Fondurile europene

Fondurile europene

Fondurile europene se impart astfel:

Fonduri de preaderare (destinate tarilor in curs de aderare):

PHARE;

ISPA;

SAPARD.

Fondul de coeziune (pentru tarile care au aderat dar nu au adoptat moneda Euro);

Fonduri structurale (pentru toate tarile membre):

Fondul Social European (FSE);

Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA);

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER);

Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP).

1. Fondurile de preaderare

Programul Phare este un program de asistenta tehnica si financiara, pentru sustinerea reformelor economico-sociale din fostele tari comuniste europene, elaborat in 1989, la inceput doar pentru Polonia si Ungaria. Ulterior, obiectivele sale au fost reorientate in functie de perspectivele de orientare a tarii respective.

Programul a urmarit doua mari obiective:

a)     Dezvoltarea institutionala in tarile candidate (aproximativ 30% din bugetul programului):

crearea si modernizarea institutiilor statului;

elaborarea legislatiei armonizate cu legislatia UE;

pregatirea unui corp de noi functionari publici, de la judecatori si inspectori financiari, pana la inspectori de protectia mediului si statisticieni;

punerea in aplicare a noii legislatii si urmarirea respectarii ei;

detasarea unor functionari publici din UE in tarile candidate (consilieri de preaderare), care urmaresc modul cum se realizeaza reformele in domeniu.

b)     Sprijin investitional (aproximativ 70% din buget) pe cateva domenii-cheie:

Investitii mari (cofinantare Phare + tara partenera + credite BERD, BEI sau BM);

Dezvoltare regionala;

Sprijinirea IMM-urilor cu capital, imprumuturi si garantii pentru dezvoltare.

Programul ISPA a urmarit tot doua obiective:

a)     protectia mediului inconjurator

aductiuni de apa potabila si canalizare;

tratarea apelor reziduale;

depozitarea deseurilor solide in conditii corespunzatoare si tratarea acestora pentru eliminarea poluarii mediului;

b)     dezvoltarea infrastructurii de transport

construirea de autostrazi pentru facilitarea legaturilor cu UE;

dezvoltarea retelelor nationale de transport (sosele rapide modernizate, artere de circulatie ocolitoare ale localitatilor urbane, strazi etc).

Programul prevedea si asistenta tehnica pentru pregatirea proiectelor declarate eligibile.

Alocatiile financiare se stabileau in functie de anumiti indicatori:

numarul populatiei din zona sau localitatea respectiva;

nivelul PIB/locuitor;

suprafata localitatii sau zonei.

In perioada 2000-2006, bugetul ISPA a fost de 7 mld euro.

Programul SAPARD a urmarit tot doua obiective:

a)     dezvoltarea zonelor rurale:

resurse de apa;

artere de circulatie;

renovarea satelor prin diversificarea activitatilor in mediul rural;

protectia zonelor impadurite;

b)    dezvoltarea agriculturii:

investitii in ferme agricole;

reorganizarea terenurilor agricole;

imbunatatirea competitivitatii produselor agricole, prin cresterea gradului de prelucrare si a calitatii acestora, cat si comercializarea lor;

pregatirea profesionala a viitorilor fermieri.

In perioada 2000-2006, bugetul SAPARD a fost de 520 milioane Euro pe an.

2. Fondul de coeziune

A fost creat in 1993, cu scopul de a acorda asistenta tehnica in toate domeniile, tarilor membre mai slab dezvoltate, pentru a face pasibila aderarea lor la zona Euro.

Resursele fondului sunt alocate pe doua domenii:

protectia mediului;

retele de transport transeuropene.

Pentru a primi finantare, tarile membre trebuie sa indeplineasca doua conditii:

a)     sa aiba programe de dezvoltare convergente cu UE;

b)     sa aiba un PIB/locuitor sub 90% fata de media europeana.

Fondul de coeziune nu cere coparticiparea cu fonduri a statului beneficiar. Aproape 80% din fonduri au fost folosite, pana in 2004, de Spania, Grecia, Portugalia si Irlanda.

Obiective finantate

autostrada Granada (sudul Spaniei);

modernizarea aeroporturilor din Insulele Canare si Baleare;

autostrada Salonic-Atena;

aeroporturile din Atena;

cai ferate in Portugalia si Irlanda;

aductiuni de apa in Atena;

autostrada Lisabona-Porto etc.

Politica de coeziune a Uniunii Europene se va concentra in perioada 2007-2013 pe cresterea economica si crearea de locuri de munca, iar investitiile in coeziune economica si sociala vor insuma 308 mld. Euro (preturi 2004) si vor fi directionate in majoritate (82%) spre obiectivul 'convergenta', respectiv spre statele membre si spre regiunile cele mai slab dezvoltate.

3. Fonduri structurale

Fondul Social European (FSE)

Cel mai vechi fond comunitar, creat in 1960, prin Tratatul de la Roma.

A avut doua obiective:

a)     sa acopere jumatate din cheltuielile statelor membre pentru a asigura muncitorilor o reconversie productiva, prin reintegrare profesionala si cu indemnizatiile corespunzatoare de reinstalare;

b)     sa acorde ajutoare salariatilor afectati de restructurarea intreprinderilor unde lucreaza.

FSE este administrat de Comisia Europeana, asistata de un Comitet condus de un comisar european.

FSE a venit in ajutorul a aproximativ 35 milioane persoane in perioada 1960-1997, cu o suma de circa 30 mld. ECU, devenind un instrument cheie al coeziunii economice si sociale.

FSE se va concentra pe patru domenii principale:

1. cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a intreprinderilor;

2. imbunatatirea accesului la ocupare si participare pe piata muncii;

3. imbunatatirea nivelului de incluziune sociala prin combaterea discriminarii si facilitarea accesului pe piata muncii a persoanelor dezavantajate;

4. promovarea parteneriatului pentru reforma in domeniile ocuparii si ale incluziunii.

Programele europene structurale prezinta diferente esentiale fata de programele de preaderare, fiindca proiectul se poate intoarce impotriva beneficiarului, daca cheltuielile nu sunt eligibile si nu e finalizat la timp. De aceea, noile state membre ale Uniunii Europene au avut, intotdeauna, probleme in implementarea programelor post‑aderare.

Astfel, beneficiarul proiectului va primi o plata in avans, dupa care, pe propria cheltuiala, va realiza activitati si plati, si apoi va solicita decontarea facturilor. Se recomanda respectarea Regulii 'n , care spune ca proiectele trebuie contractate, finalizate, implementate si platile efectuate in doi ani de la acordarea finantarii. Dupa aceea, pot aparea blocaje, iar autoritatea responsabila va trebui sa finanteze ce a ramas de la bugetul propriu.

Nici un proiect nu va fi implementat de catre stat, totul se va face pe baza unor licitatii, cu contributia sectorului privat.

Deviza potentialilor beneficiari de fonduri europene: 'Cautam bani pentru proiecte si nu proiecte pentru bani!'

Oportunitatile sunt reale pentru cei care vor intelege destinatia cestor fonduri si vor avea un comportament activ in identificarea de parteneri.

Capacitatea de absorbtie reprezinta gradul in care o tara este capabila sa cheltuiasca efectiv si eficient resursele financiare alocate din Fondurile Structurale.

Putem vorbi de doua caracteristici distincte:

- pe de o parte, capacitatea de absorbtie din partea ofertei de fonduri, adica a sistemului institutional creat de statul respectiv pentru a administra fondurile in cauza;

- pe de alta parte, capacitatea de absorbtie din partea cererii, adica a beneficiarilor de a crea proiecte si de a le cofinanta.

Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultura (FEOGA)

Are doua componente:

a)     Componenta orientare, creata in 1964 cu obiectivele:

Reconversia productiei agricole;

Dezvoltarea de activitati complementare in agricultura.

Masuri luate:

investitii pentru dezvoltarea asociatiilor agricole;

facilitati pentru tinerii agricultori;

sprijin pentru iesirea la pensia anticipata in zonele cele mai sarace, unde nu sunt oportunitati de dezvoltare;

facilitati in silvicultura.

b)     Componenta garantare, creata in 1962, care are ca obiectiv subventionarea produselor agricole din UE pentru a le face competitive. Pentru sustinerea acestui program s-a alocat an de an aproximativ 50% din bugetul european. El reprezinta principalul instrument financiar al politicii agricole comunitare.

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER)

A fost creat in 1975, ca urmare a cresterii decalajelor de dezvoltare dintre regiunile europene.

Domenii de interventie:

investitii productive pentru mentinerea locurilor de munca si crearea altora noi;

investitii in infrastructura locala;

dezvoltarea potentialului intern al regiunilor, prin atragerea resurselor locale;

acordarea de asistenta tehnica pentru implementarea programelor si pregatirea persoanelor implicate.

FEDER va sustine programe care vizeaza:

- dezvoltarea regionala,

- progresul tehnic,

- cresterea competitivitatii,

- cooperarea teritoriala.

Prioritatile de finantare includ cercetarea, inovarea, protectia mediului si prevenirea riscurilor, dar si investitiile in infrastructura.

Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP)

A fost creat in 1993.

Obiective:

protejarea zonelor marine si a acvaculturii (resursele de pescuit);

promovarea produselor piscicole (prin procesarea si comercializarea lor);

dezvoltarea porturilor din zonele de pescuit (amenajarea de cherhanale);

modernizarea flotei de pescuit.

Politica comunitara in domeniul pescuitului mai este denumita "Europa albastra".

Politica de dezvoltare regionala a UE are la baza trei principii, care i-au asigurat eficienta, si anume:

a)     Parteneriatul, presupune implicarea activa a tuturor factorilor regionali, nationali si comunitari;

b)     Subsidiaritatea, inseamna delegarea deciziilor catre acel nivel (local, regional, national sau comunitar), care sa asigure si responsabilitate maxima;

c)     Aditionalitatea, solicita angajamentul formal ca fondurile UE sa fie folosite in completarea celor nationale si nu in locul acestora.