GUVERNUL

GUVERNUL

Toate circuitele administrative,intr-o tara civilizata si,in general,in epoca moderna ,sunt ''dirijate''de executive,care are,prin excelenta,o sorginte politica,spre satisfacerea nevoilor sociale,realizate politic si transformate,prin norme juridice,in sarcini sau misiuni ale administratiei.

In doctrina franceza traditionala, puterea executive sau puterea guvernamentala se clasifica in mai multe forme, si anume: executivul monocratic, guvernul collegial, guvernul dualist si executivul regimului de adunare.

Executivul monocratic este propriu atat regimurilor democratice, cat si celor autoritare, in sistemele politice contemporane, regasindu-se in S.U.A., unde presedintele reprezinta singura autoritate executive.

Guvernul colegial rezida in asumarea unor functii executive de catre un colegiu sau un organ colectiv, in conformitate cu anumite reguli constitutionale.

Guvernul dualist reprezinta combinarea primelor doua forme de guvernare, constand in existenta unui sef de stat si a unui govern collegial.

Executivul regimului de adunare este traditional desavarsit in Elvetia, sistem la care deja ne-am referit, unic in lume, original prin faptul ca toate deciziile parlamentului sunt puse in executie de comisarii acestuia, alesi de catre parlament, de adunare, si, deci executanti fideli ai vointei acestuia.

Potrivit Constitutiei celei de-a cincea Republicii seful Guvernului francez, Primul-ministru, este ales si numit de Presedintele Republicii de o maniera discretionara.

In Franta, functia de membru al Guvernului este incompatibila cu cea de parlamentar, spre deosebire, spre exemplu, de sistemul constitutional romanesc, actual, care prevede o asemenea compatibilitate, dupa cum este bine cunoscut.

Articolul 20 din Constitutia Frantei defineste, asa cum procedeaza si in articolul 5 referitor la rolul Presedintelui tarii, intr-o modalitate generala si sintetica, rolul Guvernului francez de a ,,determina si conduce politica Natiunii".

Primul-ministru francez este cel care-si alege membrii Guvernului, Presedintele Republicii numindu-I la propunerea acestuia si putandu-le cere revocarea (art. 8), dispune de initiativa legislativa (art. 39), asigura executarea legilor (art. 21), exercita puterea reglementara autonoma, cu alte cuvinte, deci prin decrete in toate domeniile nerezervate legii prin art.34 din Constitutie, este responsabil de apararea nationala, potrivit atr. 21m poate sesiza consiliul Constitutional, are initiativa referendumului legislativ (art.11) si a revizuirii constitutionale (art.29), coordoneaza procedura de elaborare a legilor etc.

Guvernul francez este format din Primul-ministru, din ministrii si din secretari de Stat acestia din urma participand la sedinta Consiliului de ministrii doar in cazul dezbaterii unor probleme de competenta lor. Numarul ministerelor si atributiile fiecarui membru al guvernului variaza frecvent, inclusiv cu ocazia remanierilor guvernamentale.

Formarea Guvernului federal in Germania depinde de alegerea Cancelarului federal de catre Dieta federala, la propunerea Presedintelui Federatiei. Formarea Guvernului, dupa alegera cancelarului, face obiectul unor negocieri in parte publice, care stabilesc un acord al coalitiei, fixand in detaliu programul politic si compunerea Guvernului.

Dintre tarile continentale din Europa cu regim parlamentar, Germania a cunoscut o stabilitate guvernamentala remarcabila, explicabila prin sistemul de partide dar si prin mecanisme constitutionale.

In Italia,seful Guvernului, Presedintelui Consiliului de Ministrii este numit de Presedintele Republicii. Acesta are un rol important in desemnarea sefului de govern datorita diviziunii interne a partidelor politice si datorita faptului ca negocierile in vederea stabilirii unei coalitii guvernamentale au loc dupa alegeri.

Inainte de a incepe sa functioneze, Guvernul trebuie sa obtina votul de incredere al Parlamentului.

Potrivit Constitutiei Italiene, Guvernul se compune din Presedintele Consiliului si din ministri, care formeaza impreuna Consiliul de Ministri.

Guvernul grec se constituie in Consiliul de Ministri (termenii sunt identici in Constitutia greaca) si se compune din Primul-ministru si ministrii. Secretarii de stat pot face parte din Guvern daca legea prevede aceasta.

In Grecia, Guvernul determina si coordoneaza politica generala a tarii si se reuneste in acest scop in Consiliul, la convocarea Primului-ministru, Constitutia neprecizand alte forme colegiale de intrunire a Guvernului dar lasand legea sa le stabileasca, daca, considera general. In acest scop legea a stability mai multe comitete interministeriale, la care pot participa si alti demnitari ai statului, comitete prezidate de regula de Primul-ministru, dar undeori si de cate un ministru in scopul de a delibera si de a decide in probleme care presupun o actiune rapida, dar mai ales de a degreva Guvernul de o parte a activitatii sale.
Primul-ministru dispune de un statut politic si constitutional special. El asigura unitatea Cabinetului, conduce actiunile acestiua si coordoneaza politica guvernamentala. Constitutia determina, de asemenea, importanta rolului care il joaca Primul-ministru in gestiunea afacerilor publice ale tarii sale, incredintand puterea de a asigura unitatea si de a coordona actiunea Guvernului si a serviciilor publice.

In Spania, desemnarea candidatului pentru functia de Presedinte al Guvernului se face printr-un accord intre Rege si Presedintele Congresului Deputatilor.

Potrivit Constitutiei Spaniei, ,,Guvernul conduce politica interna si externa, administratia civila si militara si apararea statului. Exercita functia executive si puterea reglementara conform Constitutiei si a legilor.

Guvernul spaniel se compune din Presedinte si ministry, daca este cazul, din vice-presedinte si alti membri stability prin lege.

Presedintelle Guvernului dispune de o relatie privilegiata cu restul organelor constitutionale. In raport cu Coroana, Presedintele il informeaza pe Rege cu privire la afacerile statului si ii poate cere acestuia sa prezideze Consiliul de Ministri; in raport cu Cortes-urile, el poate pune problema acodrarii increderii asupra programului sau sau asupra unui declaratii de politica generala si poate propune dizolvarea celor doua Camere.

Prin urmare, Guvernul spaniel se prezinta ca un organism colegial al carui Presedinte joaca un rol foarte important.

In portugalia Guvernului ii revine rolul de a infaptui politica generala a tarii.Constitutia portugheza descrie cu precizie structura si atributiile Guvernului. Actiunea Guvernului este solidara si colectiva, sub coordonarea Primului-ministru. Pe l anga Primul-ministru si ministrii, poate fi mentionata posibilitatea numirii unor Viceprim-ministrii care il pot suplini pe Primul-ministru in caz de necessitate.

In afara Guvernului propriu-zis, exista un Consiliu de Ministri format din Premier, viceprim-ministru si ministry. Consiliul de Ministri stabileste liniile generale ale politicii guvernamentale; hotaraste asupra votului de incredere cerut Parlamentului; aproba proiectele de lege ce urmeaza a fi inaintate Parlamentului; aproba actele Guvernului implicand cresterea sau diminuarea veniturilor statului etc.

Competentele Guvernului pot fi: politice, legislative si administrative.

In Marea Britanie, Monarhie Constitutionala traditionala datorita cutumei, incetatenite inca din sec. al XIX-lea, ce o oblige pe Regina sa-l desemneze ca Prim-ministru pe seful partidului majoritar din Camera Comunelor dupa cum am aratat intr-un capitol anterior, se considera ca Primul-inistru este ales prin sofragiu universal indirect, deoarece, in mod normal, fiecare partid abordeaza alegerile cu un sef desemnat pentru a fi Prim-ministru, in caz de victorie electorala.

Desemnarea celorlalti membrii ai Cabinetului si ai Guvernului este realizata de Primul-ministru, din randul partidului sau, in functie de solidaritatea pozitiei sale in partid. Toti membrii Guvernului sunt si membrii Camerei Comunelor in frunte cu Primul-ministru sau, intr-un numar mai restrans, ai Camerei Lorzilor.

Termenul de Guvern dispune, in Marea Britanie de mai multe acceptiuni:el desemneaza majoritatea guvernamentala, administratia de stat, precum si un ansamblu de aproape o suta de personae care cuprinde: ministrii departamentari care conduc un minister, ministrii fara portofoliu care ocupa in mod traditional, anumite functii, adesea onorifice, membrii grupului de parlamentari, insarcinati cu organizarea votului in Parlament, precum si consilierii juridici ai Gvernului. Numirea ministrilor in Marea Britanie este decisa de Primul-ministru, care stabileste si componenta Cabinetului.

Guvernul Englez are atributii de natura executive, el hotaraste asupra liniei generale de dezvoltare a tarii, pe doua directii: convingerea parlamentului sa adopte o anumita masura a carei aplicare sa o urmareasca ulterior; atributii de natura legislative, aproximativ 90% din numarul legilor votate de parlament fiind initiate de Guvern, precum si atributiile cu character financiar, desi bugetul este votat de parlament, proiectul acestuia provine de la Guvern.

Potrivit articolului 28 din Constitutia Irlandei, puterea executive este exercitata de Guvern in cadrul unei separatii suple aputerilor.

Pimul-ministru nu poate fi numit in functie de catre Presedinte, decat dupa investiture sa in Camera Deputatilor.

Un aspect mai deosebit il constituie faptul ca Primul-ministru, Viceprim-ministru si ministrul de finante trebuie sa apartina Camerei Deputatilor, in vreme ce doar ministri pot apartine Senatului.

In Finlanda puterea guvernamentala apartine, mai ales, Consiliului de Ministri, afacerile cele mai importante fiind analizate de Consiliu in reuniunea prezidata de Primul-ministru.

Problemele mai putin importante se rezolva in cadrul ministerelor, putandu-se intampla ca doi ministri sa colaboreze in acelasi minister sau, dimpotriva, ca un ministru sa-si lege activitatea de doua ministere.

In Suedia, primul-ninistru este desemnat de presedintele Rikstag-ului (parlamentului0, dupa consultarea vicepresedintelui si a reprezentantilor partidelor parlamentare, propunere considerata ca fiind acceptata de parlament daca, in urmatoarele zile, mai mult de jumatate dintre membrii acestuia nu voteaza contra. Procedura se poate repeat de patru ori, dupa care au loc alegeri generale. Deci, desemnarea se intemeiaza pe increderea prezumata a parlamentului.

In Suedia, stabilitatea guvernamentala a fost asigurata, indeosebi, ca urmare influentei dominante a social-democratiei, cauza fiind deci, de natura politica.

In Belgia, Guvernul trebuie sa satisfaca regula majoritatii, specifica unui regim parlamentar, in sensul ca ministrii sai trebuie sa fie capabili sa raspunda in orice moment in fata Camerei Reprezentantilor cu privire la diferitele forme de actiune ale sale. In egala masura, el trebuie sa satisfaca regula paritatii, in sensul ca, intr-un stat bicomunitar ca acesta, un anumit numar de autoritati federale demonstreaza, pana azi in compozitia lor, coexistenta a doua grupuri districte.

Potrivit Constitutiei belgiene, nimeni nu poate fi , in acelasi timp, ministru parlamentar. Prin urmare, un membru al Guvernului ales parlamentar va trebui sa aleaga intre mandatul de parlamentar si functia de ministru, iar un parlamentar numit ministru va trebui sa renunte la prima demnitate, putand insa sa redobandeasca calitatea de parlamentar in ziua in care va parasii functia de ministru.

Daca ne raportam acum tot la un stat federal al Uniunii Europene, putem mentiona ca in Aunstria, in varful administratiei Federale, Constitutia a stabilit trei organe aflate pe pozitii egale, si anume: Presedintele Federal, Guvernul federal ca organ colegial,precum si ministrii federali priviti individual.

Guvernul federal este format din Cancelarul federal, vicecancelar si ceilalti ministri federali. Cancelarul este numit de Presedintele federal, iar ceilalti membrii sunt numiti pe baza propunerii Cancelarului.

Guvernul federal este, in principal, prevazut ca un organ collegial, Cancelarul dispunand de o pozitie dominanta doar in ceea ce priveste numirea celorlalti membrii ai Guvernului, fara a avea competenta de a fixa linia de conduita a Guvernului, asa cum se intampla in cazul Cancelarului german.

Adeziunea la Uniunea Europeana a intarit rolul puterii executive in Austria, in ceea ce priveste Guvernul federal.

In Olanda, veritabila putere polotica se regaseste la nivelul guvernului si Parlamentului. Guvernul ( compus format din Regina si ministri, in realitate, Regina nu joaca niciun rol) este actorul cel mai important la nivelul elaborarii politicii, luarii de inititive, elaborarii proiectelor de lege, stabilirii bugetului etc.