CONCEPTUL DE PUTERE POLITICA

CONCEPTUL DE PUTERE POLITICA

Definirea conceptului de 'politic' si 'politica' constituie un demers complex si dificil tocmai datorita complexitatii si contradictoritatii 'politicului' ca realitate, ca existenta. Astfel, politicul prezinta o dubla natura:

a) subsistem al sistemului societal (ce cuprinde institutii, relatii, mijloace de actiune si comunicare etc.);

b) retea care impanzeste sistemul societal, stabilind conexiuni (legaturi) intre diferite subsisteme si niveluri.

In acelasi timp, politica este atat o forma de activitate a unor grupuri sociale si indivizi pentru dobandirea, mentinerea sau influentarea puterii cat si o forma de organizare si conducere a unei comunitati, ceea ce implica instituirea si mentinerea ordinii interne in cadrul sistemului societal prin exercitarea puterii, precum si adoptarea, respectiv aplicarea unor programe de masuri coerente in diverse domenii.

Deci, putem distinge intre un sens general al politicii (lato sensu), care vizeaza competitia pentru putere si exercitiul acesteia in procesul guvernarii si un sens particular care se refera la diferite ipostaze particulare, deci la conducerea unor domenii si dimensiuni ale societatii - economie, aparare, invatamant, sanatate, asistenta sociala, relatii internationale (politici).

Intr-o formulare sintetica, politica poate fi definita drept o activitate prin care se ajunge la anumite decizii, ce sunt apoi implementate in comunitate. De aici decurg o serie de trasaturi esentiale ale politicii si anume:

- ca activitate, politica are un caracter procesual si evolutiv-dinamic;

- presupune mecanisme decizionale specifice, dependente de formele pe care le imbraca puterea;

- prin aceste mecanisme decizionale, diversitatea de opinii existente intr-o societate se converteste in decizii ce angajeaza o anumita comunitate (la nivel national, subnational sau international).

Din toate aceste consideratii, privitor la complexitatea conceptului de politica, rezulta ca esenta acesteia este problematica puterii.

Robert Dahl remarca

3 erori care se comit frecvent in definirea puterii:

a) supozitia ca puterea ar fi un intreg indivizibil;

b) se confunda puterea cu resursele ('banii sunt putere');

c) confundarea puterii cu posibilitatea de a acorda recompense, privilegii, etc.

In stiinta politica, perspectiva institutionala a identificat, ca regula, puterea ca putere de stat, deci cu forma sa publica, oficiala, realizata prin institutia guvernarii, excluzand elementele si aspectele neinstitutionale sau subiective si nedelimitand politicul de juridic.

Perspectiva behaviorista abordeaza problema puterii prin presiunea comportamentului - de pilda, Harold Lasswell si Abraham Kaplan considera puterea 'capacitatea individului sau a unui grup de indivizi de a schimba comportamentul altor indivizi sau grupuri in sensul dorit'. Ei mai definesc puterea ca pe 'o forma speciala a exercitarii influentei', caracterul sau specific constand in aceea ca uzeaza de perspectiva unor sanctiuni in cazul supunerii. Trebuie remarcat faptul ca notiunea de influenta (sau persuasiune) este extrem de frecventa in caracterizarea relatiilor politice, in special pentru a defini capacitate unui individ sau grup de interes (fara functii oficiale) de a afecta comportamentul si deciziile celor ce exercita puterea. Perspectiva sociologica defineste puterea politica drept 'ansamblul proceselor si rolurilor sociale prin care sunt efectiv luate si executate acele decizii care angajeaza si obliga intreg grupul' (Lapierre, J.W). Perspectiva sociologica priveste puterea ca fenomen macrosocial.

Dincolo de tipurile diferite de abordare, puterea este un fenomen de relatie, anume ca o relatie de conducere-supunere (executie).

Desi frecvent definita ca un raport de dominatie, puterea nu se identifica neaparat cu aceasta, pentru ca in functie de regimul politic, totalitar sau democratic - implica utilizarea unor mijloace diferite.

Astfel, puterea se poate baza pe mijloace de constrangere (fizica sau psihica) si/sau de manipulare (ca forma de influentare a unor indivizi, grupuri sau comunitati in sensul inducerii unor credinte, atitudini, comportamente, autorii manipularii cultivand la cei in cauza iluzia ca actioneaza potrivit propriei vointe). Din contra, puterea poate utiliza mijloace de convingere si stimulare a participarii cetatenilor la procesul politic.

In vreme ce regimurile politice totalitare recurg in principiu la prima categorie de mijloace (constrangere), stabilind o opozitie neta (chiar daca nerecunoscuta intotdeauna ca atare) intre comanda si executie. in acest caz, relatia de putere, fiind esentialmente una de dominatie. Regimurile democratice instituie raporturi de interactiune intre agentii politici, ce au ca reflex caracterul intesanjabil al rolurilor in procesul exercitarii puterii - caz in care raportul de dominatie nu este atat de pregnant, ceea ce nu inseamna ca lipseste, el manifestandu-se in forme indirecte, mai subtile, ascunse.

Definirea puterii implica si alte aspecte ce converg tot spre distinctia dintre regimurile politice, cum ar fi de pilda, alternativa dintre concentrarea puterii (totalitarism) si dispersia puterii (in regimurile democratice). Aceasta se manifesta ca alternativa intre mecanismul politic (caracterizat prin existenta unui singur centru de putere proprie regimurilor totalitare) si pluralismul politic (caracterizat prin existenta mai multor centre de putere - specific regimurilor democratice). O alta alternativa se refera la centralizare si descentralizare, centralizarea excesiva fiind proprie regimurilor totalitare, pe cand descentralizarea se realizeaza in grade diferite in cadrul regimurilor democratice, in functie de traditii, situatia politica si sociala.

Complexitatea puterii politice a fost caracterizata de Maurice Duverger ca un fel de Ianus (zeul roman reprezentat cu doua fete opuse - una privind inainte, alta inapoi, ca simbol al veghei totale), prin asta dorind sa-i evidentieze bidimensionalitatea, deci o fata deschisa, la vedere, ce poate fi vazuta direct (transparenta) si alta ascunsa, accesibila doar celor ce patrund in culisele politicului.

Pluralismul politic, propulsand rolul diferitelor grupuri de influentare a puterii, a amplificat complexitatea politicului si puterii, conturand ceea ce se poate numi multi-dimensionalitatea puterii politice.