Consolidarea interguvernamentalismului dupa Maastricht

Consolidarea interguvernamentalismului dupa Maastricht.

Jan Wouters, profesor de drept la Universitatea din Leuven, vede o renastere sau chiar o consolidare puternica a interguvernamentalismului in UE citandu-l pe Douglas Hurd care a observat ca dupa Maastricht Uniunea a progresat pe baza interguvernamentalista, Consiliul UE castigand teren, iar Comisia Europeana pierzand influenta. In acest sens un argument substantial il constituie rolul important jucat de Consiliul European in coordonarea politicilor economice si sociale si in chestiuni de ordin strategic (aparare). Consiliul European are o gama extrem de larga de activitati si o pozitie dominanta in raport cu celelalte institutii comunitare. In schimb Comisia Europeana s-a situat pe o pozitie descendenta din cauza managementului defectuos, a absentei reformelor interne, lipsei de viziune si comunicarii deficitare, in timp ce Curtea Europeana de Justitie a fost sufocata de numeroasele cazuri ce trebuiau rezolvate. Jan Wouters se intreaba daca nu cumva institutiile comunitare au devenit un soi de dinozauri din cauza dimensiunilor lor si a procedurilor greoaie de luare a deciziilor, iar in acest fel guvernele nationale sunt cele ce rezolva practic problemele UE.

Desi tratatele de la Amsterdam si Nisa au adus progrese modeste pe linie constitutionala si institutionala totusi ele sunt considerate de interguvernamentalistii liberali ca o confirmare a pozitiei decisive a guvernelor nationale in promovarea intereselor lor pe baza compararii costurilor si beneficiilor politicilor comunitare pentru grupuri specifice de interese si opinia publica (Moravcsik si Nicolaidis).

Intr-adevar tratatul de la Nisa a adus unele modificari ale cadrului institutional in perspectiva largirii UE, dar ele nu erau revolutionare. Wouters credea ca intre institutionalismul minimalist de la Nisa si constitutionalismul radical (?) al Conventiei Europene ar trebui aleasa o cale de mijloc menita sa sporeasca atat eficienta cat si legitimitatea institutiilor comunitare. Cei mai multi specialisti au acceptat necesitatea unei autentice ordini constitutionale legale, pe care Conventia Europeana a propus-o si pe care Constitutia Europeana ar fi trebuit s-o consfinteasca. Ramane de vazut in ce masura propunerile repetate de reforma a guvernantei europene ale Comisiei Europene precum si noul cadru constitutional si institutional impus de Tratatul de reforma de la Lisabona pot conduce la cresterea functionalitatii, eficientei, transparentei si legitimitatii institutiilor europene.

Probleme

Care este principalul exponent al interguvernamentalismului si care este contributia sa?

Care sunt cele doua concepte aduse in discutie de Andrew Moravcsik?

Ce sustine conceptul interguvernamentalismului liberal si care sunt factorii determinanti ai puterii de negociere a statelor?

Care sunt factorii care determinǎ guvernele sǎ fie beneficiarii calitǎtii de membru in viziunea lui Andrew Moravcsik?

Care sunt criticile aduse interguvernamentalismului (liberal) de catre neofunctionalisti?

Cum s-a consolidat interguvernamentalismul dupa Maastricht?