Consideratii generale privind organizatiile

Consideratii generale privind organizatiile

Notiuni generale

Ideea infiintarii onor organizatii internationale, ca forme institutionalizate ale colaborarii internationale este veche si a aparut in diferite parti ale lumii. In Europa aceasta idee a aparut ca expresie a preocuparilor pentru evitarea razboaielor si asigurarea pacii, comunitatea internationala de dupa cel de-al II lea Razboi Mondial fiind formata din state independente si un numar mare de organizatii internationale guvernamentale si neguvernamentale. In decursul secolelor diferiti ganditori si oameni politici au elaborat proiecte referitoare la creearea unor organizatii internationale. In secolele XVII si XVIII au fost elaborate mai multe asemenea proiecte, dar abea in secolul al XIX-lea au aparut in Europa primele organizatii internationale. Acestea au fost limitate la anumite domenii ale relatiilor dintre state. Astfel in 1815 au luat fiinta comisiile permanente pentru Rhin si in 1856 pentru Dunare. De asemenea au fost create organizatii internationale cu vocatie de universalitate, in domeniul tehnic, ca de exemplu "Uniunea Telegrafica Internationala" (18 ) si "Uniunea Postala Universala" (1874, 1878).

In secolul XX a fost creata prima organizatie internationala pentru apararea pacii - Societatea Natiunilor. Creatain 1919, dupa Primul Razboi Mondial, Societatea Natiunilor a fost deschisa tuturor statelor din comunitatea internationala si a fost predecesoarea actualei Organizatii a Natiunilor Unite.

In decursul deceniilor alaturi de organizatiile internationale cu vocatie de universalitate au aparut si organizatii regionale, create de statele dintr-o anumita regiune geografica. Cooperarea internationala s-a amplificat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial ceea ce a condus la aparitia a numeroase organizatii internationale guvernamentale si neguvernamentale.

Organizatiile internationale guvernamentale constituie un cadru propice pentru stabilirea si dezvoltarea relatiilor dintre statele membre. Aceste organizatii participa, in nume propriu, la relatiile internationale si au calitatea de subiect de drept international public, derivat si limitat. Participare la relatiile internationale si a altor entitati decat statele a fost confirmata e Curtea de Justitie Internationala prin "Avizul consultativ" din 11 aprilie 1949, in care se face precizarea: "dezvoltarea dreptului international, in cursul istoriei sale a fost influentata de exigentele vietii internationale iar cresterea activitatilor colective ale statelor au facut sa apara cazuri de actiuni pe plan international din partea unor entitati care nu sunt state".

Cresterea numarului organizatiilor internationale in perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial este expresia aparitiei si dezvoltarii procesului de interdependenta dintre state si popoare precum si a spiritului de solidaritate umana pe plan international.

1.2 Natiunea si clasificarea organizatiilor internationale

In literatura de specialitate se constata o mare varietate de definitii date organizatiilor internationale.

Dictionarul de terminolgie de dreot international, sub redactia lui Y. Basde???t, defineste organizatia internationala ca fiind " colectivitate comuna din state sau alte comunitati, care nu apartin aceluiasi stat, urmarind un interes comun prin intermediul organelor sale" . Y. Charpentier da urmatoarea definitie: " o organizatie internationala este o asociatie de state suverane urmarind un scop comun prin intermediul organelor care ii sunt proprii" .

O definitie mai ampla este data de Grigore Geamanu: "organizatiile internationale reprezinta forme de coordonare a colaborarii internationale in diferite domenii, pentru care statele au creat un anumit cadru juridico - organizatoric(institutional) prin adoptarea unui statut elaborat de comun acord, in care se prevad obiectul si scopurile organiozatiiei, organele si functiile lor, necesare realizarii obiectivelor urmarite".

Definitia juridica a organizatiilor internationale guvernamentale se gaseste in    "Conventia internationala privind reprezentarea statelor pe langa organizatiile internationale interguvernamentale" in 1075. Conventia precizeaza ca prin organizatie internationala se intelege " o asociatie de state constituita printr-un tratat, datata cu o constitutie si organe comune si avand personalitate juridica distincta de cea a statelor membre". (art.1 pct.a)

In general principalele elemente care definesc o organizatie internationala guvernamentala sunt:

in general, o organizatie internationala este o asociatie de state suverane, cu unele exceptii (cazul comunitatilor europene). Prin aceasta, ea se deosebeaste de diferite grupari private sau inteprinderile internationale, precum si de statul federal.

organizatia internationala guvernamentala ia nastere pe baza acordului de vointa a statelor fondatoare, ceea ce isi gaseste expresia in tratatul incheioat intre ele, care devine statutul organizatiei. Acest tratat este supus normelor dreptului tratatelor din dreptul international public si poarta diferite denumiri: pact, carta, constitutie, statut.

statutul organizatiei internationale prevede mijloacele prin care se realizeaza scopurile sale. Acestea sunt obligatiile asumate de statele membre fata de rganizatie si organele organizatiei, care au competenta si vointa proprie functionala.

organizatia internationala guvernamentala este o forma institutionalizata a colaboararii dintre state cu caracter permanent. Acest caracter permanent rezulta din statutul organizatiei care este in general un tratat international fara termen.

organizatia internationala guvernamentala este subiect de drept interrnational public derivat si limitat. Este subiect derivat deoarece ea este creatia altor subiecte de drept international public si anume statele. Este subiect limitat ca urmare a faptului ca actiunile ei in cadrul relatiilor internationale sunt limitate de prevederile statutului organizatiei.

Clasificarea organizatiilor internationale se poate face dupa mai multe criterii:

Dupa aria de cuprindere a statelor din comunitatea internationala, organizatiile internationale se impart in organizatii cu vocatie de universalitate - care sunt deschise tuturor statelor - de exemplu O.N.U, si organizatii regionale: Organizatia Statelor Americane, Organizatia Unitatii Africane.

Dupa obiectivele urmarite distingem intre organizatii cu vocatie generala - care pot dezbate probleme ale relatiilor dintre state - si organizatii cu vocatie limitata, respectiv speciala - de exemplu institutiile specializate ale O.N.U. care se ocupa de colaborarea internationala dintr-un anumit domeniu.

Din punct de vedere al calitatii membrilor, organizatiile internationale pot fi clasificate in guvernamentale si neguvernamentale.

Dupa posibilitatea de participare la organizatiile internationaleele se impart in organizatii deschise - la care pot participa toate statele sau alte entitati din comunitatea internationala - si organizatii inchise la care participa numai statele fondatoare.

Dupa obiectul lor organizatiile se impart in organizatii economice, politice, culturale, stiintifice, militare.

1.3 Dreptul organizatiilor internationale

Cresterea numerica a organizatiilor internationale si a activitatii lor au determinat aparitia si dezvoltarea unui drept nou, in cadrul dreptului international public, dreptul organizatiilor internationale. Normele dreptului organizatiilor internationale sunt cuprinse in actele constitutive ale organizatiilor internationale guvernamentale, ceea ce constituie dreptul lor originar, precum si in actele adoptate de organele acestor organizatii si care reprezinta dreptul lor derivat. Aceste norme reglementeaza functionarea si activitatea organizatiei, raporturile intre organizatie si statele membre precum si raporturile cu statele membre, sau cu alte organizatii internationale.

In dreptul organizatiilor internationale se constata o structurare ierarhica a normelor sale mai pronuntata decat in dreptul international public. Aceasta ierarhizare a dreptului organizatiilor internationale prezinta doua aspecte principale:

superioritatea actului constitutiv al organizatiei fata de celelalte norme care guverneaza activitatea organizatiei. Normele cuprinse in statutul organizatiei internationale formeaza dreptul ei constitutional, denumit si dreptul originar al organizatiei.

subordonarea dreptului derivat al organizatiei internationale fata de dreptul ei originar.

Principiul general al dreptului organizatiilor internationale este ca statutul lor stabileste si distribuie competenta instituita, fiind produsul vointei statelor fondatoare, exprimat in statutul organizatiei. Organizatiile internationale guvernamentale sunt subiecte de drept international public, derivate si secundare in raport cu statele; ele pot sa-si exercite competentele numai in limitele prevazute de statutul lor, iar organele proprii nu-si pot depasi competentele fara ca actele respective ale acestor organe sa fie atinse de nulitate, ca urmare a incompetentei lor.

Dupa cum am mentionat mai sus, dreptul organizatiilor internationale se compune din doua parti principale: dreptul originar al organizatiei internationale si dreptul derivat al acesteia.

Dreptul originar al oragnizatiei internationale este format din normele cuprinse in actul sau constitutiv(statut) care are o dubla natura: este un tratat international fiind expresia acordului de viata dintre statele fondatoare ale organizatiei si aceea de statut al organizatiei(constitutia ei) . Prin aceasta natura dubla, statutele organizatiilor internationale guvernamentale se deosebesc de celelalte tratate internationale. De asemenea, unele statute ai intaietate fata de celelalte tratate incheiate de membrii organizatiei(de exemplu carta O.N.U.).

In general statutele organizatiilor internationale cuprind urmatoarele prevederi mai importante:

scopurile organizatiei, care definesc principalele directii de activitate ale ei. Alaturi de scopurile specifice fiecarei organizatii, acestea au si scopuri comune cum sunt apararea pacii si securitatii internationale, asigurarea libertatii si progresului pentru toate statele si popoarele etc.

principiile care guverneaza activitatea organizatiei. Acestea cuprind principiile fundamentale ale dreptului international public si principiile specifice ale organizatiei care sunt obligatorii si trebuie sa fie respectate atat de organizatia respectiva cat si de membrii sai.

statutul organizatiei reglementeaza procedura de primire a membrilor si categoriile acestora. In general, membrii organizatiilor internationale se impart in urmatoarele categorii: membrii fondatori, membrii primiti ulterior constituirii, membrii asociati si cei invitati.

statutul stabileste structura organelor organizatiei, functiile si puterile lor. Organele organizatiilor internationale se impart in doua categorii: organele principale si organele subsidiare. O structura organizatorica speciala o au institutiile specializate ale O.N.U. care au trei organe principale: un organ reprezentativ(adunare sau conferinta), organul executiv si secretariatul. Prin functiile si puterile conferite organizatiei internationale i se asigura o anumita autonomie functionala in cazul relatiilor internationale. Datorita acestei autonomii, organizatia internationala poate incheia sau participa la anumite tratate internationale si sa exercite dreptul de legatie activa si pasiva. ??? prin statutul organizatiei se stabileste: regulile referitoare la procedura de lucru a organelor ei si actele pe care aceste organe le pot adopta, precum si ??????? acestor acte - acte obligatorii sau numai recomandari.

statutul organizatiei internationale stipuleaza sanctiunile ce pot fi aplicate membrilor. El mai reglementeaza modalitatile de modificare a sa - prin amendamente sau revizuirea sa - si conditiile de recrutare a functionarilor organizatiei precum si indatorarile acestora.

Dreptul derivat al organizatiilor internationale guvernamentale este constituit din ansamblul normelor juridice ??????? de la organele organizatiei, prin care se reglementeaza activitatea acestor organe, a functionarilor organizatiei, si in mod conditionat, activitatea statelor membre. Acest drept al organizatiei internationale este denumit "dreptul ei intern".

Dreptul derivat este subordonat dreptului originar al organizatiei, care ii da legitimitate si constituie fundamentul sau juridic. De asemenea el este subordonat ordinii juridice internationale.

Un aspect special al dreptului derivat al organizatiilor internationale guvernamentale este controlul legalitatii sale. Pana in prezent nu exista organizat un control extern al acestei legalitati a dreptului derivat prin judecatori sau arbitrii internationali. Aceasta situatie a fost confirmata de Curtea Internationala de Justitie cu ocazia dezbaterii " Afacerii Namibia " in anul 1971, cand ea a precizat: "este evident ca Curtea nu are puterea de a controla judiciar, nici ca instanta de apel, deciziile adoptate de organele O.N.U.".

In practica organizatiilor internationale s-a incetatenit regula ca insasi organele statuteaza asupra competentei lor. In unele organizatii internationale s-a constituit un control intern al legalitatii actelor organelor lor, sau chiar un control jurisdictional pentru anumite acte ale organizatiei, cum este cazul Tribunalului administrativ al O.N.U.

Un caz special il constituie Uniunea Europeana, in cadrul careia a fost instituit si organizat un sistem de control jurisdictional asupra actelor doptate de unele organe comunitare. In temeiul prevederilor Tratatului de la Roma(1957), Curtea de justitie comunitara este competenta sa controleze legalitatea actelor Consiliului Ministerial si ale Comisiei executive(art. 173).

Dreptul derivat al organizatiilor guvernamentale internationale se dezvolta ca urmare a activitatii acestora, respectiv a organelor.

1.4 Personalitatea juridica a organizatiei internationale. Privilegii si imunitati ale organizatiilor internationale

Personalitatea juridica a organizatiei internationale imbraca un dublu aspect:

personalitatea juridica a organizatiei internationale guvernamentala in ordinea juridica interna a statelor membre.

personalitatea juridica a organizatiei in ordinea juridica internationala, care reprezinta aspectul ei cel mai important.

Personalitatea juridica a unei organizatii internationale in ordinea juridica a statelor membre este conditionata de faptul ca ea isi exercita activitatile pe teritoriul statelor membre. Organizatiile internationale nu dispun de teritoriu propriu. Aceasta personalitate a organizatiei internationale este reglementata prin conventiile referitoare la privilegiile si imunitatile sale pe teritoriul statelor membre si prin legislatia interna a acestor state.

In literatura de specialitate, personalitatea juridica internationala a organizatiilor internationale a constituit o problema controversata. Ea a fost recunoscuta Societatii Natiunilor in perioada interbelica iar dupa cel de-al doilea Razboi Mondial este consacrata de dreptul international public prin recunoasterea organizatiilor internationale guvernamentale ca subiecte de drept international public.

Aceasta personalitate juridica a organizatiei internationale guvernamentale are doua caracteristici esentiale: a) se bazeaza pe principiul specialitatii, care inseamna ca organizatia isi poate exercita capacitatea sa juridica numai in limitele statutului ei si b) personalitatea juridica internationala a organizatiiei este de natura functionala. Continutul acestei personalitati a organizatiei este determinat de calitatea ei de subiect de drept international.

In temeiul acestei calitati, actele adoptate de organele organizatiei internationale ii sunt imputabile in mod direct. De asemenea ea are capacitatea de a exercita anumite drepturi in relatiile internationale si de a-si asuma obligatii internationale. Ea poate incheia tratate cu statele membre, cu celelalte state sau cu alte organizatii internationale, are dreptul de legatie activa - de a trimite misiuni pe langa state sau alte organizatii - si de legatie pasiva.

Organizatiile internationale beneficiaza de autonomie financiara, avand un buget propriu.

Statutul jurid al organizatiei internationale este stabilit prin acordul de sediu incheiat de ea cu statul gazda,completat, uneori, prin legislatia interna a acestuia.

Acordul de sediu incheiat cu statul gazda reglementeaza in primul rand regimul juridic al cladirilor in care functioneaza organizatia.

In stabilirea statutului juridic international al organizatiei internationale un rol important il au conventiile referitoare la privilegiile si imunitatile ei(de exemplu Conventia generala asupra privilegiilor si imunitatilor Natiunilor Unite din 1946 si Conventia asupra privilegiilor si imunitatilor institutiilor specializate din 1947) precum si acordurile de sediu si unele acte constitutive ale organiatiilor internationale.

Privilegiile si imunitatile organizatiilor internationale se impart in doua mari categorii: privilegii si imunitati ale organizatiilor internationale si privilegii si imunitati ale functionarilor acestor organizatii.

Privilegiile si imunitatile organizatiei internationale sunt urmatoarele:

inviolabilitatea localurilor organizatiei internationale prin care se urmareste protejarea demnitatii si libertatii organizatiei. Datorita acestei inviolabilitati, autoritatile statului de resedinta a organizatiei internationale nu au dreptul de a patrunde in localurile organizatiei, fara aprobarea directorului ei sau a secretarului general. De asemenea, localurile organizatiei internationale nu trebuie sa fie folosite drept refugiu pentru persoanle urmarite de autoritatile statului de resedinta. Nu se admite autorizarea sau acordarea azilului diplomatic in aceste locuri, iar in cazul cand o persoana urmarita de autoritatile statului de resedinta se refugiaza in localul unei organizatii internationale, ea trebuie sa fie predata autoritatilor respective.ordinea si securitatea in localurile organizatiei internationale si in perimetrul aferent lor se asigura de catre organele organizatiei.

bunurile si averea organizatiei internationale, ca si cladirile ei, nu pot face obiectul unor rechizitionari din partea statului de resedinta.

organizatia internationala beneficiaza si de imunitatea de jurisdictie, adica organizatia nu poate fi urmarita pentru actele sale in fata tribunalelor statului de resedinta.

arhiva organizatiei internationale este inviolabila, oriunde s-ar afla.

organizatia internationala se bucura si de facilitati in domeniul comunicatiilor. Statul de resedinta trebuie sa asigure organizatiei comnunicatii fara control din partea sa si cat mai repede. Totodata, organizatia poate folosi comnunicatii cifrate, precum si valiza diplomatica.

organizatiile internationale mai beneficiaza de privilaegii financiare, fiscale si vamale. Organizatia are dreptul de a detine facturi si de a efectua transferuri de devize straine, scutite de taxe. Organizatia internationala este scutita de impozite directe si indirecte, care se percep in statutul de resedinta.

Privilegile si imunitatile functionarilor organizatiei se refera la o categorie de persoane numeroasa. Functionarii internationali beneficiaza de acest statut special pentru a li se asigura cele mai bune conditii de munca si o cat mai mare eficacitate. De asemenea, prin acest statut special al lor se ?????teaza independenta functionarului international fata de statul sau, statul gazda si fata de celelalte state.

Prin functionar international se intelege persoane care exercita, in mod exclusiv si continuu, o functie publica oficiala in serviciul unei organizatii internationale si este supusa unui regim juridic international.

Statutul functionarului international este reglementat de statutul organizatiei internationale. Astfel Carta O.N.U. precizeaza criteriile de recrutare a functionarilor O.N.U. si principiul independentei lor - art. 100 si 101. In general, recrutarea functionarilor internationali se face pe baza urmatoarelor criterii: competenta, inalte caliatti in munca, integritate morala si criteriul geografic. In activitatea lor, functionarii internationali trebuie sa respecte principiul independentei, care este consacrat in cele mai multe statute ale organizatiilor internationale.

Functionarul international beneficiaza de inviolabilitatea persoanei sale, de imunitatea de jurisdictie fata de tribunalele statelor, pentru actele sale oficiale. Imunitatea de jurisdictie a functionarului international poate fi ridicata de catre organizatia sa. Functionarul intyernational mai beneficiaza de scutirea de impozit pe salariu.

1.5 Competentele organizatiei internationale

Competentele organizatiei internationale sunt stabilite de catre statul lor, acestea putand fi grupate in trei mari categorii:

competenta normativa

competenta orperationala

competenta de control si sanctiune

Competenta normativa a organizatiei internationale cuprinde puterea ei de auto reglare, in temeiul careia organele sale isi elaboreaza regulamentele de functionare. Organul cel mai reprezentativ al organizatiei poate fi competent sa adopte reglementari valabile pentru intreaga ei activitate. Competenta normativa isi gaseste expresia in regulile adoptate de organele organizatiei internationale, prin care se asigura un minim de uniformitate in activitatea lor si a membrilor lor.

Statele membre ale organizatiei internationale pot sa accepte reglementarile lor, cu sau fara rezerve, sau sa le respinga in temeiul suveranitatii lor si a caracterului interstatal al organizatiei.

Competenta operationala a organizatiei internationale are un aspect variat, ceea ce decurge din scopurile organizatiei. Aceasta competenta cuprinde totalitatea puterilor de actiune ale organizatiei internationale altele decat cele normative. Ea consta, in special, din acordarea de ajutoare statelor membre de natura economica, financiara,administrativa etc.

Competenta de control si sanctiune a organizatiei internationale este reglementata de statutul ei si de alte acte ale organizatiei. Competenta de control consta in dreptul pe care il are organizatia de a solicita statelor membre sa-i prezinte rapoarte periodice si din obligatia acestor state de a prezenta rapoartele solicitate. Prin aceste rapoarte, statele comunica organizatiei felul in care ele isi indeplinesc obligatiile statutare sau cele conventionale. Statutul organizatiei internationale reglementeaza si competenta ei de a sanctiona statele membre. De exemplu Carta O.N.U. prevede doua sanctiuni aplicate membrilor sai: suspendarea calitaii de membru al organizatiei si excluderea din organizatie.

Dreptul organizatiilor internationale reglementeaza si statutul reprezentantelor statelor membre pe langa organizatiile internationale. Aceste reprezentante diplomatice sunt acreditate de statul lor pe langa o organizatie internationala din care face parte acest stat. Ele actioneaza pe baza instructiunilor primite din partea statului pe care il reprezinta pe langa organizatia internationala. Aceste reprezentante poarta denumirea de misiuni permanente. Statutul misiunilor permanente ale statelor acreditate pe langa o organizatie internationala este reglementat in general prin "Conventia asupra reprezentarii statelor in relatiile lor cu organizatiile internationale cu caracter de universalitate" din 1975. Acreditarea de misiuni permanente ale statelor membre pe langa o organiaztie internationala este posibila numai daca regulile organizatiei respective permit acest lucru. In temeiul Conventiei din 1975, misiunea diplomatica permanenta a unui stat pe langa o organizatie internationala beneficiaza de urmatoarele imunitati si privilegii: inviolabilitatea sediului ei, a bunurilor si arhivei: inviolabilitatea corespondentei - avand dreptul la corespondenta cifrata si la valiza diplomatica - precum si de scutirea de impozite, taxe, taxe vamale si control vamal. Personalul misiunii permanente beneficiaza de inviolabilitatea persoanei lor, de imunitatea de jurisdictie penala, civila si administrativa si de scutirea de impozite, taxe si control vamal.

Misiuni permanente pe langa o organizatie internationala pot fi acreditate nu numai de statele membre ci si de celelalte state sau chiar de miscari de eliberare nationala care au fost admise de organizatie. In acest caz misiunea permanenta are statut de observator.

Statutul de resedinta al organizatiei internationale are obligatia juridica de a respecta statutul misiunilor permanente acreditate pe langa organizatia internationala, de asemenea trebuie sa asigure statelor participante la activitatea unei organizatii internationale, accesul liber la sediul ei, indiferent daca intre cele doua state exista sau nu relatii diplomatice.

Raspunderea internationala a organizatiilor internationale. Organizatiile internationale guvernamentale, in temeiul personalitatii lor juridice sunt nu numai titulare de drepturi ci si de obligatii internationale care ii revin din prevederile statutului si din alte acte internationale la care este parte.

Principala obligatie care ii revine unei organizaii internationale este ca in activitatea ei sa respecte dreptul international public si celelalte indatoriri asumate de ea prin tratate internationale. Orice actiune sau omisiune a unei organizatii internationale contrara obligatiilor sale asumate constituie o fapta ilicita si angajeaza raspunderea internationala a organizatiei. De asemenea activitatea care implica elemente de risc si prin care s-au produs daune altor state sau organizatii.

Pana in prezent nu s-au codificat normele de drept international public referitoare la raspunderea internationala a organizatiilor insa reglementari partiale sunt prezente in unele tratate si conventii cum sunt " Conventia privind raspunderea internationala pentru daunele provocate de obiecte spatiale" din 1972 si Tratatul de costituire a Comunitatii Economice Europene (1957).

Doctrina de drept international public recunoaste aptitudinea generala organizatiilor guvernametale internationale de a raspunde pentru faptele lor.