deschis, se sprijjina mai mult pe anumite categorii sociale. In principal insa, orice partid - actionand in directia preluarii puterii - se adreseaza, prin programul sau, tuturor cetatenilor tarii;

caracter istoric, partidele aparand o data cu organizarea politica a

societatii si evoluand impreuna cu aceasta. Asadar, geneza partidelor politice este legata de momentul istoric al afirmarii modului de productie sclavagist, de momentele in care societatea in acea perioada a adoptat si foma democratica de conducere.[1]

La randul lor Joseph La Palombara si Weiner, inventariind trasaturile

definitorii ale organizatiei partizane, au stabilit patru caracteristici ireductibile ale acesteia:

o organizatie durabila, in sensul ca ea sa aiba o speranta de viata politica superioara liderilor sai; prin satisfacerea acestei cerinte se elimina clicile, clientelele, factiunile sau camarilele; bineanteles, partidele politice pot fi fondate de un sef charismatic, dar in aceasta situatie ele trebuie sa faca dovada ca au capacitatea de a-i supravietui;

- o organizatie completa, in sensul ca ea trebuie sa se intinda de la nivelul central pana la esaloanele locale; prin acest criteriu se realizeaza deosebirea dintre un partid politic si un simplu grup parlamentar;

- vointa deliberata de a exercita in mod direct puterea singur sau cu alte partide, la nivel local sau/si national, in sistemul politic existent sau intr-un sistem politic nou; acest criteriu diferenteaza partidele de grupurile de presiune, acestea din urma cautand doar sa influemteze puterea, nu s-o detina;

- vointa de a cauta sprijin popular atat la nivelul militantilor cat si al alegatorilor; prin acest criteriu, partidele se disting de cluburi, care raman in general inchise in ele insele din punct de vedere organizational, chiar daca au multiple schimburi informtionale cu exteriorul.[2]

Rolul partidelor in organizarea si conducerea democratica a societatii se manifesta prin anumite functii precum:

potentarea procesului de constientizare privind interesele fundamentale

ale unor grupuri tot mai largi de cetateni si atragerea acestora spre o activitate politica constienta. Aceasta functie se realizeaza prin programele si platformele partidelor, care inscriu afirmarea unor idealuri de libertate si progres, pe care le vor propaga in randurile maselor;

organizarea cetatenilor pe temeiul unor principii si reguli care asigura

desfasurarea unei actiuni constiente, dirijate spre un anumit scop. Cetatenii pot fi grupati atat in partide si formatiuni politice, actionand pe baza platformelor-program ale acestora, cat si in organizatii profesionale de tip sindical;

formarea si pregatirea cadrelor in scopul asigurarii personalului calificat

pentru aparatul de stat in vedrea guvernarii atunci cand partidul ajunge sa preia puterea politica in stat;

asigurarea guvernarii, in perioada exercitarii puterii politice in stat, prin

elaborarea unor programe, norme si orientari de dezvoltare, in concordanta cu interesele tarii respective, atat pe plan intern, cat si extern;[3]

coordonarea si controlul organelor guvernamentale;

functia de contra-organizatie.[4]

Aparitia si dezvoltarea partidelor politice au constituit si constituie un factor necesar, obiectiv, cu caracter progresist, deoarece ele, pe de o parte, au rolul de a atrage largi categorii sociale la o activitate constienta, iar pe de alta parte, asigura mai multe variante in realizarea progresului social, fiind un element decisiv in conducerea democratica a societatii.

Create si dezvoltate in contextul realitatilor social-economice si politice ale oranduirilor in care actioneaza, partidele sunt atestate de experienta sociala ca o categorie de baza a miscarii istorice a societatii, confruntarilor politico-ideologice, exprimand, prin activitatile si manifestarile lor, devenirea istorica a societatii. Sistemele social-politice ale natiunilor, in desfasurarea lor, sunt marcate de diferite forme de organizare si de activitate, de functionare si de institutionalizare a partidelor politice, de manifestarea sistemelor partidiste. De aceea, paridul politic, fiind factor al sistemelor si actiunilor politice, apare in ipostazele sale concrete sub infatisari variate si originale. Ca urmare a determinarilor sale obiective si subiective, fiecare partid poarta in mod evident marca unei identitati distincte, individualizate prin factura si fizionomia organizatorica si ideologica, valoarea morala politica si comportamentul social-istoric. Fiind considerat factor responsabil pentru actele actiunilor in care se cuprind faptele si ideile sale, si rezultatele politice ale militantilor si aderentilor sai, ale fortelor sociale pe care le reprezinta si le anima, orice partid apare in fata instantelor de judecata ale istorie si a opiniei publice ca un agent pozitiv sau negativ in campul existentei sociale, pe drumul devenirii umanitatii.[5]