Cultura politica

Cultura politica

1. Componente definitorii ale conceptului cultura politica.

Forme si tipuri de cultura politica

Preocupari legate de stadiul culturii politice, fara ca termenul sa fi fost implicat au existat de-a lungul istoriei. Termenul insa a fost introdus in stiinta politica in 1956, de catre Gabriel Almond, in lucrarea Comparative Political Systems . Cateva dintre aspectele asupra carora s-au centrat cercetarile in acest domeniu, orientate intr-o mare masura de G. Almond sunt: studierea raporturilor dintre valori si structurile organizationale, dintre valori si comportamentele politice (G. A. Almond, S. Verba); determinarea gradului de omogenitate al culturii politice a diferitelor clase si grupuri sociale (L. W. Pye); analiza configuratiei culturale dominante si a masurii in care ea permite schimbarea si I se supune (H. H. Hyman, R. E. Dawson, K. Prewit). Si alti autori au avut in atentie conceptul de cultura politica: Y. Schemeil, F. Burlatki, J. Wjiatr, M. Markiewicz s. a.

Complexitatea conceptului cultura politica rezulta, dupa parerea lui Charles Foster, din aceea ca, in cadrul sau, se exprima atat caracteristicile intregului sistem social, cat si credintele si valorile individuale, ce interactioneaza in procesul actiunii politice, in comportamentul politic al indivizilor.

Cultura politica are un rol determinant in formarea gandirii politice, a convingerilor, atitudinilor si comportamentelor democratice.

In conceptia lui G. Almond ea reprezinta reteaua orientarilor, atitudinilor, valorilor, convingerilor prin care individul se raporteaza la sistemul politic. Ch. Foster apreciaza cultura politica o suma a valorilor percepute in comun si simtite profund si a credintelor corespunzatoare lor, care penetreaza activitatile politice dintr-o societate data.

Pentru S. Verba, cultura politica este sistemul credintelor empirice, simbolurilor expresive si valorilor care definesc situatia in care are loc actiunea politica si sistemul de convingeri cu privire la matricea interactiunii politice si a institutiilor politice.

L. Pye defineste cultura politica ansamblul atitudinilor, credintelor si sentimentelor care ordoneaza si dau sens unui proces politic si prevad regulile si convingerile subiacente care regleaza comportamentul politic.

Cultura politica este o categorie complexa cu trei dimensiuni - cognitiva, afectiva si apreciativa (evaluativa). Componentele ei sunt ansamblul teoriilor, ideilor, reprezentarilor, sentimentelor, atitudinilor, starilor de spirit privitoare la conducerea si organizarea societatii, la natura si rolul puterii, la raporturile dintre grupurile sociale si partide, la formele prin care acestea isi promoveaza interesele proprii. Se adauga conceptiile despre modul de organizare statala, caile participarii la putere a diferitelor grupuri de indivizi, rolul partidelor politice, teoriile care isi gasesc expresia in doctrine si programe politice, conceptiile despre modul de organizare a sistemului politic, sau despre modul de manifestare a relatiilor politice interstatale. In centrul culturii politice stau valorile politice. Lumea valorilor este alcatuita dintr-o multitudine de valori, de o mare diversitate tipologica, cu semnificatii, functii si eficacitate variate, atat in viata sociala, cat si in cea individuala.

G. Almond mentiona: cultura parohiala, cultura de supunere si cultura de participare. Cultura parohiala ar fi caracteristica unor societati in care nu exista o cultura nationala, deci nu exista o constientizare a politicii nationale. Cunostintele, sentimentele, judecatile de valoare sunt orientate spre entitati locale. Cultura de supunere este o cultura de nivel national, dar oamenii raman pasivi deoarece nu au credinta ca pot influenta deciziile. Cat priveste cultura de participare, cetatenii au constiinta ca pot influenta evolutia sistemului politic prin intermediul mijloacelor pe care le au la dispozitie. Se apreciaza ca aceste forme de culturi politice nu se gasesc in stare pura, din combinarea lor rezultand trei tipuri de cultura politica: parohiala - de supunere, de supunere participativa si parohiala - participativa.

2. valori, norme si bunuri politice

Lumea valorilor este alcatuita dintr-o multitudine de valori, de o mare diversitate tipologica, cu semnificatii, functii si eficacitate variate, atat in viata sociala in ansamblu, cat si in cea individuala. intr-o abordare sociologica si politologica, prin valoare s-ar putea intelege orice obiect material sau ideal, real sau imaginar, o idee, o institutie, un tip de relatii etc, fata de care colectivitatile, grupurile, unitatile sociale adopta o atitudine de pretuire si respect, atribuindu-le un rol important pentru viata lor si a caror realizare si pastrare o considera drept o datorie a lor. Pastrarea si cultivarea valorilor este indispensabila pentru mentinerea coeziunii interne a grupului, a unitatii sociale.

Valorile politice sunt acele relatii, institutii, idei, idealuri politice care corespund progresului social. Ele reprezinta o corelatie a idealului si realului. Ca elemente ale realitatii social-politice, valorile sunt componente ale contextului situational al actiunii politice. Ca idealuri, ele orienteaza activitatea si comportamentul politic al grupurilor sociale si indivizilor. Interiorizate, devin orientari valorice, prin care individul se raporteaza la diverse aspecte ale politicului, in propria sa activitate.

Se deosebesc valori globale si specifice, generale si speciale, valori - scop si valori - mijloc, valori dezirabile si valori posibile, valori declarate sau postulate, valori realizate ca atare.

De la valori, stiinta politica a trecut la bunuri, conceptul de bunuri politice fiind lansat de H. J. R. Pennock (Political Development, Political System and Political Goods). Olson Mancur Jr. (The Logic of Collective Action. Public Goods and the Theory of Groups) afirma ca valorile apara sistemele politice (adica legitimitatea) iar bunurile sunt acele servicii de baza, dintre cele mai elementare, asigurate de guvern, cum ar fi: apararea si protectia asigurata de politie si sistemul juridic, ca si ordinea, in general. Bunurile se refera la rationalizarea sistemului de elaborare a deciziei. G. A. Almond si Bingham G. Powel Jr. arata ca la nivelul politicii se disting urmatoarele bunuri: ale bunastarii (cantitatea si calitatea ei), ale securitatii (personale si nationale), neamestecul, pana la un nivel rezonabil in viata particulara. Categoria bunurilor de ordin international s-ar referi la bunastare, securitate si libertate ("Evaluarea bunurilor si a productivitatii politice").

3. Convingerile, atitudinile si comportamentul politic

Valorile politice se concretizeaza in norme si principii de organizare si functionare a sistemului politic. Prin valori si norme, cultura politica se implica in elaborarea unor programe de actiune. Norma exprima o regula de activitate, un model de comportare fixat prin traditie, consens sau autoritate in campul manifestarii politice a indivizilor, grupurilor si organizatiilor politice, in competitia lor pentru influentarea controlului asupra puterii politice, pentru cucerirea sau mentinerea si consolidarea ei.

Ansamblul de reprezentari, idei, principii si judecati de valoare care motiveaza si directioneaza relatiile unui individ sau ale unui grup social in cadrul domeniului politic formeaza convingerile politice (S. Verba). Convingerile pot fi empirice, reflectand starea vietii politice sau se pot referi la scopurile si valorile care trebuie urmarite in viata politica. Matricile de baza ale convingerii politice influenteaza modul in care indivizii reactioneaza la evenimentele politice si caile implicarii indivizilor in viata politica.

Atitudinea politica reprezinta modalitatea de reactie fata de idei, doctrine, programe, institutii, organizatii, evenimente, actiuni politice. Ea este o modalitate de raportare a individului sau a grupului social la problemele, fenomenele si procesele pe care le apreciaza intr-un anumit mod. Atitudinea politica se coreleaza cu opinia politica - modalitate individuala sau de grup de apreciere a unui fapt, eveniment, proces politic.

Organizand pe baza valorilor, convingerile politice, ordonand reprezentarile cognitive, atitudinile politice au un rol important in formarea comportamentului politic si in pregatirea unei actiuni politice. Comportamentul politic este modul specific in care actioneaza un grup sau o persoana in diferite situatii concrete, in functie de sistemul de opinii, atitudini, interese. El este o reactie de raspuns a individului sau grupului la situatiile, evenimentele, fenomenele politice.

Intrebari de verificare a cunostintelor:

Ce reputat politolog lanseaza termenul "cultura politica" si ce sens ii confera acestuia?

Care sunt dimensiunile categoriei "cultura politica"?

Analizati formele culturii politice.

Ce intelegeti prin "valori" si "norme" politice?

Ce sunt "bunurile politice"?

Definiti "convingerile politice".

Prin ce se carecterizeaza "atitudinile" si "comportamentul politic"?

Bibliografie

A. Arblaster, Democratia, Editura Du Style, Bucuresti, 1998

H. Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994

R. Aron, Democratie si totalitarism, Fundatia Concept, Bucuresti, 2000

T. Ball, R. Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, Editura Polirom, Iasi, 2000

J. A. Basso, Les groupes de pression, P.U.F., Paris, 1983

N. Bobbio, Stanga si dreapta, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999

P. Brukner, Melancolia democratiei, Editura Antet, Bucuresti, 1997

Z. Brzezinski, Marele esec, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993

K. Dowding, Puterea, Editura Du Style, Bucuresti, 1998

M. Dogan, Sociologie politica, Opere alese, Editura Alternative, Bucuresti, 1999

M. Duverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunarii, Editura Omegapres, Bucuresti, 1991