Guvernarea europeana

GUVERNAREA EUROPEANA

Carta alba a guvernarii europene

- este un document promovat de CoE;

- are drept scop stabilirea unor forme mai democratice de guvernare la toate nivelurile - global, european, national, regional si local;

- defineste guvernarea prin regulile, procesele si practicile care afecteaza modul in care este exercitata puterea la nivel european;

- apreciaza ca reforma sistemului european de guvernare trebuie implementata in tratatele existente.

Principiile pe care trebuie sa se fundamenteze guvernarea europeana sunt:

- deschiderea - conform acestui principiu, institutiile europene trebuie sa promoveze o maniera deschisa de lucru, sa promoveze transparenta activitatilor lor; politica de comunicare sa devina prioritara;

- participarea - principiul porneste de la ideea conform careia calitatea si eficienta politicilor UE sunt determinate de capacitatea factorilor cu putere de decizie la nivel comunitar de a asigura o cat mai larga participare a cetatenilor europeni, grupurilor de interese si institutiilor nationale si locale in toate etapele procesului decizional;

- reprezentarea - se refera la competentele si responsabilitatile ce revin institutiilor implicate in procesul decizional la nivel comunitar (care trebuie sa fie delimitate in mod clar, fara echivoc); este avuta in vedere si gruparea responsabilitatilor intre nivelul comunitar si cel national (principiul subsidiaritatii);

- eficienta - politicile comunitare trebuie elaborate si dezvoltate pentru a raspunde unor obiective clar si corect definite; se impune si o evaluare mai corecta a impactului pe care isi au la toate nivelurile;

- coerenta - politicile si actiunile intreprinse la nivel comunitar trebuie sa fie coerente, sa permita compatibilizarea si continuitatea intre politicile adoptate in diferite momente, intre diferite politici sectoriale, intre actiuni si decizii de la diverse niveluri decizional.

Modalitatile de actiune pentru realizarea reformei propuse de Carta sunt:

- cresterea transparentei activitatii si institutiilor UE si a implicarii cetatenilor europeni in formularea politicilor comunitare;

- cresterea calitatii politicilor comunitare si consolidarea mecanismului de aplicare a acestora;

- intarirea si imbunatatirea sistemului de guvernare europeana, ca premisa a cresterii importantei UE pe scena internationala;

- reforma institutionala.

Actualul model de guvernare europeana (trasat prin Tratatul pentru Instituirea unei Constitutii pentru Europa):

renunta la modelul construit pe trei piloni:a) comunitar, b) justitie si afaceri interne, c) politica externa si aparare,

- aduce elemente de noutate care particularizeaza UE:

* fundamentarea modelului european de guvernare nu doar pe un model institutional, ci si pe o dimensiune umana,

* desemnarea clara a principiilor ce guverneaza mecanismele decizionale UE,

* exercitarea competentelor prin metoda comunitara,

* eliminarea discrminarilor cu privire la minoritati,

* cresterea importantei codeciziei si majoritatii calificate,

* cresterea transparentei decizionale si o reprezentativitate justa a tarilor UE,

* "democratizarea" modelului european prin: posibilitate de retragere a statelor si participarea cetatenilor la luarea deciziilor,

* crearea postului de Ministru al Afacerilor Externe,

* modificarea instrumentelor juridice (in special prin introducerea legilor),

* crearea de structuri noi - Mediatorul European,

* implementarea unei Europe "cu mai multe viteze" (nu se va mai pune accentul pe un singur model de dezvoltare).

Modelul european de guvernare promoveaza urmatoarele coordonate:

a) o politica de inlaturare atat a granitelor fizice dintre statele membre, cat si a granitelor "imaginare" existente intre culturi si popoare;

b) dezvoltarea de noi institutii sau eficientizarea mecanismelor de administrare si decizie a institutiilor deja existente;

c) un model unic de adancire a integrarii - UE vrea sa transmita mesajul ca orice organizatie regionala poata sa urmeze traseul:"state nationale - structuri supranationale - institutii si mesanisme exclusiv economice, sociale si culturale - unitate in diversitate";

d) folosirea unor strategii "excluzive" cu privire la admiterea altor membri; spre deosebire de NATO sau OSCE (care admit noi state membre, carora li se impune apoi internationalizarea normelor), UE stabileste un calendar al aderarii, statele candidate sau asociate fiind nevoite sa-si insuseasca toate normele pana la momentul aderarii; acest model de aderare este considerat de UE un model mai sigur si cu mai mare succes;

e) UE nu este o organizatie militara, insa incepe sa-si dezvolte institutii si companii europene care sa sustina politica comuna de aparare (este abandonata ideea inarmarii separate a tarilor europene);

f) UE promoveaza modelul de interventie bazat pe "soft power" adica, pentru a rezolva un conflict sau o criza, mai intai se poarta negocieri si se apeleaza la mecanisme multilaterale de solutionare a conflictelor (mecanisme non-militare), iar in situatii post-conflict se pune un mare accent pe reabilitarea zonelor respective si pe mentinerea pacii.

Din punctul de vedere al relatiilor internationale, modelul de guvernare europeana este un model unic, deoarece imbina elemente ale teoriei realismului liberal (nationalist) si institutionalismul neo-liberal (bazat pe crearea unor institutii comune).

Cel mai mare dezavantaj al UE, in prezent, il constituie imposibilitatea de a promova o viziune coerenta in exterior, deoarece coeziunea interna este inca la un nivel mediu, iar puterea militara si puterea politica nu se ridica la nivelul puterii economice. De aici se nasc intrebari precum

Cat de eficient este la export modelul european de guvernare?

Va fi capabila UE (prin modelul propriu de guvernare) sa concureze cu drepturi egale in lupta cu marii actori mondiali intr-o viitoare lume multipolara?

1) UE si NATO - organizatii substituibile sau complementare

Cnvergente

- 1990-1993 - NATO si-a redefinit misiunea (de la lupta impotriva comunismului s-a orientat sa devina pilonul principalelor puteri militare si un mijloc de sustinere a universalismului; CEE se afla in stadiul de trecere de la piata comuna la uniune europeana; devenita apoi UE a continuat sa dezvolte conceptul de PESC (Politica Externa si de Securitate Comuna);

- in primii ani ai secolului al XX: NATO evolua spre singura organizatie mondiala capabila sa intervina oriunde in lume; UE evolua spre o uniune cu o structura de securitate cvasi-independenta (prin PESA - Politica Europeana de Securitate si Aparare) sau dependenta de NATO

- UE a facut un compromis - IESA (Initiativa Europeana de Securitate si Aparare) - structura transatlantica de cooperare si evaluare a riscurilor constituita in cadrul NATO;

- 1996-1998 UE a incercat sa decupleze IESA de NATO si sa o integreze in PESC; NATO a agreat aceasta miscare, deoarece constatase (dupa conflictele din fosta Iugoslavie) ca o Europa mai puternica din punct de vedere militar este in avantajul sau;

- consecinta: NATO a permis UE utilizarea activelor NATO pentru "sarcinile Petersberg" (managementul crizelor, operatiuni de mentinere a pacii, operatiuni de cautare si salvare, interventii umanitare) si s-au creat patru structuri de cooperare transatlantica:

Comitetul de Politica si Securitate;

Comitetul Militar;

Personalul Militar

Agentia de Cooperare in Domeniul Armamentului (OCCAR).

Regulile comune:

UE nu trebuie sa-si decupleze activitatile din cadrul PES si PESA de cele de sub tutela NATO;

nu trebuie sa existe o duplicare a resurselor utilizate (interventie si sustinere "ori NATO ori UE", si nu "si NATO si UE")

nu trebuie sa existe o discriminare a UE impotriva tarilor europene membre NATO care nu sunt inca sau nu vot sa fie tari membre UE.

Divergente

- viziuni diferite asupra razboiului si asupra rolului pe care trebuie sa il indeplineasca puterea militara (conform NATO, puterea militara defineste credibilitatea unui stat pe plan international);

- niveluri diferite de dezvoltare militara - oricat de multe ar fi initiativele europene in domeniul cresterii puterii militare, ele sunt nesemnificative in raport cu eforturile unor membri NATO, precum SUA sau China;

- niveluri diferite privind dimensiunea armatelor (mare/mica, eficienta/ineficienta) si a fortelor de interventie rapida (in UE se remarca o relatie invers proportionala intre marimea armatelor si dimensiunea fortelor de interventie rapida);

- viziuni diferite cu privire la relatiile cu alte state si atitudini diferite fata de zonele "fierbinti" ale globului, precum Orientul Mijlociu;

- ultima diferenta in defavoarea UE - OSCE care trebuia sa devina organizatia de securitate a statelor membre, dar a ramas cu un rol nesemnificativ;

2) UE si China

- relatii de cooperare inca din 1975;

- strategia UE vis-à-vis de China are urmatoarele directii:

implicareaChinei in proiectele la care pareticipa UE in cadrul organizatiilor globale;

intensificarea legaturilor bilaterale (sociale, economice, militare, politice);

instruirea oamenilor politici chinezi in vederea adoptarii masurilor necesare depolitizarii mass-mediei chineze si functionarii efective a societatii civile;

- SUA si Rusia au intervenit in relatiile UE-China (un exemplu - "embargoul pentru China" impus de SUA);

3) UE - Rusia

- pe masura ce UE s-a extins catre Est, relatiile se complica (din cauza divergentelor Rusiei cu tarile intrate in UE in 2004; ex. presedintele Letoniei spunea in 2005 ca Rusia are interese ascunse si manipuleaza UE in favoarea ei);

- dincolo de aceste divergente, preocuparea este de a realiza un parteneriat viabil;

- s-au definit patru spatii comune de dialog: spatiul economic comun, spatiul comun al libertatii, securitatii si justitiei, spatiul comun al securitatii externe; spatiul comun al cercetarii educatiei si culturii.

4) Razboaiele pentru resurse naturale:petrol, apa, gaze

- UE este descoperita: rezerve naturale nesemnificative sau pe terminate,

- solutii: realizarea conductei Baku-Ceyhan-Trieste (in ciuda opozitiei Rusiei).

Modalitatile prin care guvernele nationale pot reactiona la generalizarea si intensificarea competitiei:

a) cedarea in fata fortelor pietei - reflecta generalizarea competitiei institutionale (concurenta regulilor);

b) formarea unui cartel (modelul european de constructie institutionala si de guvernare) - explicatia "o Europa unita va tine mai bine piept fortelor "distructuve" ale globalizarii; birocratia de la Brixelles ("eurocratia") a dezvoltat anumite forme de coordonare ierarhica si armonizare administrativa (care inseamna, de fapt, standardizare) in apropae fiecare domeniu al politicii publice.

Diferentieri constitutionale