DOCTRINA POLITICA DEMOCRAT-CRESTINA

DOCTRINA POLITICA DEMOCRAT-CRESTINA

Doctrina democrat crestina reprezinta conceptia privind organizarea, functionarea si conducerea societatii prin imbinarea valorilor si normelor religiei crestine cu principiile si valorile democratice. Elaborata sub influenta doctrinei sociale a bisericii, se caracterizeaza prin atasamentul fata de structurile si valorile trditionale imbinate cu idei religioase si este folosita de partidele democrat-crestine, de nuanta catolica, protestanta sau ortodoxa, pentru abordarea si solutionarea problemelor proprii societatilor in care ele actioneaza si a celor generale, specifice epocii contemporane.

In cadrul doctrinei democrat-crestine, se contureaza doua orientari: democratia crestina in sens social (catolicismul social), care a devenit parte integranta a invataturii oficiale a bisericii si care confera democratiei o semnificatie exclusiv morala, si participarii, un caracter social; democratia crestina, in sens politic, care considera democratia politica drept conditie esentiala a democratiei sociale si care se va indeparta treptat de orientarea oficiala a bisericii. Aceasta orientare si-a gasit expresia politica in miscarile si partidele democrat-crestine, iar pe plan ideologic in programe continand aprecieri critice la adresa capitalismului si a colectivismului realizat cu forta, a violentei si egoismului. Preocupate de gasirea unor mijloace noi prin care sa se asigure prezenta catolicilor in societate, partidelor si miscarile democrat-crestine vor milita atat pentru dreptul la vot si la initiativa, pentru referendum si reprezentarea propotionala a partidelor, pentru transformarea morala a individului prin influenta catolicismului asupra vietii social- politice. Instaurarea regimurilor fasciste a redus sau interzis activitatea partidelor si organizatiilor de orientare democrat-crestina si a impus restrictii bisericii. In aceasta perioada se dezvolta o tendinta catolica democratica care, prin reprezentantii si organizatiile sale, va actiona impotriva regimurilor fasciste spre deosebire de unele cercuri autoritare care si-au manifestat adeziunea fata de acestea si au contribuit la legimitarea lor. Se elaboreaza acum principiile fundamentale care vor sta la baza activitatii partidelor democrat-crestine: autonomia actiunii politice, apararea constitutiei liberale, orientarea actiunii statului, in special, spre ridicarea conditiilor de viata ale populatiei.

Inlaturarea dictaturilor fasciste si compromitera unor partide consevatoare si liberale, care au colaborat cu acestea, deschid pentru doctrina deocrat-crestina o etapa noua in evolutia democratiei, atat ca doctrina politica, cat si ca orientare politica. Partidele democrat-crestine se afirma ca partide de guvernamant sau ca redutabile forte de opozitie in tari europene precum Italia, Franta, Germania, Belgia, Austria etc., dar si in tari latino-americane.

Doctrinarii democrat-crestini au depus eforturi pentru a conferi sensuri moderne conceptelor evanghelice de egalitate, solidaritate si fratenitate, au elaborat concepte noi precum cele de socializare si participare si au definit atributele esentiale ale persoanei umane: constiinta, libertatea, responsabilitatea, libera optiune. In acest scop, doctrinei sociale a bisericii privind omul, libertatii si solidaritatii umane li s-au adaugat atitudini si pozitii cu pronuntat caracter politic adoptate de Vatican fata de formele de ateism, contrare invataturii crestine promovate de marxism si liberalism, fata de totalitarismul comunist si de injustitiile capitalismului, despre drepturile omului si democratiei, cursa inarmarilor etc. De asemenea, sunt preluate idei originale, cu profunda semnificatie sociala si umana, ale unor mari filosofi contemporani precum: Emmanuel Mounier, considerat" constiinta de sine a personalismului" si autorul " revolutiei spiritualiste"; Jacques Maritain, filosof neotomist, creatorul umanismului crestin si Teihard de Chardin, initiatorul unei conceptii crestine rezultate din sinteza valorilor stiintei si cele ale crestinismului, caracterizata prin primatul valorilor religioase si promovarea dragostei intre oameni.

Practica politica, si, indeosebi, cea guvernamentala, a obligat partidele democrat crestine sa-si reformuleze continuu optiunile politice si ideologice, sa tina seama de realitatile din propriile tari, de structura electoratului caruia i se adresau si de necesitatile si aspiratiile acestuia, precum si de evenimentele si procesele lumii contemporane.

In pofida diversitatii existente chiar in interiorul partidelor democrat-crestine, prin aparitia unor curente conservatoare, moderate sau radicale, doctrina promovata situeaza in centrul preocuparilor teoretice si ideologice un set de valori si concepte comune.

Valorile fundamentale promovate sunt: libertatea, egalitatea, solidaritatea si participarea. Libertatea, ca manifestare a initiativei este considerata singura in masura sa asigure demnitatea umana, iar actiunea individuala, efortul constructiv al persoanei umane pentru promovarea progresului sunt necesare libertatii. Conceptul de egalitate nu se refera doar la domeniul juridic, ci este extins la sfera economica si sensul care i se da asigurarea locului corespunzator in societate a fiecarui individ. Solidaritatea este considerata mijlocul cel mai eficace pentru realizarea acestui obiectiv. O importanta deosebita se acorda, pornind de la aceste optiuni valorice, persoanei umane apreciate drept punctul de referinta al oricarui proces istoric, criteriu esential al oricarui proces istoric, criteriu esential al oricarui proiect vizand societatea, morala, educatia si familia.

Conceptului de democratie i se confera mai mult sensul de eliberare decat de libertate, democratia trebuind sa-si propuna ca scop ultim participarea efectiva a persoanei umane la exercitarea puterii.

Statul, conform viziunii democrat-crestine, trebuie sa fie expresia cetatenilor, sa elimine sau sa estompeze contradictiile, conflictele sociale, sa asigure unirea si colaborarea oamenilor pentru realizarea binelui general.

In ceea ce priveste proprietatea privata, desi se considera ca este singura in masura sa garanteze libertatea, demnitatea si independenta persoanei, ca reprezinta fundamentul nucleului familiei, se propun limite"juste"acesteia, se condamna profitul si concurenta relizate pe cai necinstite.

Conceptul de economie sociala de piata, elaborat de doctrinarii democrat-crestini, isi propune sa coreleze principiul libertatii de piata cu cel de egalitate sociala. Competitivitatea si justitia sociala, concurenta si solidaritatea, responsabilitatea individului si asistenta sociala sunt apreciate drept fundamentele acestui tip de economie. In prezent, se remarca preocupari privind elaborarea unui proiect de societate si a unei strategii adecvate actualelor conditii, care sa ofere o noua identitate democratiei-crestine la nivelul anului 2000.[1]