FINANTAREA PARTIDELOR POLITICE IN EUROPA

FINANTAREA PARTIDELOR POLITICE IN EUROPA

CONSIDERAtII GENERALE

In prezent, importanta finantarii partidelor politice este fara indoiala un truism. Aceasta influenteaza functionarea corecta a democratiei. Este indiscutabil faptul ca existenta si activitatea partidelor politice sunt determinate in mod natural si de resursele financiare si ca nici o campanie electorala nu ar putea avea loc fara finantare, oricare ar fi forma acesteia (publica, privata sau mixta).

Modul de reglementare a finantarii organizatiilor politice constituie de cateva decenii subiectul dezbaterilor politicienilor si specialistilor in majoritatea tarilor democratice. Prima lectie care se poate invata din experienta vestica este aceea ca nu exista solutii simple pentru problemele majore din acest domeniu, cum ar fi:

1. Coruptia: politicienii si partidele acorda favoruri politice in schimbul unor contributii financiare

2. Inegalitatea de sansa electorala:

a) intre partide politice: o campanie electorala bine finantata reprezinta un avantaj de necontestat in cursa electorala, desi nu este singura conditie necesara pentru castigarea alegerilor. Un partid politic care beneficiaza de surse financiare considerabile din partea anumitor simpatizanti detine un atu fata de adversarii sai electorali prin angajarea unui staff calificat si printr-o larga publicitate.

b) intre candidatii la demnitatile publice: daca succesul electoral este conditionat de fondurile de campanie detinute, cetatenii cu o stare materiala modesta sunt in imposibilitatea de a candida la functii publice. Intr-un regim democratic, accesul la demnitatile publice nu poate fi blocat de impedimente de ordin financiar.

Scandalurile recente din tarile occidentale privind coruptia in clasa politica demonstreaza cat de complexa este problema finantarii partidelor politice

- Colapsul Partidului Crestin-Democrat din Italia a avut loc si ca urmare a evidentierii legaturii dintre membrii sai si Mafia.

- In centrul crizei politice declansate in Japonia, la inceputul anilor 1990 de catre liberal-democratii de la putere, au stat o serie de scandaluri privind donatiile ilegale in vederea acoperirii costurilor uriase de campanie.

- Franta este a treia tara unde au fost introduse, in ultimii ani, noi reglementari asupra finantarii politice, in scopul diminuarii gradului de coruptie.

- In Marea Britanie problemele nu au fost chiar atat de grave. Dar acuzele din presa nationala impotriva Partidului Conservator au declansat in 1993 o ancheta efectuata de catre Comitetul Afacerilor Interne de la Camera Comunelor asupra finantarii partidelor politice. Partidul Laburist, venit la putere in mai 1997, a initiat unele reforme in aceasta

privinta. In noiembrie 1997, Primul ministru, Tony Blair, a cerut Comitetului Neill sa revada problemele legate de finantarea partidelor si sa faca recomandari asupra unor eventuale modificari legislative.

- In SUA sau in Germania, normele referitoare la finantarea politica introduse in mod original ca o metoda de combatere a coruptiei, au dus la aparitia altor probleme, fenomen ce ar putea fi rezumat prin sintagma reforma reformelor

Pronuntandu-si verdictul asupra situatiei Germaniei, profesorul Wildenman afirma: Practicile de finantare ale partidelor constituie pata neagra a actualei guvernari reprezentative.

In scandalurile financiare au fost implicati lideri marcanti ai partidelor politice, reprezentanti ai diferitelor ideologii si curente. In Belgia, acuzatiile legate de folosirea fondurilor au fost aduse Stangii, in timp ce in Italia, partidul cel mai afectat a fost de Dreapta, iar in Germania, trasatura marcanta a Afacerii Flick (de la inceputul anilor 1980) a fost aceea ca reprezentanti importanti ai tuturor formatiunilor politice au incalcat legea.

13.2 REGLEMENTARE JURIDICA: NOTIUNI INTRODUCTIVE

Sectiunea 1 - Obiectul reglementarilor

Incepand cu Al Doilea Razboi Mondial, majoritatea democratiilor vestice au introdus prevederi legislative privind controlul abuzurilor survenite in urma finantarii politice; noile norme au reglementat :

subventia publica (de la bugetul de stat);

subventiile in natura (alocarea gratuita a timpilor de antena, campanie electorala prin posta);

limitarea cheltuielilor (plafonarea cheltuielilor de campanie a candidatilor);

limitarea contributiilor ( restrictii asupra donatiilor individuale);

publicarea fondurilor (declaratia mandatarilor referitoare la numele donatorilor si publicarea sumelor donate);

interzicerea anumitor tipuri de contributii (cele efectuate de catre corporatii, sindicate, persoane sau organisme straine, institutii de stat);

interzicerea anumitor tipuri de cheltuieli ( premii in bani si in natura oferita alegatorilor);

interzicerea anumitor tipuri de publicitate electorala la televiziune;

masuri pentru incurajarea donatiilor (acordarea de facilitati fiscale: reduceri sau scutiri de impozite si taxe);

controlul diferitelor surse de finantare ale partidelor de catre institutiile abilitate in acest sens;

inasprirea regimului sanctiunilor.

Secœiunea 2 - Obiectivele reglementarilor

Obiectivele reglementarilor in materie difera in functie de scandalurile politice care au stat la baza reformelor legislative specifice. Aceste obiective sunt :

1. Eliminarea coruptiei

Este un prim obiectiv al reformelor, urmarind declararea si publicarea surselor financiare, in vederea controlarii activitatii politicienilor, a relatiilor dintre acestia si diverse categorii de donatori.

2. Promovarea corectitudinii

Prin plafonarea cheltuielilor de campanie se realizeaza reducerea diferentelor dintre fondurile de campanie detinute de partide - fapt care asigura echilibrarea sanselor electorale.

3. Controlarea cresterii rapide a costurilor de campanie

Costurile electorale ar trebui sa fie corelate cu stadiul de dezvoltare economica a tarii; vadita disproportie intre o costisitoare activitate politica si nivelul de trai scazut pune semnul intrebarii asupra provenientei fondurilor banesti si onestitatii oamenilor politici.

4. Promovarea unor partide politice puternice

Initiativa Stangii in acordarea subventiilor bugetare s-a bazat pe motivatia ca necesitatea participarii Statului la consolidarea partidelor politice, in vederea asigurarii pluralismului politic este o coordonata esentiala a democratiei.

5. Incurajarea participarii cetatenilor (grassroots participation)

Dreapta considera partidele politice asociatii voluntare, bazate pe suportul membrilor. De aceea aceste formatiuni nu trebuie sa depinda nici de subventiile de stat, nici de donatiile private substantiale, ci in primul rand, de un numar cat mai mare de contributii banesti ale membrilor. Insa aceasta idee este foarte contestata: partidele nu pot depinde

numai de subscriptiile membrilor, singurele surse substantiale de venit fiind subventiile publice sau donatiile, eventual straine. Dar atunci cand partidele politice stiu ca pot conta pe sursele de finantare respective, exista riscul de a pierde treptat legatura directa cu membrii lor.

Restrictiile legislative asupra surselor de finantare politice i-au determinat pe politicieni sa caute noi metode de eludare a legii.

In ceea ce priveste reglementarile finantarii partidelor politice, practicile politice din ultimele doua decenii au evidentiat un paradox: implementarea unor reforme legislative presupune, de fapt, o nesfarsita reforma a reformelor

Cu toate acestea, imbunatatirea legislatiei vizeaza in primul rand asigurarea unui grad mai mare de transparenta financiara, absolut necesara intr-o democratie functionala.

Secœiunea 3 - Legislatie comparata

Compararea legislatiei existente privind sursele de finantare ale partidelor politice s-a realizat prin studiul normelor in domeniu in urmatoarelor tari: Belgia, Bosnia-Hertegovina, Republica Cehia, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Romania, Spania si Suedia.

Franta

Cele mai multe reglementari asupra finantarii partidelor politice si a campaniilor electorale au fost adoptate incepand din 1988. Acestea au drept obiectiv limitarea si egalizarea nivelului cheltuielilor electorale, controlarea sursele private de finantare si instaurarea unui regim de control si de sanctiuni in domeniu. Normele de referinta sunt: Codul electoral francez; Legea nr.88-226 din 11 martie 1988 referitoare la transparenta financiara in viata politica; Legea nr.88-227 din 11 martie 1988; Legea nr.90-55 din 15 ianuarie 1990 privind limitarea cheltuielilor electorale si clarificarea activitatilor de finantare politica; Legea organica nr. 90-383 din 10 mai 1990 privind finantarea campaniei prezidentiale si legislative; Legea nr. 93-122 din 29 ianuarie 1993 referitoare la prevenirea coruptiei si la transparenta vietii economice si a procedurilor publice; Legea nr.95-65 din 19 ianuarie 1995 reglementand finantarea vietii politice.

Belgia

Normele in vigoare in acest domeniu - Legea din 4 iulie 1989 si Legea din 10 aprilie 1995, referitoare la limitarea si controlul cheltuielilor electorale - s-au inspirat din jurisdictia germana (art. 21 al Constitutiei belgiene prevede ca partidele trebuie sa faca publice sursele lor de finantare , iar organizarea lor interna trebuie sa fie democratica

Bosnia-Hertegovina

In acest an a fost adoptata Legea finantarii partidelor politice

Germania

Reglementarile de referinta sunt: Legea electorala federala, republicata la 23 iulie 1993 si modificata prin Legea din 15 noiembrie 1996; Legea partidelor politice din 24 iulie 1967, modificata prin Legea din 31 ianuarie 1994.

In 1952 si 1956 a fost declarat caracterul neconstitutional al partidelor SRP (nazist) si al KPD (comunist) de catre judecatorul constitutional. Desi cele doua decizii de suprimare a partidelor considerate nedemocratice au fost singurele de acest tip, faptul a presupus o mare incarcatura simbolica; pe de alta parte, s-a constatat impactul efectului preventiv, de amenintare cu interzicerea si suprimarea oricarei finantari, pentru orice partid german care nu respecta regulile jocului liberal si democratic.

Italia

Legea nr.5150/1993, privind regulamentul de desfasurare al campaniilor electorale pentru alegerile in Camera Deputatilor si in Senat vizeaza stabilitatea si eficienta guvernamentala, integritatea procesului electoral, urmarindu-se egalizarea accesului la mass media, reducerea costurilor mari ale campaniei politice si mai ales a costurilor de

publicitate, instaurarea controlului asupra acestora. Mai exista alte reglementari si anume: Legea nr.195/1974 privind contributia statului la finantarea partidelor politice, Legea 659/1981, Legea 441/1982 cu prevederi legate de publicarea situatiei patrimoniale a candidatilor alesi.

Marea Britanie

Norma care reglementeaza si modalitatile de finantare ale formatiunilor politice este Actul electoral din 8 februarie 1983.

Polonia

Cele doua norme poloneze de referinta sunt: Legea privind alegerile pentru Senat din 10.05.1991 si Legea pentru alegerile in Seimul Poloniei din 28.05.1993.

Republica Ceha

Se vor face trimiteri la: Legea nr. 247/1995 reglementand alegerea Parlamentului Republicii Cehe, Legea nr.212/1996; Decretul Ministerului Afacerilor Interne asupra unor prevederi din legea nr. 247/1995.

Republica Moldova

In data de 21 noiembrie 1997 a fost adoptat Codul electoral nr. 1381-XIII publicat in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 81/667 din 08.12.1997.

Romania

Reglementarile romanesti sunt dispersate in cateva acte normative: Legea partidelor politice 27/1996, Legea alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat nr. 68/1992 si Legea alegerilor locale nr. 70/1991.

Spania

In Spania Legea organica nr. 5/1985, privind regimul electoral general a fost modificata prin legi organice adoptate ulterior (legile nr. 1/1987, nr. 8/1991, nr. 6/1992, nr. 13/1994, nr. 3/1995, nr. 1/1997, nr. 3/1998 si nr. 8/1999).

Suedia

Prevederi referitoare la finantarea partidelor si formatiunilor politice sunt incluse in Constitutia Suediei si Legea electorala din 1994, modificata in 1997.

3. SURSE DE FINANTARE A PARTIDELOR SI FORMATIUNILOR POLITICE IN EUROPA

Finantarea partidelor politice este de doua tipuri: 1. publica (guvernamentala) si 2. privata (neguvernamentala).

Secœiunea 1 - Finanœarea publica (guvernamentala)

Partidele sau candidatii pot beneficia de 5 tipuri de finantare publica:

subventie pentru cheltuielile electorale;

o subventie anuala in vederea acoperirii cheltuielilor si activitatilor curente ale partidelor politice

finantarea organizatiilor afiliate partidelor politice

facilitati fiscale acordate donatorilor privati;

acordarea gratuita a timpilor de antena competitorilor in perioada campaniei electorale.

Aceasta forma de finantare consta in acordarea unor subventii de la bugetul de stat partidelor politice, astfel:

1. Pentru acoperirea cheltuielilor electorale (Australia, Canada)

2. Pentru cheltuielile electorale si activitatile curente ale partidelor (Austria, Franta, Germania, Italia, Spania).

3. Legislatia in domeniu a tarilor scandinave si a Belgiei nu prevede acordarea de subventii speciale pentru acoperirea cheltuielilor electorale, insa este prevazuta finantarea substantiala a activitatilor curente efectuate de partide cat si a organizatiilor afiliate partidelor politice

4. Olanda constituie un caz aparte: practicile sale de finantare sunt similare celor prezente in tarile scandinave, dar este privilegiat suportul financiar acordat organizatiilor afiliate partidelor.

5. In alte tari precum Marea Britanie, in afara acordarii de timpi gratuiti de antena pe parcursul campaniei electorale, se asigura si o minima finantare de la buget, adresata exclusiv partidelor din opozitie.

Finantarea guvernamentala directa

In decursul ultimilor ani, formatiunile politice din majoritatea tarilor europene beneficiaza de o finantare directa de la bugetul de stat. Aceasta introducere progresiva a finantarii publice directe a avut drept obiectiv sa asigure supravietuirea partidelor politice mici, care, in mod evident, sunt confruntate cu dificultati economice majore.

(Consiliul Europei, doc. 6072, Strasbourg, 1989, p.4).

Pana la sfarsitul anilor 1960, cu exceptia cazului Marii Britanii, reglementarea acestui aspect al vietii politice era fie inexistenta, fie extrem de succinta. Marea Britanie putea fi considerata o exceptie, deoarece, inca din 1883, prin emiterea documentului Corrupt Practice Act, erau limitate cheltuielile electorale ale candidatilor. Primul sistem de plafonare a subventiilor publice directe acordate partidelor politice a fost adoptat in Germania, in 1967.

Romania

Legea partidelor politice nr. 27/1996 reglementeaza finantarea formatiunilor politice prin articolele 33-39.

Astfel, conform articolului 33 alin. (1), aceste surse sunt:

a) cotizatii ale membrilor de partid;

b) donatii si legate;

c) venituri provenite din activitati proprii;

d) subventii de la bugetul de stat, potrivit legii bugetare anuale.

Orice operatiuni de incasare si plati ale partidelor se efectueaza prin conturi in lei si in valuta, deschise in banci cu sediul in Romania, potrivit reglementarilor in vigoare (art. 33, alin.2).

Articolul 39 face referiri la finantarea guvernamentala a partidelor si formatiunilor politice. Astfel, conform alin.(1) acestea primesc anual subventii bugetare, care se varsa lunar, in contul fiecarui partid politic, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. Dar cuantumul anual al acestor subventii nu poate depasi 0,04% din veniturile bugetului de stat (alin.2).

Criteriile de acordare a subventiilor sunt: reprezentarea in Parlament prin cel putin un grup parlamentar, numarul de mandate si un prag minim de 2% pentru partidele neparlamentare. In functie de aceste criterii sunt stabilite cele trei tipuri de subventii:

1. subventia de baza care este alocata partidelor politice reprezentate prin grup parlamentar cel putin intr-o Camera la inceputul legislaturii. Totalul subventiilor de baza reprezinta o treime din cuantumul subventiilor bugetare alocate formatiunilor politice (alin.3);

2. subventia proportionala care se aloca in functie de numarul de mandate obtinute. Suma cuvenita pentru un mandat se stabileste prin impartirea restului de doua treimi din subventiile de la bugetul de stat pentru partide.

politice la numarul total al parlamentarilor (alin.4);

3. subventia totala acordata de la bugetul de stat unui partid politic, dupa aceste operatiuni, nu poate depasi de 5 ori subventia de baza (alin.5);

4. Exista prevederi legale si pentru formatiunile politice nereprezentate in Parlament (si care nu indeplinesc conditiile necesare pentru a primi subventia de baza), dar care au obtinut cel putin 2% din voturile valabil exprimate. Acestea din urma primesc subventii egale, stabilite prin impartirea sumei neconsumate potrivit dispozitiilor alineatului 5 in mod egal acestor partidelor. Suma totala care revine formatiunilor neparlamentare nu poate depasi o subventie de baza (alin.6).

Dupa distribuirea ultimului tip de subventie, sumele neconsumate sunt impartite partidelor parlamentare proportional cu numarul mandatelor (alin.7). Sumele neconsumate la sfarsitul anului financiar se reporteaza la sfarsitul anului urmator (alin.8).

Bosnia Hertegovina

Finantarea bugetara a grupurilor parlamentare este distribuita astfel:

30% din suma totala revine in mod egal acestor grupuri;

70% sunt alocate proportional in functie de numarul de locuri detinute de fiecare grup parlamentar la momentul distribuirii.

Procedura detaliata de impartire a fondurilor este cuprinsa in Regulamentul de Ordine Interioara al Adunarii Parlamentare al Republicii Bosnia Hertegovina.

Franta

Pentru alegerile legislative cheltuielile electorale ale candidatilor sunt acoperite pe baza rambursarii forfetare din partea statului, egala cu 50% din plafonul cheltuielilor autorizate; in cazul alegerilor prezidentiale, plafonul rambursarilor forfetare este de 20% .

De precizat ca rambursarea forfetara nu poate depasi plafonul cheltuielilor efectuate de candidati si inregistrate in contul de campanie. Ea este calculata si efectuata de ministrul de interne, in urma deducerii avansului acordat candidatilor prezidentiali.

Prin legea organica nr. 95-62 din 19 ianuarie 1995 privind finantarea politica, au fost aduse modificari la unele prevederi din legile anterioare. Astfel, a fost diminuata suma avans acordata candidatilor prezidentiali (1 milion de franci), iar pe de alta parte a fost fixata valoarea rambursarii forfetare acordate acestora de catre stat (7,2 milioane de franci pentru candidatii care nu au obtinut 5% din voturile exprimate in primul tur de scrutin 32,4 milioane de franci pentru candidatii care au obtinut mai mult de 5% din sufragii in primul tur, fara a fi insa prezenti in al doilea tur; 43,2 milioane de franci pentru candidatii din al doilea tur de scrutin).

Belgia

La 4 iulie 1989, in sistemul juridic belgian a fost inclusa o noua lege, care reglementeaza campaniile electorale legislative si prin care prevede finantarea publica directa pentru partidele politice

Inainte de emiterea acestei legi, interventia financiara a statului se efectua exclusiv intr-o maniera indirecta. Astfel, dintre ajutoarele financiare indirecte acordate de catre guvernul belgian partidelor politice, se numara:

indemnizatia parlamentara, care nu are drept destinatie bugetul partidelor, ci acordarea de subventii publice

persoanelor care sunt in exercitiul unei functii publice;

ajutoarele individuale acordate parlamentarilor (in afara indemnizatiei mentionate, parlamentarii beneficiaza de anumite facilitati si ajutoare individuale, ca de exemplu, un ajutor administrativ care sa le permita dispunerea de un colaborator universitar sau scutirea de taxe postale pentru corespondenta adresata unui serviciu public sau unui mandatar public);

ajutoarele specifice acordate membrilor Biroului sau presedintilor de grupuri parlamentare; si

finantarea grupurilor parlamentare;

anumite facilitati acordate cu ocazia campaniei electorale (scutirea de timbre fiscale pentru afisele electorale;

limitarea de catre administratiile comunale, a locurilor de afisaj electoral, tratament preferential pentru anumite servicii electorale, organizarea tribunei politice la radio si la televiziune).

In ultimii ani, Belgia a cunoscut tranzitia de la imbinarea finantarii private si a celei publice indirecte (fara o reglementare contabila specifica), la finantarea exclusiv publica, o data cu instituirea unui control strict asupra contabilitatii partidelor si limitarea cheltuielilor electorale ale acestora.

Legea din 4 iulie 1989 reglementeaza atat limitarea    controlul cheltuielilor electorale cat si finantarea si contabilitatea transparenta a partidelor politice. Acest act normativ este rezultatul unei initiative parlamentare (fapt destul de rar intalnit, care merita sa fie subliniat) si a vointei comune a sapte partide politice

Legea presupune existenta a trei axe interdependente:

plafonarea si controlul cheltuielilor electorale a partidelor politice si a candidatilor;

finantarea partidelor politice reprezentate in Parlament;

contabilitatea partidelor politice

Aceasta lege a cunoscut ulterior numeroase amendamente. In urma adoptarii lor, au fost reglementate cheltuielile

electorale privind totalitatea alegerilor care se desfasoara in Belgia: pentru consiliile regionale, pentru Parlamentul European, pentru consiliile provinciale si comunale.

In aceasta tara plafonul finantarii publice este compus dintr-o suma forfetara si dintr-o suma variabila, in functie de votul valabil exprimat (vot de lista sau vot nominal).

Prin Legea din 1989 au fost instituite doua mari conditii pentru ca un partid politic sa aiba acces la finantarea publica directa:

sa fie recunoscut ca partid politic;

sa fie reprezentat in cele doua Camere.

Legea din 12 februarie 1999

Proiectul de lege initial urmarea completarea prevederilor legii din 4 iulie 1989 asupra limitarii si controlului cheltuielilor electorale pentru alegerile camerelor federale cat si asupra transparentei contabile a partidelor politice

Prin articolul 15 al acestei legi era instituita finantarea publica prin subventie a partidelor politice reprezentate prin cel putin un parlamentar ales direct in Camera Reprezentantilor si in Senat.

Prin articolul 15 bis erau stipulate conditiile pe care partidele trebuie sa le indeplineasca pentru a putea beneficia de aceasta subventie publica. Astfel, reprezentantii alesi ai partidelor au datoria de a respecta drepturile si libertatile enumerate in Conventia de prezervare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (CEDO) ratificata de statul belgian. Astfel este reflectata vointa legislatorului de a stabili o legatura intre finantarea publica a partidelor politice si datoria acestora de a respecta drepturile omului.

Insuficienta acestor prevederi consta in faptul ca nici articolul 15 bis si nici alte dispozitii ale legii din 4 iulie 1989, nu prevad clar suprimarea subventiei de la bugetul de stat pentru partidele care nu respecta CEDO.

Legea din 12 februarie 1999 este, in realitate consecinta constatarii lacunei legislative amintite. Conform prevederilor initiale ale normei in discutie se instituie o procedura care face posibila suprimarea subventiei pentru o perioada limitata in cazul partidelor care isi exprima ostilitatea in activitatea lor politicafta de drepturile si libertatile garantate de catre Conventia Europeana.

Dupa depunerea discutarea si adoptarea mai multor amendamente aduse formei initiale ale proiectului de lege textul final al legii din 12 februarie 1999 prevede sanctionarea partidului care face dovada manifesta si repetata a ostilitatii sale fata de drepturile si libertatile stipulate in Conventia de prezervare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale care este in vigoare in Belgia.

In acest mod legiuitorul nu urmareste sanctionarea unui comportament infractional. Este introdusa notiunea de ostilitate manifesta fata de CEDO referitoare, de exemplu, la situatia in care un partid politic in mod repetat si neechivoc militeaza pentru limitarea libertatii de expresie a mijloacelor mass media; aceasta atitudine nu poate fi calificata drept infractiune penala. Dar poate fi interpretata ca o atitudine manifesta a ostilitatii fata de Conventia europeana¸ in general, si in special fata de art. 10 care reglementeaza libertatea de expresie. Conceptul de ostilitate manifesta pare sa acorde o foarte mare putere de apreciere autoritatii competente.

Care sunt autoritatile care pot sanctiona partidul politic incriminat? Care este sanctiunea care se poate aplica? Se poate face recurs?

Legea din 12 februarie 1999 abiliteaza doua autoritati sa intervina pentru suprimarea subventiei unui partid:

Comisia de control a cheltuielilor electorale si a transparentei contabile a partidelor politice si Consiliul de Stat.

Comisia de control are mai multe atributii:

controleaza mijloacele de comunicare si de informare intre diferite guverne intre membrii lor si intre presedintii camerelor parlamentare;

se pronunta asupra corectitudinii rapoartelor partidelor privind cheltuielile lor electorale;

redacteaza un raport final privind cheltuielile electorale ale fiecarui partid;

poate suspenda pentru o anumita perioada subventia publica a partidelor in cazul constatarii incalcarii prevederilor referitoare la campania electoralala regimul donatiilor si la sistemul contabil al partidelor.

Este adevarat ca un organism alcatuit intr-o maniera politica poate fi acuzat de partizanat sau subiectivism atunci cand se pune problema suprimarii subventiei publice pentru un partid ale carui actiuni sunt susceptibile de a incalca Conventia europeana. De aceea este important de subliniat riscul ca aceasta comisie de control formata din deputati si senatori sa loveasca in grupurile parlamentare minoritare din motive strict politice

Din acest motiv au fost propuse mai multe autoritati care sa asiste la deciziile Comisiei de control: presedintele Curtii de Arbitraj al Comisie Nationale Permanente a Pactului Cultural un colegiu compus din prim-presedintele Curtii de Casatie presedintele Curtii de Arbitraj si prim-presedintele Consiliului de Stat.

In forma finala a textului este stipulat ca subventia de stat poate fi suprimata de catre Comisia de control dupa decizia unei camere bilingve a Consiliului de Stat concretizata intr-un act emis in doua luni de la sesizare. Astfel puterea de evaluare si de decizie este incredintata unei autoritati jurisdictionale independente, iar Comisia de control nu are decat putere executivandecizionala. Dar acest organ nu este privat in totalitate de initiativa decizionala;

deoarece poate sesiza Consiliul de Stat asupra unei plangeri, la cererea a cel putin 5 din membrii sai. In acest caz, sesizarea Consiliului de Stat este precedata de verdictul dat de catre comisia de control asupra comportamentului necorespunzator al unui partid politic referitor la prevederile Conventiei europene.

In cazul in care Consiliul de Stat considera fondata plangerea respectiva, subventia acordata partidului incriminat este suprimata de catre Comisia de control. Sanctiunea este aplicata in termen de 15 zile de la sesizare, iar durata aplicarii ei variaza intre un an si trei ani, conform deciziei Consiliului de Stat.

Legea din 12 februarie 1999 nu trebuie analizata izolat; ea se incadreaza intr-un ansamblu de masuri care vizeaza lupta impotriva manifestarilor opuse drepturilor si libertatilor omului.

Germania

Este una dintre primele tari care au reglementat finantarea publica a partidelor, actiunea demarand in 1967.

Conform normelor in vigoare pot beneficia de finantare publica formatiunile care participa la campania electorala si care au obtinut 0,5% din voturi la alegerile federale anterioare sau 1% din voturile exprimate la alegerile de land.

Daca un partid nu poseda o lista de candidati intr-o circumscriptie, el beneficiaza de o finantare partiala daca a obtinut 10% din voturile exprimate in respectiva circumscriptie. Prin aceasta prevedere s-a avut in vedere incurajarea participarii la alegeri a partidelor mici.

Se constata ca nu exista prevederi speciale referitoare la finantarea candidatilor.

In conformitate cu Legea fundamentala, statul aloca partidelor politice subventii de la buget pentru finantarea activitatilor lor generale, pe baza urmatoarelor criterii:

rezultatele obtinute la precedentele alegeri federale si de land ;

suma totala cotizatiilor;

suma totala a donatiilor.

In Legea partidelor politice sunt stipulate cele doua limite (relativa si absoluta) ale finantarii guvernamentale directe:

subventia directa nu poate depasi venitul anual al partidului (limita relativa);

subventia directa nu poate depasi un total de 230 milioane de marci pe an; aceasta limita absoluta nu poate fi modificata decat prin lege (limita absoluta).

Partidele pot primi in avans anumite sume, mai mici de 25% din suma alocata partidului respectiv in anul precedent;

sumele alocate in avans se scad din cele destinate partidului sau se returneaza daca partidul nu reuseste sa se inscrie in prevederile legale de acordare a subventiei.

Legea electorala germana nu prevede un plafon pentru cheltuielile efectuate in timpul campaniei electorale.

Italia

Contributia directa a statului la cheltuielile de desfasurare a campaniei electorale este reprezentata de fondul electoral distribuit in mod egal celor doua Camere ale Parlamentului. Criteriile de alocare a fondurilor electorale catre partide sunt stabilite prin Regulamentul fiecarei Camere. Astfel, la Senat se face proportional cu numarul de

locuitori din fiecare regiune electorala, iar in cadrul unei regiuni suma este impartita candidatilor sau partidelor in functie de numarul de voturi primite, iar la Camera Deputatilor, pentru partidele care au obtinut la nivel national minimum 3% din voturi si au cel putin un candidat ales, sau pentru partidele care au obtinut mai mult de 4% din voturile exprimate, criteriul de alocare este numarul de voturi obtinute.

Prin Legea 515/1993 sunt instituite limitele cheltuielilor electorale care pot fi efectuate de partide si de candidati.

Marea Britanie

Finantarea publica a partidelor politice prevede sume mici, alocate exclusiv partidelor din opozitie, in vederea contrabalansarii partidului de guvernamant. Subventia se acorda partidelor care au cel putin doi membri in Parlament sau un membru ales si un minimum de 150 000 voturi obtinute.

Chestiunea finantarii bugetare a partidelor a provocat polemici, datorita diferentelor de opinii dintre Partidul Conservator si Partidul Laburist. Conservatorii se opun finantarii publice deoarece finantarea electorala contravine notiunii de organizatie politica, bazata pe voluntariatul membrilor si drept urmare contribuabilii nu au nici un motiv sa sprijine indirect cauze politice cu care nu sunt de acord. Laburistii sprijina ideea finantarii publice si a asigurarii unei transparente depline a donatiilor politice; ei apreciaza ca lipsa acestei transparente a determinat si determina amplificarea coruptiei si a abuzului de putere.

Olanda

Partidele politice olandeze si -au exprimat in mod constant reticenta fata de subventionarea guvernamentala directa a partidelor politice. Drept urmare, nu exista reglementari juridice in acest sens.

Polonia

Conform legilor poloneze in vigoare, comitetele electorale sunt organele autorizate sa reprezinte legal competitorii in campania electorala. Comitetul electoral poate primi subventia de la bugetul de stat numai dupa indeplinirea cerintelor legale referitoare la publicarea rapoartelor financiare. Suma totala a subventiilor este de 20% din suma cheltuielilor prevazute in bugetul de stat pentru pregatirea si desfasurarea alegerilor. Subventia astfel calculata este transferata intr-un cont bancar indicat de comitetul electoral, de catre Ministerul Finantelor; acesta efectueaza transferul pe baza informatiilor furnizate de Comisia Electorala Nationala privind dreptul Comitetului electoral de a primi subventia cat si informatiile referitoare la numarul de deputati, senatori alesi.

Republica Ceha

Finantarea guvernamentala directa se acorda numai in cazul alegerilor pentru Camera Deputatilor Partidele politice sau coalitiile care au obtinut cel putin 3% din numarul total de voturi valabil exprimate, primesc de la bugetul de stat 90 de coroane pentru fiecare vot obtinut.

Republica Moldova

Concurentii electorali au dreptul de a primi de la stat credite fara dobanda. Cuantumul creditului se stabileste de catre Comisia Electorala Centrala. Primirea creditelor de la bugetul de stat se face numai prin intermediul unui mandatar financiar, desemnat in acest scop de concurentul electoral. Mandatarul poate fi persoana fizica sau persoana juridica inregistrata la Ministerul Finantelor, care raspunde solidar cu concurentul electoral ce l-a desemnat.

Creditele bugetare se sting, complet sau partial, de catre stat in functie de numarul total de voturi valabil exprimate pentru concurentul electoral (candidat, partid politic sau formatiune) in circumscriptia respectiva.

Suma de bani, determinata prin impartirea sumei creditului la numarul de alegatori care au participat la votare, apoi prin inmultirea rezultatului obtinut cu numarul de voturi valabil exprimate pentru concurentul electoral respectiv, urmeaza a fi stinsa din contul statului.

Concurentii electorali care au obtinut mai putin de 4% din voturile valide pe intreaga tara sau in circumscriptiile respective, inclusiv candidatii independenti care nu au fost alesi, vor restitui creditele bugetare in termen de 2 luni de la data incheierii votarii. Pentru ceilalti concurenti electorali termenul de rambursare este de 4 luni.

Conditiile si modul de sustinere financiara a campaniilor electorale

Finantarea directa si indirecta, sustinerea materiala prin alte forme a campaniilor electorale ale concurentilor electorali de catre persoanele fizice si persoanele juridice din tara se efectueaza cu respectarea urmatoarelor conditii:

a) Mijloacele financiare si alte forme de sustinere materiala a activitatii concurentilor electorali la alegeri vor fi declarate in presa in termen de o luna de la inceputul campaniei electorale; in cazul unui candidat in alegerile

prezidentiale, al candidatului independent sau al listelor de candidati in alegerile parlamentare - se declara intr-o publicatie de circulatie republicana; pentru candidatii independenti sau listele de candidati la alegerile locale - intr-o publicatie de circulatie regionala in judetul respectiv.

b) Dupa constituirea consiliului sau a biroului electoral respectiv, concurentii electorali sunt obligati sa declare mijloacele financiare si alte forme de sustinere materiala, primite din sursele mentionate in prezentul articol, inainte de a le folosi.

Concurentul electoral deschide la banca un cont cu mentiunea 'Fond electoral', in care sunt virate mijloace financiare proprii, bani primiti de la persoane fizice si persoane juridice din tara. Viramentul acestor sume in contul concurentului electoral poate fi efectuat numai cu acordul prealabil al acestuia. Plafonul mijloacelor ce pot fi virate in acest fondul electoral este stabilit de catre Comisia Electorala Centrala.

Banca trebuie sa informeze Comisia Electorala Centrala si Consiliul electoral de circumscriptie respectiv despre sumele virate in contul concurentului electoral in decurs de 24 de ore de la depunerea lor la cont. Comisia Electorala Centrala si Consiliul electoral de circumscriptie pot cere Curtii de Conturi sau Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe langa Ministerul Finantelor efectuarea unui control al surselor de venit, al corectitudinii evidentei si folosirii conform destinatiei a banilor de catre concurentii electorali.

Comisia Electorala Centrala sau consiliile electorale de circumscriptie vor tine o condica ce va cuprinde toate datele prevazute de prezentul articol si o vor pune la dispozitia publicului pentru instiintare. In acelasi timp organul electoral respectiv va grupa informatiile si va intocmi un raport saptamanal referitor la cuantumul contributiilor primite de fiecare concurent electoral si la sursele de provenienta ale acestora. Cu doua zile inaintea alegerilor, organul electoral va intocmi un raport preelectoral final si un raport de totalizare, in care vor fi cuprinse toate informatiile de care dispun in privinta volumului si surselor mijloacelor primite de concurentii electorali.

Spania

Statul subventioneaza cheltuielile partidelor din timpul campaniei electorale in functie de numarul mandatelor obtinute in urma alegerilor precedente

Legea prevede si limitele cheltuielilor electorale; regula fundamentala este ca nu se pot face cheltuieli care sa depaseasca totalul rezultat prin inmultirea numarului de locuitori din circumscriptia in care au prezentat candidature cu 40 pesetas. Aceasta suma variabila se adauga la suma fixa de 20 milioane pesetas. Nivelul cheltuielilor se actualizeaza cu prilejul fiecarei alegeri.

Conform legii, statul poate acorda avansuri la subventiile acordate competitorilor politici, dar care nu trebuie sa depaseasca 30% din subventia la care are dreptul partidul respectiv.

Suedia

Din 1966, statul suedez aloca subventii anuale tuturor partidelor care au obtinut un anumit procent de voturi la alegerile generale. Subventionarea are la baza niste principii fundamentale:

calculul subventiei se face dupa reguli precise care nu permit comiterea unor fraude;

valoarea subventiei este proportionala cu puterea partidului;

statul nu exercita nici un control asupra modului de folosire a acestor fonduri;

daca un partid castiga sau pierde mandate, valoarea subventiei se modifica progresiv, pentru a i se permite partidului sa- si planifice activitatile;

toate subventiile de stat provenind din fonduri publice se transfera direct organelor nationale ale partidelor, daca partidul nu decide altfel.

Subventia anuala primita de un partid politic de la bugetul de stat cuprinde 3 categorii de finantari:

subventii generale acordate partidelor politice: conform Legii partidelor politice, au dreptul la aceste subventii

publice numai partidele care participa la alegeri, iar marimea subventiei depinde de rezultatele obtinute la ultimele doua alegeri. Fondurile subventiei generale sunt suportate de la bugetul Ministerului Justitiei.

subventii secretariale: cuprind o subventie de baza alocata partidelor care au obtinut 4% din voturi; pentru partidele care au mandate in Parlament fara a fi atins pragul de 4%, se acorda o subventie de baza proportionala cu

numarul mandatelor obtinute; subventie suplimentara este proportionala cu numarul mandatelor obtinute. Trebuie mentionat faptul ca valoarea subventiei suplimentare este mai mare pentru partidele aflate in opozitie.

asistenta financiara acordata parlamentarilor, conditionata de costurile salariale rezultate din angajarea unui functionar la 6 parlamentari.

Ultimele doua forme de subventionare, complementare celei generale, nu au un suport legislativ propriu-zis; ele sunt reglementate printr-o hotarare a Parlamentului din 1975 si sunt suportate de la bugetul Legislativului.

Nu sunt prevazute reglementari speciale privind folosirea fondurilor sau controlul cheltuielilor electorale.

Acordarea de fonduri de la bugetul de stat, in vederea sustinerii campaniei electorale, este reglementata diferit in tarile europene, fiind conditionata de respectarea unor exigente specifice: obtinerea unui anumit procent din voturile electoratului (Franta, Italia, Cehia, Germania, Suedia), detinerea unui anumit numar de mandate in Parlament

(Spania, Olanda, Polonia, Marea Britanie), prezentarea de candidaturi intr-un anumit numar de circumscriptii (Olanda), rezultatele obtinute la alegerile precedente (Germania, Suedia).

Acordarea de subventii si limitarea cheltuielilor electorale au la baza urmatoarele criterii:

cheltuielile efective (Franta - alegeri legislative);

numarul de voturi sau numarul de mandate obtinute (Franta - alegeri legislative, Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Polonia, Cehia, Suedia).

Finantarea guvernamentala indirecta

Finantarea guvernamentala indirecta poate imbraca mai multe forme:

alocarea timpului de antena;

corespondenta electorala;

reduceri sau scutiri de taxe si impozite ( TVA, taxe postale).

Timpul de antena poate fi:

1. Fix, limitat gratuit ( subventionat de stat) si alocat in mod echitabil, pe baza unor criterii stabilite de fiecare tara conform politicii sale in domeniu;

2. Variabil, nelimitat nesubventionat de stat.

Acordarea timpului de emisie se face pe baza unor criterii ca :

a) numarul de voturi obtinute: reprezinta un dezavantaj pentru partidele mici, dar care au crescut in sondaje dupa ultimele alegeri;

b) timpi de antena egali pentru toate partidele: implica posibilitatea de afirmare a partidelor extremiste;

c) numarul de candidati propusi: constituie un avantaj pentru partidele extremiste, cu multi candidati propusi, dar cu putini sustinatori.

Modalitati de utilizare a timpului de antena: In timpul campaniei electorale, managerii companiilor TV si radio opteaza pentru clipuri electorale de scurta durata, pentru a nu- si pierde publicul, dar care au dezavantajul de a contine mai putine informatii, concentrandu-se in special pe critica adversarilor. In alte tari, prin lege, partidelor li se

acorda un timp fix de emisie pentru a- si prezenta mesajul electoral.

Apar probleme tehnice legate de numarul variat de posturi radio- TV, unele publice, altele particulare

Partidele care apar la posturi locale se adreseaza electoratului lor. Candidatii individuali care apar la posturi locale, nu au certitudinea ca mesajul lor ajunge la grupul - tinta al electoratului din districtul unde candideaza.

Este in interesul electoratului ca timpul de emisie sa fie acordat in mod corect, ca urmare a unei proceduri stabilite de comun acord intre partide si ca posturile radio - TV sa nu fie sub control guvernamental.

Romania

Sunt suportate de la bugetul de stat toate cheltuielile legate de organizarea si desfasurarea alegerilor. Toate actele necesare pentru exercitarea drepturilor electorale sunt scutite la plata taxei de timbru.

Legea 68/1992 include anumite prevederi referitoare la distributia timpilor de antena (art.46):

(2) Partidele politice, formatiunile politice si candidatii independenti reprezentati in Parlament au acces la serviciile publice de radio si de televiziune, subventionate de la bugetul de stat. Restul partidelor, formatiunilor politice si al candidatilor independenti vor avea acces la serviciile respective pe baza de contracte incheiate intre institutiile

corespunzatoare ale Radio - Televiziunii Romane si mandatarii financiari care ii reprezinta, practicandu-se tarife unice pe unitate de timp de antena.

(4) Orarul pentru campania electorala si repartizarea timpilor de antena se stabilesc de catre o comisie parlamentara speciala, impreuna cu reprezentanti ai serviciilor publice de radio si de televiziune, in cel mult 5 zile de la deschiderea campaniei electorale. La repartizare se va avea in vedere ca timpii de antena pentru partidele si formatiunile politice reprezentate in Parlament in conditiile alineatului (2) sa fie de doua ori mai mare decat pentru celelalte partide si sa corespunda ponderii parlamentare.

(6) Candidatii independenti isi pot exercita dreptul la timpi de antena o singura data, intre 5 minute si o ora, in mod egal, in functie de orarul stabilit si de numarul lor.

Statul roman asigura in mod gratuit si locuri speciale de afisaj electoral pentru partidele si candidatii independenti care participa la alegeri.

Franta

Este prevazuta finantarea publica indirecta a unor cheltuieli de campanie. Sunt decontate costurile activitatilor electorale specifice competitorilor electorali care au obtinut cel putin 5% din voturile exprimate. De asemenea, se acorda, in mod gratuit, timpi de antena radio - T.V., cat si locuri special amenajate in scopul publicitatii electorale.

Dar legea franceza interzice orice forma de reclama platita in media, cu obiectiv electoral.

Germania

Statul german aloca in mod gratuit timpi de antena la posturile publice de radio si televiziune; numarul si durata acestora este proportionala cu rezultatele obtinute la alegerile anterioare.

Partidele isi pot asigura publicitatea electorala si contra cost, la posturile private de radio si televiziune.

Pe durata campaniei electorale, competitorii beneficiaza gratuit de panouri pentru afisajul electoral.

Un ajutor financiar considerabil este alocat de catre stat fundatiilor partidelor politice; acestea organizeaza seminarii de educatie civica, au in subordine institute de cercetare, etc. Fundatiile primesc de la buget sume proportionale cu reprezentarea in Dieta Federala a partidelor la care sunt afiliate. Anumite sume sunt alocate de la bugetul de stat si organizatiilor de tineret ale partidelor.

Conform opiniei unor analisti, guvernul subventioneaza partidele in mod indirect, prin intermediul parlamentarilor, care doneaza partidelor un anumit procent din salariu; in cazul formatiunilor importante, acest impozit de partid poate ajunge si la 10% din salariu.

Italia

Prevederea legislativa asupra acordarii timpilor de antena la posturile de radio si televiziune publice si private, in conditii de egalitate, tuturor competitorilor electorali este una dintre cele mai importante inovatii ale Legii electoraledin 1993.

Pentru a asigura accesul egal al candidatilor electorali la media, conducerea televiziunii, radioului si presei sunt obligati sa- si anunte public intentia de a emite sau publica materiale de propaganda electorala cu 30 de zile inaintea datei alegerilor.

De asemenea, pentru tiparirea materialelor electorale, partidele beneficiaza de reduceri de TVA, iar pentru trimiterea de materiale electorale in teritoriu, li se acorda o reducere a taxei postale.

Marea Britanie

Guvernul britanic finanteaza indirect alegerile prin acordarea unor facilitati:

Alocarea gratuita a timpilor de antena la radio si televiziune (durata fiind conditionata atat de numarul de candidati ai partidelor prezentati la alegeri cat si de numarul reprezentantilor din Parlamentul anterior).

Sunt interzise reclamele politice platite.

Candidatii au dreptul sa foloseasca incintele institutiilor de invatamant pe durata campaniei electorale.

Fiecare candidat pentru alegerile parlamentare are dreptul sa trimita cate o carte postala scutita de taxele postale fiecarei persoane de pe lista electorala (corespondenta electorala).

Candidatii pot trimite gratuit prin posta materiale electorale sub forma adresei electorale.

Guvernul acorda subventii privind publicitatea sistemului de votare prin posta.

Pentru prevenirea abuzurilor din timpul campaniei electorale, cum este prezentarea de candidati fara nici o sansa de reusita, doar in scopul obtinerii gratuite a timpilor de antena, a fost creat sistemul depozitului financiar. Participarea la alegeri este conditionata de infiintarea unui depozit de 500 de lire, suma care se returneaza atunci cand candidatul a intrunit cel putin 5% din voturi.

Olanda

La fel ca in Germania, o forma a subventionarii indirecte de catre Guvern o constituie finantarea organizatiilor afiliate partidelor politice: institute de cercetare, organizatii de tineret.

Conform legii privind media, Comisariatul pentru Media este organismul abilitat cu alocarea gratuita a timpilor de antena formatiunilor politice reprezentate in Camera inferioara; acesta poate aloca timpi suplimentari pentru formatiunile care prezinta liste de candidati in cele 19 districte electorale.

Spre deosebire ce celelalte tari europene, in Olanda, accesul gratuit la media pe durata campaniei electorale este considerata o forma de finantare directa din partea Guvernului.

Polonia

De la bugetul de stat este prevazuta anual finantarea activitatii Comisiei Electorale Nationale, Biroului Electoral National, actualizarea registrelor permanente de alegatori.

Posturile publice de televiziune si de radio aloca timpi de antena in mod gratuit si egal competitorilor politici.

Republica Ceha

In timpul campaniei electorale, finantarea guvernamentala indirecta acopera afisajul electoral gratuit, asigurarea timpilor de antena in mod gratuit si proportional la media publica, tiparirea buletinelor de vot dupa ce competitorii electorali si -au infiintat un depozit-garantie bancar, conform Legii electorale.

Pentru alegerea deputatilor, administratiile de stat in care se afla sediile electorale regionale deschid conturi separat pentru fiecare candidat electoral, in care acestia depun o anumita suma de coroane, sub forma unui depozit. La o luna de la proclamarea rezultatului alegerilor, consiliile electorale regionale ramburseaza depozitul constituit de

fiecare partid, coalitie, candidat, numai daca respectivii au obtinut numarul necesar de voturi pentru a se califica in urmatorul tur de scrutin; depozitele nerambursate se varsa la bugetul de stat.

Constituirea acestui depozit bancar este obligatorie si pentru alegerea senatorilor; reglementarile sunt in principiu aceleasi, dar suma depozitata este de 20 000 coroane, de 10 ori mai mica decat in cazul alegerii deputatilor, iar rambursarea se face numai competitorilor care au obtinut minimum 6% din voturi.

Spania

In timpul campaniei electorale, se aloca subventii de la buget partidelor care au grupuri parlamentare intr-una din Camerele Parlamentului, acestea primind 20 pesetas pentru fiecare alegator din circumscriptiile in care partidul a prezentat liste de candidati. Aceasta subventie indirecta nu se include in limita cheltuielilor electorale prevazuta de

lege.

De asemenea. statul suporta costurile legate de trimiterea in teritoriu a materialelor de propaganda electorala, acorda timpi de antena la posturile publice radio - TV in mod gratuit si proportional cu numarul de voturi obtinut la alegerile precedente.

Pe de alta parte, partidele si candidatii au dreptul de a- si cumpara timpi de antena cu conditia ca aceste costuri safie mai mici de 20% din plafonul cheltuielilor electorale.

Este interzisa desfasurarea de activitati electorale in alte locuri decat cele publice, care sunt reglementate prin lege.

Suedia

Daca pana in 1991 era interzisa publicitatea electorala la radio si televiziune, in 1991 a fost modificata Legea privind radioul si a fost reglementata propaganda electorala la posturile radio - TV nationale.

Sunt suportate de catre stat cheltuielile de personal si cele generate de activitatea organismelor care participa la organizarea si desfasurarea alegerilor, cat si cele legate de tiparirea buletinelor de vot, dar numai pentru partidele

care au obtinut cel putin 1% din voturi la nivel national la ultimele alegeri parlamentare, cheltuielile legate de instruirea pre-electorala a personalului in vederea informarii publicului.

In cele mai multe dintre tari, sistemul subventiilor publice a partidelor politice se aseamana cu un iceberg: partea vizibila consta in finantarea directa a partidelor, prin subventii bugetare, neglijandu-se diversele modalitati de finantare indirecta, altele decat alocarea gratuita a timpilor de antena.

In unele tari, parlamentarii sunt obligati sa doneze o parte din salarii organismelor de partid si isi folosesc staff-ul parlamentar in scopuri electorale.

In Germania partidul de guvernamant beneficiaza de serviciile Oficiului Federal de Presa si Informatie. Desi scopul acestor institutii de informare publica este propaganda guvernului, de foarte multe ori este dificil sa nu se ajunga la propaganda partizana. Oficiul Federal de Presa si Informatii comanda sondaje de opinie pentru a testa atitudinea celorlalti fata de guvern, pentru a scuti partidul de guvernamant de cheltuieli.

Membrii Parlamentului, grupurile parlamentare primesc adesea bani pentru cercetare sau acoperirea diferitelor cheltuieli. Desi se invoca faptul ca aceste finantari au scopul de a asigura indeplinirea datoriilor de serviciu, o buna parte din acesti bani sunt folositi in scopuri partizane, constituind o sursa indirecta importanta de finantare a partidelor politice. Intr-un fel sau altul, subscriptiile publice alocate parlamentarilor pentru indeplinirea sarcinilor legislative sfarsesc prin a avea o finalitate electorala.

Finantarea neguvernamentala (privata)

Regimul juridic general

Acest tip de finantare se refera la regimul contributiilor si al donatiilor/legatelor provenite de la persoane fizice si juridice. Sunt vizate: instituirea plafonului legal al donatiilor, interzicerea anumitor categorii de donatori, din interiorul si exteriorul tarilor respective, interzicerea unor anumite tipuri de cheltuieli.

Limitarea contributiilor se face cu scopul de a reduce posibilitatea de influentare a unui candidat sau partid de catre un contribuabil.

In 1995 a fost instituit un plafon pentru contributii in: Brazilia, Franta, India, Israel, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Spania, Turcia. In alte tari aceasta sursa de finantare nu este limitata: Australia, Canada, Republica Ceha, Germania, Marea Britanie, Grecia, Suedia, Olanda.

Tarile care plafoneaza numai anumite categorii de contribuabili sunt: Brazilia - donatori individuali si costuri de campanie; India - cheltuieli de campanie; Israel - donatori individuali; Mexic - ONG-uri; Italia limitarea contributiilor pentru candidati, nu si pentru partide.

Un efect pozitiv al acestei reglementari este acela ca, mai ales in tari cu prevederi stricte asupra finantarii extraguvernamentale, plafonul scazut al contributiilor a determinat candidatii sa obtina fonduri de la un numar mai larg de donatori decat inainte, nemaifiind dependenti de o casta redusa a miliardarilor.

Insuficiente:

campaniile electorale incep mult mai devreme; se poate afirma ca viitoarea campanie prezidentiala incepe cand anterioara de-abia a luat sfarsit;

desi sunt restrictii in privinta plafonului donatiilor individuale, limitele per total ale contributiilor au continuat sa creasca;

exista diferite posibilitati de eludare a legii; in SUA limitele donatiilor sunt valabile numai pentru alegerile pentru posturile federale, iar reglementarea campaniilor pentru state si posturi locale ramane in responsabilitatea guvernului de stat federal. Mai mult, limitele contributiilor vizeaza numai donatiile in timpul campaniei. Se pot aloca sume nelimitate in scopul activitatilor curente ale partidelor.

Elisabeth Drew in Politics and Management - the New Road to Corruption afirma ca politicienii experimentati atat in cursa prezidentiala cat si in cea pentru Congres privesc cu amuzament prevederile financiare elaborate, iar Democratii spun: pinguinii de la suprafata icebergului sunt suprareglementati.

Romania

In Romania, finantarea extraguvernamentala, incluzand regimul donatiilor, cotizatiilor, al veniturilor provenite din activitati proprii, sunt reglementate prin prevederile art.34 si 35 din Legea partidelor politice nr. 27/1996.

Cotizatiile

Art.34

(1) Cuantumul cotizatiilor, repartizarea si utilizarea acestora se stabilesc prin hotarari ale partidului politic, potrivit statutului.

(2) Veniturile totale provenite din cotizatii sunt neplafonate.

(3) Suma cotizatiilor platite intr-un an de o persoana nu poate depasi 50 de salarii de baza minime pe tara.

Conform reglementarilor mentionate nu este limitat cuantumul cotizatiilor unui partid. In schimb, este instituit un plafon pentru cotizatia anuala pe membru de partid, si anume 50 de salarii de baza minime pe tara.

Aceasta prevedere ofera posibilitatea unei duble verificari, din punct de vedere contabil, a numarului real al membrilor cotizanti. Trebuie remarcat faptul ca este natural ca membrii sa- si sustina financiar partidul printr-o suma de bani, insa este necesara limitarea acestei contributii in scopul de a impiedica trecerea drept cotizatii a unor donatii.

Neplafonarea cuantumului cotizatiilor are drept urmare inlaturarea posibilitatii ca unui partid, cu un numar foarte mare de membri, sa i se impuna restrictii financiare printr-o asemenea limitare.

Donatiile

Art. 35 instituie limite pentru aceasta sursa de venituri extrabugetare ale formatiunilor politice Criteriile de diferentiere sunt: an electoral/neelectoral, donator persoana fizica/juridica, iar indicatorii de referinta: veniturile bugetului de stat si salariul minim de baza pentru anul financiar respectiv. Astfel:

donatiile intr-un an neelectoral nu pot depasi 0,005% din veniturile bugetului de stat pe anul respectiv (alin. 1);

plafonul instituit pentru donatii se dubleaza pentru anul financiar in care au loc alegeri parlamentare, prezidentiale sau locale (alin. 2);

o persoana fizica nu poate dona o suma care sa depaseasca 100 de salarii de baza minime pe tara in anul respectiv (alin. 3);

donatia primita de la o persoana juridica intr-un an nu poate fi mai mare de 500 de salarii de baza minime pe tara (alin. 4).

Legiuitorul a stabilit anumite conditii pentru: evidentierea donatiilor de catre partidele politice (inregistrarea datelor de identificare ale persoanei - fizica sau juridica) (art. 35, alin. 5), plafonul si cuantumul legal pentru donatiile confidentiale (idem, alin. 5), obligativitatea si conditiile publicarii situatiei donatiilor neconfidentiale (idem, alin. 6),

dupa cum reiese din cele ce urmeaza:

(5) La primirea donatiei sunt obligatorii verificarea si inregistrarea identitatii donatorului. La solicitarea donatorului, donatia poate sa ramana confidentiala dar nu si pentru o donatie anuala mai mare de 10 salarii de baza minime pe tara. Suma totala primita de un partid politic ca donatii confidentiale nu poate depasi 20% din subventia maxima acordata de la bugetul de stat unui partid politic in anul respectiv.

Exista anumite categorii de donatii interzise si anume:

donatiile de bunuri materiale sau sume de bani, facute cu scopul evident de a obtine un avantaj economic sau politic (art. 35, alin. 7);

donatiile de la institutiile publice, regiile autonome, societatile comerciale si societatile bancare cu capital majoritar de stat (art. 36, alin. 1), din partea altor state sau organizatii din strainatate, cu exceptia bunurilor materiale necesare activitatii politice primite din partea organizatiilor internationale in cazul relatiilor de afiliere sau colaborare ale formatiunilor romanesti. Acest ultim tip de donatii trebuie publicate in Monitorul Oficial

(idem, alin. 2);

donatiile directe sau indirecte de la persoane fizice straine sau cu rezidenta in strainatate (prevedere inclusa in Legea alegerilor locale nr. 70/1991).

Formularea alineatului 5, poate fi considerata echivoca, intrucat nu sunt precizate cu exactitate datele de identificare ale persoanelor care trebuie furnizate o data cu efectuarea donatiei si nici documentul partidului in care acestea trebuie sa figureze.

Referitor la suma totala provenita din donatiile confidentiale, reglementarile din art. 35 vizeaza exclusiv partidele parlamentare, care primesc subventie bugetara. Partidele nou infiintate sau cele care nu intrunesc numarul de voturi necesar intrarii in Parlament sunt discriminate, neconstituind obiectul reglementarilor legale; aceste partide nu primesc subventie bugetara, deci suma provenita din donatiile confidentiale facute acestora nu poate fi raportata la procentul de 20% din subventia bugetara acordata unui partid politic.

(6) Lista donatorilor cu sume mai mari de 10 salarii de baza minime pe tara se publica in Monitorul Oficial al Romaniei pana la data de 31 martie a anului urmator.

Nu sunt precizate datele de identificare ce trebuie sa insoteasca listele de donatori publicate in Monitorul Oficial, nu se precizeaza clar cine trebuie sa dispuna publicarea in Monitor a listelor de donatori. Pe de alta parte, nu se instituie nici un fel de sanctiune pentru partidele care nu respecta aceasta prevedere legala.

Se remarca faptul ca nu se face o diferentiere intre confidentialitatea persoanei fizice si cea a persoanei juridice.

Prevederile se aplica nediscriminatoriu persoanei, in acceptiunea juridica a termenului.

Bosnia-Hertegovina

In Bosnia-Hertegovina aceeasi Lege a finantarii partidelor politice prevede ca surse de finantare extrabugetare:

cotizatii, donatii, profituri din activitati proprii (comerciale sau necomerciale). Cuantumul cotizatiilor unei personae care depaseste 100 KM, trebuie evidentiat in raportul financiar. Aceeasi prevedere se aplica si donatiilor. Plafonul pentru acestea este de 8 salarii medii pe economie conform informatiilor oficiale emise de Agentia Nationala de Statistica pentru fiecare an calendaristic. Sumele donate nu pot fi cumulate decat o data pe an. Nu se subscriu acestei prevederi fondurile publice acordate organizatiilor politice de tineret. Acestea din urma trebuie sa fie evidentiate in raportul contabil al formatiunii respective, separat de orice alta sursa de venit.

Sunt ilegale urmatoarele tipuri de donatii cu urmatoarea provenienta: organizatii de stat, institutii publice, societati de stat, autoritati publice locale, organizatii umanitare, organizatii neguvernamentale, comunitati religioase, societati comerciale cu capital de stat in proportie de minim 25% si societati private care presteaza servicii conform contractelor incheiate cu autoritati de stat.

Pot face donatii catre partide, formatiuni sau membrii care actioneaza in numele acestora, persoane fizice sau juridice. Prin acest tip de donatii se intelege: daruri, servicii gratuite, tranzactii comerciale in sistem preferential. In acest caz trebuie eliberata o chitanta partidului, formatiunii politice sau persoanei actionand in numele acestora.

In ceea ce priveste cotizatiile acestea trebuie sa fie regulate, reglementate statutar. Suma suporta acelasi regim ca si donatia (evidentierea in raportul financiar pentru sume mai mari de 100KM).

O alta sursa de venit pentru partide sunt activitatile proprii. Acest tip de resurse nu poate depasi anual 20% din suma totala a venitului pentru un an financiar. In termen de 30 de zile de la intocmirea raportului financiar, formatiunea care depaseste plafonul mentionat urmeaza sa doneze excedentul unei sau mai multor organizatii de caritate.

Franta

Prevederile legale asupra finantarii neguvernamentale, in special pe timpul campaniei electorale, au drept obiectiv incurajarea contributiilor private cat si asigurarea transparentei resurselor financiare astfel dobandite.

Donatii:

Codul electoral, art. L 52-8: Persoanele juridice, cu exceptia partidelor sau a grupurilor politice, nu pot participa la finantarea campaniei electorale a unui candidat nici cu donatii, indiferent de forma lor, nici prin furnizarea de bunuri, servicii sau alte avantaje directe sau indirecte sau prin practicarea de preturi mai mici decat cele practicate in

mod obisnuit

Pe de alta parte, sunt interzise prin lege contributiile directe sau indirecte primite de competitorii electorali din partea unui stat sau a unui persoane juridice straine.

Donatii in bani facute de o persoana fizica, pentru finantarea unuia sau a mai multor candidati inscrisi la aceleasi alegeri, nu pot depasi 30 000F, iar pentru un partid 50 000F.

Suma totala a donatiilor trebuie sa se includa in 20% din cheltuielile autorizate, daca sunt mai mari de 100.000F.

Donatiile mai mari de 1000F se fac numai prin cec. Donatiile mai mici de 1000F din partea persoanelor fizice, cu prilejul unor colecte, trebuie sa fie insotite de toate documentele contabile si sa figureze pe lista anexa a donatorilor fizici.

Persoanele fizice care contribuie prin donatii private la finantarea electorala beneficiaza de unele facilitati fiscale, avand dreptul la o reducere a impozitului pe venitul global, rata de reducere constituind 40% din valoarea donatiei, plecand de la limita de 5% din venitul impozabil.

Tot din categoria donatiilor fac parte si avantajele in natura, dar nu constituie obiectul deducerii fiscale. Un avantaj in natura obtinut in mod ilegal (care nu este un avantaj efectiv, in beneficiul direct al candidatului si nu poate fi evaluat corespunzator) atrage dupa sine respingerea contului de campanie si ineligibilitatea candidatului.

Contributia formatiunilor politice include: suportarea de catre partid a costurilor electorale si remiterea de fonduri candidatilor.

Remiterea de fonduri de catre partide candidatilor se dovedeste a fi de doua ori avantajoasa:

aceste fonduri nu sunt plafonate;

partidele beneficiaza de dreptul constitutional al libertatii de actiune, fiind astfel protejate de orice investigatie din partea Comisiei Nationale pentru conturile de campanie si de finantare politica.

Belgia

Legea din 1989 nu prevedea nici o dispozitie specifica referitoare la donatii. Insa, in prezent, sunt prevazute limite foarte stricte pentru donatii: persoanele juridice si asociatiile acestora nu mai au posibilitatea de a face donatii partidelor politice; a fost instituit plafonul pentru donatiile de la persoanele fizice iar identitatea donatorului trebuie sa fie inregistrata. Legea stabileste o exceptie pentru partidele politice, care pot face in continuare donatii candidatilor lor. Contributiile mandatarilor financiari la bugetul partidelor lor nu sunt considerate drept donatii.

Germania

Respectand prevederile legale, partidele politice si candidatii individuali pot beneficia de donatii din partea persoanelor fizice, a corporatiilor si a societatilor comerciale.

Persoanele fizice pot face donatii oricand si de orice valoare. Acestea beneficiaza de facilitati fiscale: valoarea donatiilor de pana la 3000 de marci de persoana se scade din venitul impozabil, diminuandu-se astfel valoarea impozitului. De asemenea, donatorii fizici pot opta pentru metoda creditului fiscal, constand in reducerea impozitului pentru donatii mai mici de 1500 de marci de persoana.

Pentru donatiile facute de corporatii, companii nu se acorda facilitati fiscale. Mai mult, asociatiile si organizatiile care constituie cureaua de transmisie a fondurilor dintre corporatii si partide constituie obiectul unor restrictii speciale: nu pot dona mai mult de 10% din buget, fiind obligate sa plateasca un impozit de 50% din valoarea donatiei facute.

Sunt permise

donatiile facute de partide politice straine, de cetateni germani cu resedinta in strainatate sau de intreprinderi comerciale nerezidente, dar cu capital majoritar apartinand unor cetateni germani;

donatiile facute partidelor minoritatilor nationale, din tari vecine Germaniei in care traiesc respectivele grupuri etnice;

donatiile de pana la 1000 marci facute de catre persoane straine.

Aceste ultime trei cazuri exceptii de la regula interzicerii de acceptare a donatiilor straine.

Donatii ilegale:

- de la fundatii politice, grupuri parlamentare;

- de la asociatii neguvernamentale, conform statutului acestora;

- donatii individuale anonime mai mari de 1000 de marci;

- cele facute pentru obtinerea unor avantaje economice sau politice.

Contributiile ilegale nationale si straine trebuie sa fie aduse la cunostinta presedintelui Bundestaag-ului care dispune transferul lor catre institutii de cercetare, umanitare.

Donatiile mai mari de 1000 de marci facute membrilor Bundestaag-ului trebuie raportate presedintelui acestei Camere.

Donatiile mai mari de 20000 de marci anual trebuie sa figureze in bilantul contabil, impreuna cu toate datele donatorilor.

Italia

Nu se acorda scutiri de taxe sau credite celor care contribuie la finantarea electorala a partidelor sau candidatilor.

Este permisa finantarea privata de orice fel de catre:

persoane fizice si juridice nationale. Orice donatie, contributie mai mare de 10 milioane lire pe an se comunica impreuna cu numele donatorului si alte documente justificative presedintelui Camerei de care apartine candidatul; plafonul donatiei este reevaluat periodic de catre ministrul de interne pe baza indicelui preturilor.

persoane fizice si juridice straine, organizatii straine. Nu sunt prevazute reglementari speciale pentru aceasta categorie de donatori, singura cerinta fiind cea a declararii lor de catre beneficiarul donatiei.

Plafonul maxim admis de lege privind finantarea privata a campaniei unui candidat este de 20 de milioane de lire, dar legea nu prevede nici o limita privind donatiile facute in contul partidelor.

Donatii ilegale:

de catre organizatiile guvernamentale, institutiile administratiei publice, societatile unde statul detine cel

putin 20% din capital;

de catre secretarii politici si alte persoane din staff-ul partidelor, care detin responsabilitati administrative sau politice in cadrul organizatiilor nationale sau locale.

Marea Britanie

Fondurile financiare ale partidelor provin in principal din contributiile membrilor si simpatizantilor lor, colectarea de fonduri fiind o componenta esentiala pentru partidele britanice.

Cheltuielile electorale ale candidatilor sunt limitate prin lege si fixate periodic de Parlament, in functie de marimea circumscriptiei si de tipul alegerii. Nu exista limite instituite asupra cheltuielilor electorale ale partidelor.

Nu sunt prevazute limite pentru donatiile, contributiile facute partidelor sau candidatilor, dar nu se acorda facilitati fiscale pentru contributiile individuale facute in contul partidelor politice.

Sunt permise donatiile facute de catre corporatii; daca acestea sunt mai mari de 200 lire, corporatiile respective sunt obligate prin lege sa le declare.

Sindicatele se pot implica in activitatea partidelor politice, numai daca majoritatea membrilor sindicali accepta afilierea la partidul respectiv; fondul destinat finantarii politice este separat de celelalte cheltuieli sindicale. Nici un membru nu poate fi obligat sa contribuie la acest fond politic.

Responsabilitatea declararii donatiilor facute de companii, sindicate le revine acestora (donatorului), iar nu partidului sau candidatului beneficiar. Donatiile straine sunt admise fara nici un fel de restrictie, in majoritatea partidelor importante nu accepta donatiile facute de sefii de state sau de guverne straine.

Olanda

Este singura tara europeana in care finantarea partidelor politice depinde in totalitate de contributiile membrilor acestora. Costurile campaniei electorale sunt suportate, in principal, din cotizatiile membrilor si din fondurile speciale de campanie.

Facilitati fiscale:

- Persoanele fizice care fac donatii partidelor politice beneficiaza de o reducere a impozitului pe venit, daca donatiile lor se incadreaza intre 1-10% din venitul lor anual.

- Corporatiile private care fac donatii partidelor sunt supuse unor reduceri de impozit, cu conditia ca donatiile sa constituie maximum 6% din profitul total.

Totusi, contributiile corporatiilor private nu constituie o sursa generalizata de finantare a partidelor olandeze, multe partide instituind limite in privinta numarului si tipului de donatii pe care le pot accepta.

Nu exista o legislatie in domeniu care sa instituie limite asupra donatiilor pe care le pot face in contul partidelor cetatenii si organizatiile olandeze cat si persoanele sau grupurile din strainatate.

In urma activitatii unei comisii speciale create de Ministerul de Interne in 1990 privind oportunitatea acordarii unor subventii de la buget partidelor politice, in 1991 a fost publicat un raport prin care se sustinea sprijinirea financiara a unor institutii afiliate partidelor politice, dar nu si finantarea activitatilor curente si a costurilor de campanie ale partidelor.

Trebuie precizat faptul ca in Olanda, costurile electorale nu sunt ridicate; in urma unor comparatii, rezulta ca in SUA ele sunt de 7 ori mai ridicate iar in Germania de 20 de ori mai mari decat in Olanda.

Polonia

In vederea finantarii propriei campanii, comitetele electorale organizeaza colecte de fonduri si contributii de orice fel, cu atat mai mult cu cat organizarea acestor colecte nu presupune obtinerea vreunei autorizatii.

Sunt permise donatiile de la persoane fizice si juridice. Donatiile care depasesc de 10 ori valoarea salariului mediu din sase sectoare principale ale productiei materiale, trebuie sa fie declarate in raportul financiar al comitetului electoral.

Finantari ilegale:

altele de la bugetul de stat decat cele prevazute de lege

de la organizatii de stat, de la intre prinderi de stat sau cu capital de stat

de la bugetul organelor guvernamentale centrale

de la unitati subventionate de Trezoreria statului

de la persoane fizice si juridice straine

Republica Ceha

Restrictiile privind regimul donatiilor sunt limitate doar la urmatoarele prevederi:

se interzice acceptarea de cadouri sau de contributii din partea organismelor statale;

in raportul financiar al partidelor politice trebuie sa figureze toate datele de identificare ale persoanelor fizice si juridice cu donatii mai mari de 100 000 de coroane.

Republica Moldova

Interzicerea contributiilor din strainatate

Se interzice sustinerea materiala sub orice forma a campaniilor electorale ale candidatilor de catre alte state, de catre intreprinderi, institutii si organizatii straine, internationale si mixte, precum si de catre persoane fizice care nu sunt cetateni ai Republicii Moldova. Sumele astfel primite se confisca si se fac venit la buget.

Spania

Persoanele fizice sau juridice pot aduce contributii la fondurile financiare ale unui partid / aliante / coalitie in limita sumei de 1 milion de pesetas .

Se interzice prin lege finantarea electorala a partidelor de catre organizatii din administratia publica, organisme statale, precum si de catre intreprinderi care presteaza servicii, aprovizioneaza sau executa lucrari prin contract cu organismele mentionate mai sus.

Este interzisa finantarea de catre persoane fizice sau juridice straine.

Suedia

Nu exista limite privind regimul donatiilor si nu se acorda facilitati persoanelor care fac contributii politice.

Din momentul introducerii subventionarii de catre stat a partidelor politice, a scazut nivelul contributiilor private facute de persoane fizice si de corporatii.

Nu exista reglementari legale care sa interzica donatiile din strainatate, insa analistii politici sustin ca partidele care ar accepta donatii din afara, ar risca totodata sa- si piarda atat membrii, cat si electoratul.

In urma analizei modalitatilor de finantare neguvernamentala (privata) practicate in diverse tari europene, se constata nu atat limitarea plafonului donatiilor individuale, cat interzicerea anumitor categorii de donatori:

organisme statale sau persoane fizice / juridice straine.

In acelasi timp, se remarca procesul de stimulare a donatiilor, prin acordarea unor facilitati fiscale contribuabililor, in tari precum Franta, Germania, Olanda. O metoda apreciata de stimulare a contributiilor individuale o constituie metoda creditului fiscal, practicat in Germania; deoarece creditul fiscal se deduce din valoarea impozitului pe care trebuie sa-l plateasca contribuabilul, el se dovedeste a fi mai avantajos decat metoda comuna de deducere fiscala din venitul impozabil.

Contributiile straine

Formal, contributiile straine sunt, in general, interzise prin lege. Totusi, in realitate, ele contribuie in mod decisiv la suportarea costurilor de campanie.

Termenul strain ridica anumite probleme in definirea lui :

- De exemplu, sunt foarte multi muncitori cu domiciliul temporar intr-o tara, care raman totusi, cetateni ai tarii lor de origine; acesti muncitori musafiri trebuie diferentiati de cei din diaspora, care au emigrat si si -au schimbat cetatenia. De aceea, donatiile lor politice, chiar daca sunt facute din strainatate, nu pot fi considerate donatii straine.

- Introducerea alegerilor pentru Parlamentul Europei a eliminat distinctia acasa strainatate ; cetatenii de pe tot cuprinsul UE isi pot depune candidatura nu numai pe teritoriul tarii lor, ci si in alte state, regiuni. Astfel, se pot naste dileme: de exemplu, donatiile unui om de afaceri grec pentru un partid englez, sunt considerate contributii straine sau nu?

- Cazul special al Marii Britanii: cetatenii din Irlanda rezidenti in Anglia, ca cetateni Commonwealth, pot vota si participa la alegerile britanice. In acest caz, donatia din partea unui membru Commonwealth pentru un partid englez este sau nu considerata straina

- Existenta corporatiilor multinationale, ale caror afaceri presupune finantare din partea unui numar mare de tari, implica dificultati in a distinge banii straini de cei autohtoni

Donatii din partea diasporei :

Spre exemplu, organizatiile politice si paramilitare ale nationalistilor irlandezi s-au bazat de-a lungul deceniilor pe fondurile colectate prin comunitatile irlandeze din SUA.

Partidele politice din Israel mentin legaturi stranse cu marile comunitati evreiesti din cateva tari: Polonia, Albania, Ucraina, Croatia.

Rolul finantarii de catre diaspora este foarte important cand emigrantii traiesc in tari cu un standard de viata mai ridicat decat al tarii de bastina.

Donatii de la oameni de afaceri straini:

Companiile petroliere sau cele cu alte afaceri prospere se plang adesea ca sunt obligati de catre politicieni sa ofere donatii politice uriase. Politicieni de varf din Japonia au acceptat contributiile politice straine. In Marea Britanie, Guvernul Conservator a fost acuzat la inceputul anilor 1990 de acceptare a donatiilor straine de la miliardari greci si

din Hong-Kong. Oamenii de afaceri germani au facut donatii politice pentru politicienii spanioli in Afacerea Flick, la inceputul anilor 1980.

Donatii din partea familiilor ideologice

Familiile ideologice ale partidelor politice si sindicatelor fac adesea donatii partidelor surori din alte tari; aceste operatiuni se fac prin Internationalele partidelor: Partidul Social- Democrat Suedez este binecunoscut pentru activitatile sale implicand solidaritatea internationala, mai ales cu partidele social-democrate din tarile recent democratizate.

Bani secreti utilizati de guvernele straine

Guvernele utilizeaza in mod traditional fonduri secrete pentru a mitui oameni politici straini si campaniile lor electorale. Aceste fonduri secrete sunt utilizate si pentru plata sindicatelor si a ziarelor straine.

Asemenea finantari au o istorie lunga: incepand cu Bismarck, ce folosea Fondul Reptilelor , continuand cu practicile din timpul Primului Razboi Mondial, cand Ministerul de Externe german incuraja combatantii bolsevici prin fonduri trimise pe calea Balticii; dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si cel putin pana in 1970, un Fond

Secret al Cancelariei a stat la dispozitia Cancelariei Vest Germane, din care s-au facut finantari politice catre chilieni in 1960, catre spaniolii anticomunisti in 1970.

Dupa caderea URSS, s-a dovedit ca Partidul Comunist Sovietic finanta partidele comuniste si organizatiile pro-comuniste din alte tari.

La putin timp dupa formarea sa in 1947, CIA a devenit activa in finantarea politicienilor anticomunisti din tari straine, sprijinind anumite partide, sindicate.

In timpul Razboiului Rece, partidele din Africa si nu numai, au fost finantate de URSS, China, SUA.

Tarile bogate in petrol (precum Libia) au furnizat bani pentru satisfacerea unor interese straine.

Fundatiile politice:

Washington - National Endowment for Democracy (1980): una dintre principalele sale functii era sa asigure finantarea publica pentru activitatea celor doua mari partide de guvernamant din SUA (Partidul Republican si Partidul Democrat). Institutul National Democrat pentru Afaceri Internationale se ocupa de primirea si distribuirea acestor fonduri. Aceste fundatii sunt independente de partide din punct de vedere legal, dar membrii conducerii lor asigura o stransa legatura intre partide si aceste institutii internationale.

Marea Britanie - Westminster Foundation for Democracy (1992): asigura finantarea prin Commonwealth a proceselor de democratizare; jumatate din fonduri sunt alocate partidelor politice reprezentate in Camera Comunelor.

Banii primiti din partea guvernelor tarilor lor sunt distribuiti in strainatate. Aceste fundatii nu desfasoara activitati secrete, finantarea lor fiind publica. Sunt organizate in asa fel incat deciziile asupra organizatiilor care vor fi finantate sa fie luate de catre comitete independente, delegate de guverne. Unele fonduri provenite de la aceste

fundatii pentru democratie sunt alocate unor partide din tarile donatoare, care la randul lor finanteaza partide din alte tari, ceea ce favorizeaza sistemul competitiv al alegerilor: de exemplu, The Westminster Foundation of Democracy a finantat in acelasi timp, la inceputul anilor 1990 trei partide britanice care au finantat mai departe trei partide rivale din Albania.

Fundatiile politice ale partidelor organizeaza cursuri de educare a membrilor de partid, organizeaza seminarii de cercetare politica, se ocupa cu arhivarea documentelor partidului, acorda asistenta partidelor din alte tari, cu care sunt inrudite ideologic.

Germania reprezinta exemplul clasic al dezvoltarii fundatiilor politice:

Friedrich Ebert Foundation (Partidul Social - Democrat) - a acordat ajutor financiar regimurilor socialiste nou create din Africa;

Konrad Adenaueur Foundation (Partidul Crestin Democrat) - curea de transmisie a fondurilor pentru partidele de centru- dreapta si a sindicatelor din America Latina;

Friedrich Naumann Foundation (Democratii Liberi);

Hans Seidel Foundation (Uniunea Crestin - Sociala din Bavaria);

Heinrich Boll Foundation (Verzii).

In Europa de Vest, fundatiile mai cunoscute sunt cele din:

Austria: fundatia Partidului Social - Democrat;

Franta: fundatia Jean Jaur s, afiliata Partidului Socialist Francez;

Olanda: fundatia Partidului Crestin Democrat;

Internationala Liberala Suedeza - Partidul Liberal.

4 METODE DE FINANTARE ILEGALA

Abordarea donatiilor ilegale implica doua niveluri de analiza:

a) cand contributiile in sine sunt ilegale:

donatii care ar trebui sa fie facute publice;

donatii din surse interzise (de la institutii statale, de la sindicate, de la persoane straine);

donatii care depasesc plafonul prevazut de lege;

b) cand contributiile sunt legale, dar modalitatea de plata este ilegala:

contributii politice declarate ca tranzactii de afaceri, care ar fi considerate ilegale daca ar fi declarate ca si donatii;

oferirea de bani in schimbul unor demnitati publice sau a sprijinului politic al unui partid (Afacerea Watergate, Afacerea laptelui

fonduri obtinute de partide sau oamenii politici prin santajul unor corporatii (Afacerea Bois Penrose - Pennsylvania, sec. al XIX-lea: santajul cu inasprirea legislatiei care sa duca la diminuarea profitului lor, urmarindu-se donatii in schimbul renuntarii la initiativele legislative; un alt caz: angajatii guvernului trebuiau sa plateasca in mod regulat contributii organizatiei de partid a guvernatorului pentru a- si mentine slujbele);

donatii din partea organizatiilor criminale in schimbul promisiunii de a nu aplica legea.

Donatii provenite din crima organizata (asasinatele politice, traficul de influenta la nivel guvernamental, traficul de droguri, traficul de persoane):

Pentru a-si desfasura activitatea infractionala, pentru a beneficia de veniturile astfel obtinute si pentru a nu suporta pedepsele impuse de lege, retelele mafiote apeleaza la metoda coruperii oamenilor politici, oferind sprijin financiar partidelor politice.

Problema traficului de droguri este prezenta la scara mondiala, dar cu precadere in tarile Americii Latine, acolo unde drogurile sunt produse. Spre exemplu, in 1994, doar la cateva ore dupa terminarea campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din Columbia, s-a aflat de existenta unor casete cu inregistrari referitoare la folosirea banilor

proveniti din traficul de droguri la finantarea campaniei prezidentiale. Cercetarile Politiei au demonstrat, o saptamana mai tarziu, existenta legaturii dintre cartelul Cali si un mare numar de politicieni. Acest scandal a dus la declansarea unei actiuni penale fara precedent impotriva unor figuri proeminente ale Columbiei. Fernando Botero, directorul de campanie al lui Ernesto Samper, candidat la alegerile prezidentiale si pana in 1995 Ministru al Apararii este acum in inchisoare; la fel si mandatarul financiar si administratorul campanie. Aproximativ 20 de membri ai Congresului sunt supusi investigatiilor sau se afla sub arest. Procurorul general a fost destituit, judecat si condamnat la inchisoare.

La sfarsitul anilor 1980, Interpolul a raportat ca o treime din cazurile sale privind traficul de droguri, relevau implicarea unor inalti demnitari deoarece mafiotii isi cumparau sprijinul politic pentru a beneficia de protectie juridica.

Contributiile in natura

In timpul campaniei electorale un simpatizant instarit al unui partid poate pune la dispozitia oficialilor politici un avion sau o masina, suport logistic sau poate asigura cazarea staff-ului electoral in cursul deplasarilor in teritoriu.

Sindicatele sau corporatiile isi pot orienta angajatii sa munceasca in favoarea unui partid, iar voluntarii se implica in activitatile electorale ale formatiunii politice respective.

O tehnica speciala pusa in practica de diferite organizatii consta in solicitarea unor sondaje presupuse a fi in folosul lor, dar comandate, in realitate, pentru a scuti partidul de aceste cheltuieli; informatiile obtinute in urma cercetarilor sunt apoi furnizate partidului in mod confidential. Un partid care doreste sa cunoasca starea de spirit a populatiei, opiniile cetatenilor in anumite probleme, poate colabora cu o firma comerciala, simpatizanta a partidului, care sa includa intrebari relevante pentru partid in sondajele sale curente de marketing.

In Germania, partidul de guvernamant a beneficiat de pe urma accesului la rezultatele sondajelor comandate pentru Cancelar si ministrii.

Voluntariatul in cadrul unui partid este o contributie in natura necuantificabila, dar foarte importanta in evaluarea costurilor de campanie a unui partid.

In general, contributiile in natura reprezinta o latura des exploatata de catre cei care doresc sa contribuie la campania unui partid, deoarece ele nu presupun o contabilizare stricta, o inventariere riguroasa a resurselor folosite, donate.

Finantarea politica de catre sindicate

Finantarea sindicala poate fi considerata o miscare generala, in cadrul careia sunt antrenate gruparile sindicale din fiecare tara, precum si aliatii lor politici traditionali. In anumite momente, gruparile sindicale de genul Solidarnosk (Polonia) sunt singurele structuri independente, capabile sa formeze opozitia impotriva regimului de la putere.

Un motiv de ingrijorare este insa posibilitatea conducerii sindicatului de a influenta decizia politica prin acordarea unui sprijin financiar. In acelasi timp, liderii influenti pot profita de pe urma contributiilor politice pentru a- si intari pozitia in cadrul organizatiei sindicale.

5. SISTEME DE CONTROL AL FINANTĹRII PARTIDELOR SI FORMATIUNILOR POLITICE IN EUROPA

Sectiunea 1

Controlul activitaoii de finanœare

Romania

Conform prevederilor Legii partidelor politice nr. 27/1996, numai doua aspecte sunt reglementate:

instituirea Curtii de Conturi ca organ abilitat sa controleze respectarea prevederilor referitoare la finantarea partidelor politice;

Instituirea unei functii de mandatar financiar pentru persoana abilitata sa administreze si sa vegheze la respectarea normelor in vigoare de catre partide in practica politica.

Curtea de Conturi

Atributiile Curtii de Conturi sunt reglementate in art. 139 din Constitutia Romaniei la Titlul IV - Economia si finantele publice. Conform alineatului 1 al articolului mentionat, Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, iar in conditiile legii, poate exercita si atributii jurisdictionale.

Anual aceasta institutie trebuie sa prezinte Parlamentului un raport despre conturile de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar expirat, care sa cuprinda si neregulile constatate. Parlamentul prin intermediul uneia din camerele sale poate solicita Curtii un raport asupra conturilor de gestionare a resurselor publice, altul decat cel anual obligatoriu. Pana in prezent nu exista un asemenea raport referitor la subventiile bugetare primite de catre partide sau la utilizarea lor, desi sunt fonduri bugetare si gestionarea lor constituie obiectul atributiilor Curtii.

Parlamentul nu a solicitat cercetari in acest domeniu, iar institutia in cauza nu a avut nici o initiativa in acest sens. Membrii Curtii de Conturi nu pot avea o alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior (art. 124, alin. 2). Sunt numiti de Parlament si sunt independenti si inamovibili, potrivit legii.

De aceea motivatiile prezentate de catre Presedintele Curtii (teama de a nu fi acuzati de complicitate sau apartenenta

politica) nu au substanta, deoarece orice asemenea demers nu ar fi constituit decat aplicarea legii. Independenta membrilor Curtii, inamovibilitatea lor, faptul ca sunt numiti de Parlament si nu desemnati intr-o maniera mai mult sau mai putin aleatorie, toate acestea ar trebui sa garanteze aplicarea normelor in vigoare.

Mandatarul financiar

Mandatarul financiar sau, in legislatia altor state, agentul financiar, se ocupa de operatiunile financiare si evidenta contabila a formatiunilor politice in perioada campaniei electorale, conform prevederilor articolului 56, alineatul 2 din Legea alegerilor locale nr.70/21.XI.1991, articol care se regaseste in Legea alegerii Camerei Deputatilor si Senatului nr.68/1992.

Mandatarul poate fi o persoana fizica sau juridica (alin. 4), care, din momentul desemnarii sale raspunde solidar cu

formatiunea politica respectiva sau candidatul independent, de legalitatea cheltuielilor efectuate din fondurile detinute atat din surse bugetare, cat si extrabugetare. (alin. 3). In acelasi timp mandatarul trebuie sa se asigure de respectarea prevederilor alineatului 1. Acesta reglementeaza obligativitatea formatiunilor politice sau electorale si a candidatilor independenti de a declara public fondurile pentru campanie dupa deschiderea acesteia (alin.1).

Un partid politic poate beneficia de mai multi mandatari financiari. In cazul in care se opteaza pentru mai multi mandatari, se delimiteaza imputernicirile acestora, conform alineatului 5 (descentralizarea responsabilitatilor).

Serviciile aceluiasi mandatar pot fi folosite de mai multe partide, aliante politice sau electorale (alin. 6).

Este important de mentionat faptul ca mandatarul financiar dobandeste aceasta calitate numai dupa inregistrarea sa oficiala la Ministerul Finantelor si aducerea la cunostinta publica prin presa a identitatii sale (alin. 7).

Aceste prevederi se aplica si candidatilor independenti care primesc fonduri de la persoane fizice sau juridice din tara (alin.8).

Franta

Se realizeaza pe trei cai:

obligatia partidelor de a recurge la serviciile unui agent financiar;

evidenta contabila a campaniei electorale;

verificarea de catre Comisia Nationala pentru conturile de campanie si de finantare politica.

Articolul L 52-4 din Codul electoral francez:

un candidat nu poate primi fonduri pentru finantarea campaniei decat prin intermediul unui mandatar, desemnat special de el, care poate fi o asociatie de finantare electorala sau o persoana fizica numita mandatar financiar. Din momentul numirii agentului financiar, candidatul nu isi poate regla cheltuielile ocazionate de campania sa electorala decat prin intermediul acestuia

Agentul financiar are obligatia de a deschide un cont bancar unic in care vor fi inregistrate toate operatiunile financiare din campanie (colectare de fonduri, donatii, cheltuieli). Contul agentului financiar este inclus in contul de campanie al respectivului candidat electoral.

Contul de campanie al candidatilor care participa la alegeri, altele decat cele prezidentiale, trebuie depus in termen de 2 luni de la alegeri la Prefectura, care le trimite Comisiei Nationale pentru conturile de campanie si de finantarepolitica.

Contul de campanie al candidatilor trebuie sa fie echilibrat sau excedentar, in nici un caz deficitar.

Rambursarea totala sau partiala a cheltuielilor electorale se poate realiza numai dupa aprobarea contului de campanie de catre Comisia nationala pentru conturile de campanie si de finantare politica.

Pentru alegerile prezidentiale, contul de campanie la candidatilor trebuie sa fie depus in termen de 2 luni de laincheierea alegerilor, la Consiliul Constitutional. La o luna de la depunerea contului de campanie, Consiliul Constitutional poate aproba, modifica sau respinge aceste conturi.

Dupa expirarea acestui termen, conturile de campanie se publica in Jurnalul Oficial.

Comisia reprezinta o autoritate administrativa ce are drept scop controlul conturilor de campanie, pe care le poate aproba, modifica sau respinge, in termen de 6 luni de la depunerea conturilor de campanie. Daca in aceasta perioada de timp, Comisia nu semnaleaza nereguli, conturile se considera a fi aprobate.

Belgia

Controlul cheltuielilor electorale presupune o dubla limitare :

a) Limitarea cheltuielilor electorale ale partidului este un modalitate pentru a reduce inegalitatea existenta pe plan financiar intre partidele politice.

b) Limitarea cheltuielilor electorale ale candidatilor vizeaza eliminarea, pe cat posibil, a inegalitatilor financiare care exista intre acestia. Legea din 1989 a creat doua categorii de candidati: castigatorii si ceilalti. Numarul candidatilor din varful listei care pot beneficia de un plafon mai ridicat al cheltuielilor este determinat , in cazul fiecarei liste, de numarul de locuri obtinute de lista respectiva la ultimele alegeri, numar la care se mai adauga o unitate. Listele care nu prezinta nici un mandatar ales beneficiaza de un plafon unic.

Partidele politice trebuie sa declare cheltuielilor lor, in momentul in care se inscriu pe lista electorala. Candidatii sunt obligati sa respecte dispozitiile legale si sa-ti declare cheltuielile in urmatoarele 30 de zile de la data alegerilor.

Comisia de control redacteaza un raport final care este publicat in Monitorul Belgian. In practica, obiectivul acestui tip de control este acela de a se apropia de metoda controlului utilizat in domeniul fiscal, care presupune completarea unei declaratii fiscale de catre fiecare contribuabil.

Notiunea de propaganda electorala

Legea din 1989 propune o definitie a acestui concept prin apartenenta si excludere:

pe de o parte, exista oferit intelesul cheltuielii de propaganda sunt considerate drept cheltuieli de propaganda toate cheltuielile si contractele financiare aferente mesajelor verbale, scrise, sonore si vizuale, destinate sa influenteze in mod favorabil rezultatul electoral al unui partid politic si al candidatilor sai, si care, in general, sunt emise cu trei luni inainte de organizarea alegerilor, prin aplicarea articolui105 al Codului electoral

prin interpretarea per a contrario a definitiei de mai sus rezulta sfera cheltuielilor care nu sunt de propaganda: de exemplu, difuzarea la radio si la televiziunea emisiunilor electorale, cu conditia ca reprezentantii partidelor politice sa poata lua parte la aceste emisiuni , sau cu conditia ca numarul si durata emisiunilor sa fie determinata in functie de reprezentantii partidelor politice in cadrul adunarilor legislative

Mai mult, legea dispune ca, in cadrul acestor termene prevazute de lege, partidele politice, candidatii si o treime dintre cei care doresc sa faca propaganda pentru competitorii politici sa nu poata distribui gadgete sau cadouri

(Prin gadgete se intelege: stilouri, pungi de plastic, produse naturale etc.).

Cheltuielile si contractele financiare trebuie sa fie raportate la preturile practicate pe piata.

Propaganda negativa este inclusa de asemenea, la cheltuieli electorale. Astfel, un candidat care dispune tiparirea si distribuirea unui material denigrator la adresa altui candidat, este obligat sa includa aceste costuri in plafonul de cheltuieli electorale autorizat.

Partidul politic care accepta donatii, prin care incalca prevederile legii, pe langa achitarea valorii duble a plafonului instituit, risca sa piarda si dreptul la finantare publica in lunile urmatoare constatarii infractiunii de catre comisia de control.

Persoana care face o donatie ilicita unui partid politic este sanctionata prin amenda; ramane la latitudinea tribunalului daca procedura de judecata este publicata sau nu intr-unul din ziarele cotidiene sau saptamanale.

Contabilitatea partidelor politice

Pentru legislatorul belgian, unul dintre principiile finantarii publice a partidelor politice este caracterul deschis, transparent al contabilitatii fondurilor partidelor.

O data cu introducerea Legii din 1989, partidul politic este obligat sa prezinte o evidenta a rezultatelor contabile.

Norma instituie un organism de control - comisia de control, cu atributii in verificarea cheltuielilor electorale si a tuturor operatiunilor care au tangenta cu finantarea si contabilitatea partidelor. Aceasta comisie detine puterea de investigare si de control pentru a putea aprecia conformitatea raporturilor financiar cu prevederile legale in vigoare.

Comisia de control este compusa in mod paritar din membrii Camerei Reprezentantilor si ai Senatului, fiind

prezidata de presedintii celor doua Camere. Totusi, aceasta comisie poate fi consiliata de catre Curtea de Conturi, in ceea ce priveste controlul cheltuielilor electorale, a rapoartelor financiare ale partidelor.

Bosnia - Hertegovina

In Bosnia-Hertegovina fiecare partid are obligatia de a desemna o persoana (agentul financiar) care sa se ocupe evidenta contabila si care intermediaza comunicarea dintre formatiune si Comisia Electorala.

Mandatarul financiar

Comisia Electorala este sesizata asupra identitatii agentului financiar in termen de trei zile de la numirea acestuia si asupra oricaror posibile modificari ale statutului formatiunii respective. Mandatarul semneaza fiecare raport si este responsabila de evidenta contabila si de prezentarea tuturor rapoartelor Comisiei. Aceste evidente financiare trebuie pastrate de fiecare partid pentru minimum 6 ani de la completarea lor.

Exista trei institutii de control:

1. Comisia Electorala (C.E.) - o institutie cu atributii specifice in domeniul controlului finantarii partidelor.

Este abilitata sa ceara si sa primeasca informatiile, probele si documentele necesare derularii unor anchete initiate in acest domeniu. Comisia Electorala este sesizata la cerere sau din oficiu si are capacitatea de decizie si aplicare in ceea ce priveste sanctiunile civile impotriva formatiunilor care au incalcat normele legale. Inaintea aplicarii sanctiunii civile sau administrative, Comisia Electorala va acorda partidului respectiv o perioada de timp pentru reglementarea situatiei. C.E. are obligatia de a raporta anual concluziile activitatii sale, acest raport fiind un document intern al Adunarii Legislative.

2. Biroul de Audit - este abilitat de Comisia Electorala pentru a verifica evidentele contabile ale formatiunilor politice. Sunt supuse acestui control: raportul financiar la nivel nationalcentral si cel putin evidentele provenind de la doua filiale alese prin sondaj. Orice neregularitate constatata de acest Birou trebuie adusa la cunostinta Comisiei Electorale care va impune sanctiuni financiare partidului in cauza, conform Legii electorale.

3. In cazul unor contestatii ale deciziilor C.E., cea de-a treia institutie, Consiliul de Apel are competenta solutionarii acestora. Acest Consiliu are autoritatea de a impune sanctiuni financiare conform Legii electorale.

Auditul se realizeaza pe baza raportului contabil a carui data limita de publicare este sfarsitul anului financiar urmator, respectiv 31 martie.

Germania

Partidele politice au datoria de a prezenta rapoarte financiare anuale presedintelui Bundestaagului, care dispune publicarea lor sub forma unui document legislativ. Aceste rapoarte anuale furnizeaza informatii cu privire la venituri, cheltuieli, active, debite, valoarea patrimoniala a partidului, atat la nivel federal cat si nivel de land si de district.

Bilantul contabil al fiecarui partid trebuie verificat si certificat de un expert contabil autorizat care are acces la toate informatiile ce ii sunt necesare pentru elaborarea expertizei contabile; certificatul de control financiar este anexat raportului financiar anual, inainte de predarea si publicarea sa.

In anul urmator alegerilor, toate cheltuielile electorale trebuie sa figureze intr-un capitol separat.

Italia

Fondurile pentru finantarea campaniei electorale sunt colectate si administrate exclusiv prin intermediul unui agent oficial financiar, denumit mandatar electoral, desemnat in acest scop de catre candidati sau partide politice.

Un candidat nu poate avea decat un singur mandatar financiar, iar un mandatar nu poate fi angajat de mai multi candidati.

Mandatarul electoral are datoria de a deschide un cont bancar unic, in care inregistreaza toate contributiile si donatiile primite, precum si toate cheltuielile efectuate; la deschiderea contului, acesta trebuie sa specifice numele candidatului in beneficiul caruia a fost deschis contul.

La incheierea alegerilor, candidatul individual, indiferent daca este ales sau nu, ca responsabil unic pentru cheltuielile electorale efectuate, trebuie sa semneze urmatoarele documente pe care sa le trimita Colegiului Regional de Garantie Electorala (organ abilitat cu verificarea documentelor furnizate de candidati si cu stabilirea sanctiunilor

prevazute de lege, ce functioneaza pe langa Curtea de Apel sau pe langa Tribunalul Teritorial):

declaratie referitoare la cheltuielile efectuate si obligatiile asumate privind propaganda electorala;

un document in care sa fie evidentiate contributiile primite, indiferent de forma, in bani sau in natura;

dare de seama, contrasemnata de mandatarul electoral, prin care sunt certificate datele privind finantarea

campaniei si cheltuielile electorale;

extrasele contului bancar sau postal folosit.

Documentatia trebuie depusa de candidatii alesi in termen de 15 zile de la validarea alegerilor.

Directorii de media au obligatia ca in termen de 30 de zile de la alegeri sa comunice Colegiul Regional de Garantie Electorala date privind serviciile de propaganda electorala efectuate, numele beneficiarilor, spatiile gratuite sau cu tarife reduse acordate, numele celor care au efectuat platile respective. In acest fel, Colegiul are posibilitatea de a efectua un control incrucisat al finantarii campaniei electorale .

Daca in termen de 180 de zile Colegiul Regional de Garantie Electorala nu semnaleaza candidatului eventuale nereguli, raportul financiar se considera aprobat.

In termen de 45 de zile de la incheierea alegerilor, partidele politice trebuie sa prezinte un raport-bilant al surselor deM finantare si al cheltuielilor electorale, presedintilor Camerelor Parlamentului, care, la randul lor, trimit rapoartele spre verificare Curtii de Conturi. Aceasta are 6 luni la dispozitie pentru verificarea rapoartelor de la primirea

acestora, termenul putand fi prelungit cu inca cel mult 3 luni, pe baza unor motive intemeiate. Rezultatul verificarii este prezentat direct de catre Curtea de Conturi presedintilor celor doua Camere.

Datoria legala de a intocmi raportul financiar constituie atat o conditie pentru rambursarea cheltuielilor electorale, cat si o posibilitate de control din partea statului asupra surselor de finantare si a gestionarii lor in timpul campaniei electorale.

Pentru a asigura transparenta finantarii electorale, Legea 441/1982 privind publicarea situatiei patrimoniale a candidatilor alesi si a unor oficiali numiti, prevede obligativitatea depunerii, in urmatoarele luni de la alegeri, de catre parlamentari, membrii guvernului si ai consiliilor regionale, a unei declaratii referitoare la bunurile imobiliare din patrimoniul lor, eventualele functii manageriale sau administrative pe care le-ar putea detine in cadrul unei societati, cat si cele mai recente copii dupa declaratiile de venit.

Informatiile furnizate de aceste declaratii sunt puse la dispozitia alegatorilor.

Marea Britanie

Candidatul electoral are obligatia de a- si desemna un agent financiar, abilitat cu evidenta veniturilor si efectuarea cheltuielilor electorale. Sunt exceptate cheltuielile mai mici de 600 lire sterline, care pot fi efectuate de catre candidat.

In termen de 35 de zile de la proclamarea rezultatelor alegerilor, agentul financiar are obligatia trimiterii unui raport financiar privind costurile electorale catre un inalt functionar guvernamental, numit returning officer. La dispozitiile acestuia, rapoartele financiare sunt publicate in cel putin doua ziare nationale in termen de 10 zile de la scadenta celor 35 de zile prevazute pentru transmiterea raportului financiar; in urmatorii doi ani, acestea pot fi examinate de catre orice persoana interesata.

Nu exista cerinte formale de verificare a acestor rapoarte.

Polonia

La incheierea alegerilor, fiecare comitet electoral are datoria de a intocmi un raport financiar, continand urmatoarele:

sursa fondurilor primite, informatii despre creditele bancare obtinute;

donatiile ce depasesc de 10 ori echivalentul salariului mediu din 6 sectoare principale ale productiei materiale;

cheltuieli electorale.

Rapoartele financiare sunt publicate intr-un ziar national in termen de 3 luni de la incheierea alegerilor; Comitetul Electoral are datoria de a notifica acest lucru Comisiei Electorale Nationale. Agentii comitetelor electorale au obligatia de a pastra documentele financiare ale campaniei electorale 12 luni dupa incheierea alegerilor.

In cazul in care fondurile de campanie sunt mai mari decat cheltuielile de campanie, agentul comitetului electoral va dirija surplusul catre o institutie de interes public.

Spania

Toti competitorii electorali au obligatia legala de a-si desemna un administrator electoral, care are drept atributii principale evidenta veniturilor si cheltuielilor electorale cat si prezentarea de documente justificative a operatiunilor contabile efectuate in timpul campaniei.

La baza activitatii administratorului electoral stau urmatoarele:

obligativitatea de a comunica Comitetului Electoral Central si la comitetelor electorale provinciale deschiderea contului de campanie, in termen de 24 de ore de la deschiderea acestuia;

unicitatea si universalitatea contului de campanie;

folosirea contului de campanie exclusiv in scopuri electorale: la incheierea campaniei electorale, din soldul contului nu mai pot fi achitate decat cheltuielile electorale deja angajate, dar numai in termen de 90 de zile.

Orice reclamatie asupra cheltuielilor electorale, care nu a fost notificata administratorilor in termen de 60 de zile de la incheierea scrutinului, nu se mai onoreaza, considerandu-se nula si neavenita;

nominalizarea tuturor contributiilor financiare.

Controlul finantarii competitorilor electorali se efectueaza de catre Comitetul Electoral Central, comitetele de provincie si de Tribunalul de Conturi.

Comitetul Electoral Central si comitetele de provincie au dreptul de a cere bancilor sau caselor de economii, in orice moment al campaniei electorale si in termen de 100 de zile de la incheierea alegerilor, soldul conturilor electorale, si date privind identitatea contribuabililor.

Intre a 100-a si a 125-a zi dupa incheierea alegerilor, partidele care au prin lege dreptul la subventii, inclusiv cele

care au primit deja avansuri, sunt obligate sa prezinte Tribunalului de Conturi situatia contabila din perioada electorala. Prezentarea raportului financiar se face de catre administratorul general.

Dupa 200 de zile de la alegeri, Tribunalul de Conturi se pronunta asupra corectitudinii raportului financiar; daca exista nereguli, incalcari ale prevederilor legale asupra cheltuielilor electorale, se poate propune de catre acesta neaprobarea sau reducerea subventiei.

Suedia

Nu exista prevederi speciale referitoare la controlul finantarii electorale.

Verificarea contabila se efectueaza la initiativa partidelor, prin metode stabilite de ele; in rapoartele financiare sunt prezentate sumele globale ale cheltuielilor partidului facute in anul respectiv iar cheltuielile electorale nu sunt prezentate intr-un capitol separat.

In concluzie, se remarca faptul ca intocmirea si prezentarea unor rapoarte financiare de catre autoritatile competente este prevazuta in majoritatea tarilor studiate (Franta, Germania, Marea Britanie, Italia, Spania, Cehia). Insa aceasta activitate nu este reglementata juridic in Olanda si Suedia.

Secœiunea 2

Publicarea fondurilor si a cheltuielilor

Obiectivele reglementarilor vizand acest aspect constau in promovarea ideii de transparenta a surselor de finantare si controlarea potentialelor surse de coruptie, prin diverse modalitati:

1) Fondurile alocate pentru cheltuieli vs. venituri (de exemplu, in Marea Britanie candidatilor la Parlament li se cere sa- si dezvaluie cheltuielile, dar nu si sursele de venituri).

2) Fondurile totale de campanie si principalele subcapitole (venituri si cheltuieli) vs. publicarea in detaliu a acestor fonduri, inclusiv detalii privind contributiile specifice (de exemplu, in Germania, sunt dezvaluite publicului numai detaliile referitoare la cheltuielile si veniturile totale si donatiile care depasesc o anumita suma).

3) Fondurile alocate pentru partid vs. fondurile alocate candidatilor (in Marea Britanie trebuie dezvaluite sursele de finantare ale candidatilor iar in Germania cele ale partidelor).

4) Fondurile totale ale partidelor vs. fondurile alocate pentru activitati specifice (in Germania publicarea sumelor speciale din mai multi ani vizau fondurile totale de venituri si cheltuieli fara a exista informatii separate despre cheltuielile speciale din campaniile electorale).

5) Fondurile totale ale partidelor (centru si filiale locale) vs. finantarea politica la nivel national.

6) Responsabilitatea donatorilor vs. responsabilitatea partidelor sau candidatilor in calitate de beneficiari ai acelor donatii (in Marea Britanie responsabilitatea declararii donatiilor de la companii si de la sindicate revine donatorilor, nu partidelor care le primesc).

7) Publicarea listelor donatorilor in cadrul unor comisii speciale de control si punerea materialelor la dispozitia inspectorilor institutiilor guvernamentale, publicarea intr-un document oficial apartinand guvernului, fara a fi furnizate si publicului larg.

In Marea Britanie, identitatea celor care fac donatii partidelor mai mari de 200 de lire pe an, trebuie facuta publica.

Totusi, aceasta modalitate de dezvaluire nu este in totalitate eficienta din doua motive:

in primul rand, responsabilitatea publicarii donatiilor ramane la latitudinea companiilor donatoare si nu a formatiunilor politice care beneficiaza de aceste contributii;

in al doilea rand, donatorilor li se cere sa publice fondurile in rapoartele anuale inaintate directorilor de companie care, mai departe, raporteaza investitia autoritatilor responsabile.

In practica, este imposibil sa fie contabilizate informatiile referitoare la donatiile efectuate provenind din rapoarte separate. Multe donatii ale companiilor sunt publicate prin mijloace obscure astfel incat nu pot fi extrase liste inteligibile.

Tot in Marea Britanie, cheltuielile de campanie ale candidatilor la Parlament sunt supuse unei limite legale. Insa aceste restrictii nu se aplica si in cazul organizatiilor nationale de partid. Singura forma de publicare a fondurilor impusa se refera la cheltuielile candidatilor din campanie. Candidatii nu sunt obligati sa- si declare sursele de venituri, din moment ce acestea nu constituie un subiect de restrictie. Organizatiile nationale de partid nu sunt obligate sa faca rapoarte privind finantarea lor.

Metode de eludare a legii:

1) plati ilegale in numerar - traditionalele diplomate cu bonuri valorice;

2) cand donatorii trebuie publicati, platile catre partide sunt disimulate in tranzactii bancare sau imprumuturi;

3) de asemenea, in conditiile publicarii contributiilor, platile catre partide sunt prezentate drept cadouri;

4) daca suma donata are o valoare foarte mare, donatiile pot fi divizate intr-un numar de contributii mai mici.

efectuate separat de catre sot, sotie sau copii;

5) daca este posibil, donatiile sunt atribuite candidatilor sau partidelor printr-un intermediar. In acest caz, va fi dezvaluit intermediarul (persoana sau organizatie), dar nu donatorul;

6) in locul efectuarii platilor direct catre organizatiile principale, acestea sunt facute catre fondurile politice personale ale politicienilor;

7) partidele si candidatii pot exploata regulamentele asupra publicarii fondurilor, efectuand publicarea cat mai tarziu, dupa ce donatiile au avut loc si daca este posibil, dupa terminarea campaniei electorale;

8) aceste fonduri, pot fi ascunse, prin realocare si disimulare in donatii neelectorale, de rutina.

Obligativitatea de a publica fondurile este generata de instituirea unui plafon pentru cheltuielile de campanie.

Tendinta generala este aceea de a cere publicarea fondurilor de campanie in detrimentul veniturilor partidelor, deoarece nivelul cheltuielilor este cel supus restrictiilor.

In Australia, rambursarea electorala de care beneficiaza fiecare partid prin agentul sau financiar dupa alegerea Camerei Reprezentantilor, Senatului vizeaza publicarea cheltuielilor prin urmarirea a sase directii:

publicitate electorala audio-video (inclusiv costuri de productie);

publicitate electorala: stradala, scrisa si costuri de productie;

dispunerea materialelor de publicitate electorala in locuri special amenajate si costurile de productie;

costurile campaniei materiale, in care trebuie sa figureze numele si adresa partidului: brosuri despre votare, pamflete, postere;

campanie electorala prin posta;

cercetari electorale legate de votare.

Cheltuielile de deplasare, taxele postale nu sunt incluse in aceste sume rambursabile. Rambursarea acopera cheltuielile de campanie, bunuri si servicii utilizate de la inceputul campaniei si pana la inchiderea urnelor.

Secœiunea 3

Sanctiuni privind nerespectarea regimului finantarii

Sunt acordate amenzi si este prevazuta pedeapsa cu inchisoarea pentru:

confiscarea unor chitante ilegale (Turcia);

amenda fixa plus dublul sumei folosite pe chitantele neautorizate;

sanctionarea partidului cu 15% din suma de finantare in scopuri ilegale (Israel);

suspendarea subventiilor de la buget partidelor care se fac vinovate de prezentarea unor bilanturi false (Grecia);

amenda plus inchisoare pentru practici electorale corupte;

inchisoare de la 5 ani in sus pentru finantarea campaniei cu fonduri straine.

Romania

Primirea de subventii pentru campania electorala altfel decat printr-un mandatar financiar constituie contraventie si se pedepseste cu amenda.

Donatiile acceptate prin incalcarea prevederilor legale referitoare la regimul donatiilor se fac venit la bugetul de stat.

Bosnia Hertegovina

Amenda impusa partidelor politice de catre Comisia Electorala nu poate depasi triplul excedentului sanctionat. O asemenea amenda este permisa si impusa chiar daca prin cuantumul sau depaseste valoarea in DM a 10000 de KM.

Sanctiunile impuse de Comisia Electorala sau de Consiliul de Apel precum si toate sursele extrabugetare ilegale sunt distribuite astfel:

70% din suma este distribuita finantarii bugetare a grupurilor parlamentare;

30% din suma este alocata pentru finantarea Comisiei Electorale, a Biroului de Audit si a Consiliului de Apel.

Franta

Pentru incalcarea dispozitiilor legale de finantare electorala, legea franceza prevede trei tipuri de sanctiuni:

pecuniare, electorale si penale.

Sanctiuni pecuniare

respingerea contului de campanie de catre Comisia nationala pentru conturile de campanie si de finantare politica implica nerambursarea cheltuielilor electorale pe care candidatul sustine ca le-a efectuat;

daca printr-o hotarare definitiva se constata depasirea plafonului de cheltuieli electorale, Comisia stabileste o suma egala cu valoarea de depasire a plafonului, ce urmeaza a fi varsata de candidat la trezoreria statului.

Sanctiuni electorale

Legea prevede ineligibilitatea timp de un an pentru competitorii electorali la alegerile legislative (sanctiunea ineligibilitatii nu se aplica si candidatilor la alegerile prezidentiale) daca:

nu a fost depus contul de campanie;

a fost respins contul de campanie;

contul de campanie nu a fost prezentat de un membru al Ordinului expertilor-contabili si al contabililor agreati;

contul de campanie nu a fost insotit si de documente justificative;

nu au fost inregistrate in cont toate operatiunile financiare efectuate;

nu au fost respectate prevederile legale asupra regimului donatiilor;

a fost prezentat un cont cu cheltuieli mai mari decat sursele evidentiate.

Sanctiuni penale:

Este condamnat la plata unei amenzi de 25 000 de F si la inchisoare de la 6 luni la 1 an sau numai la una dintre aceste pedepse, orice candidat care:

a colectat fonduri fara a recurge la serviciile unui agent financiar

nu a respectat prevederile legale asupra regimul donatiilor

a depasit plafonul cheltuielilor electorale

nu a respectat prevederile legale referitoare la stabilirea contului de campanie

a prezentat in contul de campanie valori diminuate, cu buna stiinta

a beneficiat, la cerere sau prin acord, de: tiparirea, folosirea circularelor, manifestelor, afiselor si buletinelor de vot, incalcand prevederile legale;

nu a respectat prevederile Codului electoral asupra afisajului, publicitatii comerciale.

Aceste sanctiuni se aplica si donatorilor care au incalcat regulile instituite asupra regimului donatiilor sau persoanelor care au efectuat cheltuieli electorale in beneficiul unui candidat, fara ca acest lucru sa i se fi cerut sau fara acordul expres al candidatului.

Belgia

Sanctiunile sunt de doua tipuri:

suspendarea dreptului la finantare, pentru partidul politic care depaseste plafonul de cheltuieli autorizat sau care nu incalca interdictiile asupra propagandei;

sanctiuni penale (inchisoare sau amenda) pentru candidatul care nu respecta prevederile legale.

Partidul politic care accepta donatii ilegale pe langa achitarea valorii duble a plafonului instituit, risca sa piarda si dreptul la finantare publica in lunile urmatoare constatarii infractiunii de catre comisia de control.

Persoana care face o donatie ilicita unui partid politic este sanctionata prin amenda; ramane la latitudinea tribunalului daca procedura de judecata este publicata sau nu intr-unul din ziarele cotidiene sau saptamanale.

Germania

Sanctionarea incalcarii prevederilor legale asupra finantarii nu constituie un capitol important.

Primirea de donatii ilegale, neexpedierea lor imediata presedintelui Bundestaag-ului, folosirea necorespunzatoare a fondurilor sau nedeclararea fondurilor sunt sanctionate prin amenda, a carei valoare este dublul sumei in cauza.

Nu exista un organism public specializat care sa vegheze la aplicarea reglementarilor referitoare la finantarea publica In afara comisiilor electorale si a tribunalelor, aplicarea legii electorale revine presedintelui Bundestaag-ului.

Recent, a intrat in vigoare o reglementare conform careia infractiunea de mituire a unui parlamentar in vederea influentarii votului sau, se pedepseste cu inchisoare de cel putin 6 luni si cu pierderea drepturilor civile. Pedeapsa se aplica atat donatorului cat si beneficiarului.

Italia

Legea nr. 515/1993 prevede exclusiv amenzi administrative, pentru incalcarea de catre candidati dispozitiilor legale de finantare electorala. Aplicarea acestor sanctiuni revine Colegiului Regional de Garantie Electorala.

- de la 10 la 100 milioane de lire pentru:

acceptarea contributiilor mai mari de suma legala (de 20 milioane de lire) si declararea de date false in raportul financiar;

nedeclararea donatiilor mai mari de 10 milioane de lire;

- de la 50 la 200 milioane de lire pentru:

nedepunerea de catre candidati a raportului financiar;

nedepunerea de catre un candidat ales, in termen de 15 zile, a raportului financiar.

In acest ultim caz, este prevazuta invalidarea pentru respectivul candidat.

Nerespectarea prevederilor legale de catre partide sunt sanctionate de catre Colegiul Curtii de Conturi, astfel:

amenda de la 10 la 100 milioane de lire pentru nedeclararea de catre partide a surselor de finantare;

neprezentarea din partea partidelor a raportului financiar se sanctioneaza diferit, in functie de dreptul acestuia la finantare publica sau nu:

- pentru partidele care au acest drept, se suspenda rambursarea cheltuielilor electorale pana la verificarea finantarii legale;

- pentru partidele care nu au acest drept, sanctiunea o constituie amenda de la 10 milioane pana la 1 miliard de lire;

nerespectarea limitelor legale ale cheltuielilor electorale este sanctionata cu o amenda care nu poate fi mai mica decat jumatatea sumei excedentare si mai mare decat triplul ei.

Legea nr. 659/1981, art. 4: Nerespectarea obligatiei de prezentare a raportului financiar, includerea de date si informatii false, precum si nerespectarea regimului donatiilor atrag aplicarea unei amenzi care poate avea de la 2 la 6 ori valoarea sumei contestate plus decaderea temporara din functiile publice.

Legea nr. 195/ 1974, art. 7: organele administratiei publice , organismele guvernamentale sau companiile de stat care au incalcat dispozitiile legii privind finantarea partidelor politice in campania electorala, se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani si cu o amenda valorand triplul donatiei. Pedeapsa se aplica atat donatorului cat si beneficiarului.

In prezent, in Parlamentul italian au loc polemici aprinse pe tema reglementarii finantarii electorale, in vederea gasirii unor solutii eficiente si durabile pentru stoparea coruptiei din viata politica.

Marea Britanie

Sunt considerate practici ilegale:

efectuarea cheltuielilor electorale de alta persoana decat agentul electoral sau subagentii sai;

depasirea limitei legale a cheltuielilor electorale.

Aceste practici ilegale sunt pedepsite cu amenda si invalidarea alegerii.

Prezentarea de informatii false in rapoartele financiare constituie infractiunea de coruptie, sanctionata fie prin amenda sau 1 an inchisoare, fie cu amandoua. Mai mult, alegerea candidatului in cauza se anuleaza, iar acestuia i se interzice dreptul de a candida pe o perioada cuprinsa intre 7 si 10 ani.

Daca raportul financiar al unui candidat ales nu este trimis organului prevazut de lege, candidatul nu are dreptul sa participe la sedintele Camerei Comunelor pana cand cerinta nu este indeplinita.

Face exceptie cazul in care candidatul ales obtine o hotarare judecatoreasca de exonerare de raspundere, nefiind el raspunzator de intocmirea si trimiterea raportului financiar.

Polonia

Nerespectarea obligatiei de a elabora si publica raportul financiar, prezentarea de date false si nerespectarea obligatiei de redirectionare a surplusului de fonduri electorale sunt pedepsite cu inchisoare pana la 2 ani, cu interzicerea unor drepturi sau cu amenda.

Republica Moldova

In cazul in care concurentul electoral a primit mijloace banesti nedeclarate sau din strainatate sau a folosit in cunostinta de cauza astfel de mijloace, Comisia Electorala Centrala adreseaza Curtii Supreme de Justitie o cerere de anulare a inregistrarii acestuia. Curtea Suprema de Justitie va examina cererea si va emite o hotarare corespunzatoare

in decurs de 5 zile, dar nu mai tarziu de ziua alegerilor.

Spania

Se pedepseste cu amenda de la 30.000 la 300.000 de pesetas si cu inchisoare falsificarea datelor contabile ale conturilor, insusirea sau deturnarea fondurilor electorale de catre administratorii generali sau persoanele autorizate sa dispuna de sumele din conturile electorale.

In functie de circumstantele in care au fost comise infractiunile, tribunalele pot inaspri sau micsora pedeapsa.

Suedia

Legile privind finantarea electorala nu contin prevederi de sanctionare a delictelor in domeniu. Eventualele infractiuni comise se pedepsesc conform prevederilor din Codul Penal suedez.

CONCLUZII

In ciuda numeroaselor reglementari, exista intotdeauna noi modalitati de eludare a legii. Pana in prezent nici o legislatie nu s-a dovedit capabila de a sesiza toate aspectele finantarii formatiunilor politice. Fiecare scandal a produs noi modificari ale legii, mai ales prin inasprirea sanctiunilor. Dar incalcarea legii provine si din erori implicite, nu

neaparat dintr-un plan prestabilit al actorilor politici. Daca membrii staff-ului campaniei electorale sunt considerati responsabili pentru orice incalcare a legii, exista riscul de a-i sanctiona pentru lucruri asupra carora nu au avut practic control. De multe ori exista acel tap ispasitor, in persoana unui membru al partidului, care este gasit vinovat direct pentru unele fraude, ilegalitati, salvand astfel oficialii partidului, implicati sau nu.

Nu exista politician care sa nu fie afectat de aducerea la cunostinta publica a unor nereguli privind finantarea campaniei sale. Personalitati foarte cunoscute si respectate ale scenei politice internationale precum: Helmut Kohl, Ehud Barak, Bill Clinton, Nelson Mandela, Boris Yeltsin, au fost subiectul unor scandaluri legate de finantarea campaniilor lor; aceste scandaluri le-au marcat cariera si prestigiul formatiunilor politice carora le apartin.

S-a constat ca finantarea ilicita a campaniilor sau a activitatii partidelor, a devenit o practica politica. Conditionarea financiara a unor membri ai clasei politice este considerata a fi un pericol pentru functionarea statului de drept, a democratiei in general. Scandalurile legate de finantare sunt dezvaluite si uitate cu o regularitate care ridica semne de intrebare.

In ultimii ani scandalurile legate de acest subiect s-au derulat in tari cu traditie democratica (SUA, Israel, Germania, Rusia etc.). Tari precum Japonia, SUA si Germania au incercat sa se protejeze impotriva abuzurilor de finantare prin masuri judiciare: control public, regulamente oficiale, cereri de bilant.

Din investigatiile privind rapida si libera finantare a campaniei lui Bill Clinton din 1996 pentru realegerea in functia de Presedinte al Statelor Unite ale Americii, se constata ca unele scandaluri au implicat intreprinzatorii in curs de dezvoltare , noi magnati internationali cu putine interese in SUA si cu principii slabe privind politica financiara.

Un recent raport in Israel a aratat ca o coalitie din jurul Psrimului ministru a eludat legea in timpul ultimului an de campanie, prin crearea unei intregi retele de organizatii non-profit, prin care s-au derulat contributii ilegale din partea unor donatori straini.

Manevrarea a milioane de dolari proveniti din donatii nedeclarate si avand drept destinatar partidul cancelarului

Kohl, a determinat Washington Post sa se intrebe daca partidul sau, puternica Uniune Crestin Democrata (CDU) ar putea supravietui scandalului.

Chiar si fostul presedinte Mandela a avut de suferit in 1999 din cauza afirmatiilor potrivit carora Congresul National African a acceptat contributii din Libia, Indonezia si China.

Globalizarea nu a reinventat campania de finantare, dar a schimbat-o in mod ireversibil. In ultima decada, o mare parte a lumii a cunoscut acuta lipsa de claritate in privinta granitelor, a ideologiilor, si chiar a identitatilor nationale.

Un proces netransparent de licitatii a permis finantatorilor bine conectati in multe din noile democratii ale lumii sa- si asigure pe tot globul partea majoritara din capitalul a numeroase intreprinderi de stat valoroase, la preturi foarte scazute. Acesti baroni ai secolului XX, necunoscuti acum 10 sau 15 ani, sunt nerabdatori sa se faca auziti si sa fie

luati in considerare. Banii pentru campanii au fost scrisoarea lor de introducere, la fel ca si platile ulterioare contra unor favoruri.

Noii milionari ai Rusiei, imbogatiti prin corporatiile din sectorul exploatarii energiei, a telecomunicatiilor, resurselor naturale existente in fosta Uniune Sovietica, au investit aproximativ 600 de milioane de dolari in campania pentru realegerea fostului presedinte Yeltsin din 1996. Aceste fonduri au fost folosite pentru cumpararea timpilor de antena, sponsorizarea postei directe electorale de-a lungul tarii si contractarea unor prezentatori foarte cunoscuti.

Prezentatorul Roger Tamraz in prezent cautat de Interpol a recunoscut ca a platit 300000 de dolari Democratilor in speranta obtinerii unei intrevederi cu Clinton pentru o discutie legata de un proiect pentru o retea de petrol care sa conecteze Marea Caspica de Mediterana. Tamraz a avut timp sa propuna proiectul la Casa Alba desi administratia luase decizia de a sprijini o retea separata propusa de British Petroleum & Amoco. Singurul motiv de a da bani este sa obtii accesul , a spus Tamraz, afirmand ca data viitoare va oferi dublu. El a decis sa fie si mai generos cu Yeltsin, oferind 100 de milioane de dolari pentru realegerea presedintelui in 1996, sperand ca astfel va obtine sprijin pentru proiectul sau.

Cea mai scumpa nota de plata intr-o campanie electorala o reprezinta adesea timpii de antena, o necesitate pentru persuasiunea electorala. In plus, publicitatea electorala a crescut, devenind o adevarata industrie, prin promovarea specialistilor in manevrarea sloganurilor, insignelor, tuturor bunurilor electorale . Posta directa este in ascensiune

in cadrul noilor democratiilor. Promovarea unui nume este scumpa, in special in democratiile bogate si stabile. De exemplu, in 1980 in SUA s-a vehiculat suma de 1,2 miliarde de dolari pentru campania prezidentiala si cea pentru alegerea Congresului din 1980. 12 ani mai tarziu suma aproape s-a triplat: 3,2 miliarde incluzand 500 milioane alocate doar campaniei prezidentiale.

Campania electorala din tarile in proces de democratizare include si ea multiple resurse, desi o mare parte a cheltuielilor nu sunt declarate. Oficial, realegerea lui Yeltsin a costat in jur de 3 milioane de dolari, insa a fost estimat un cuantum de 600 milioane de dolari.

In privinta tarilor scandinave, este interesant cum Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda nu au limitat cheltuielile de campanie sau donatiile politice si nu au reglementari asupra publicarii listelor de donatori. Abuzurile sunt aproape inexistente, deoarece in aceste tari exista un nivel inalt al consensului asupra moralei si o slaba toleranta a actelor de coruptie, valori deseori promovate intr-o campanie electorala.

Majoritatea tarilor restrictioneaza sau pedepsesc contributiile din surse straine, argumentand ca cetatenii straini sau companiile multinationale nu sunt circumscriptii locale evidentiind, ca fondurile straine pot fi prezentate sub forma unor donatii autohtone.

Multinationali straini pot crea in SUA comitete de actiune politica (Political Action Committees - PAC) pentru a

finanta campaniile si a influenta politicile administratiei. Insa PAC-urile, desi neimplicate pana in prezent in scandaluri legate de finantare, pot fi relativ usor monitorizate si reglementate.

Pe de alta parte, guvernele poseda diverse modalitati de reducere a costurilor electorale: reglementarea tarifelor timpilor de antena sau diminuarea duratei campaniei electorale. Unele tari, cum ar fi Marea Britanie, au instituit interdictii categorice in privinta publicitatii televizate a candidatilor.

Intr-un cadru ideal, cotizatiile si contributiile individuale ar fi suficiente pentru sustinerea financiara a partidelor. In cadrul real finantarea publica constituie unul din putinele mijloace prin care este reglementata activitatea partidelor.

Adeptii subventiilor publice invoca sprijinirea, de catre contribuabili, prin plata impozitelor la bugetul de stat, a functionarii partidelor politice si a organizarii alegerilor, in calitate de elemente-cheie ale democratiei reprezentative.

Subventiile acordate partidelor pot contribui la crearea noilor partide si in promovarea unui numar mai mare de candidati. Doua exemple in acest sens sunt SUA (Partidul Reformist are 12,6 milioane de dolari la dispozitie din fondurile alocate campaniei prezidentiale, deoarece candidatul Ross Perot a castigat 8 procente in 1996) si Germania

(care ofera stimulente similare partidelor care pot atinge un prag electoral minim).

Multe din tarile foste comuniste au imbratisat democratia fara a stabili reguli precise de finantare publica prin care sa fie garantate alegeri libere, credibile si corecte.

Candidatii sunt adesea sanctionati la urne din cauza esecului inregistrat in incercarea de a reforma cadrului legislativ asupra modalitatilor de finantare al campaniei electorale. Indiferenta publica permite donatiile ilicite si evitarea de catre politicieni a publicarii evidentelor contabile. Abuzurile din campania de finantare reduc credibilitatea sistemului democratic, astfel accentuand gradul de neincredere a electoratului in functionarea acestuia.

Este admirabila militarea pentru reformarea sistemului de finantare electorala, insa este mai putin populara initiativa de a inainta propuneri reale in acest sens. Tentativa de a le transpune in practica se dovedeste a fi inconfortabila pentru majoritatea celor care se afla sub incidenta acestor reglementari.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Constitutia Romaniei

2. Bulei, Ion, Sistemul politic al Romaniei moderne. Partidul Conservator, Bucuresti, 1987.

3. Gusti, Dimitrie, Partidul politic, sociologia unui sistem al partidului politic, republicat in Doctrinele partidelor politice, Ed. Garamond, Bucuresti, 1996

4. Hurezeanu, Damian, Partide si curente politice in Romania in 1821-1918, Bucuresti, 2000.

5. Moraru Ioan Drept constitutional si institutii politice, Ed. ACTAMI, Bucuresti, 1998.

6. Parvulescu Cristian Curs de stiinte politice la Facultatea de Stiinte Politice, S.N.S.P.A

7. Radulescu-Zoner, Stefan; Cliveti, Gheorghe; Onisoru, Gheorghe, Sandru, Dumitru; Stan, Apostol, Istoria Partidului National Liberal, Bucuresti, 2000.

8. Scurtu, Ioan; Alexandrescu, Ion; Bulei, Ion; Mamina, Ion, Enciclopedia de istorie a Romaniei, Bucuresti, 2002.

9. Tamas, Sergiu, Dictionar politic. Institutiile democratiei si cultura civica, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1993