 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Contributia UE la guvernanta mondiala (globala)
Uniunea Europeana a avut si are o contributie remarcabila la guvernanta globala, atat in domeniul comertului international cat si in domeniul altor probleme globale, mai ales in domeniul dezvoltarii durabile si protectiei mediului.
UE a militat pentru liberaliarea pietelor sau libera circulatie a marfurilor si factorilor la scara globala, vezi agenda globalizarii si liberalizarii din cadrul OMC. UE si-a propus ca obiectiv asigurarea unui comert liber si echitabil, a unui sistem comercial multilateral in cadrul caruia toate tarile sa faca comert pe baze egale si in absenta barierelor protectioniste. Pentru aceasta UE a propus un set de patru masuri: deschiderea pietelor de catre toti partenerii, eliminarea graduala a obstacolelor, rezolvarea amiabila a disputelor comerciale, stabilirea unor reguli comerciale acceptate de toti participantii. UE este ea insasi cel mai bun exemplu de liberalizare comerciala si de libera circulatie a marfurilor si factorilor in cadrul pietei unice.
Comisia Europeana si-a intensificat in acest deceniu dialogul cu actorii guvernamentali si neguvernamentali din tarile terte, temele abordate fiind utilizarea noilor instrumente la nivel mondial, pentru completarea legislatiei internationale obligatorii si promovarea unei dezbateri asupra manierei in care UE poate contribui la o reforma globala a organizatiilor multilaterale.
La seminarul international "Comertul, Guvernanta si Dezvoltarea Durabila" de la Bruxelles din 24-25 iunie 2002, dezbaterile cu reprezentantii tarilor terte au relevat ca participarea guvernelor, industriei si societatii civile din aceste tari la procesul deliberativ din UE este legitima sau dezirabila. Argumentul principal in favoarea luarii in consideratie a opiniilor reprezentantilor tarilor terte, in timpul procesului deliberativ al UE, este acela ca opiniile respective ar putea contribui la adoptarea celor mai bune decizii si ar conferi mai multa forta si credibilitate actiunii comunitare. Reprezentantii UE si cei ai tarilor terte au acceptat, insa, existenta unei frontiere intre procesul deliberativ si cel decizional.
Conform angajamentului asumat in una din Cartile Albe, Comisia a examinat diverse aspecte ale problemei legislatiei internationale neobligatorii si a tras concluzia ca mediul mondial si politicile la nivel international sunt mai putin sigure si mai putin transparente decat mediul comunitar si politicile UE, avand, deci, mai multa nevoie de o legislatie obligatorie. Cu toate acestea, Comisia a considerat ca instrumentele legislative neobligatorii ar putea fi considerate complementare si nu drept un substituient al legislatiei obligatorii.
Tinand cont de directiile de actiune formulate in Cartea Alba, Comisia a fost activa si pe linia contributiei UE la reforma globala a institutiilor multilaterale si la ameliorarea cooperarii intre acestea. Astfel, Comisia a pus la punct o abordare de ordin general si strategic, atat pentru pentru UE, cat si pentru relatiile cu sistemul ONU si cu institutiile de la Bretton Woods. De asemenea, Comisia a propus consolidarea progresiva a reprezentarii UE in institutiile create de acordul de la Bretton Woods (Fondul Monetar International si Banca Mondiala) si a sustinut necesitatea unei coerente politice intre ONU, Organizatia Mondiala a Comertului si institutiile de la Bretton Woods. UE avea in vedere participarea inadecvata a tarilor in curs de dezvoltare la activitatea organizatiilor internationale, a caror legitimitate este pusa, deseori, sub semnul intrebarii de catre aceste tari.
Comisia a avut in vedee revizuirea reprezentarii internationale a UE, iar intr-o prima comunicare destinata Conventiei Europene si intitulata "Un proiect pentru Europa" (Comisia Europeana, 2002), Comisia a subliniat faptul ca exercitarea responsabilitatilor UE ca putere mondiala reprezinta (alaturi de consolidarea modelului UE de dezvoltare economica si sociala si edificarea UE ca o zona larga de libertate, securitate si justitie) unul din cele trei obiective fundamentale ale proiectului mentionat mai sus. Unele din propunerile Comisiei se refereau la ameliorarea reprezentarii internationale a UE: cooperarea mai stransa intre Inaltul Reprezentant PESC si Comisie, consolidarea rolului politic al delegatiilor externe ale Comisiei si participarea comuna, la anumite lucrari, a Comisiei si Consiliului.
Pentru a exercita responsabilitatile sale de putere mondiala si a contribui mai eficient la guvernanta mondiala, UE ar trebui, in opinia Comisiei, sa vorbeasca mai des "pe o singura voce", ceea ce ridica chestiunea intereselor si pozitiilor diferite ale marilor puteri europene in raport cu SUA si alte tari si zone geostrategice. Reformele institutionale realizate de Tratatul de la Lisabona, in principal presedintele Consiliul European si ministrul de externe al UE(Inalt Reprezentant pentru Afacerile Externe)sunt menite a pozitiona mai bine UE pe arena internationala, desi statele membre nu vor renunta usor la prerogativele lor de politica externa. Ce trebuie remarcat este ca in domeniul problemelor globale si al guvernantei globale UE a fost de multe ori in opozitie clara cu SUA, care si-a retras o parte a sprijinului financiar acordat ONU si agentiilor sale, a respins Protocolul de la Kyoto, a incercat sa elimine Curtea Penala Internationala, a refuzat sa ratifice unele tratate incheiate sub egida ONU, cum sunt cele de control al armelor.
Figura 9.1
UE si guvernanta globala
In ultimii 10 ani UE a avut contributii notabile la abordarea problemelor globale atat de ordin teoretic cat mai ales de ordin practic. UE a sprijinit consolidarea si reformarea institutiilor internationale pe linia cresterii transparentei, eficientei, legitimitatii lor, prioritatea fiind acordata ONU si OMC, primei legat de chestiunile securitatii pe plan mondial, celei de-a doua legat de importanta problemelor comerciale pentru tarile in curs de dezvoltare. UE a sprijinit extinderea retelelor globale de politici publice si a bunurilor publice globale, a acordat asistenta si sprijin cooperarii si integrarii regionale in alte parti ale lumii, a militat pentru impunerea celor mai bune practici in raporturile cu societatea civila internationala si cu implicarea ei structurata institutional in guvernanta globala.
Un exemplu concret de implicare a UE il reprezinta Un parteneriat mondial pentru o dezvoltare durabila (Comisia Europeana, 2002). In aceasta comunicare din 2002 se preciza ca UE a elaborat deja o strategie pentru dezvoltarea durabila, adoptata de Consiliul European de la Gőteborg din luna iunie 2001. In comunicare, Comisia punea accentul pe deficientele sau esecurile guvernantei mondiale. Desi au fost facute unele progrese pe linia unei guvernante mai eficiente, cum sunt acordurile de la Bonn si Marrakech (referitoare la schimbarile climatice), protocolul de la Kyoto si programul pentru dezvoltare lansat la Doha, in aceste cazuri UE jucand un rol determinant, totusi pentru asigurarea unei globalizari durabile ar trebui realizat un echilibru mai bun intre mecanismele pietei mondiale, pe de-o parte, si institutiile care au atributii in domeniul problemelor politice si in cel al guvernantei mondiale, pe de alta parte. Ameliorarea guvernantei mondiale, considerata o urgenta de catre Comisie, trebuia realizata pe baza participarii largi a tuturor actorilor interesati si la toate nivelurile. UE era bine plasata pentru a deschide drumul spre o dezvoltare durabila la nivel mondial, dat fiind faptul ca, in afara initiativelor avute, ea era principalul furnizor mondial de ajutor pentru dezvoltare, cel mai important partener comercial si o sursa majora de investitii private directe.
Contributia UE la dezvoltarea mondiala durabila era evidentiata printr-un ansamblu complet si integrat de actiuni care completeaza strategia adoptata de Consiliul European de la G teborg si care vizeaza nu numai cele trei dimensiuni interdependente ale dezvoltarii durabile (economica, sociala si eclogica), dar si alte elemente importante, cum ar fi coerenta mai mare a politicilor comunitare, o guvernanta mai buna la toate nivelurile si resurse financiare sporite in vederea implementarii politicilor necesare.
Printre domeniile guvernantei globale managementul politicii ecologice este poate cel mai urgent si mai necesar intr-o perioada in care schimbarile climatice pot avea consecinte catastrofale si pe termen lung asupra umanitatii. UE a inteles cel mai bine necesitatea unor actiuni colective si ferme in directia crearii unui cadru institutional si strategic care sa permita o abordare eficace si masuri la nivel global. Au fost incheiate mai multe acorduri internationale in ultimele decenii, dar implementarea lor ramane o chestiune extrem de dificila. S-a discutat foarte mult de necesitatea infiintarii unei organizatii care sa se ocupe de toate problemele protectiei mediului, cum ar fi Organizatia Mondiala a Mediului, propunere sprijinita indeosebi de UE (mai ales de Franta si Germania). Programul pe Mediu al ONU(UNEP) a jucat un anumit rol, destul de limitat, la fel si Institutul International pentru Dezvoltare Durabila. Ultimul a propus o reforma a guvernantei globale a mediului pe baza unui consens asupra obiectivelor esentiale : leadership de inalt nivel, politica ecologica bazata pe cunoastere, coeziune si coordonare eficienta, management institutional performant, includerea obiectivelor ecologice in alte politici si actiuni.
De analiza problemelor guvernantei globale s-au preocupat numeroase structuri institutionale, inclusiv centre specializate de cercetare, cum sunt European Policy Centre si Centrul de Studii pe Guvernanta Globala al Universitatii din Leuven, care colaboreaza strans si cu institutiile comunitare.
Raspunsurile la provocarile globalizarii (Comisia Europeana, 2002) au fost analizate intr-o alta comunicare, unde Comisia s-a concentrat pe doua aspecte principale: discutia asupra arhitecturii monetare si financiare internationale ca raspuns la crizele financiare mondiale si, respectiv, finantarea si promovarea dezvoltarii, ca modalitate de diminuare a inegalitatii mari existente pe plan mondial. Progresul integrarii economice regionale, intensificarea interdependentelor economice, industrializarea, au contribuit decisiv la marirea substantiala, in ultimii 50 de ani, a venitului mediu mondial pe locuitor. In pofida unei cresteri generale a bunastarii si a progreselor pe linia crearii unor institutii si foruri internationale care sustin guvernanta mondiala economica si financiara au sporit, totusi, decalajele intre tarile mai bogate si tarile mai sarace, ca si acelea intre segmentele mai bogate si segmentele mai sarace ale populatiei din diverse tari.In sectiunea referitoare la sistemul monetar si financiar intr-o lume globalizata, Comisia a facut propuneri de reforma grupate in 4 categorii: modalitati de prevenire a crizelor si management, initiative in vederea diminuarii abuzurilor in sistemul financiar international, cooperarea regionala si mondiala si reforma cadrului institutional. Dar Comisia Europeana a actionat rapid in conditiile declansarii crizei financiare globale prin Planul de redresare economica, procedura de urgenta privind ajutoarele de stat si alte mijloace, cum este si Directiva nr8/2008, care se refera la guvernanta corporativa si anume la comitetele de audit si la raportul Consiliului de Administratie cu auditorul, vazuta ca un exemplu de armonizare a reglementarilor si de racordare la cerintele globalizarii in materie de standarde globale pentru firme. Cerintele mari in materie de guvernanta, risc, conformare, impun o abordare strategica a acestora, integrarea lor in politica si structura firmei, construirea de programe si dezvoltarea unei matrice de risc, realizarea evaluarii de risc, reducerea verigilor de control si armonizarea procedurilor de afaceri.
Declansarea crizei financiare si a celei economice in 2009 au condus la intensificarea preocuparilor si a dezbaterilor pe tema guvernantei globale. La conferinta pe guvernanta globala organizata la Bruxelles pe 12 mai 2009 presedintele Comisiei Europene José Manuel Durao Barroso a apreciat ca totusi criza financiara reprezinta un moment de cotitura in guvernanta globala, atat din punct de vedere politic cat si psihologic, aparitia lui G20 fiind un exemplu in acest sens. Legat de criza si de reforma sistemului financiar global Comisia a propus o pozitie comuna a UE, adoptata de Consiliul European la summitul din luna martie 2009. Comisia a venit cu trei pachete de propuneri vizand guvernanta corporativa din domeniul financiar-bancar.
UE a organizat numeroase intruniri si dezbateri in ultimii ani pe tema aspectelor guvernantei globale, cum a fost si cea cu reprezentantii tarilor si regiunilor din toata lumea organizata pe 11-12 mai 2009 de Directoratul General pe Dezvoltare Regionala pentru a dezbate dimensiunea regionala a guvernantei intr-o lume globalizata.
UE pune accent pe multilateralism si intensificarea cooperarii internationale, este impotriva izolationalismului, protectionismului si nationalismului, sustine institutiile multinationale si reglementarile globale. Barroso crede ca este nevoie de mai multa globalizare (la nivel normativ) si nu de mai putina globalizare, dar pe baza unor principii si valori promovate de UE si acceptabile pentru ceilalti parteneri.
Probleme:
Bibliografie
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Stiinte-politice | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
