CONTINUTUL, STRUCTURA SI FUNCTIONALITATEA SISTEMULUI POLITIC

CONTINUTUL, STRUCTURA SI FUNCTIONALITATEA SISTEMULUI POLITIC

Majoritatea politologilor lumii contemporane inteleg prin sistem politic ansamblul relatiilor politice, al institutiilor politice, al conceptiilor politice si al raporturilor dintre ele, existente la un moment dat intr-o societate. Definitia conceptului de sistem politic s-a emis relativ tarziu in literatura de specialitate, in speta dupa al doilea razboi mondial, atat in literatura occidentala, cat si in cea din Europa de Est. In legatura cu conceptul de sistem politic, se mai fac unele confuzii, dintre care cel mai des intalnite sunt cele care identifica sistemul social global. Este adevarat ca sistemul politic are ca principala menire asigurarea functionarii societatii in ansamblu, dar aceasta nu inseamna ca el poate fi identificat cu sistemul social global.[1]

Printre primii autori care s-au preocupat de problematica sistemului politic se remarca David Easton, care, in mai multe lucrari (prima aparuta in 1953 si intitulata "Sistemul politic", alta in 1956, avand ca titlu "O analiza sistemica a vietii politice avanseaza elemente valoroase pentru intelegerea conceptului mentionat, printre care acela ca sistemul politic este un sistem deschis cu autoreglare. Originalitatea abordarii lui David Easton consta in faptul ca el a fixat granitele sistemului politic in mediul sau social si a relevat capacitatea de reactie la influentele mediului extern, pe care calitatea de sistem deschis i-o permite. Acest lucru iese si mai clar in evidenta prin urmatorul lant de rationamente:

"viata politica nu mai poate exista intr-un spatiu vid;

ea trebuie sa fie considerata in raport cu medioul sau fizic, biologic social si

psihologic;

viata politica este compusa din interactiunile politice;

acestea se constituie un sistem de comportamente, inserate intr-un mediu, la

influentele caruia sistemul politic este elm insusi expus si reactioneaza;

prin natura sa insasi de sistem social analitic distinct de altele, viata politica

trebuie interpretata ca fiind supusa la influentele care rezulta din celelalte sisteme printre care ea easte inserata in realitate. Plecand de la acestea din urma, se scurge un curent constant de evenimente si de informatii care determina conditiile in care membrii sistemului trebuie sa reactioneze"[2]

Ceva mai tarziu, J. W. Lapierre in lucrarea "Analiza sistemelor politice" defineste sistemul politic drept Ansamblul proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societati globale . Mentionam faptul ca pana in prezent nu exista o definitie unanim acceptata a sistemului politic, dupa cum am vazut ca nu exista o asemenea definitie nici pentru conceptul de sistem general, precum si faptul ca sfera notiunii de sistem si chiar de mersul sistemic difera de la un autor la altul. De pilda, F. M. Burlatky intelege prin domeniul politic "un sistem relativ inchis, care asigura integrarea tuturor elementelor societatii si a insasi existentei acesteia ca organism integrat, condus in mod centralizat de puterea politica al carei pivot il constituie statul. El include in sine, in primul rand, institutiile politice - statul, dreptul, partidele si organizatiile politice s.a. -, ca si sistemul comunicatiilor care leaga membrii societatii si grupurile sociale cu centrul - puterea politica".

T. Parsons, in legatura cu sistemul politic, afirma "Conceptul nostru cheie de orientare este politica definita ca un subsistem primar functional al societatii, strict paralel cu statutul, cu economia

Dupa cum apreciaza mai multi politologi, pentru definirea conceptului de sistem politic trebuie avute in vedere atat perspectiva structurala, cat si cea functionala. Din perspectiva structurala, sistemul politic reprezinta un subsistem al sistemului social global, fiind alcatuit din relatiile politice, institutiile politice, conceptiile, precum si forme si mijloace al activitatii politice, normele si valorile politice corespunzatoare. Privit insa in perspectiva functionala, sistemul politic asigura, organizarea si conducerea societatii, a sistemului social in ansamblu. Ca parte componenta a sistemului social global, sistemul politic reprezinta ansamblul structural de relatii specializate, de laturi care se conditioneaza reciproc, asigurand functionarea, in raport cu exigentele ce decurg din relatiile sale cu sistemul global, cu celelalte subsisteme, ca si din propriul mecanism de autoreglare. Structura sistemului politic, natura si configuratia relatiilor, institutiilor, conceptiilor politice, formelor de actiune, normelor si valorilor politice determina rolul specific in viata sociala, concretizata in functii adecvate cerintelor asigurarii stabilitatii si prosperitatii societatii in fiecare etapa istorica data. Aprofundand componentele sistemului politic, vom mentiona, in primul rand, relatiile politice, respectiv acele legaturi, raporturi care se stabilesc intre diferite categorii si grupuri sociale in calitatea lor de agenti ai unor actiuni vizand satisfacerea intereselor lor in raport cu puterea de stat. In aceasta perspectiva, relatiile politice sunt raportul intre grupul de indivizi, intre partide si organizatii politice, intre acestea si puterea politica, in primul rand puterea de stat. Relatiile politice exprima, de asemenea, legaturi, raporturi dintre natiune si nationalitati, respectiv relatii interetnice. Impreuna, toate aceste legaturi, desfasurandu-se pe plan intern, se regasesc sub denumirea    de relatii nationale, spre deosebire de relatiile interstatale, care sunt relatii politice intre tarii. Daca, in mod cert, relatiile politice internationale nu pot exista in afara natiunilor si statelor nationale, epoca contemporana consemneaza o crestere fara precedent a interdependentelor si posibilitatilor de conlucrare dintre state. Continutul si interconditionarile dintre relatiile nationale (interne) si relatiile internationale (extene) constituie o sfera de mare importanta a politicului.

Pentru a intelege specificul si functionalitatea sistemului politic, trebuie analizata structura si, respectiv, componentele sale: relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, precum si interactiunea dintre ele.

Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale in care indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane actioneaza constient pentru organizarea si conducerea societatii in care se implica prin raporturile ce se stabilesc in acest proces. Relatiile politice se deosebesc, prin urmare, de restul relatiilor sociale, prin anumite caracteristici: au un caracter programatic, in sensul ca ele reprezinta numai acea parte a relatiilor sociale in care indivizii si categoriile sociale intra in mod deliberat pentru realizarea scopurilor privind organizarea si conducerea societatii; au un caracter organizat, manifestandu-se prin intermediul institutiilor politice, al unor programe si platforme politice privind organizarea si conducerea societatii. Prin urmare, relatiile politice sunt acele relatii care se stabilesc in raport cu puterea politica prin intermediul unor institutii si organizatii politice. Relatiile politice sunt intre partide, intre diferite institutii politice, care exprima vointa si interesele diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea si conducerea societatii; relatii intre cetateni si puterea de stat; relatii intre partide si stat, care sunt de guvernamant sau de opozitie; relatii intre state etc.

In general, relatiile politice, deci institutiile politice prin care acestea se materializeaza, sunt in raport direct cu gradul de cultura si constiinta politica a cetatenilor.

Institutiile politice constituie o componenta a sistemului politic, indicand gradul de organizare politica a societatii la un moment dat.

Principala si cea mai veche institutie politica este statul cu intreg ansamblul componentelor sale, existand, deasemenea, partidele politice, grupurile de presiune etc. Trebuie avut in vedere ca nu orice organizatie din societate este si organizatie politica, ci numai organizatiile care se implica in problema puterii politice.

De regula, institutiile politice (stat, partide, alte organizatii) se constituie in cadrul unui sistem national, al unor natiuni. In epoca contemporana insa, unele institutii politice au capatat si un caracter international pe fondul interdependentei si colaborarii intre state si popoare, si chiar un caracter superstatal, prin infiintarea de asemenea organisme politice la nivelul unor comunitati regionale sau mondiale.

Institutiile politice, atat pe plan mondial cat si pe plan international se pot afla in relatii de alianta sau opozitii.

Conceptiile politice constituie reflectarea in viata spirituala a modului de organizare si conducere a societatii. Elementul esential al conceptiilor politice il constituie doctrinele politice. Doctrinele politice exprima o anumita conceptie de organizare si conducere a societatii, pe baza unui principiu sau unghi de vedere propriu precum: democratic, dictatorial, conservator, liberal, socialist, social democrat, tehnocrat etc. Valoarea conceptiilor politice se oglindeste, de fapt, in programele si platformele partidelor politice, in natura organizarii, si conducerii politice a societatii.

Toate cele trei componente ale sistemului politic se afla intr-o stransa legatura, asigurand, in parte si impreuna, functionalitatea sistemului politic, in calitatea sa de reglator al vietii sociale, al organizarii si conducerii acesteia. Functiile sistemului politic de reglare, organizare si conducere a societatii se manifesta contradictoriu, intrucat ele reprezinta o expresie a pluralitatii intereselor individuale, grupurilor sociale, comunitatilor umane care trebuie oglindite in mod corespunzator si armonizate, in scopul gasirii celor mai adecvate solutii. Functionarea sistemului politic presupune si contradictia intre competenta sistemului stintific de fundamentare a deciziilor si nivelului redus de cunoastere, specific formelor institutionalizate ale democratiei. Cresterea complexitatii problemelor solicita o competenta sporita a persoanelor implicate in procesul informarii, analizei, diagnozei, prognozei. Contradictia manifestata intre scientizarea procesului de conducere si democratie nu trebuie inteleasa ca fiind o pozitie fatala. Solutia problemei se afla intr-o conlucrare activa intre puterea politica si stiinta.[3]

Pentru a fi functional sistemul politic trebuie sa dezvolte urmatoarele capacitati:

de proiectare si infaptuire a strategiei dezvoltarii;

de mobilizare efectiva a resurselor materiale, financiare si umane pentru

indeplinirea obiectivelor stabilite;

de reglementare prin drept si lege, a comportamentului individual si a

grupurilor sociale;

de redistribuire a valorilor nou create, alocarea de bunuri, servicii, onoruri

membrilor societatii in functie de criterii de evaluare cat mai obiective;

de control si autoreglare a sistemului social, de raspuns rational si operativ

la cererile si presiunile ce se exercita asupra sistemului; cea mai importanta functie a sistemului politic consta in generarea de reactii adecvate schimbarilor, convenite in decizii apte sa introduca comportamente integratoare la nivel sistemic.[4]

Situatii contradictorii se manifesta si datorita devierii unitatii dintre drepturi si indatoriri la nivelul civismului. Exista tendinta ca unii indivizi sa le ia in seama numai drepturile si sa desconsidere indatoririle ce revin cetateanului, din constitutie si legile tarii respective.

Rolul reglator al politicului in societate este perturbat si de alte manifestari: fenomenele de blocaj a democratiei, de birocratism, de formalism, de alienare politica, de aparitie a unor regimuri dictatoriale.