Conceptual de democratie participativa

Conceptual de democratie participativa

Democratia

Data fiind abolirea regimurilor nondemocratice in spatiul european si nu numai, in ultimele decenii ale secolului XX se incearca explicarea cat mai stringenta a acestui fenomen.

Studiile despre democratie explica modul in care tarile, guvernele incearca sa se indeparteze tot mai mult de sistemele autoritare, orientandu-se spre democratie. Conceptulde"democratie" este larg dezbatut de democratologi si sociologi. Si inteleasa ca tip si nivel diferit de la o tara la alta, Democratia este legitima atunci cand toti cetatenii beneficieaza de materiale psihologice si sociale si punerea in practica a drepturilor.

Acest capitol explica traiectoria conceptului de democratie participativa , modul in care s-a ajuns sa fie considerata cea mai buna forma de guvernamant.

In sens literal "democratia, inseamna exercitarea puterii politice intr-un stat de catre cetatenii acestuia".[1]

Traiectoria spre democratie indeplineste urmatorii pasi: abolirea regimului nondemocratic prin metode vilolente sau nonviolente ( regimul comunist in Romania abolit prin revolutia violenta, schimbarea spre democratie in Cehoslovacia prin metode pasnice), tranzitia care impune reformarea structurii statului, independenta justitiei, reconfirmarea drepturilor civile, sociale si politice. Consolidarea democratiei, implica respectatrea tuturor prerogativelor tranzitiei, impreuna cu dezvoltarea si imbunatatirea culturii civice. In Romania, functionarea democratiei este evaluata negativ de o categorie de cetateni ajungand la un procent de 44, 3 % iar ca si evaluare pozitiva la 37,6% in anul 2000, aceste statistici aratand faptul ca democratia este departe de a fi o democratie consolidata.

Dupa anul 2000 statisticile ne arata ca democratia incepe sa evolueze atat in conceptia societatii civile cat si pe plan guvernamental.

Gabriel Almond, ne precizeaza in unul din capitolele lucrari sale modul in care oamenii participa la viata politica. El considera ca rolul cetatenilor este de doua feluri: de supunere si de cel parohial, rareori el foloseste rolul de cetatean ca fiind prioritar in politica. "Tot ceea ce este necesar pentru salvare este continutul in doua virtuti, credinta in Christos si supunerea fata de lege".

In urma unor sondaje, Almond a constatat ca politica nu reprezinta o importanta deosebita in viata oamenilor, deoarece la o intrebare generala ce le-a fost adresata, despre ce ii preocupa, despre grijile lor, majoritatea oamenilor au mentionat probleme de familie, economice, slujbe si mai putin politice.

Ca si om supus competenta lui variaza, dar va ramane tot o " competenta supusa " ; El nu va incerca sa schimbe sau sa influenteze deciziile guvernamentale dar va incerca sa mediteze, daca a fost tratata cum se cuvine odata ce decizie a fost luata. Pentru a putea influenta anumite decizii, cetatenii trebuie sa fie competenti prin informatie , ca sa stie ce sa faca.

Chiar daca cetateni participa pentru facerea, schimbarea unei legi, asta nu inseamna ca ei nu trebuie sa se supuna legii ci dimpotriva se supune ca el are obligatia de a se supune din pricina participarii sale. Multi cetateni considera ca daca platesc taxele fata de stat, merg la vot atunci cand sunt chemati sunt si cetateni buni, dar acest lucru este total gresit, un bun cetatean trebuie sa se implice activ in viata politica, sa participe la dezbateri, la luarea deciziilor locale cat si la cele guvernamentale.

"Un ingredient esential al unei democratii satisfacatoare este ca o proportie considerabila(a cetatenilor) ar trebui sa contribuie la experienta participarii active la ocupatiile grupurilor mici ce

se autoguverneaza, fie in conexiune cu guvernamantul local, sindicate, cooperative, fie in alte forme de activitate".

Cea mai inalta forma a participarii democratice o reprezinta votul cetatenilor si tot cetateanul joaca un rol influent in luarea deciziilor.

Democratia participativa

Democratia participativa este definita ca relatia dintre alegatori (cetateni) si ales ( reprezentant, consilieri, politicieni)[5]. Democratia participativa inseamna apropierea autoritatilor de cetateni pentru o consultare mai eficienta in luarea anumitor decizii, proiecte, legi, etc.

Giovanni Sartori aproprie democratia participativa de alte notiuni mai clare; a) democratia directa, b) democratia prin referendum, c)democratia electorala, d) democratia reprezentativa.

Democratia participativa consta in consultarea cetatenilor de fiecare data cand este necesara luarea unei decizi. Cetatenii ar trebui intrebati de problemele cu care se confrunta, si sa participe la luarea deciziilor, nu doar la vot.

Un document al Consiliului Europei [6]a aratat ca implicarea cetatenilor la viata comunitatii locale si democratice exista daca pe cetateni ii afecteza in mod direct o problema sau daca cred ca este necesara interventia lor. Participarile cetatenilor sunt diferite de la o tara la alta, iar ceste tendinte releva ca este necesar ca fiecare stat sa supravegheze calitatea participarii si sa aduca programe destinate sa raspunda nevoilor cetatenilor.

1.3.Tendinte care marcheaza participarea cetatenilor:

• "Impactul noilor tehnologii de informaresi de comunicare;

Internet, televiziune prin cablu sau satelit, telefonie mobila etc. Ele furnizeaza cetatenilor informatii astfel ca ei sa se poata pronunta intr-un mod obiectiv asupra unor dezbateri sau a unor decizii parlamentare, sau sa faca propuneri pentru modificarea unor acte normative.

Mijloacele tehnologice pot influenta modul de actiune a cetatenilor in procesul de alegere .

Impactul schimbarii structurilor de piata a muncii si cresterea economica:

Economia moderna solicita o forta de munca mai instruita, o mai mare participare a femeilor la viata profesionala.

Marshall : " Orice discutie despre cetatenie este implicit o discutie despre egalitate si inegalitate politica."

Extinderea drepturilor cetatenesti este vazuta progresiv, natural de la drepturile civice spre cele politice si apoi spre cele sociale, toate aceste evolutii sunt considerate ca parte integranta a dezvoltarii societatilor industriale moderne, dar toate aceste drepturi au fost obtinute prin actiune politica.

Marshall vorbeste despre un conflict si anume despre conflictul dintre capitalism ca sistem dependent de inegalitate si civism ca sistem de egalitate. Modelul nu ia in considerare faptul ca pentru barbati si femei cursul civil - politic - social a fost diferit : femeile nu au avut drepturi civile pana nu le-au castigat; unele drepturi civile nu au fost obtinute nici astazi : dreptul de control asupra propriului corp.

Toate aceste aspecte sunt ignorate de modelul de cetatenie care ia drept norma " barbatul alb"si presupune ca toti cetatenii sunt asemanatori acestuia; Multe din profesiunile de baza ale societatii contemporane sunt feminizate, mai mult de 50%, insa in ierarhia acestor profesiuni numarul femeilor scade de la baza ierarhiei catre varful acesteia.

Miscarea feminista contemporana considera ca rolurile traditionale ale sexelor afecteaza civismul, iar drepturile indivizilor reproduc intr-o forma pozitia in familia traditionala, iar critica feminista a cetateniei liberale este ca cetatenia, pretutindeni a fost dezvoltata din perspectiva masculina si astfel institutionalizeaza, o norma masculina, drept rezultat: femeile sunt incorporate democratiei libere intr-o forma nedreapta.

Prin anii '60, gradul de participare a cetatenilor era foarte limitat la femei si la barbatii care faceau parte din clasa muncitoresca. Barbatii care faceau parte din familii cu venituri materiale si sociale deosebite puteau vota si lua decizii in locul celorlalti. Abia dupa anii '70, barbatii care faceau parte din clasa muncitoreasca, sclavii si femeile au primit drept de vot si au inceput sa participe activ la deciziile politice

Exista trei dimensiuni de participare a cetatenilor la viata politica:

Participarea la procesele politice derulate la nivel de colectivitate.

Participarea cetatenilor la procesele politice prin exercitarea dreptului electoral.

Participarea directa a cetatenilor sau grupurilor de cetateni la procesele de decizionare.

Baza teoriei democratiei participative este libertatea si existenta dreptului de vot. Democratia participativa in Europa a fost exprimata de " Noua Stanga"si de studentii anilor ' 60 si ' 70. Iar teoriile democratiei participative resping orice forma de interventie a statului in sfera personala a cetatenilor.

Keane afirma in anul 1988 "ca statul trebuie sa depaseasca paternalismul si sa permita organizatiilor sociale partciparea activa la procesul de decizionare".

O problema cu care se confrunta democratia participativa este aceea de aplicare in comunitatile mari, cum ar fi statul - natiune, Macpherson explica dificultatea problemei prin doua conditii:

"O schimbare la nivelul constiintei populatiei de la starea de consumatori care actioneaza ca

atare la aceea de indivizi care isi exercita si se bucura de exercitarea si dezvoltarea propriei capacitati"

"Reducerea semnificativa a inegalitatii sociale si economice actuale, intrucat aceasta inegaliate [ . ] presupune un sistem politic nonparticipativ, pentru a putea mentine unita societatea". [9]

Guvernarea participativa este mai bine realizata intr-o unitate mai restransa, guvernata de propriii cetateni, unde pot dezbate, discuta, asculta pareri pro si contra, pot lua hotarari, vota in mod direct in privinta reprezentantilor.

Adeptii democratiei de adunare, care aveau dobandita o istorie stiu ca reprezentarea, ca si mecanism democratic, are un trecut mai putin placut. Asadar reprezentarea nu a fost deloc democratica, ci a fost o institutie nedemocratica introdusa in teoria si practica democratica.

A fost un mecanism prin care guvernarile nedemocratice - monarhii - puteau pune mana pe bogatiile si pe valorile, pe care ei si le doreau si chiar sa creeze razboaie.

Asa cum am enuntat mai sus democratia participativa este greu de realizat sau chiar imposibil in tarile cu dimensiune teritoriala mare si cu un numar mare de cetateni gen "stat-natiune" deoarece adunarile populare sunt foarte greu de infaptuit, deasemenea dezbaterea unei probleme este foarte greu de realizat, o posibilitate este ca toti cetatenii sa ia cuvantul, lucru imposibil de realizat, la un numar foarte mare de cetateni, doar prin referendum. Exista o posibilitate de "intalnire" si anume cea electronica, dar si aceea este foarte greu de realizat, iar aceasta "intalnire" la un moment dat poate sa devina ridicola, iar pe masura ce numarul cetatenilor creste cu atat devine mai absurd de realizat democratia participativa.

Este imposibila existenta unei democratii directe in lipsa implicarii, caci o autoguvernare eficienta se realizeaza prin prezenta si nu prin absenteism. De precizat este ca in toate sistemele, democratia directa consolideaza democratia reprezentativa, s-a ajuns la aceasta concluzie in anul 1981, in care Comitetul de Ministri al Consiliului Europei considera ca " este necesar sa fie intarita democratia reprezentativa la nivel local, prin aproprierea la maxim a cetatenilor de procesele de decizionare si crestere a eficacitati administrarii treburilor locale". O mare importanta o are si opinia publica, deoarece este strans legata de democratie si de statul de drept, care reprezinta in opinia lui Aurelian Bondrea "materia prima inepuizabila a conditiei umane".

Multiple infatisari prin care a trecut si mai trec relatiile dintre opinia pubica, democratia si statul de drept, au condus la rezultatul unui proces de transformari e in plan social, economic si politic.

Opinia publica se manifesta in mod deschis, aproband sau dezabroband politici si activitati ale statului, ale partidelor si ale conducatorilor, opinia publica se formeaza fie spontan fie in urma unor obiceiuri sau sub influenta unei ideologii.

Romania este un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate prin constitutie.

1.4. Probleme grave ale democratiei de adunare potrivit lui Dahl

v    O data cu cresterea corpului cetatenesc se diminueaza oportunitatea de participare a cetatenilor.

v    Numarul de cetateni care participa la o adunare unde isi pot exprima opiniile este foarte mic, sub o suta.

v    Membrii cu participare deplina devin reprezentanti ai celorlalti, exceptand cazul votului.

v    Chiar si intr-o unitate guvernata de o democratie de adunare, exista posibilitatea unui sistem reprezentativ de facto.

v    Insa, nimic nu garanteaza faptul ca membrii cu participare deplina sunt si reprezentanti ai celorlalti.

v    Pentru a avea o selectie corecta a reprezentantilor pot sa foloseasca alegerile libere si corecte.

Exista critici care nu sunt de acord cu participarea in numar mare a cetatenilor la luarea deciziilor politice, deoarece s-a ajuns la concluzia ca participarea in numar mare de cetateni nu este atat de eficient, deoarece o decizie buna nu inseamna si un numar mare de cetateni deoareceasa cum am precizat si mai sus participarea personala a fiecarui cetatean este dificil de realizat si chiar ineficienta, astfel s-a ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi ca cetatenii sa-si aleaga un reprezentant.

1.5. Premise ale democratiei participative si conditiile de realizare.

Democratia participativa are ca scop egalitatea sanselor la vot, libertatea cetatenilor si stimularea cetatenilor de a participa activ la deciziile politice . Cu cat participarea cetatenilor este mai mare, cu atat democratia este mai puternica, pentru aceasta este nevoie de informare a cetatenilor despre drepturile de care ei pot beneficia si despre institutiile la care pot apela atunci cand li se incalca un drept.

Pentru o functionare mai buna a democratiei participative cetatenii ar trebui sa se implice din ce in ce mai mult la luarea deciziilor politice sa urmareasca activitatea alesilor lor pentru a se asigura, ca cei alesi ii reprezinta asa cum isi doresc. Nu este suficient participarea cetatenilor doar din 4 in 4 ani atunci cand sunt chemati la urne pentru alegerile locale de a desemna primari , consilieri locali, parlamentari sau europarlamentari si o data la 5 ani pentru presedintele tarii.

Ca voturile sa fie egale, trebuie sa fie alegeri libere si corecte, sa fie libere inseamna ca cetatenii pot merge la vot fara temeri,cetatenii sa -si exprime liber opinia, atit la vot cat si in problemele cu care se confrunta. De asemenea informarea cetatenilor este foarte importanta, pentru participarea efectiva a cetatenilor si la influentarea agendei politice.

1.6. Democratia reprezentativa

Giovanni Sartori[13] defineste democratia reprezentativa ca fiind : " o democratie directa in care poporul nu guverneaza el insasi ci isi elege reprezentanti care sa il guverneze."

Democratia participativa se poate realiza doar in anumite conditii, lipsind acele conditii,singura democratie posibila este cea reprezentativa. Destutt de Tracy un critic al precedecesorul sau Montesquieu, a influintat foarte mult pe Thomas Jefferson, semnaland triunfator " Reprezentarea sau guvernarea reprezentativa poate fi considerata o noua inventie, necunoscuta in timpul lui Montesquieu. Democratia reprezentativa este o democratie devenita practicabila pentru o lunga perioada de timp si pe arii teritoriale vaste.

James Stuart Mill-"sistemul de reprezentare" - " marea descoperire a timpurilor moderne".

La inceput democratia de tip reprezentativ, a fost in totalitate respinsa, mai tarziu cand popoarele au inceput sa "creasca", atat ca numar cat ca si teritoriu, adunarea populara a inceput sa intampine dificultati; Oamenii nu mai puteau sa -si exprime opiniile personale privind problemele, legile s. a.m.d. , deoarece se necesita foarte mult timp, daca vorbim de marimea teritoriala, oamenii nu aveau cum sa se intalneasca toti la un loc si sa-si exprime opiniile deoarece acest lucru era posibil doar in tarile mici si restranse .

Astfel s-a ajuns la concluzia ca ar fi bine sa aleaga cate un reprezentant pentru a le reprezenta interesele iar reprezentantii erau alesi de catre cetateni; In practica ateniana reprezentantii nu erau alesi prin tragere la sorti sau selectare la intamplare, ci in urma alegerilor de la adunari locale. Mai tarziu cetateni au trecut de la adunari locale la Adunari Nationale.

Traditia participarii populare a incepe sa evolueze prin secolul al XV -lea .Cand regii au inceput sa convoace intalniri ale reprezentantilor ( nobilimea, oraseni liberi si oameni de rand).

Intalniri - riksdag-ul suedez sau parlament.

In 1272- 1307 la presiunile lui Eduard I s-a format primul parlament reprezentativ, iar acesta a fost in Anglia. In secolul al-XVIII-lea, parlamentul a evoluat foarte mult ajungandu-se la un sistem constitutional in care autoritatea Parlamentului si a regelui erau limitate reciproc, in interiorul parlamentului, puterea aristocrata ereditara din Camera Lorzilor era in echilibru cu puterea populatiei din Camera Comunelor; Legile decretate de rege si Parlament erau interpretate de judecatori care erau independenti si de rege si de parlament.

Democratia participativa a inceput sa apara in urma trecerii de la cetate-stat la statul-natiune, mai precis la elitele care guverneaza cu acceptul comunitatilor politice ca si reprezentant al acestora.

1.7. Institutiile politice ale democratiei reprezentative moderne

v    Oficiali alesi prin vot; Controlul asupra deciziilor guvernamentale revin conform constitutiei oficialilor votati de catre cetateni.

v    Alegeri libere, corecte si frecvente; Oficialii votatii sunt alesi prin alegeri frecvente si corecte.

v    Libertatea de exprimare; Cetatenii au dreptul sa isi exprime opiniile in mod liber, sa critice atunci cand e cazul: guvernul, oficialii, etc.

v    Accesul la surse alternative de informare; Cetatenii au dreptul de a se informa la specialisti, ziaristi, carti, reviste chiar si la unele informatii care sunt sub controlul guvernului.

v    Autonomia asociationala; Cetateni au dreptul de a forma partide politice, organizatii, grupuri de interese independente.

v    Cetatenia cuprinzatoare. Dreptul de a vota, de a candida, de a participa la organizati politice independente s.a.m.d. nu pot fi interzise.

1.7. Statul de drept si democratia participativa

Statul de drept este considerat ca fiind un asamblu de mecanisme de protectie a libertatilor individuale, ca fiind o conceptie de baza a libertatii publice, iar rolul statului si a democratiei este fundamentul ordinii juridice si astfel nu mai e considerat ca fiind "un dispozitiv tehnic de limitare a puterii."

In Romania dreptul international se integreaza juridic in anul 1991 prin art. 11 .al 2 in constitutie ce prevedea ca " Tratatele ratificate de parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern", iar art. 20 al. 2 din constitutie prevedea ca "daca exista neconcordante intre pacte si tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne au prioritate la reglementarile internationale".

Principiul statului de drept este ca la toate nivelele libertatea de decizie a organelor de stat sa fie limitata de normele juridice si mai exact de interventia unui judecator, iar judecatorul fiind slujitorul constitutiei, mai exact a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului .

Intr-un stat legal, judecatorul este servitorul legii fie ea drepta sau nedreapta,chiar daca statul de drept are doctrine si opini diferite privind statul de drept insa in final este organizat si dirijat de catre dreptul supus normelor juridice.

Statul de drept- " sugereaza ideea ca statul nu este absolut independent in activitatea sa, ci este ingradit de autoritatea dreptului."[17]

In secolul XIX, statul de drept se contureaza in jurul liberalismului. El trebuie sa garanteze drepturile omului, cu ajutorul separatiei celor 3 puteri in sat: legislativ, executiv si judecatoresc.

Fundamentele teoretice ale statului de drept pornesc de la teoria autolimitarii puterii de stat, in care statul ofera drepturi subiective cetatenilor, drepturi care uneori se intorc impotriva sa.

Statul de drept - a fost pentru prima data elaborat la sfarsitul secolul XIX de doctrina juridica germana purtand denumirea de - Rechtsstaat, iar in doctrina franceza fiind denumit:-Etat de droit.

Era considerat ca fiind acel stat care isi elaboreaza propriile legi, carora el insusi li se supune "fara a se aprofunda in mod real implicatiile sale"; Aceasta definitie era in concordanta cu gandirea juridica a Europei, care nu concepea existenta altui drept in afara de acel drept elaborat de stat, parlament, ales prin vot de catre popor.

De asemenea au inceput sa apara si critici in ceea ce priveste statul de drept, iar unul dintre critici fiind filozoful Hayek care sustinea caci, conceptul de stat de drept nu exista nici in Marea Britanie si nici in Satele Unite ale Americii, doar expresia "rule of law" care este echivalentul expresie "stat de drept", care reflecta gandire diferita, deoarece nu este inclusiv "statul".

"Rule of law este tradus ca fiind - domnia statului", reflectand astfel o contradictie de termeni, a caror relatie este complexa si este interpretata diferit.

Dimensiuni ale statului de drept

Stat de drept - ordine etatica .( supunerea guvernantilor fata de lege; corelata cu garantia unui recurs in fata judecatorului independent).

Statul de drept - supunerea statului fata de drept.

Statul de drept - caracterizat printr-un ansamblu de valori, principii vizand, sa asigure cetatenilor garantia impotriva statului.

Cele trei dimensiuni ale statului de drept sunt compatibile si trebuie sa fie compatibile.

Profesorul Deleanu este de parere ca " inima Teoriei statului de drept", o constitue limitarea statului prin drept atunci astfel rezultand 3 teorii:

Teoria heterolimitarii sau a unui drept care vine din fata statului si se impune statului.

Teoria autolimitarii( dreptul la propria creatie a statului).

Teoria de natural ( teoria care sustine ca dreptul il are oricine atat in interiorul statului cat si in exterior).

O problema la statul de drept o reprezinta raportul dintre stat si drept, deoarece la constituirea unei ordini juridice ierarhizate este considerat substanta viziunii unui stat limitat de catre drept.

Conceptiile dualiste sunt bazate pe limitarea statului prin drept, care este in inima teoriei statului de drept, dar aceasta limitare nu este foarte importanta deoarece, dreptul este considerat ca si izvor in interiorul sau exteriorul statului deoarece dreptul este elaborat de catre stat, iar daca statul doreste sa se supuna dreptului este optiunea lui.

Opinia lui Hegel referitor la stat este: "statul nu poate fi supus unor limite exterioare, deoarece el realizeaza unitatea, sinteza interesului general si a determinarilor particulare" . Pe cand opinia lui Hobbes se refera in deosebi la pactul social :" statul dispune prin pactul social care i-a dat nastere, de o adevarata stapanire asupra legii, fara a fi limitat printr-un drept natural" .

Cel care detine puterea de constrangere, puterea de a formula ordine si dispozitii care se impune prin ele insele intr-o maniera irezistibila si fiind unica sursa a dreptului este statul.

Statul isi poate stabili normele aplicabile activitatilor sale si tot lui ii revine vointa de a le respecta. Notiunea de stat de drept este foarte greu de atins chiar imposibil, fara a avea o valoare a dreptului constitutional, chiar in domeniul magistraturii, lipsa unei reguli legale mai exacte poate duce la o politica care este in potriva justitiei.

Statul de drept a fost si va ramane un produs european, care intampina probleme carora trebuie sa le faca fata, si sa prezinte o demensiune comuna europeana paralela cu dezvoltarea sociala si politica.

Teoria statului de drept a aparut pe un teren ideologic al dreptului natural inradacinat intr-o anumita realitate sociala si politica, lipsita de aceasta ar fi nesemnificativ.

Caracteristica principala a statului de drept este in principal " limitarea puterii."[21] si a :

a protectiei libertatilor individuale.

a supunerii puterii fata de natiune.

Increderea unui domeniu restrans de competenta pentru stat.

Sistemul reprezentativ este foarte amplu criticat, reprezentativitatea a fost denaturata si pervertita prin democratizarea sufragiului. Astfel a aparut "guvernamantul de opinie" in urma votului universal " departe de a permite o reprezentare exacta a opiniei sufragiului universal va termina prin tirania majoritatii, ceea ce va reprezenta un mare pericol pentru libertatile individuale .

Intre timp democratia incepe sa capete teren, ea nu este vazuta ca regula sau ca principiu al vointei majoritatii ci este vazuta ca o tehnica sau modalitate de organizare si exercitare a puterii in asa maniera ca cei care detin puterea sa nu abuzeze de ea sau sa o foloseasca in scopuri personale sau de grup aceasta viziune democratica este legata in special de statul de drept si de institutiile sale.

Statul de drept aloca o anumita conceptie a raportului dintre stat si individ, statul gasindu-si limitele in drepturile indivizilor, individualismul fiind considerat baza fundamentala a statului de drept. Drepturile omului au fost introduse in statul juridic si erau garntate pentru autoritatea publica, astfel garantand libertatea fiecarui individ,ca de exemplu dreptul la viata este unul din drepturile fundamentale care nu poate fi albitrat.

Rolul statului este limitat, el trebuie sa actioneze pe o parte iar pe de alta parte "societatea civila" deoarece el nu poate sa indeplineasca singur toate cerintele si nici nu este indicat sa le faca pe toate . Exista obiective ale activitatii statale care rezulta din natura lucrurilor si anume dreptul natural, de asemenea mai exista o repartitie riguroasa in ceea ce priveste sfera dintre privat si public, iar administratia trebuie sa aiba garantii juridice pentru a se putea amesteca statul in domeniul care le este rezervat lor.

Sistemul social este mai bine echilibrat cu cat rezulta din jocul liber al alegerilor naturale si nu din reglementari statale care pot fi falsificate.

Dupa al II- lea razboi mondial statele Europei occidentale interveneau vehement in viata societati civile, obtinand astfel rezultate ale bunastarii sociale si de pilda au trait in pace si bunastare. Pentru Hayek si Robert Nozick, cea mai buna guvernare este statul minimal, insa David Friedman si Murry Rothbard, doresc ca existenta statului sa dispara, ca cea mai buna guvernare este cand statul nu exista si considera ca este " imoral si ilegitim".

In secolul XX statul de drept a cunoscut doua schimbari, una juridica care a condus la evolutia statului de drept si una care avea ca accent dreptul, deoarece statul nu numai ca evoca existenta unei ordini juridice ci si un asamblu de dispozitive ce garanta drepturile si libertatile individuale astfel statul de drept apropiindu-se de conceptia britanica " Rule of law", castigand un caracter substantial ceea ce arata dezvoltarea bazei liberale pe care s-a construit statul de drept.

Ca si punct comun intre statul de drept si democratie este protejarea drepturilor fundamentale ale omului, normele juridice superioare, deciziile organelor de stat de la orice nivel sa fie limitate normelor juridice. Judecatorul avand rolul de a proteja indivizii de vointele capricioase ale majoritatii.