Electoratul roman si optiunea ideologica

Electoratul roman si optiunea ideologica

Pana la publicarea celebrului studiu 'The American Voter' al lui Robert Dahl la inceputul anilor '60, optiunea ideologica a electoratului era considerata factorul determinant in stabilirea rezultatului unor alegeri. Din acel moment insa nu s-a mai pus problema existentei unui electorat 'sofisticat' la un nivel semnificativ.

In momentul de fata, votantul de rand este considerat din punctul de vedere al unui specialist in comunicare politica un simplu element al unei mase supusa impresiilor si emotiilor de moment, astfel incat ignoranta este principalul sau atribut. Cu toate acestea, nu poate fi negata importanta socializarii in mediul politic. Este de asteptat ca un electorat abia iesit dintr-o dictatura veche de cincizeci de ani sa nu reactioneze in acelasi fel la impulsurile autoritarismului ca un electorat educat intr-o democratie consolidata.

O descriere a electoratului roman din perspectiva optiunii sale ideologice este importanta atat pentru politicieni si pentru responsabilii lor de campanie, cat si pentru reprezentantii societatii civile, avand in vedere ca la acest nivel pot fi observate semnele stabilitatii unei democratii.

Centrul de Sociologie Urbana si Regionala a efectuat in toamna anului 2000 o cercetare pe un esantion panel, la inceputul si la sfarsitul campaniei electorale (5-7 octombrie, 21-22 noiembrie), care isi propunea intre altele sa ofere o imagine asupra importantei pe care electoratul o atribuie ideologiei in stabilirea optiunilor sale politice. Conform acestor doua sondaje, pentru aproximativ 70% dintre romani, ideologia nu are nici o importanta in momentul votului.

Bineinteles, acest procent este suficient de mare ca sa cuprinda sustinatori ai mai multor partide, aliante electorale sau candidati independenti. Corelatiile pe care le putem face in functie de alte variabile ca optiunea de vot la alegerile din 2000 ne arata insa ca aceasta masa electorala reprezinta mai mult partide ca PSD si PRM.

Considerand ca dihotomia dreapta-stanga este elementul in functie de care se pot stabili categoriile ideologice la care se raporteaza electoratul, autorii sondajelor citate mai sus au lucrat cu sase optiuni cu care erau invitati sa se identifice respondentii: stanga, centru-stanga, centru, centru-dreapta, dreapta si 'nu are importanta pentru mine'[1].

Cinci la suta dintre electori se declarau de stanga, iar 11% de centru-stanga. Corelatia cu variabilele 'incredere in Occident' sau 'increderea in concetateni' este foarte slaba, ceea ce ne poate face sa credem ca acestia nu au nimic in comun cu stanga democratica, ci mai degraba cu un anumit tip de comunism rezidual dublat de atitudini nationaliste. La acest procent se adauga un mare numar al celor ce declara ca ideologia 'nu are importanta pentru mine'. Cea mai mare parte a acestui segment este o mostenire evidenta a Frontului Salvarii Nationale (FSN), fiind sustinatori fideli ai Partidului Social Democrat (PSD) si ai Partidului Romania Mare (PRM). Predictorii pentru aceste optiuni sunt studiile elementare, varsta mai mare de 36 de ani, frustarea sociala si neincrederea in lumea exterioara.

Electoratul de 'centru' cuprinde 11% din totalul persoanelor cu drept de vot. Dintre acestia, mai mult de jumatate au votat cu partide exponente ale ideologiilor de dreapta la ultimile alegeri (Partidul National Liberal - PNL, Partidul National Taranesc Crestin Democrat - PNTCD, Uniunea Fortelor de Dreapta - UFD). La acestea se adauga un numar considerabil de oameni care au optat pentru Partidul Democrat - PD si Alianta pentru Romania (ApR), (7,8%, respectiv 13,5%), partide care fac parte in momentul de fata din alianta electorala D.A. PD-PNL. Cu alte cuvinte, putem spune ca acestia fac parte mai curand din dreapta spectrului politic.

Cei care se considera de dreapta sau centru-dreapta insumeaza 13,7% din electorat. Aceasta optiune este in corelatie puternica cu sustinerea valorilor democratice, increderea in lumea exterioara si suportul pentru integrarea europeana. De asemenea, acest segment de electorat manifesta un nivel ridicat de neincredere in Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor, are un nivel superior de educatie si isi gaseste originea in Transilvania si in capitala.

Dintre cei care declara ca raportul dreapta-stanga nu are importanta pentru ei, cei mai multi sunt in fapt, asa cum am aratat mai sus, exponentii unui model doctrinar asemanator nationalismelor post-comuniste[2]. Valorile fundamentale ale acestei viziuni sunt autoritarismul colectivist si respingerea valorilor democratiei. In cele mai multe puncte, acest segment al electoratului se confunda cu cel de stanga, fiind un sustinator al PRM si PSD.

Evolutia acestui electorat din 2000 incoace poate fi urmarita prin intermediul ultimului sondaj Gallup realizat la comanda Institutului pentru Politici Publice. Sondajul are ca scop analiza atitudinilor autoritariste si a nationalismului in Romania. La o confruntare a variabilelor "incredere in lumea exterioara", "toleranta", "sprijin pentru institutii democratice", "valorizare a atitudinilor autoritariste", vom observa ca din pacate in Romania nu se poate vorbi in momentul de fata de un electorat cu caracteristici diferite de cel din anii anteriori.

In perioada 5-26 mai 2003, The Gallup Organization Romania a realizat Barometrul de opinie publica, la cererea Fundatiei pentru o Societate Deschisa. 

Cercetarea surprinde opiniile romanilor cu privire la problema coruptiei si ofera o radiografie a perceptiilor populatiei privind inegalitatea sociala si a nivelului de bunastare sau saracie in Romania anului 2003. De asemenea sunt pastrate teme traditionale ale Barometrului: Incotro de indreptam?, Politica si institutii, Cultura si valori[3]. 

Ordinea publica si educatia sunt domeniile care intruneau nivelul de multumire cel mai ridicat al populatiei in ceea ce priveste activitatea Guvernului, insa nici una dintre acestea nu intrunea satisfactia majoritatii (42-44%). Cea mai mare nemultumire a populatiei era generata de activitatea Guvernului in privinta locurilor de munca, a reducerii coruptiei, a nivelului de trai si a sanatatii (intre 77-81%).

Nivelul de incredere cel mai ridicat - ca lider de partid - ii revenea lui Adrian Nastase (33% dintre cetateni ii acordau multa sau foarte multa incredere), urmat fiind de Traian Basescu si Theodor Stolojan (28-29%), iar C.V. Tudor se clasa pe locul patru cu 15%. Cel care ramanea insa cea mai de incredere personalitate politica - in opinia romanilor - era Ion Iliescu: 41%. 

Mai mult de o treime din romani (37%) nu erau hotarati pe cine sa voteze presedinte 'duminica viitoare', iar 10% declarau ca nu ar fi votat deloc.

 Doar jumatate dintre romani (50%) au mentionat persoana pe care ar vota-o pentru postul de presedinte si anume: I. Iliescu (indicat de 26% dintre acestia), A. Nastase (24%), T. Stolojan si C. V. Tudor (cate 16%), T. Basescu (12%).

Ion Iliescu ramanea deci in topul preferintelor si la capitolul alegerilor prezidentiale - asta chiar daca doua treimi din cel care l-ar fi reales 'duminica viitoare' stiau ca nu mai poate candida, conform Constitutiei.

 In conditiile neparticiparii lui I. Iliescu (desi existau respondenti care banuiau ca se vor 'remedia' lucrurile), 38% dintre cei care il preferau pe Iliescu si-ar fi redirectionat votul inspre Nastase, alti 31% nestiind ce ar face. Astfel, voturile celor 45% dintre romani care indicau cu cine ar vota in cazul in care actualul presedinte era exclus de la alegerile prezidentiale, se imparteau intre A. Nastase (38%), T. Stolojan si C.V. Tudor (cate 19%), respectiv T. Basescu (15%).

Romanii - intrebati fiind fara sa li se ofere vreo lista de nume, in ceea ce priveste componenta Parlamentului - raspundeau in proportie de 39% ca sunt nehotarati cu ce partid / alianta ar vota, 13% nu ar vota, iar 3% nu ofereau nici un raspuns. Dintre cei aproape jumatate (44%) care mentioneaza un partid / alianta, majoritatea mentionau ca ar vota cu PSD (47%), de trei ori mai putini mentionau PNL, respectiv PRM (cate 16%), 10% ar vota cu PD, iar 7% cu UDMR.

 La intrebarea - pusa ulterior in cadrul interviului - la care respondentii au fost rugati sa aleaga de pe o lista prestabilita (cu partidele trecute intr-o ordine aleatoare) cu ce partid ar vota, doar 30% ramaneau nehotarati, nu ar fi votat tot 13%, iar 2% nu au raspuns la intrebare.

Restul de 55% din public care a indicat la aceasta intrebare inchisa (cu variante de raspuns) cu cine ar vota, produce urmatorul clasament: PSD 43%, PNL 17%, PRM 16%, PD 11%, UDMR 8%, PUR 2%, PNTCD 1%, iar 2% spuneau ca ar vota cu un alt partid.

In privinta sistemului de vot romanii continua sa considere mai potrivit un Parlament unicameral (45%) cu mai putini parlamentari decat acum (84%), cu parlamentari alesi prin vot uninominal (58%). Dintr-o lista cu posibile efecte ale votului uninominal cel mai mentionat a fost 'cresterea interesului alesilor pentru problemele alegatorilor' (53%), urmat de 'controlul mai bun al cetatenilor asupra alesilor' (44%), 'dezvoltarea mai buna la nivel local a partidelor' (38%), respectiv 'doar cei cu bani vor putea sa candideze' (33%). Intre 33-46% din respondenti nu se pot pronunta daca afirmatiile de mai sus reprezinta viitoare efecte ale votului uninominal.

 In conditiile in care in Romania exista un 'sistem democratic', aproape fiecare al saselea cetatean roman este convins ca in tara ar trebui sa existe doar un singur partid politic. Doar 35% din respondenti considerau in 2003 ca exista in Romania un partid politic care le reprezinta interesele.

Apropierea alegerilor a generat o reactie din partea clasei politice in sensul polarizarii ofertei electorale. Localele din luna iunie au aratat foarte clar ca optiunile politice ale electoratului se indreptau catre doi mari jucatori politici: PSD si Alianta D.A. PNL-PD (PRM conservandu-se ca o optiune extrema pentru electoratul care voteaza punitiv). Miscarea PSD de a-si "alia" PUR, cu o luna inainte de inceperea campaniei, este o incercare de a simplifica oferta politica, o actiune venita, aparent, in sustinerea electoratului. Dar constituirea Uniunii Nationale PSD+PUR avea alta miza decat aceea de a raspunde printr-o oferta politica orizontului de asteptari din acest moment[4].

Rezultatele alegerilor locale din 6 iunie 2004 sunt impartite. Dar rezultatele de la consiliile judetene si locale indica net ca PSD nu a castigat alegerile, in orice caz nu acolo unde a candidat clar ca partid, sub flamura sa, si nu sub pulpana vreunui oligarh local recrutat in ultimii ani (cazul Mazare). Deci PSD mai mult a pierdut decat a castigat. Desigur, prin comparatie cu 2000 sau chiar cu alegeri mai vechi, PSD nu sta rau, si-a aparat bastioanele din provincia marunta si saraca, acolo unde controlul resurselor duce la controlul oamenilor cheie si implicit al politicii. Dar aceasta aparare a vechilor pozitii nu a fost suficienta, deoarece Alianta a crescut brusc.

Sa analizam partid cu partid, pe baza comparatiei cu alegerile din anul 2000.

1. PSD a stagnat prin raport cu sine la localele din 2000, dar a pierdut in fata Aliantei, ca si in raport cu obiectivele sale stabilite. Era mult sub sondajele autocomandate care ii dadeau 50%, si mult sub acel 40% al sondajelor independente. Dupa primul tur nu a reusit sa apere cei 70% primari recrutati, si s-a intors la cifra din anul 2000, 36%. Are o performanta buna la consilieri locali.

2. Alianta D.A. a fost principalul castigator, maximizindu-si performanta atat prin raport cu performanta individuala a partidelor din 2000, cat si ca alianta a opozitiei. PD a urcat de la 10 la peste 15%. PNL a urcat de la 7 la peste 18% (atribuind in mod egal castigul DA si rotunjind in jos). Daca se adauga zdrobitoarea victorie din Bucuresti si alegerile inca deschise in care PD este bine plasat, Alianta a reusit o mare performanta, depasind PRM la toate capitolele. Succesul listei comune din Bucuresti, unde s-a luat mult peste totalul celor doua partide separat, arata ca cea mai buna publicitate electorala pentru Alianta este unitatea ei. PNL a recuperat o mare parte din electoratul crestin-democrat, PD a reusit marea miza a alegerilor, sa ia votanti de la PRM. Alianta a recuperat zona urbana, luind votanti atat de la PSD, cat si de la PRM.

3. PRM a stagnat, obtinind un cistig nesemnficativ fata de 2000. Mobilizarea din zonele urbane a mers catre partidele Aliantei, aceasta fiind considerata per ansamblu o optiune cu sanse mai mari de castig. Principalul campaigner al PRM, Vadim Tudor, a fost discret sau prezent cu initiative legate de schimbarea sa la fata, care au transmis un mesaj neclar. La primari PRM chiar a pierdut, prin infrangerea lui Gh. Funar. Societatea Academica din Romania avertizase intr-un raport ca votantii PRM sunt opozanti mult mai radicali decat partidul.

4. PUR a trecut pe propriile picioare, gratie succesului de la Bacau

Concluzia: Politicienii stiu ca electoratul nu isi stabileste optiunile politice conform ideologiilor doctrinare ale partidelor. Din acest punct de vedere, "miscarea" PUR din zona liberala in zona social-democrata nu a devenit o tema de atac impotriva Uniunii PSD+PUR in alegerile generale. Pragul electoral de 5% introdus in 2000 a dus la focalizarea voturilor pe patru partide romanesti principale. Aceasta explica marele cistig al acestor partide fata de 1996, cand enorm de multe voturi mergeau la partide mici. Ridicarea pragului a stabilizat cu succes sistemul de partide si a dus la o concentrare care a crescut in 2004 fata de 2000. Principalii perdanti ai acestor alegeri au fost partidele mici, care nu mai au nici un fel de sanse.

Majoritatea oamenilor este total dezinteresata de platforma doctrinara, incercand sa se identifice cel mult pe o axa de la stanga la dreapta. In minoritate, nici cei care au cultura politica nu sunt preocupati de evolutia doctrinelor ideologice. Prin urmare, aliantele si uniunile care nu sunt legate doctrinar nu ridica mari semne de intrebare in legatura cu modul in care acestea reflecta legitim interesele electoratului. In schimb miscarile politice incoerente tradeaza mize care nu reflecta, de fiecare data, planul politic.

Rezultatele votului din 2004 (Figura 4) au demonstrat ca mare parte din aceste aprecieri au ramas constante in optiunea electorala a poporului roman. Rezultatele Exit Pool-ului din 28 noiembrie 2004, realizat la solicitarea Televiziunii Antena 1 de catre CURS (Fig. 1) demonstreaza acest fapt.

Diferentele inregistrate la turul intai[6] in cazul principalelor forte politice (PSD+PUR, D.A., Adrian Nastase, Traian Basescu) au fost determinate in principal de

diferenta dintre votul real si cel declarat de catre alegatori (si nu de aspecte legate de esantionare sau culegerea efectiva a datelor). Acestia au tins sa declare ca au votat pentru principalele doua partide si cei doi candidati si mai putin pentru partidele si candidatii minori. In cazul principalilor actori politici aceasta supra-raportare a ajuns la aproximativ 5% din voturile efectiv obtinute. (Figura 2)

Castigarea turului 2 de catre Traian Basescu (Figura 3) a fost posibila datorita mai multor factori. Astfel, comparativ cu A. Nastase, T. Basescu a reusit:

sa pastreze intr-o masura mai mare votantii proprii din turul 1 (+100.000);

sa mobilizeze intr-o masura mai mare noi votanti (+100.000)

sa castige voturile candidatilor care nu au intrat in turul 2 (+700.000);

(Adrian Nastase a obtinut mai multe din voturile lui Marko Bela, iar Traian Basescu mai multe din cele ale lui Vadim Tudor si ale celorlalti candidati), recuperand astfel diferenta initiala de 700.000 de voturi si chiar sa castige la o diferenta de aproximativ 200.000 de voturi.

Studiu de caz

Basescu vs. Geoana in campania electorala

pentru alegerile locale din 6 iunie 2004

Daca ne raportam la politicile de comunicare ale candidatilor pentru fotoliul de Primar al Capitalei din iunie 2004, Mircea Geoana si Traian Basescu, observam ca cei doi au adoptat strategii discursive diametral opuse cu profilul imagologic pe care si l-au construit in perioada dinaintea campaniei.

Strategia unei campanii electorale este ase­zata pe un fir narativ, un discurs electoral central in consonanta cu care sunt gandite toate celelalte instrumente de campanie (declaratii, discursuri, brosuri, pliante, calendare, postere etc.)[7].

Mircea Geoana a abandonat haina de diplomat al cancelariilor europene - cea care l-a consacrat ca om politic si personalitate de rang inalt, si brusc a inceput sa vorbeasca despre praful de pe cizmele din tinerete cu care a strabatut drumuri pline de noroi din curtea centralelor termice. A adoptat un discurs mai popular, mai direct, fara subtilitati de negociere diplomatica.

Mircea Geoana a abordat o comunicare-seductie in contradictie cu profilul sau imagologic anterior. A venit cu un zambet larg deschis, ce arata o dantura perfecta (semn de sanatate tocmai buna pentru o cursa dura), dar a ramas intepenit in aceasta grimasa mult prea mult timp. Geoana a zambit de pe panouri si bannere pentru toti bucurestenii timp de patru saptamani - cat a durat campania electorala, dar nimeni nu a reusit sa afle programul sau administrativ, elaborat de cei mai buni specialisti externi, asa cum afirmase el insusi intr-o dezbatere televizata. Mesajul "Castigi cu Geoana" a fost atat de abstract incat partidul al carui candidat era a trebuit sa revina cu o formula imbunatatita si sa-i dea conotatia de castig material: "locuri de munca mai multe si mai bine platite", care vor asigura "cresterea nivelului de trai de la an la an". Geoana nu a venit cu un "contract" pentru bucuresteni si, in lipsa acestuia, a tinut toate discutiile in zona guvernarii. Nici "contractul pentru Europa" nu a fost scris temeinic. Mesajul "2007 - oras european" a ramas unul la fel de abstract in lipsa unei expuneri coerente si credibile a pasilor de actiune.

Si candidatul Traian Basescu si-a abandonat stilul care l-a consacrat. Lider charismatic, cu un discurs pe intelesul tuturor si pe placul presei, Basescu a sedus la guvernare cand prin hohote abundente, cand prin exprimarile sale deocheate. In campanie, insa, primarul a venit cu un discurs foarte tehnic, a prezentat programe si surse de finantare. L-a lasat pe Dumitru Dragomir (PRM), un alt candidat pitoresc ale carui declaratii au facut nu de putine ori deliciul presei, sa rada si sa se dea in spectacol. El a inteles ca o comunicare-negociere este mai potrivita pentru contextul politic in care se afla si a ales sa fie cat se poate de sobru. Traian Basescu nu a trebuit sa faca trimiteri la un resort mitic, simbolic (Uniunea Europeana), el cunoscand extrem de bine realitatile romanesti, ale Bucurestiului. Atunci a negociat: "Totul sau nimic", cerand bucurestenilor nu numai fotoliul de primar ci si realizarea unei majoritati linistitoare in Consiliul General al Municipiului Bucuresti, pentru a-si putea pune in aplicare programul electoral. A pus cartile pe masa si a castigat. A mers sigur pe mana bucurestenilor si a invins la vot.

Campania online a lui Traian Basescu pentru castigarea fotoliului de Primar al Bucurestiului este cu siguranta una dintre cele mai impresionante si de succes campanii desfasurate vreodata in peisajul web romanesc.

Provocarea a fost mare pentru oamenii de imagine ai candidatului Traian Basescu care avea nevoie de un loc in care sa poata dezvolta mesajele si din timpul campaniei electorale. Oriunde in Bucuresti in timpul campaniei electorale puteai vedea mesaje gen 'Totul sau nimic', 'Singur fac mult, cu un consiliu fac totul.' Acestea erau mesaje care aveau nevoie de sustinere, de argumente. In mod evident, alegatorii se intrebau: Cat inseamna mult? Ce inseamna totul? Internetul a fost locul ideal pentru dezvoltarea acestor mesaje. Pe langa aceste mesaje trebuia sustinuta si imaginea brandului Basescu, ardeiul.

Echipa de campanie electorala a candidatului Aliantei Dreptate si Adevar D.A. PNL-PD a realizat un nou site, basescu.ro (anexa 1), care sa sustina atat campania cat si brandul Basescu.

Sloganul "Singur fac mult. Cu un consiliu fac totul" intampina vizitatorul paginii web. Mult a insemnat ceea ce Basescu a facut in mandatul 2000-2004 cu un consiliu majoritar PSD-ist, iar totul inseamna strategia lui Basescu in mandatul 2004-2008 cu un Consiliu General al Capitalei care sa-i sustina si sa-i sprijine proiectele prezentate in campania electorala. Mult si Totul erau prezentate in doua ferestre distincte pe care vizitatorul era invitat sa le acceseze (anexa 2).

Diferenta insa dintre celelalte canale media si internetul este interactivitatea de care beneficiaza acesta din urma. Echipa de campanie trebuia sa foloseasca acest atu al Internetului si sa nu faca un site obisnuit, banal, de care beneficia si concurenta. Trebuia sa vina cu ceva in plus.

Din brief ieseau in fata urmatoarele elemente cheie:

Basescu are nevoie de majoritate in consiliu;

Basescu este un brand, ardeiul este imaginea brandului;

Basescu este un tip amuzant, ironic, deschis, popular.

Castigi cu ardeiul

Avand in spate experienta jocului on-line 'Basescu la tinta', premiat la Ad'or si care s-a bucurat de un succes enorm, cu toate ca nu a facut obiectul unei campanii electorale, echipa a considerat ca un nou joc va avea succes. Pentru a atinge insa scopurile campaniei electorale, acest joc avea nevoie si de un concept prin care sa sustina aceasta campanie.

Asa a aparut jocul 'Castigi cu ardeiul!' (anexa 3) - amuzant, ironic si la obiect. Jocul e simplu: trebuie sa duci in siguranta un minim de 28 consilieri (majoritate) in Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

Jucatorul trebuia astfel sa traverseze o strada circulata din ce in ce mai des si sa duca in spate cate un consilier fara sa fie lovit de masini. Mesajele aparute in momentul cand ardeiul este lovit de o masina, conduc la ironii la adresa partidului de guvernamant, PSD: "Numarul masinii care te-a calcat este B-01-PSD", "Iar a trecut un psd-ist pe strada", "Ti-am spus ca lupta e grea", etc. (anexa 4).

'Castigi cu ardeiul!' a fost insa mai mult decat un joc, facandu-i pe multi constienti de importanta existentei unei majoritati in cadrul consiliului in Primarie. "Creatia" a inoculat in mintea celui ce s-a jucat faptul ca si de el depinde alegerea consiliului, punerea in aplicare a proiectelor si ca trebuie sa mearga la vot.

Jocul prezenta de asemenea punctele principale ale programului lui T. Basescu.

Pentru cresterea interesului s-au oferit si premii constand in tricouri inscriptionate cu mesajele lui Traian Basescu (anexa 5) primilor 1000 de useri ce reuseau sa duca o majoritate in Consiliul General al Capitalei. Avand in vedere faptul ca in 48 de ore s-au epuizat toate cele 1000 de tricouri, premiile s-au suplimentat cu inca 500 de tricouri.

Jocul a fost lansat marti, 1 iunie 2004, iar vineri, 4 iunie, la ora 12.00 se epuizasera toate cele 1500 de tricouri. Acest lucru demonstreaza interseul mare pe care l-au manifestat userii.

La fel ca si site-ul, campania de publicitate electorala online a avut de asemenea doua directii. O prima directie bazata pe cele 10 puncte principale ale strategiei lui Basescu pentru perioada 2004-2008 si o a doua directie care se referea la joc si la premiile oferite. Campania online s-a desfasurat intre 31 mai si 5 iunie. S-au creat bannere si pop-undere (anexa 6) ce au fost rulate in reteaua Boom pe 40 de site-uri cu targetare pe Bucuresti. Acestea transmiteau mesaje menite sa inoculeze in mintea vizitatorilor faptul ca Basescu nu ar putea fi Ministru de Externe, deci nici Mircea Geoana primar sau ca majoritatea consilierilor D.A. PNL-PD in CGMB este vitala pentru proiectele pe care vrea sa le materializeze.

Rezultate[8]

Statistici site:

In saptamana 31.05  - 6.06, site-ul www.basescu.ro a inregistrat peste 50.000 de vizitatori unici si 290.000 afisari, ajungand in primele 50 de site-uri conform trafic.ro si pe locul 1 in categoria Politica pe acelasi site.

Statistici joc:

Peste 12.000 de oameni au jucat 'Castigi cu ardeiul!'

Peste 3000 de mesaje au fost postate pe site.

Campania on-line a candidatului Traian Basescu, axata in mod deosebit pe asemanari intre acesta si modul de prezentare a proiectelor electorale, a reusit sa transmita mesajul politic unor categorii de alegatori care, accesand site-ul basescu.ro, au intalnit un altfel de mod de a face campanie electorala. Acest lucru s-a putut intampla si datorita gradului ridicat sau in crestere de informatizare a societatii romanesti.

Important pentru Traian Basescu a fost ca aceasta campanie si-a atins scopul, tinerii in special au mers la vot convinti de puterea "ardeiului" si in final ca a castigat totul inca din primul tur de scrutin: majoritate in Consiliul General si fotoliul de Primar.

BIBLIOGRAFIE

Bennett, W. Lance "News.The Politics of Illusion", New York, Londra: Longman Inc., 1983;

2. BOTEZ, Andrei, Analist Intelligent Consulting & Services, "Electoratul roman si optiunea ideological", revista online de marketing si comunicare in afaceri www.markmedia.ro, 15.02.2004;

sursa: www.curs.ro, Centrul pentru Urbanism si Sociologie Regionala, Rezultatele Sondajului EXIT POOL, 28 noiembrie 2004;

GIRARDET, Raoul, "Mituri si mitologii politice", Instit. European, Iasi, 1997;

GROSS, Prof. Peter, "Mass-media si democratia in Europa de Est", sursa:(Sfera,https://www.dntb.ro/sfera/64/gross.htm);

sursa: www.gallup.ro, "Barometrul de Opinie Publica Mai 2003";