Cetatenia europeana

Cetatenia europeana

Marshall(1973):"Cetatenia este statutul acordat tuturor celor care sunt membrii efectivi ai comunitatii.Cei care beneficiaza de acest statut sunt egali in ceea ce priveste respectarea drepturilor si obligatiilor consecutive.Cetatenia presupune un sens direct al apartenentei la comunitate bazat pe loialitate fata de civilizatia pe care o impartasesc in comun.Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi si protejate de o legislatie comuna."

1.Definire

Statutul de cetatean este o realitate foarte veche.In Grecia Antica, care a inventat polisul, "comunitatea cetatenilor', inseamna adunarea tuturor membrilor, indiferent de origine, rang, functie, asocierea semenilor pentru rezolvarea treburilor comune, participarea tuturor la exercitarea puterii. In Roma Antica, cetateanul dispune de drepturi politice, civile si personale, intra cu statul intr-un contract de participare. Ideea de cetatenie a apatrut inca din epoca moderna la filozofii si specialistii in dreptul natural,precum si la protagonistii revolutiei franceze. In conceptia moderna, cetateanul are un statut juridic, are drepturi si indatoriri, primeste statuturi sociale si joaca diferite roluri pe scena publica si profesionala, dar - mai ales - se distinge printr-un ansamblu de calitati morale.Intrebari cu privire la viitorul cetateniei au existat-la nivelul constiintei se pune intrebarea:ce reprezentar mai poate avea cetateanul despre el insusi?Exista si intrebarea la nivelul ratiunii-poate aceasta reprezentare sa acceada la demnitatea ideii?

Cetatenia adauga fiecarui cetatean al unui stat membru o noua identitate si confera anumite drepturi specifice,pe langa drepturile fundamentale ale omului.In general cetatenia presupune apartenenta la o comunitate,ceea ce presupune drepturi si obligatii.Primul drept este acela de a avea posibilitatea stabilirii legii,iar indatorirea este aceea de a respecta legea,exercitandu-si libertatea,origanizandu-si relatiile cu ceilalti in cadrul definit de lege. Cetatenia este eficienta atunci cand asigura accesul la trei tipuri principale de drepturi:componenta civila,componenta sociala,si componenta politica.Cetatenia inseamna in acelasi timp un statut si un rol juridic.Ca statut juridic-cetatenia reprezinta ansamblul de drepturi si libertati pe care statul le acorda cetatenilor sai,un echilibru de drepturi si indatoriri,un contract civic intre stat si individ.

Trebuie mentionat ca nationalitatea si cetatenia sunt doua concepte juridice diferite,chiar daca in general dependente.P.Legarde si H.Battefil defineau nationalitatea ca "apartenenta unei persoane la populatia constitutiva a statului",in timp ce cetatenia apare ca statut al cetateanului,conferindu-i o serie de drepturi si obigatii fata de stat,in vederea participarii la suveranitatea acelui stat. Cele doua concepte sunt dependente intucat nationalitatea este calea principala de acces a cetateniei.

Cetatenia reprezinta una dintre identitatile individuale si presupune dezvoltarea anumitor competente sau a unei culturi civice care face posibila exercitarea efectiva a statutului de cetatean.Facand mici pasi spre realitatea actuala nu putem evita notiunea de cetatenie europeana.Acesta este un concept relativ nou,o notiune speciala datorita caracterului sau supranational,concept ce reuneste elementele locale,nationale si supranationale,simbolizand la modul ideal comuniunea de scopuri si de mijloace care exista intre popoarele statelor membre ale Uniunii Europene si provine din ideea fondatoare a constructiei europene:asigurarea pacii in Europa si atasamentul fata de valorile comunitare.Cetatenia europeana are ca scop fundamental consolidarea imaginii si identitatii Uniunii Europene,precum si implicarea mai profunda a cetateanului in procesul de integrare europeana.

2.Cetatenia europeana

Ce este totusi aceasta cetatenie europeana?Pe parcursul acestui eseu voi inceca sa subliniez elementele esentiale,pentru inceput insa pot spune ca cetatenia Uniunii este o idee,un concept,o realitate. Cetatenia europeana se refera la statutul juridic al cetatenilor tarilor membre ale Uniunii Europene.Acest statut a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht si dezvoltat de Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi supranationale. Ideea de a impamanteni un nou tip de cetatenie care sa apartina mai multor popoare nu este insa noua.Inca din iunie 1940,Charles de Gaulle,Jean Monnet si Winston Churchill o considerau posibila in cadrul unei uniunii franco-britanice.Cetatenia europeana se doreste a fi materializarea aspiratiei exprimate in Declaratia Schuman:"noi nu unim state,ci oameni",mijlocul de a implini "destinul impartasit".
Sintagma de "cetatenie europeana" nu a existat in aceasta forma de la inceput. A existat mai intai notiunea de "Europa a cetatenilor" care de-a lungul timpului a evoluat si s-a aprofundat.In 1974 are loc Intalnirea sefiilor de stat si de guvern de la Paris unde s-a semnat acordul de infiintare a unui "grup de lucru"care sa analizeze problema acordarii unor drepturi speciale cetatenilor celor noua state membre.Totusi,la acel moment nu exista inca intentia introducerii institutiei cetateniei europene in actele oficiale.In 1975 in raportul Tidemans s-au facut propuneri de acordare de noi drepturi persoanelor care detineau cetatenia statelor membre,iar prin rezolutia Parlamentului European din 1975 se propunea adoptarea unei Carte a drepturilor cetatenilor comunitatii.In acelasi context s-a inscris raportul Comisiei din 1976 cu privire la protectia drepturilor fundamentale in timpul adoptarii si dezvoltarii dreptului comunitar.Putem inscrie aici si Declaratia asupra democratiei adpoptata de Consiliul European de la Copenhaga din 1978,sefii de stat si de guverne prezenti au subliniat ca alegerea prin sufragiu universal direct a membrilor Parlamentului European constituia un eveniment de o importanta fundamentala pentru viitorul Comunitatilor Europene,fiind o "eclatanta manifestare a idealului democratic comun al popoarelor le compun" .Consiliul European de la Fontainebleau din 1984 a insarcinat comitetul "Europa cetatenilor"(Comitetul Adonnino) sa prezinte masuri in vederea intaririi si promovarii identitatii si imagini Comunitatii fata de cetatenii sai.Acest Consiliu a dorit "sa dea o dimensiune mai umana experientei comunitare" . In cele doua rapoarte prezentate in 1985 comitetul a propus largirea drepturilor economice deja existente,liberul acces la un loc de munca in oricare stat membru,precum si atribuirea unor drepturi noi cu caracter politic(drepul de vot la alegerile locale pentru resortisantii comunitari chiar daca nu au catatenia statului in care domiciliaza)sau de alta natura(dreptul la cultura,dreptul la protectia mediului inconjurator).La 14 iunie 1985 a fost semnat primul Acord Schengen,prin care Franta,Germania,Belgia,Luxemburg si Olanda s-au angajat sa elimine progresiv controalele la granitele comunitare.Dupa cinci ani aceste state au incheiat un al doilea acord Schengen,care stabilea condittii si garantii in vederea introducerii liberei circulatii a persoanelor.In cadrul reuniunii de la Dublin Consiliul European(1990) a luat in discutie instuirea unei cetatenii europene,pe baza careia sa fie recunoscute o serie de drepturi politice si sociale pentru cetatenii comunitari.Aceasta urma sa instituie un suport al uniunii politice,care era pe punctul de a se constitui.

Abia in 1990, la initiativa guvernului spaniol, se adopta notiunea de cetatenie europeana care va fi consacrata juridic prin Tratatul de la Maastricht (1992), unde e definita (articolul 17,ex art.8).Conform articolului 17 al Tratatului de constituire a Comunitatii Europene-calitatea de cetatean al Uniunii Europene este recunoscuta oricarei persoane care are nationaliatea unuia dintre statele membre :"Se instituie o cetatenie a Uniunii.Este cetatean al Uniunii orice persoana care are nationalitatea unui stat membru.Cetatenia europeana completeaza,dar nu inlocuieste cetatenia nationala". Cetatenia Uniunii este reglementata de dreptul Uniunii,in timp ce cetatenia nationala este reglementata de dreptul national,asa incat cetatenia europeana nu suprima nici un drept inerent celui national,ci confera drepturi suplimentare care se vor exercita fie la nivelul Uniunii,fie la nivelul statului membru.Cetatenia europeana da un sens mai profund si mai real apartenentei la Uniunea Europeana.

Acest nou statut atribuit prin tatatul de la Maastricht confera urmatoarele drepturi:-orice cetatean al Uniunii are dreptul de a circula si de a se stabili in mod liber pe teritoriul satelor membre

-orice cetatean al Uniunii,rezident intr-un stat membru si care nu este cetatean al acestuia,are dreptul de a alege si de a fi ales al alegerile locale din statul membru in care isi are resedinta,in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat.Deasemenea are dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European

-orice cetatean al Uniunii beneficiaza de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru,pe teritoriul unui stat tert in care statul membru caruia ii apartine ca cetatean nu este reprezentat

-orice cetatean al Uniunii are dreptul de a adresa petitii Parlamentului European si se poate adresa Ombudsmanului instituit.

Tratatul de la Amsterdam(1997) vine in completarea celui de al Maastricht.Cetatenia europeana are la baza principiile comune ale statelor membre,care vor fi incluse in Tratatul de la Amsterdam:principiul libertatii,principiul democratiei,principiul respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si principiul statului de drept.Tratatul de la Amsterdam intrat in vigoare la 1 mai 1999 intareste protectia drepturilor fundamentale,condamna orice forma de discriminare si recunoaste dreptul la informatie si protectia consumatorilor.Conform tratatului sunt introduse noi drepturi specifice:Dreptul de a se adresa institutiior europene intr-o limba oficiala a Uniunii Europene si de a primi raspunsul redactat in aceeasi limba,dreptul de acces la documentele Parlamentului European,Consiliului si Comisiei in anumite conditii,dreptul de nediscriminare pe baza de nationalitate,sex,rasa,religie,dizabilitate,orientare sexuala,intre cetatenii Uniunii Europene,dreptul de acces egal la functia publica comunitara .Deasemenea informarea cetateanului este considerata o prioritate de catre institutiile europene.In anul 1998 Comisia Europeana a lansat serviciul de informare "Europa direct" in scopul de a informa cetatenii asupra posibilitatilor si drepturilor care le sunt conferite prin cetatenie.

Drepturile fundamentale si valorile democratice sunt respectate in statele membre ale Uniunii Europene,acestea fiind semnatare ale unor texte precum:Conventia Europeana a Drepturilor Omului(1950),Declaratia Universala a Drepturilor Omului(1948),Carta Sociala Europeana(1962) sau Carta Comunitara a Drepturilor Sociale Fundamentale ale Lucratorilor(1996).Uniunea si statele membre se obliga sa respecte aceste valori,organismele care vegheaza la respectarea lor sunt tribunalele nationale si Curtea Europeana de Justitie.Angajamentul Uniunii a fost reafiramat,in mod oficial,in decembrie 2000 in cadrul Cosiliului European de la Nisa , cand a fost proclamata Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acest document este structurat in sase capitole:Demnitatea,Libertatile,Egalitatile,Solidaritatea,Cetatenia si Justitia-cuprinzand in total 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene si drepturile civile,politice,economice si sociale ale cetateanului european.S-a intentionat includerea in Tratatul aupra Uniunii Europene a Cartei,insa datorita reticientelor unor state precum:Marea Britanie,Danemarca,Germania,Carta a fost adoptata in forma unei Declaratii Politice fara a fi inclusa in Tratat.

3. O intelegere teoretica a cetateniei europene

Daca se convine asupra faptului ca cetatenia europeana este un concept nou care comporta o serie de ambiguitati de sens si de continut, atunci ne putem interoga si asupra pertinentei unui asemenea concept. Ar fi oare imaginabila constructia unei Uniuni Europene politice, a unei solidaritati a popoarelor, a unei comunitati de interese fara oameni? Si, daca nu, atunci care ar fi modul cel mai bun, in sensul eficientei, de a atinge aceste obiective? Prin mentinerea popoarelor (natiunilor) ca referenti principali si eventuala lor adaptare la noile conditii, sau prin depasirea acestui model socio-politic si inlocuirea lui treptata cu unul nou? Sau ar trebui mai bine sa deplasam discutia de la un nivel colectiv la unul individual? Probabil ca cea mai buna cale de a intelege toate nelamuririle ar fi de a impaca cele doua paradigme si de a incerca explicarea fenomenelor prin prisma ambelor.

Cetatenia este una din identitatile individuale.Fara sa se restranga in mod necesar la un teritoriu,aceasta identitate poate excede spatiul legat de apartenenta.Cetatenia informala este o forma de apartenenta culturala si psihologica pe care individul si-o asuma si prin care prefera sa fie recunoscut. Poate exista astfel un cetatean al regiunii,al natiunii,dar si un cetatean european si chiar unul al lumii." Cetatenia nu este o esenta eterna,ci un artefact cultural.Ea este ceea ce oamenii reusesc sa obtina de la ea.Ca si limbajul,ea depinde si se modifica in functie de utilizare".

Conditia de cetatean se bazeaza pe o relatie contractuala intre stat si indivizi:statul recunoaste drepturile fundamentale ale individului,dar pretinde in schimb obligatii civice,loialitate si participare.Ansamblul acestor drepturi recunoscute de stat reprezinta statutul juridic de cetatean,consfiintit in setul de documente oficiale care insotesc individul-cetatean pe toata durata vietii:certificate de nastere,buletine sau carti de identitate,pasapoarte.Ca titular de drepturi,cetateanul devine un element al exercitiului puterii si al principiului suveranitatii.Prin capacitatea sa de a influenta configuratia puterii politice,cetateanul este detinatorul unei parti din suveranitatea politica deoarece,prin vot,poate decide asupra guvernarii.

Extrapolarea acestui contract civic de statul national catre nivelul supranational ridica insa unele probleme.Practic,nu exista cetatenie europeana deconectata de cetatenia nationala,ceea ce diminueaza foarte mult forta si credibilitatea statutului juridic de cetatean european.Majoritatea drepturilor sunt garantate in continuare de cetatenia nationala,drepturile acordate de Uniune nu sunt de prima importanta pentru viata de zi cu zi a indiviziilor.Suveranitatea si exercitarea puterii raman cu precadere la nivelul statului national,in baza celor doua principii ale dreptului comunitar,respectiv subsidiaritea si proportionalitatea.

Pentru Dominique Schnapper "sensul real"al cetateniei merge in directia evolutiei drepturilor politce.In viziunea sa ,ar tebui ca dezbaterile ,institutiile si interesele sa devina un domeniu politic comun pentru toti cetatenii Europei,care sa adere la aceleasi aspiratii si valori.Alegerile europene trebuie sa fie rupte de politica nationala.Pentru moment nu exista cetatenie europeana independenta de cetatenia nationala:calitatea de cetatean francez sau german confera cetatenia europeana. Drepturile politice acordate,dupa un timp de sedere in anumite tari,strainilor veniti dintr-o alta tara membra a Uniunii Europene nu privesc decat viata politica locala.Desi comunitatea acorda aceleasi drepturi economice si sociale,in intreg spatiul comunitar,nu doar catatenilor apartinand natiunilor pe care le contine,ci si strainilor legal instalati pe teritoriul lor,cetatenia politica nu se deduce,deocamdata din faptul ca acestia detin drepturi civile si sociale.Multi autori considera azi ca in procesul constructiei europene,vechea cetatenie clasica devalorizata nu mai corespunde noilor provocari si ar fi necesara crearea unei noi conceptii despre cetatenie.Acestia sunt de parere ca largirea cetateniei nationale la nivel european nu poate fi solutia.Europa nu se poate metamorfoza " intr-o natiune mai mare astfel incat procesul istoric se indreapta spre inventarea unei noi cetatenii". Pentru sustinatorii acestei teorii,cetatenia nu inseamna doar cumulul de drepturi-libertati,ci si "drepturi creante" care devin adevarate drepturi politice.Noul tip de cetatenie se va baza pe conceptia comuna tuturor europenilor ,cetateanul european putand sa-si apere drepturile in fata a doua Curti europene de justitie,inclusiv impotriva statului national.Un exemplu in acest sens il constituie Franta,care la 12 iulie 1999,a fost condamnata pentru "torturi"de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.Hotararile Conventiei Europene a Drepturilor Omului primeaza legislatiei nationale.In continuare Dominique Schnapper vorbeste de faptul ca se constriesc identitati multiple,astfel incat in institutiile devenite din ce in ce mai numeroase sunt exprimate drepturi si indatoriri diverse:se elaboreaza o cofiguratie,in cadrul careia se combina in mod divers strategiile instantelor politice nationale,regionale si europene,precum si ale grupurilor de interes transnationale.Noua cetatenie care se prefigureza din aceste dispozitii,din institutiile si actiunile ei nu mai este nici nationala,nici cosmoplita,ci multipla.

4.Impactul cetateniei europene

In ciuda eforturilor oficialilor, sentimentul de "apartenenta" la Europa nu e resimtit de toti cetatenii tarilor membre. Potrivit Eurobarometrului din 1999,6 din 10 cetateni europeni se declara foarte atasati sau atasati de UE.In acest clasament conduc cei din Luxemburg:78%,Danemarca si Suedia:71%.La cealalta extrema se afla britanicii:37%,grecii:41% si olandezii:49%.State in care cetatenii se considera intr-o mare masura europeni sunt:Italia:71%,Spania:63%,Franta:59%,Belgia:57%,Olanda:55%, Austria:50% si Germania:49%.In unele tari indivizii care se identifica numai cu propria lor identitate nationala sunt in majoritate.Exemple in acst sens:Marea Britanie,Grecia,Suedia,Finlanda si Danemarca,unde identitatea nationala se pasteaza foarte puternica.

Nici statisticile din 2003 nu arata mai bine. Eurobarometru arata ca doar 45% din cetatenii europeni sunt atrasi de Uniunea Europeana.Pe tari,diferentele sunt foarte mari,cei mai pro-europeni sunt cetatenii din Luxemburg:75%,Italia:62% si Franta:53%,tari fondatoare ale CEE.In schimb,cei mai putin favorabili UE sunt cetatenii:Finlandei:24%,Marii Britanii:27% si Olandei:29%.Aceste date demonstreaza ca nivelul de participare si asumare a cetateniei Uniunii este inca destul de scazut.Cetatenii nu au inca imaginea Europei ca spatiu politic comun.

Principala chestiune care se pune este cum sa transformi cetatenia europeana dintr-un artefact intr-o realitate. Crearea unui sentiment comun de apartenenta si impunerea lui de sus in jos (de la instantele europene la indivizi) nu poate functiona pe termen lung. Dificultatile crearii unei solidaritati de fapt sunt numeroase si se datoreaza in primul rand diversitatii culturilor nationale, mai exact a rivalitatilor sau antagonismelor istorice intre unele din ele, precum si procesului continuu de largire. C. de Wenden se intreaba daca putem fi cetateni in acelasi fel intr-o Europa a celor 12, 25 sau chiar mai multi si cum sa reusesti sa institui o anumita stabilitate a cetateniei europene cand totul se gaseste intr-o permanenta miscare?

5.Cetatenia euopeana este o realitate?

Cetatenia inseamna drepturi si obligatii pe care le are un individ ce apartine unei comunitati.Diferite tipuri de comunitati politice dau nastere la diferite forme de cetatenie.Tratatul de la Maastricht si tratatele ce i-au succedat acestuia au inceput sa consolideze drumul spre un "Homo europeus" inaintand principiul unei cetateni europene armonizate cu noile prerogative:dreptul de vot si eligibilitatea la alegerile municipale si europene in statul de rezidenta,protectie diplomatica din partea unui cu totul alt stat in aceeasi conditii ca si nationalii acelui stat,dreptul de petitie in fata Parlamentului European,precum si dreptul de a se adresa Mediatorului European.Cu toate acestea,potrivit lui Paul Magnette,notiunea de cetatenie europeana este ambigua.Daca expresia este inteleasa in sensul clasic al termenului,atunci acest statut pare sa faca referire la o relatie politica si juridica directa intre cetatenii statelor membre si Uniune.A fi cetatean european inseamna a fi membrul unei comunitati politice noi.Tocmai in termenii acestia,inca din 1975,Comisia definea notiunea de cetatenie comunitara.Ea "implica,pe de o parte,existenta unor institutii politice supranationale rezultate din alegeri si,pe de alta parte,existenta normelor juridice,si ele supranationale,care creau drepturi si obligatii intre cetatenii statelor membre si entitatea supranationala" Initiativa de a inscrie cetatenia europeana in Tratatul de la Maastricht prezinta conceptul in aceeasi maniera.Cetatenia Uniunii trebuia sa exprime apartenenta cetatenilor la o entitate politica noua,in aceeasi maniera in care dreptul national defineste statutul individului in stat.Daca initial campul lexical al constructiei europene era limitat la termenii "salariat-consumator",prin adaugarea termenului de cetatenie,se poate spune ca Europa a facut un "salt calitativ" prin care isi depaseste natura de "societate civila" pentru a deveni o realitate politica. Dar Tratatul de la Maastricht nu a atins aceste ambitii.Mare parte din drepturile inscrise la titlul "cetatenia Uniunii" nu stabilesc o relatie juridica directa intre cetatean si Uniune.Crearea cetateniei Uniunii Europene a fost vazuta ca o intarire a identitatii europene.Se credea ca prin dreptul cetatenilor Uniunii de a participa la alegerile locale si europene in statul de rezidenta "indivizii vor fi mai implicati in procesul care fara sa vrea le afecteaza viata de zi cu zi"asa incat "vor fi factori determinanti ai Comunitatii" .Doar dreptul de vot si de a fi ales la alegerile europene,la care se adauga dreptul de petitie si de a face apel la Mediator,acestea stabilind o relatie intre cetatean si Uniune,nu sunt de ajuns pentru a da o forma concreta cetateniei europene.

Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa(29 octombrie 2004) parea a fi o solutie mai viabila.Peambulul Tratatului Constitutional anticipeaza valorile Uniunii reglementate in detaliu in Partea I:civilizatie.umanitate,egalitate,libertate,dreptulrile omului,stat de drept,cultura,educatie,progres social,justitie,solidariate.De remarcat este faptul ca in ultimul paragraf al Preambului se multumeste membrilor Conventiei Europene pentru contributia lor la elaborarea Tratatului Constitutional "in numele cetatenelor si cetatenilor si al statelor Europei" .Astfel este subliniata inca de la inceput dubla legitimitate a Uniunii:interstatala si populara,intreguvernamentala si comunitara.Uniunea este atat a cetatenilor cat si a statelor.Notiunea de "Europa cetatenilor"reflecta dorinta de apropiere a cetatenilor de structurile Uniunii.Un loc deosebit a fost rezervat nediscriminarii(pe baza de sex,rasa,culoare,origine etnica sau sociala,trasaturi genetice,limba,religie sau credinta,opinie politica sau de orice natura,apartenenta la o minoritate nationala,proprietate,nastere,disfunctie,varsta sau orientare sexuala) fondate pe cetatenie,complementara libertatilor fundamentale.In articolul I-9 se clarifica si problema valorii juridice a Cartei drepturilor fundamentale ale cetatenilor europeni,cat si problema aderarii Uniunii la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.Astfel Carta drepturilor fundamentale dobandeste atat valoare juridica,cat si constitutionala.Tratatul instituind o Constiutie pentru Europa dezvolta conceptul de cetatenie europeana adaugand alte drepturi specifice acesteia(care desi aveau si inainte baza juridica,acum sunt enuntate pentru prima data expres in randul drepturilor cetatenesti europene).Vorbim astfel despre dreptul la buna administrare si dreptul de acces la documente. De altfel includerea in textul Consitutiei a Cartei drepturilor fundamentale a UE este o dovada in plus a vointei de a crea de facto o uniune politica pentru cetateni, in care acesia sa joace un rol primordial.

Pentru a intra in vigoare Tratatul trebuia sa fie ratificat de toate statele membre ale Uniunii Europene.Acest lucru nu s-a intamplat datorita refuzului Frantei si Olandei.In 2007 avem o noua incercare a oficialiilor de a face din Uniune practic un stat supranational. Tratatul de la Lisabona ii confera acestei Uniuni o constitutie statala,care producea aceleasi efecte juridice ca si Constitutia refuzata de francezi si olandezi in 2005.Pentru prima oara Tratatul ne transforma in cetateni adevarati ai Uniunii(exista si o modificare a termenului-cetatean al UE).In prezent cetatenia unionala este complementara cetateniei nationale,aceasta din urma avand in mod clar intaietate,cel putin pentru simplu fapt ca actuala Uniune nu este un stat.Tratatul de la Lisabona modifica insa intelesul "cetateniei unionale".Articolul 17b.1 inlocuieste termenul "complementar"din propozitia "Cetatenia Uniunii va fi complementara cetateniei nationale",astfel incat noua formulare spune: "Cetatenia Uniunii se adauga cetateniei nationale si nu o inlocuieste pe aceasta" .Aceasta le confera locuitorilor actualelor state membre ale UE o noua cetatenie,separata de cea nationala.Drepturile si obligatiile atasate cetateniei unionale vor fi superioare celor atasate catateniilor nationale,in caz de conflict intre cele doua,datorita superioritatii legislatiei Uniunii fata de cea nationala.Deasemenea se creeaza un cod de drpturi civile pentru cetatenii Uniuni.Acestea sunt reprezentate prin Carta drepturilor fundamentale,ea va deveni obligatorie si va fi parte esentiala din structura constitutionala a Uniunii Europene.Nici Tratatul de la Lisabona nu a intrat insa in vigoare intrucat nu a fost ratificat de toate statele membre ale UE (irlandezii au respins prin referndum Tratatul,53% dintre votanti au spus Nu,in timp ce 46,6% au spus Da).

Ce demonstreaza toate acestea?Europa nu este inca pregatita sa devina un singur stat.Societatea civila europeana este deja o piata,dar nu este o "comunitate subiectiva este doar un spatiu cotidian pentru o minoritate de europeni.Studentii care circula de-a lungul Europei,comerciantii care vand im cele patru colturi ale pietei unice,turistii care trec frontiera fara dificultate,muncitorii imigranti,pe scurt toti cei care exercita aceasta mobilitate inteleg din ce in ce mai mult Europa ca pe o referinta.Dar numai acesti "cetateni activi" ai Europei se bucura de libertatea fundamentala de circulatie si percep substanta si avantajele acestei libertati.Pentru majoritatea europenilor apartenenta la Uniunea Europeana este doar un fapt si nu o realitate pe care o traiesc.