Comisia Europeana

Comisia Europeana

Reprezinta guvernul Uniunii Europene si are un caracter supranational. Se compune din 27 de comisari europeni (cate unul din partea fiecarui stat), numiti pe o perioada de 5 ani, care isi exercita functia independent de guvernele tarilor lor.

Ei nu pot solicita si nici accepta instructiuni de la nici un guvern sau organism european.

Presedintele Comisiei este desemnat de comun acord de sefii de state si de guverne reuniti in Consiliul European, urmand sa primeasca, apoi, acordul Parlamentului.

Ceilalti membri ai Comisiei sunt desemnati de guvernele statelor membre, cu acordul presedintelui Comisiei, apoi Comisia, in totalitate este aprobata de Parlament.

Principalele competente

a)     atributii de control, adica vegheaza la respectarea tratatelor comunitare si a deciziilor, care sunt luate, in aplicarea acestora. Statele care nu-si indeplinesc obligatiile ce decurg din tratate sunt atentionate de Comisie, iar daca nu se conformeaza, Comisia sesizeaza Curtea de justitie a UE, care le poate amenda. In cazul agentilor economici, Comisia actioneaza direct asupra acestora;

b)     detine monopolul initiativei legislative in chestiuni de competenta comunitara;

c)     formuleaza recomandari si avize catre statele membre in domeniul JAI;

d)     reprezinta organul executiv al UE

are responsabilitatea implementarii si coordonarii politicilor UE;

gestioneaza bugetul anual si fondurile comunitare;

coordoneaza negocierile internationale cu diferite state in numele Consiliului si negocierile de aderare cu statele candidate;

e)     are atributii de reprezentare:

interna, prin faptul ca ambasadorii pe langa UE ai diferitelor tari isi prezinta scrisorile de acreditare si presedintelui Comisiei (alaturi de Consiliu);

externa, deoarece Comisia are delegatii cu rang de ambasada in state terte, precum si birouri in statele membre.

Parlamentul European controleaza politic Comisia Europeana, putand sa o revoce printr-o motiune de cenzura (2/3 din voturi), iar Curtea de Conturi verifica anual modul cum sunt gestionate fondurile europene si bugetul in ansamblu si transmite rapoarte Parlamentului.

Comisia are sediul la Bruxelles si se intruneste saptamanal. Are la dispozitie cea mai ampla structura birocratica, aproximativ 20.000 de salariati, din care 15.000 angajati permanenti (functionari de cariera). Peste 20% din salariati lucreaza in domeniul traducerilor. Aparatul de lucru este structurat pe 26 directii generale, fiecare directie avand in componenta 15 servicii speciale.

Comisia Europeana actioneaza similar presedintelui SUA, iar Consiliul Ministerial ‑ care reprezinta interesele si opiniile statelor membre ‑ precum Congresul american.

Gradul de complexitate al procesului decizional s‑a accentuat pe masura cresterii rolului organismelor nonguvernamentale ale Uniunii Europene.

Desi Consiliul detine cheia puterii decizionale din punct de vedere legislativ (dreptul de veto), rolul Comisiei ‑ sprijinita de peste 800 de grupuri de interese (comitete si grupuri de experti recunoscuti) ‑ este de facto superior, chiar daca din punct de vedere legislativ are doar rol consultativ. Deciziile luate in cadrul Comisiei ca urmare a voturilor indicative sunt legalizate in cadrul Consiliului prin voturi formale.

In fapt, Consiliul functioneaza pe principiul consensului, deoarece majoritatea calificata poate genera un 'veto indirect' sau un 'vot pe sub masa' care ar distruge majoritatea calificata necesara luarii deciziei.

Din multe puncte de vedere, Uniunea Europeana se aseamana cu o organizatie internationala standard, adica este o asociatie voluntara de state, in care multe decizii sunt luate ca rezultat al negocierilor dintre liderii statelor.

Competentele sale fiscale sunt limitate, iar veniturile sale sunt mici.

Uniunea Europeana detine putine puteri executorii, iar institutiile sale detin un grad scazut de independenta, sarcina lor fiind in principal, indeplinirea obiectivelor statelor membre.

Totusi, Uniunea Europeana este mai mult decat o organizatie internationala obisnuita. Institutiile sale au autoritatea de a elabora legi si politici care sunt obligatorii pentru statele membre, iar in domeniile unde statele membre au cedat autoritatea care Uniunea Europeana, legea europeana are prioritate asupra legii nationale.

Membrii sai nu sunt egali, deoarece multe dintre deciziile sale sunt luate printr‑un sistem de vot care este evaluat in functie de nevoile populatiei fiecarei tari. Iar contributia la bugetul european se stabileste in functie de mprimea Produsului Intern Brut (PIB) al fiecarei tari.

In unele domenii, cum ar fi comertul, agricultura, mediul, Uniunii Europene i s‑a acordat autoritatea de a negocia in numele statelor membre.