Gandire Politica Europeana

Gandire Politica Europeana

Immanuel Kant (n. 22 aprilie  , Königsberg/Prusia Orientala - d. 12 februarie  , Königsberg), filosof german, unul din cei mai mari ganditori din perioada iluminismului in Germania. 

In lucrarea sa elaborata catre sfarsitul vietii, 'Spre pacea eterna' (Zum ewigen Frieden,  ), Kant preconizeaza o comunitate a popoarelor, o federatie universala alcatuita din state reprezentativ republicane, in care sa fie eliminate conflictele de interese ce duc la razboi. Premizele unei ordini pasnice ar trebui sa fie: 1. Constitutie republicana a statelor; 2. O uniune pacifica de state libere; 3. Libera circulatie a cetatenilor bazata pe un drept de ospitalitate. In aceste conditii ar fi posibil un tratat de pace universala, al carui miez l-ar constitui legea morala derivata din conceptia etica a lui Kant. Relatiile dintre state ar trebui sa aiba acelasi caracter ca si relatiile intre indivizi.

1. "Nici un tratat de pace nu trebuie validat ca atare, daca a fost incheiat sube rezerva tacita, care pastreaza substanta unui viitor razboi", altfel este doar un simplu armistitiu, o suspendare a ostilitatilor, dar nu pace care inseamna incetarea tuturor ostilitatilor, prin tratat sunt eliminate toate cauzele existente ale viitorului razboi.

2. "Nici un stat independent nu trebuie sa poata fi dobandit de catre alt stat prin succesiune, schimb, vanzare sau donatie"; el nu este o avutie, ci o societate de oameni (oameni ca scopuri, nu ca mijloace), casatoriile intre state pentru a dobandi un surplus de forta.

3. "Armatele regulate trebuie desfiintate complet"- ele ameninta alte state cu razboiul prin inarmarea permanenta; exercitiile militare, intreprinse cu bunavoie de cetateni, sunt permise spre a se apara pe ei, si statele impotriva agresiunilor din exterior. Dintre cele trei puteri: armata, confederatie, banului, cea din urma ar trebui sa fie instrumentul de razboi cel mai sigur.

4. "Nu trebuie contractate datorii publice referitoare la afacerile externe ale statului". In scopuri interne, economice, acest lucru este posibil; sistemul de credit exterior, prin care datoriile cresc la nesfarsit in scopuri belicoase este un mare obstacol in calea pacii interne, ar tebui interzis deoarece, intr-un final, statele care se angreneaza in imprumuturi nejustificate, vor atrage dupa sine falimentul altor state. Prin urmare, celelalte state sunt indreptatite sa se uneasca impotriva unui astfel de stat.

5. "Nici un stat nu trebuie sa se amestece cu forta in constitutia si conducerea altui stat". Justificarea unui stat de a intra in treburile altui stat ar fi "scandalul" pe care il provoaca cetatenii in interiorul statului, insa atat timp cat acest conflict nu este declarat, aceasta interventie a puterilor exterioare ar fi o incalcare a drepturilor unui popor.

6. "Nu trebuie sa permita nici unui stat in timpul razboiului astfel de ostilitati fata de altul care sa faca imposibila increderea reciproca intr-o pace viitoare: angajarea de asasini, otravitori, violarea unei capitulari, instgarea la tradare pentru un stat care se afla in razboi", acestea sunt stratageme dezonorante. In timpul unui razboi, nici una dintre cele doua parti nu poate fi luata drept un inamic nedrept. Un razboi de exterminare ar putea antrena distrugerea celor doua parti. Un astfel de razboi trebuie sa fie nepermis.

- legile sunt prohibitive, unele din ele sunt riguroase, necesita o abrogare imediata: 1,5,6 iar 2,3,4 includ permisiunea de a fi amanate

Starea de pace nu este o stare naturala ci, mai degraba, o situatie de razboi, ce nu inseamna intotdeauna declansarea acestuia, ci o permanenta amenintare.

1. Constitutia fiecarei tari trebuie sa fie republicana

- se intemeiaza pe principiile libertatii membrilor unei societati

- pe principiile tuturor de o legislatie comuna

- pe legea egalitatii acestora ca cetateni

Libertatea exterioara (juridica)= imputernicirea de a nu asculta de niciun fel de legi exterioare, carora sa nu le pot da asentimentul meu

Egalitatea juridica= acea relatie a cetatenilor dupa care nici unul dintre ei nu-i poate obliga juridic pe ceilalti, fara sa se supuna deopotriva legii de a putea fi constrans si el, la randul sau, in acelasi mod.

- aceasta Constitutie republicana este singura care provine din ideea contractului originar, temeiul sau fiind pacea eterna, deschide perspectiva catre efectul dorit, asta pentru ca se cere asentimentul cetatenilor atunci cand se doreste pornirea unui razboi (lucru firesc deoarece acestia sunt direct afectati).

Formele unui stat care constituie societatea civilase pot diviza dupa diferentele dintre persoanele care conduc, forma stapanirii, care poate fi: unul sau unii carmuiesc, fie ca toti impreuna poseda puterea suprema (autocratia, aristrocatia, democratia, puterea princiara, puterea nobililor, puterea noblililor, puterea pooporului). Forma de guvernare: republicana sau despotica. Republicanismul este principiul de stat al separarii puterii executive (a guvernului) de cea legislativa; despotismul este cel al ratificarii autoritare a legilor de catre stat, vointa publica este vointa suveranului. Democratia este despotism pentru ca intemeiaza o putere executiva, in care toti se pronunta asupra si, eventual, impotriva unuia care nu este de acord, prin urmare, toti care nu sunt toti, ceea ce este o contradictie a vointei universale fata de sine si fata de libertate. Pe cat de restrans este personalul puterii de stat (numarul conducatorilor) si pe cat de mare este reprezentarea acestuia, cu atat mai mult se acorda constitutia statului cu posibilitatea republicanismului. Pe acest temei, in cadrul aristocratiei este mai dificil sa se ajunga la songura constitutie pe deplin juridica decat in cadrul monarhiei, iar in cadrul democratiei nu se poate altfel decat printr-o revolutie violenta.

2. Dreptul international trebuie sa fie intemeiat pe un federalism al statelor libere

Poparele- judecate ca oamenii individuali, in starea lor naturala, se lezeaza doar prin starea de vecinatate, iar fiecare dintre ei trebuie sa ajunga impreuna la una dintre constitutiile asemanatoare celei civile. Aceasta ar fi o liga a natiunilor.

Ratiunea condamna razboiul pur si simplu ca procedeu juridic, facand din ace o datorie nemijlocita care nu va putea fi intemeiata si garantata in lipsa unui contract; trebuie instituita o uniune a pacii, care sa se deosebeasca de tratatul de pace prin faptul ca acesta incearca sa puna capat doar unui razboi. Federalism= atunci cand un popor puternic si luminat se constituie in republica, care, conforma naturii sale, tinde catre pacea eterna, aceasta ofera un pnct central al uniunii federative pentru celelalte state spre a se ralia la ea, ca sa asigure starea de pace a statelor, condorm dreptului international, si prin aliante, de acest fel, sa se extinda tot mai mult ("intre noi nu trebuie sa existe razboi, caci noi vrem sa constituim un stat, sa instauram o putere legislativa, executiva si judiciara care sa aplaneze pasnic conflictele noastre"). Solutia este constuirea unui stat federativ care sa inglobeze, in cele din urma, toate poparele de pe pamant, o republica universala, cand acest lucru nu se poate pune in practica, in locul ideii pozitive de republica universala, se sustine surogatul negativ care impiedica razboiul, al unei confederatii existente permanent, care se intinde mereu spre a impiedica pornirile conflictuale.

3. Dreptul cosmopolit trebuie sa se limiteze la conditiile ospitalitatii universale

- dreptul unui strain de a nu fi tratat cu ostilitate la sosirea pe un alt teritoriu garanteaza pacea eterna.

Ideea lui Kant asupra pacii eterne

Ordinea de drept interstatala trebuie sa insemne mai mult decat o simpla asociere a statelor, aceasta trebuie sa fie o ordine globala care uneste popoarele si desfiinteaza razboiul. Aceasta teorie a lui Kant ne apare astazi inadecvata realitatilor noastre istorice

Pe langa dreptul statelor si dreptul international, Kant introduce o a treia dimensiune in teoria dreptului: dreptul cosmpolit. Dreptul intenational este valabil doar in starea naturala, cel cosmopolit are loc odata cu intemeierea contractului social, cu iesirea din starea de natura. Statele nu se supun, precum indivizii care au trecut din starea naturala in starea civila unor legi publice obligatorii ale unei autritati, ci isi pastreaza independenta. Statele isi pastreaza suveranitatea, ele nu intra intr-o republica mondiala dotata cu insusiri statale. Lipsa obligatiei efective a statelor, congresul de pace al statelor nu poate deveni unul permanent, asocierea voluntara nu poate fi durabila, ci ramane subordonata intereselor statelor (Liga Natiunilor de la Geneva). Sinura obligatie a statelor este cea morala.

Atunci cand Kant facea referire la razboaie, al avea in considerare, conflicte marginite spatial intre state sau aliante (razboaiele pe care purtau principii Europei la vremea aceea cu ajutorul armatelor de mercenari, relele razboiului fiind jaful, oprimarea, pierderea libertatii, stapnirea straina si nu pierderea de vieti omenesti ca prim rau), se gandea la razboaie intre cabinete si state, nu la razboiae nationale si civile, la razboaie limitate tehnic, nu la lupta de partizani, la teroarea bombelor. Se gandea la razboiae cu scopuri politice limitate, si nu la razboaie de distrugere si alungare a unei populatii. Pentru Kant nu exista inca o crima a razboiului (aceasta va aparea mai tarziu).

Kant numeste trei tendinte care explica de ce o liga a natiunilor ar fi in propriul interes luminat al statelor: natura pacifista a republicanilor, forta colectiva a comertului mondial, functia opiniei publice politice. Ele au fost deja falsificate prin evenimentele din secolele XIX, XX. Primul argument, populatiile statelor constitutionale democratice isi obliga guvernele din propriul interes sa urmeze politici pasnice (precauti, ei se vor ganid daca vor sa atraga asupra lor toate calamitatile razboiului). Aceasta presupozitie optimista a fost contrazisa de forta nationalismului incepand cu secolul XVIII/lea. A fost un vehicul prin care individul a fost transformat cetateni activi care se identifica cu statul, iar acest lucru nu a facut statul unul mai pasnic. Kant a vazut in timpul sau mobilizandu-se oameni simpli pentru a servi ca mijloc in mana altcuiva, el nu a putut sa prevada ca moblizarea in masa a celor datori sa presteze serviciul militar, inflacarati de spiritul nationalist, va duce la o epoca a razboaielor de eliberare, oribile din punct de vedere ideologic. Ideea ca o stare democratica in interior va duce la un comportament pasnic al statului in exterior nu este pe deplin falsa, din punct de vedere istoric, s-a dovedit ca statele democratice nu poarta mai putine razboaie decat regimurile autoritare, dar acestea se comporta in relatiile dintre ele mai putin conflictual. Razboaiele pe care ele le poarta au un alt caracter (impunerea democratiei, drepturile omului)

Al doilea argument: privind retrospectiv, Kant a avut si nu dreptate. El a vazut in interdependenta crescanda a informatiilor, persoanelor, marfurilor o tendinta care vine in intampinarea pasnice a natiunilor, deoarece se ajunge la crearea unei piete mondiale, in care relatiile pasnice sunt in folosul tuturor. In timp insa, evolutia capitalista a dus la crearea claselor anatagonice care amenintau pacea internationala. Numai dupa cel de-al doilea razboi mondial, dupa ce s-au epuizat interesele statelor de a utiliza in scopul puterii antagonismul claselor, s-a reusit (prin OCED si alte organizatii internationale de cooperare economica) sa se ajunga la acel tip de economizare a politicii internationale cu un caracter pasnic. Procesul de globalizare pune in discutie insasi suveranitatea recunoscuta a statelor, o data cu deznationalizarea economiei si intrepatrunderea pietelor financiare si a productiei industriale intr-o retea globala, politica nationala isi pierde suprematia asupra conditiilor generale de productie si isi pierd influenta aupra economiilor nationale pe care, deocamdata, le pot exercita si influenta cu mijloace politice.

Al treilea argument: opinia publica civilaare o functie de control: poate impiedica prin critica publica realizarea unor intentii ascunse care sunt inreconciliabile cu acele maxime care pot fi sustinute public, increderea in intelectuali, in filosofi (tradarea intelectulilor a fost realizata mai tarziu prin indoctrinari, amagiri). Summiturile organizate de ONU, conferintele Amnesty International, Green Peace pentru mobilizarea unor curente de opinie supranationale, sunt indicii ale influentei publicistice crescande a unor actori nestatali.

Conceptul kantian al unei ligi a natiunilor de durata care sa respecte suveranitatea statelor este inconsistent. Dreptul cosmopolit trebuie sa fie instituit in asa fel incat sa oblige fiecare guvern in parte, sa poate cel putin sa ii indemne, sub amenintarea unor sanctiuni, pe membrii sai la comportament conform dreptului (Carta Natiunilor Unite stipuleaza luarea de masuri in cazul in care exista un act de agresiune, articolul 2,4; conform articolelor 2, 7 ONU ii este interzisa amestecul in afacerile interne ale unui stat). ONU nu dispune de forte armate, de un monopol al fortei, depinde de cooperarea voluntara a membrilor. Lipsa unei baze de putere- compensata prin constructia unui consiliu de securitate in care marile puteri au drept de veto (SUA, Franta, Marea Britanie, China, Rusia). Prin urmare, securitatea la nivel international nu este asigurata de ONU, ci de tratatele, parteneriatele de neagresiune, parteneriate de securitate dintre state.

Prin dreptul cosmopolit, Kant ridica fiecare individ la rangul de cetatean al lumii. Consecinta cea mai importanta a unui drept care trece dincolo de suveranitatea statului este raspunderea unor indivizi pentru crimele comise in serviciul statului sau in serviciul militar. Calitatea de cetateni al lumii a fost evidentiata prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), Curtea Internationala de Justitie face parte integranta din Carta Natiunilor Unite. Lipseste insa un Tribunal penal care sa verifice si sa sanctioneze incalcarile constatate. ONU nu poate interveni in interiorul unui stat decat cu acordul guvernului statului respectiv (in timp, cand dreptul de ingerinta a fost largit, vizand statele care perecliteaza securitatea internationala).

Unitatea politica a lumii isi gaseste expresia in Adunarea Generala a ONU, in care toate guvernele sunt reprezentate (Kant: un punct al unificarii federale pentru alte state in ideea de a se alatura acesteia). Actualmente, societatea mondiala este stratificata, sistemele de comunicatie si pietele au creat un context global - globalizarea scindeaza lumea si o constrange la o actiune cooperativa.

Din perspectiva stiintelor politice, lumea s-a decompus in 1917 in 3 lumi: lumea a treia (tari slab dezvoltate, tari din Africa, America Latina, Asia etc - vezi harta), unde gradeul de saracie este foarte ridicat, cultura politica este joasa, amenintate de procese de descompunere de natura nationala, etnica, religioasa -> conflicte (dupa 1970 a aparut in discutie o noua clasificare care cuprinde 4 lumi: prima lume cea Occidentala si aliatii sai, cea de -a doua, Uniunea Sovietica si aliatii sai, cea de-a treia, statele neutre, statele celei de-a patra lumi, statele care nu sunt foarte binedelimitate, cu populatie indigena, natiuni care nu au un stat suveran: populatia de etnie rroma, palestinienii, asirienii, kurzii etc)

Harta Lumea a treia- tarile marcate cu verde

Tarile din lumea a doua: cele marcate cu rosu (Uniunea Sovietica si aliatii)

Tarile primei lumi: cele cu albastru (SUA si aliatii)

Tarile din lumea a doua: in interior, au constitutii autoritare, in exterior, se cramponeaza de pozitia suveranitatii si neimixtiune, se bazeaza pe puterea mulitara si asculta logica exhilibrului puterii. Statele primei lumi isi permit sa aduca interesele lor nationale in acrod cu acele puncte de vedere normative care stabilesc nivelul de pretentii comsopolite ale ONU.

Principul non-intervenitiei violente ale statelor democrate se bazeaza pe constituirea unor retele globale care a crescut interdependenta intre statele implicate.

Reformarea ONU: constituirea unup parlament al lumii, constructia unei justitii mondiale, reorganizarea Consiliului de Securitate. Un parlament care sa fie reprezentat de totalitatea cetatenilor lumii (reprezentantii lor), Tribunalului de la Haga ii lipseste impunternicirea de a formula o acuzatie, jurisdictia sa este limitata la relatiile dintre state, nu se refera la conflictele intre cetateni sau intre cetateni si guvernele lor, jurisdictia sa este limitata la relatiile dintre state. Consiliul de securitate: acceptarea de noi membri permanenti (Germania, Japonia), regimurile regionale sa primeasca un vot privilegiat (UE).

Drepturile omului:drepturi naturale - drepturi morale, drepturile moderne sunt prin sine de ordine juridica, prin faptul ca sunt morale, acest lucru le da o valabilitate care se intinde dincolo de ordinile de drept ale statelor nationale. Stabilind o ordine de drept, acestea sunt valabile factic, fiind impuse prin forta sanctiunii, ele pretind si legitimare, adica trebuie sa fie intemeiate rational.