Criterii pentru un proces democratic

Criterii pentru un proces democratic

In marea ideilor existente despre democratie, pot fi identificate cateva criterii care ar trebui indeplinite pentru ca un proces sa fie democratic. Acestea sunt:

- participarea efectiva - toti membrii au oportunitati egale si efective de a-si face cunoscute celorlalti membri parerile lor privind politica care ar trebui adoptata

- egalitatea de vot - in momentul in care trebuie luate decizii in privinta politicii, fiecare membru va avea o oportunitate egala si efectiva de a vota, si toate voturile vor fi considerate egale

- intelegerea luminata - in limite rezonabile de timp, fiecare membru va avea oportunitati egale si efective de a se informa asupra politicilor relevante alternative si a consecintelor lor probabile

- controlul asupra agendei - membrii vor avea oportunitatea exclusiva de a hotara modul in care si problemele care vor fi incluse pe agenda. Astfel, procesul democratic implicat de criteriile anterioare nu este inchis niciodata. Politicile statului sunt mereu deschise modificarii de catre membri, in cazul in care doresc.

- cuprinderea adultilor - toti sau majoritatea adultilor rezidenti vor avea drepturi depline ale cetatenilor care sunt precizate in primele patru criterii. Inainte de secolul al XX-lea, acest criteriu nu era acceptat de majoritatea sustinatorilor democratiei. Justificarea lui implica analiza motivului pentru care ar trebui sa ii consideram pe ceilalti drept egalii nostri din punct de vedere politic.

Pentru a rezuma se poate spune ca democratia ofera oportunitati pentru:

1. Participarea efectiva

2. Egalitatea de vot

3. dobandirea unei intelegeri luminate

4. Exercitarea controlului final asupra agendei

5. Cuprinderea adultilor in procesul democratic.

Fiecare dintre aceste criterii este necesar in cazul in care se doreste ca cetatenii sa fie egali din punct de vedere politic in determinarea politicilor statului. Altfel spus, in masura in care oricare dintre cerinte este incalcata, cetatenii nu vor fi egali din punct de vedere politic. De exemplu, daca unor cetateni li se ofera posibilitati mai mari decat altora de a-si exprima opiniile, probabil ca politicile lor vor prevala. In cazul extrem, reducand posibilitatile de a discuta propuneri aflate pe agenda, s-ar putea ca o minoritate restransa de cetateni sa determine de fapt toate politicile statului. Criteriul participarii efective este destinat tocmai impiedicarii acestui rezultat. Sau, daca presupunem ca voturile unor cetateni nu conteaza in aceeasi masura, si anume voturilor lor li se da o greutate proportionala cu dimensiunea proprietatii, iar cetatenii detin proprietati a caror dimensiune difera foarte mult, atunci, in cazul in care consideram ca toti cetatenii sunt competenti pentru a participa la luarea deciziilor in stat, de ce voturile unora ar conta mai mult decat voturile altora?

Desi primele doua criterii par aproape intelese de la sine, ar putea aparea intrebarea daca criteriul intelegerii luminate este necesar si adecvat. Daca membri sunt la fel de competenti, de ce este necesar acest criteriu? Iar daca membrii nu sunt la fel de competenti, de ce sa cream o constitutie presupunand ca sunt la fel de competenti? Principiul egalitatii politice presupune ca membrii sunt toti la fel de competenti pentru a participa la luarea deciziilor, cu conditia sa aiba oportunitati adecvate de a se informa asupra problemelor prin ancheta, discutie si deliberare. Al treilea criteriu asigura existenta acestor oportunitati pentru fiecare membru. Esenta lui a fost explicata in 431 i.H. de catre liderul atenian Pericle, intr-un faimos discurs care comemora mortii in razboi: "Cetatenii nostri de rand, desi ocupati cu propriile indeletniciri, sunt buni judecatori ai treburilor politice; si in loc sa privim deliberarea ca pe un obstacol in calea actiunii, vedem in ea preludiul de neinlocuit al oricarei actiuni".

Luate impreuna, primele trei criterii ar parea suficiente. Dar sa presupunem ca un numar mic de membri se opun in secret ideii conform careia toti ar trebui tratati egal din punct de vedere politic in conducerea treburilor statului. Insa, aranjamentele constitutionale trebuie sa satisfaca al patrulea criteriu si sa asigure ca, in cele din urma, controlul sa ramana la membri ca un intreg si nu la o mana de cetateni ai statului.