DOCTRINA
FASCISTA
Doctrina
politica fascista are la baza ideologia politica fascista, cu elementele sale
principale ca: rasismul, sovinismul, antisemitismul, exaltarea misticismului,
mitul conducatorului, elitismul, teoria spatiului vital, cultul violentei,
irationalismul etc.
Doctrina
politica fascista privind organizarea si conducerea societatii se calauzeste
dupa principiul instaurarii puterii politice prin orice orice mijloace, mai
ales, pe calea fortei, prin subordonarea totala a individului autoritatii
statale, nesocotirea drepturilor si libertatilor cetatenesti, inlocuirea
statului de drept cu statul politienesc, prin suprimarea pluralismului politic,
mentinandu-se un singur partid - cel fascist care, de regula, se confunda cu
statul.
Aceasta
doctrina politica a capatat contur si a fost aplicata in practica dupa primul
razboi mondial, mai ales sub cele doua forme principale ale sale: fascismul lui
Musolini in Italia si nazismul lui Hitler in Germania, existand insa si alte
variante precum si hortysmul in Ungaria, franchismul in Spania, miscarea
legionara in Romania etc.
Dintre
toate formele sub care s-a manifestat fascismul, nazismul a fost cea mai
brutala, mai sangeroasa, care a atins forme aberante de genocid. Caracteristic
nazismului german a fost nu numai suprimarea brutala, prin violenta a
drepturilor si libertatilor cetatenesti, exterminarea in masa a unor categorii
de oameni, ci si o politica agresiva in exterior, prin dezlantuirea celei de a
doua conflagratii mondiale, prin care se urmarea subjugarea si dominarea
popoarelor, hegemonia Germaniei pe plan mondial. Asa cum arata Francois Furet: "Hitler
datoreaza anterioritatii victoriei bolsevismului si contraexemplului violentei
pure pe care Lenin a ridicat-o la rang de sistem de guvernamant; in sfarsit
obsesiei Kominterniste de a extinde revolutia comunista in Germania."
Prin
infrangerea puterii fasciste in cel de-al doilea razboi mondial, prin
condamnarea si incriminarea fascismului ca ideologie, doctrina politica
fascista si-a pierdut aderenta in cercurile largi ale opiniei publice. Cu toate
acestea, ideologia si doctrina politica fascista nu au disparut complet. Ca
dovada, faptul ca in prezent se intalnesc unele manifestari ale ideologiei si
doctrinei politice fasciste sub forma neofascismului. Pastrand multe din
elementele vechii ideologii fasciste, neofascismul promoveaza si alte elemente
noi precum: ideea inzestrarii genetice a unor indivizi inzestrati sa conduca,
intoleranta fata de cetatenii apartinand altor popoare, idei revansarde etc.
Neofascismul nu
reprezinta o miscare de proportii in lumea contemporana, dar, daca nu se
atitudine fata de aceasta, el poate sa ia amploare si sa devina un pericol
pentru omenire. Ca un argument in aceasta perioada este insusi faptul ca nici
nazismul lui Hitler, la inceput, nu avut o semnificatie deosebita si era
ignorat, ca apoi, recurgandu-se la mijloacele cunoscute sa acceada la putere.
De aceea, nu
trebuie pierdut nici un moment din vedere ca neofascismul, chiar daca este
restrans, ca manifestare si influenta, prin mijloacele pe care le - ar putea
folosi ar putea foarte repede sa ajunga pe scena conducerii politice a unei
tari, ceea ce nu trebuie sa se intample.
