Conceptul guvernantei globale

Conceptul guvernantei globale

Termenul de guvernanta globala sau mondiala a fost vehiculat mai mult dupa sfarsitul razboiului rece datorita cresterii importantei globalizarii cu toate componentele sale, diminuarii rolului statului national prin transferul la nivel global al unor atributii specifice de reglementare, accentuarea importantei si impactului problemelor globale, cum sunt cele privind protectia mediului, protectia biodiversitatii, resursele energetice, apa, alimentatia, cresterea demografica si migratia populatiei, terorismul. Dar acest concept relativ nou a fost legat si de conturarea si intensificarea conflictelor privind corelatiile si standardele din domeniul comertului si mediului, comertului si drepturilor sociale, comertului si sanatatii publice care au evidentiat necesitatea abordarii la nivel global pe baza unor principii si institutii de arbitraj, precum si de contestarea de catre tarile aflate in dezvoltare si de catre societatea civila a standardelor internationale, a institutiilor globale, a sistemului guvernantei internationale, a dominantei statelor dezvoltate in cadrul institutiilor internationale.

Desi asociat adesea cu conceptul de guvernare, autoritate politica, institutii publice si controlul acestora, conceptul de guvernanta implica institutii politice oficiale care coordoneaza si controleaza relatiile intre actorii sociali, pot aplica decizii si politici, au o autoritate recunoscuta si intra in raporturi cu alte paliere de guvernanta. In cadrul sistemului international unde nu exista practic o autoritate publica dominanta se utilizeaza termenul de guvernanta pentru a defini reglementarea relatiilor de interdependenta, precum si termenul de politici publice globale. Adil Najam a definit guvernanta globala ca management al proceselor sau fenomenelor globale in absenta unui guvern global, iar Thomas Weiss considera ca guvernanta globala se refera la aranjamentele concrete de rezolvare a problemelor globale care implica nu numai ONU si agentiile specializate dar si alti actori nestatali. Thomas Weiss si Ramesh Thakur au definit guvernanta globala drept un complex de institutii oficiale si neoficiale, mecanisme, raporturi, procese intre si dintre state, piete, cetateni, organizatii, atat cu caracter interguvernamental cat si neguvernamental, prin care interesele colective sunt articulate pe plan global, prin care se stabilesc drepturile si obligatiile actorilor si prin care sunt mediate divergentele si conflictele intre ei.

Stabilirea unui sistem al guvernante globale nu inseamna numai reglementarea si limitarea puterii individuale a statelor cu efecte disturbatoare sau perturbatoare asupra statu-quoului international ci si stabilirea unui sistem de reglementare a numeroaselor interactiuni care ies din sfera jurisdictiei statelor. Proliferarea democratiei si liberalismului economic pe plan mondial a condus la un proces de omogenizare politica si a facilitat stabilirea unui sistem al guvernantei globale. In schimb procesul de globalizare nu este vazut ca un factor de omogenizare ci dimpotriva ca unul care a accentuat diferentele sau decalajele intre state, de aici opozitia acerba a unor miscari si organizatii civice, precum si dezbaterile intense si aprinse privind aspectele pozitive si negative ale procesului. Problematica guvernantei globale este conexata cu impactul pe care probleme globale il au asupra omenirii si implicit asupra economiei mondiale. Problemele globale necesita solutii globale si actiuni colective, de la integrarea la nivel regional s-a trecut la cea la nivel global, care implica si o solidaritate crescanda intre cetateni si intre state, vorbindu-se de un nou model de reprezentare si manageriat al interdependentelor.

Problema eficientei sau crizei prin care trece guvernanta globala poate fi vazuta si prin prisma impactului recentei crize financiare si economice, care s-a propagat din SUA in toata economia mondiala din cauza interdependentelor crescande intre economiile si pietele nationale Deciziile la nivel global ar trebui sa-si demonstreze eficacitatea si eficienta, sa-si arate beneficiile pentru state si cetateni, sa probeze utilitatea si legitimitatea institutiilor internationale, sa reflecte capacitatea statelor de a face compromisuri si de a-si armoniza interesele. Jean Pisani-Ferry si Laurence Tubiana vad guvernanta globala minata de criza obiectivelor sau telurilor, de minusurile activitatii si managementului institutiilor internationale, de decalajul creat intre natura problemelor abordate si arhitectura institutionala care nu reflecta prioritizarea adecvata a problemelor globale, de lipsa autoritatii politice care sa asigure aplicarea deciziilor comune, a standardelor si normelor internationale, implementarea politicilor publice globale, reformarea structurilor institutionale. Problemele globale, cum este cea a protectiei mediului, care ar trebui sa reprezinte prioritatea numarul 1, reprezinta preocuparea unor retele de actori construite pentru a suplini absenta unui guvern mondial. Sunt autori care considera ca mai important decat institutiile globale sau guvernul mondial este consensul realizat asupra unor principii, norme, practici intre diversi actori participanti voluntar la rezolvarea sau solutionarea unor probleme globale, dintre care se detaseaza agentiile/institutiile internationale, guvernele nationale, firmele transnationale, organizatiile societatii civile.

Institutiile internationale sunt analizate de unii autori prin prisma deficitului democratic si de legitimitate, care si-ar pune amprenta asupra eficientei lor, asupra capacitatii de a rezolva problemele globale, de a reduce decalajele si saracia pe glob, desi resursele financiare insuficiente si interactiunea deficitara cu nivelul guvernantei nationale ar constitui poate explicatii mai temeinice pentru ineficacitatea guvernantei globale. O recenta analiza a asistentei financiare pentru dezvoltare oferita statelor africane a relevat ca un procentaj de aprox.90% din volumul asistentei a fost deturnat de oligarhia politico-militara care conduce aceste state, ceea ce evidentiaza nu numai calitatea extrem de redusa a guvernantei nationale datorita reformelor amanate, intarziate sau nerealizate la nivelul autoritatilor publice dar si interactiunea necorespunzatoare intre palierul guvernantei globale si cel al guvernantei nationale, faptul ca institutiile internationale cum sunt FMI si Banca Mondiala controlate de statele dezvoltate impun reglementari si politici inadecvate pentru statele aflate in dezvoltare.

ONU si agentiile sale specializate nu sunt organizate si conduse in mod eficient, dovada este faptul ca nu au reusit sa prevada si sa previna crizele de la inceputul secolului XXI si nici sa abordeze corespunzator problemele globale. Exista numeroase reglementari, norme(inclusiv de drept), conventii, declaratii, carte, principii (legitimitate, cetatenie, competenta si eficacitate, cooperare si parteneriat) care ar trebui respectate de actorii implicati pentru a putea vorbi de o noua guvernanta globala. Reforma guvernantei globale nu poate fi disociata de cea a guvernantei nationale, care implica in primul rand reforma aparatului de stat si a sectorului public, o participare crescanda a cetatenilor (societatii civile) si altor actori publici si privati la procesul de luare a deciziei. Confruntarea intre adeptii pietei libere, nereglementate si cei ai interventionismului si reglementarii s-a manifestat atat la nivel national cat si la nivel global, deficientele ambelor paliere ale guvernantei economice au fost sesizabile si evidentiate din plin de criza financiara care a afectat puternic economia mondiala. Reglementarea si supravegherea oricarei piete, mai ales a celei financiare, nu inseamna distorsionarea climatului concurential sau a mecanismelor sale ci protejarea intereselor consumatorilor si populatiei de practicile incorecte si deficientele managementului corporativ.

Problema raporturilor si cooperarii actorilor implicati in guvernanta globala este conexata cu interactiunile nivelurilor de guvernanta menite a realiza o anumita coeziune sociala prin decizii adecvate la toate nivelurile, dar si cu reconsiderarea rolului statului national pe care Robert Cooper il vede ca depasind sfera ingusta a granitelor sale, prin deschidere, transparenta, interdependenta, interactiune, intercomunicare, promovare a dialogului si renuntare la forta, cedare de suveranitate si atributii. Pentru Pierre Calame si Gustavo Marin redefinirea rolului statului national este esentiala pentru arhitectura guvernantei globale. Daca Bob Jessop scoate in evidenta referitor la statul national cele trei tendinte - deznationalizarea statalitǎtii teritoriale, destatalizarea sistemului politic, internationalizarea regimului politic - Harold James (1999) concepe globalizarea ca un proces integrator transnational sub presiunea caruia se produce dizolvarea statului national. Acest proces ar trebui inteles nu in sensul desfiintarii teritoriale a statului national ci in sensul pierderii rolului sau conducator pe plan intern si international in favoarea altor paliere ale guvernantei (regionale si globale).