CONTROLUL PARLAMENTAR ASUPRA GUVERNULUI. RASPUNDEREA GUVERNULUI SI A MINISTRILOR

Controlul parlamentar exercitat asupra Guvernului

Conform Constitutiei, Parlamentul este un organ reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii. Din acest text rezulta o serie de prerogative in sarcina acestuia, printre care si cea de control a intregii administratii.

Trebuie mentionat ca rolul controlului deriva si din principiul separatiei puterilor statului, conform caruia statul se organizeaza pe separatia puterilor, dar pentru o buna desfasurare a tuturor activitatilor, acestea trebuie sa concucreze, iar cor controlul parlamentar asupra Guvernului poate fi privit si din aceasta perspectiva. Parlamentul, fiind mandatat de catre popor trebuie sa supravegheze modul in care se infaptuieste conducerea treburilor statului pentru ca aceasta sa se mentina pe linia care corespunde cel mai mult aspiratiilor intregii colectivitati.

Rodul organizarii si functionarii statului pe principiuli separatiei si echilibrului puterilor, controlul parlamentar trebuie sa existe, dar sa se exercite strict in limita prevederilor constitutionale.

Constitutia consacra intreg capitolul al IV-lea Raporturilor Parlamentului cu Guvernul, instituind urmatoarele forme de control ale Parlamentului asupra Guvernului:

Obligatia Guvernului de a informa Parlamentul - art 111, conform caruia

"Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, Senat sau comisiile parlamentare prin intermediul presedintilor acestora. In cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este obligatorie

Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie"

Din textul constitutional desprindem urmatoarele elemente definitorii (caracteristici) ale controlului parlamentar asupra Guvernului:

Reprezinta o forma de control politic exercitat asupra administratiei publice;

Numai presedintii camerelor sau cei ai comisiilor au dreptul de a solicita informatii si documente;

Solicitarile celor doua camere nu pot depasi sfera activitatii guvernamentale si a adminstratiei publiice;

Obiectul controlului trebuie sa fie reprezentat de situatii care tin, in mod obiectiv de natura    controlului parlamentar si trebuie sa constea in informatii si documente care pot fi facute publice si care nu au un caracter secret;

Forme de control parlamentar asupra Guvernului

(intrebari, interpelari si motiuni simple - art 112)

Intrebarile reprezinta forma cea mai simpla si mai folosita de control in toate statele lumii - constituie cel mai la indemana mijloc de informare asupra activitatii Guvernului;

Controlul prin intrebari priveste Guvernul in ansamblul sau precum si fiecare membru al Guvernului pentru activitatea proprie. Intrebarile pot avea forma scrisa sau orala.

Prin intrebare se poate cere Guvernului confirmarea unei informatii, lamuriri asupra unei probleme adoptarea unei pozitii relative la unanumit eveniment, etc.;

Interpelarea nu presupune simple raspunsuri, ci explicatii cu privire la politica Guvernului in anumite probleme ale activitatii interne si externe ale Guvernului. Principalele deosebiri ale controlului prin interpelari fata de controlul prin intrebari sunt:

Interpelarea are un caracter mai complex decat intrebarea ca si forma de control a activitatii Guvernului;

Nu poate imbraca decit forma scrisa - iar Guvernul este obligat sa raspunda la interpelare intr-un termen fix prevazut de Regulamentul celor doua camere;

Interpelarea poate atrage unele consecinte speciale - astfel, Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simpla prin care sa isi exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa, sau, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari - interpelarea nu este un mijloc de infomare ci un instrument de control extrem de puternic;

• Controlul prin anchetele parlamentare - caracteristici:

Fiecare camera isi poate infiinta comisii de ancheta sau alte comisii speciale la cererea unei treimi din numarul parlamentarilor cu votul majoritatii deputatilor sau senatorilor;

Desfasoara o activitate de informare asupra activitatii executivului, finalizandu-se cu un raport care se supune dezbaterii Camerei care a infiintat comisia, aceasta avand competenta de a lua eventuale masuri ca urmare a constatarilor comisiei de ancheta

Motiunea reprezinta o hotarare a Parlamentului prin care acesta isi exprima pozitia fata de Guvern, in cadrul raporturilor Parlamentului cu Guvernul si in virtutea dreptului pe care legiuitorul il are in controlul activitatii Guvernului.

Constitutia Romaniei reglementeaza doua tipuri de motiuni: motiunea simpla (art. 112 alin.2) - poate fi adoptata de una dintre cele doua camere si motiunea de cenzura (art. 113 din Constitutie).

Adoptarea unei motiuni simple nu are ca efect caderea Guvernului sau revocarea ministrului interpelat, dar are in schimb efecte in plan politic, marcand o victorie a fortelor politice care au sustinut-o, cu ecoul corespunzator in ochii opiniei publice[1] .

Motiunea de cenzura reprezinta instrumentul politic prin care Parlamentul poate retrage increderea acordata Guvernului.

Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, pot retrage increderea acordata Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

In vederea adoptarii de catre Parlament, o motiune de cenzura parcurge urmatoarele etape:

initierea - poate fi facuta de cel putin ¼ din numarul total al deputatilor si senatorilor. Daca exista aceasta sustinere, motiunea este comunicata Guvernului de catre Presedintele Camerei Deputatilor la data la care a fost depusa;

dezbaterea - se face in trei zile de la data prezentarii in sedinta comuna a celor doua camere, pozitia Guvernului fiind prezentata de primul-ministru sau un alt membru desemnat de acesta;

votarea - Motiunea de cenzura este supusa votului celor doua camere in sedinta comuna a acestora. Motiunea "trece" daca este votata de cel putin jumatate plus unu din numarul total de deputati si senatori (votul fiind secret cu bile). De aceasta situatie se ia act printr-o Hotarare a Parlamentului, semanta de Presedintii celor doua Camere, hotarare care se inainteaza Presedintelui Romaniei,    care va declansa procedura investirii unui nou cabinet. Guvernul demis este competent sa indeplineasca numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice pana cand membrii noului Guvern vor depune juramantul (art.110, alin.4 din Constitutie). Daca motiunea este respinsa, Guvernul ramane in functie, pastrandu-si increderea Parlamentului.

Deputatii si senatorii care au semnat o motiune de cenzura, nu mai pot initia o alta motiune pe durata aceeleiasi sesiuni parlamentare, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea.

Raspunderea Guvernului si a ministrilor

Raspunderea politica a Guvernului

Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia

Angajarea raspunderii Guvernului

Art 114 din Constitutia Romaniei prevede:

Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.

Guvernul este demis daca o motiune de cenzura, depusa in termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, a fost votata in conditiile articolului 113.

Daca Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considera adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.

In cazul in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face in sedinta comuna a celor doua Camere

Angajarea raspunderii Guvernului reprezinta o procedura parlamentara relativ noua pentru dreptul romanesc, prin care Guvernul, pentru a face fata unor imprejurarii deosebite, care sunt de competenta Parlamentului, urmareste adoptarea unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege cu sprijinul majoritatii parlamentare.

Angajarea raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, reprezinta o modalitate indirecta de adoptare a unei legi - care poate fi organica sau ordinara, Constitutia neprecizand tipul legii - nu prin dezbaterea ei in cadrul procedurii legislative obisnuite, ci prin dezbaterea unei problematici care constituie obiectul proiectului de lege.

In urma angajarii raspunderii Guvernului, daca Parlamentul nu initiaza o motiune de cenzura in termenul de 3 zile pe care il are la dispozitie, proiectul de lege "trece", fiind considerat adoptat, urmand in continuare dreumul promulgarii de catre Presedinte. Daca Parlamentul initiaza o motiune de cenzura, pot aparea urmatoarele situatii:

motiunea de cenzura este votata cu acceptul majoritatii deputatilor si senatorilor, atunci Guvernul este demis iar actul supus la vot este respins;

motiunea de cenzura este respinsa - actele prezentate de Guvern au fost acceptate si devin obligatorii, iar parlamentarii care au initiat motiunea nu mai pot initia o alta pe durata aceleiasi sesiuni parlamentare.

Doctrina s-a exprimat in favoarea ipotezei ca expresia "proiect de lege" ar trebui inteleasa in sens restrans, neputandu-se angaja raspunderea Guvernului pentru mai multe legi cuprinse intr-un pachet, situatie care, ar anula practic, rolul Parlamentului ca unica autoritate legiuitoare a tarii.

Cu toate acestea, practica a aratat altceva , Guvernul angajandu-si raspunderea in cele mai diverse situatii: pentru un proiect de lege de aprobare a unei ordonante de urgenta, pentru un proiect de lege care continea 6 obiecte de reglementare sau pentru un proiect de lege care intrase deja in dezbaterea parlamentara, fiind adoptat cu modificari de Camera Deputatilor si aflandu-se la Senat (in acest caz a fost promovata si adoptata de catre Guvern varianta initiala, fara modificarile introduse de Camera Deputatilor)

Noul Cod al muncii a fost de asemenea adoptat prin asumarea raspunderii guvernului, dar exemplul cel mai aprins discutat a fost adoptarea pachetului de legi anticoruptie care continea nu mai putin de 15 obiecte de regelemtare (Legea nr 161/2003)

Raspunderea penala a membrilor Guvernului

Este reglementata constitutional de art. 109:

Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirrea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministeriala"

Un membru al Guvernului poate raspunde penal in urmatoarele situatii:

pentru infractiuni prevazute de legea speciala in materie;

pentru alte infractiuni prevazute in Codul penal sau in legi penale speciale, savarsite in exercitiul functiei sale;

pentru infractiuni savarsite in afara exercitiului functiei, potrivit dreptului comun;

Pentru membrii Guvernului, Constitutia nu a instituit imunitatea, cum este cazul deputatilor si senatorilor, ci o alta masura de protectie, si anume conditionarea dreptului de a cere urmarirea lui penala pentru fapte savarsite in exercitarea functiei.

Astfel, numai Camera Deputatilor, Senatul sau Presedintele Romaniei pot cere urmarirea penala a unui ministru, dupa ce in prealabil, o comisie permanenta a efectuat o ancheta in urma careia a fost intocmit un raport care se inscrie cu prioritate pe ordinea de zti a Camerei. Prezenta la dezbaterile celor doua camere a ministrului tras la raspundere penala este obligatorie, acesta avand dreptul sa-si exprime punctul de vedere asupra acuzelor care i se aduc.

Cererea de urmarire penala sau, dupa caz, de ridicare a imunitatii parlamentare se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fieare camera prin vot secret cu bile.

Urmarirea penala a unui ministru poate fi facuta numai de Parchetul de le langa Curtea Suprema de Justitie

Dupa inceperea urmaririi penale, membrul Guvenrului poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecata numai cu incuviintarea camerei din care face parte, in situatia in care este si deputat sau senator. Exceptia de la acesasta regula o reprezinta cazurile de infractiuni flagrante, cand ministrii pot fi retinuti si perchezitionati, ministrul justitiei fiind obligat sa-l informeze neintarziat pe Presedintele camerei din care face parte membrul Guvenului sau, dupa caz, pe Presedintele Romaniei, iar daca cel tras la raspun dere este ministrul justitiei, sesizarea va fi facuta de primul ministru.

Situatiile in care un ministru raspunde penal, precum si pedepsele aplicabile acestor fapte sunt regelementate de legea responsabilitatii ministeriale nr. 115/1999[3].

In materia raspunderii civile a membrilor Guvernului, dreptul comun este reprezentat de prevederile Constitutiei, Legea contenciosului administrativ nr.544/2004

Membrul Guvernului condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, este demis din functie de Presedintele Romaniei la propunerea primului ministru.