Gestiunea pietelor agricole in conditiile reformei Mac Sharry

Gestiunea pietelor agricole in conditiile reformei Mac Sharry

Reforma Politicii Agricole Comunitare care a avut loc pana in anul 1992, nu a rezolvat dezechilibrele pietei si nu a avut efectele scontate asupra veniturilor, care erau nesatisfacatoare. Aproape 80% din sprijinul acordat ajungea la numai 20% din agricultori. Pe de alta parte, Politica Agricola Comunitara era puternic contestata in cadrul Rundei Uruguay, din cauza subventiilor ridicate care provocau distorsiuni pe piata mondiala.

"Planul Mac Sharry' a stabilit masuri de reducere a preturilor institutionale la principalele produse de baza. Esenta reformei era liberalizarea pietei agricole, impusa de stadiul de dezvoltare a agriculturii si de presiunile exercitate de OMC cu privire la extinderea liberalizarii schimburilor internationale asupra produselor agricole.

Reforma a avut ca obiective principale privind gestiunea pietelor agricole urmatoarele:

. reducerea si eliminarea treptata a preturilor garantate ridicate care au generat excedente si costuri bugetare ridicate;

. ajustarea productiei agricole sub forma unor reorientari, prioritara fiind sustinerea veniturilor prin "sistemul de plati compensatorii'. Desi reforma mentinea sistemul cotelor, pana cel putin in anul 2000, prin reducerea preturilor de interventie si acordarea "platilor compensatorii" (ajutoare directe) agricultorilor afectati de scaderea veniturilor, cotele de productie si-au diminuat importanta in gestionarea pietei la lapte si au fost eliminate la cereale. Platile compensatorii acordate sunt decuplate de productia obtinuta. Noua politica urmareste corelarea ofertei cu cererea prin reducerea ofertei, dar fara sa afecteze viata fermierilor. In acest scop au fost schimbate instrumentele financiare, considerandu-se ca ajutoarele directe acordate sub forma "platilor compensatorii" acopera pierderile de venituri. Astfel, preturile in sectorul culturilor de camp si la carnea de bovine s-au redus pentru o perioada de trei ani pentru a fi mai apropiate de preturile mondiale (o reducere de 29% la cereale si de 15% la carnea de vita). Pentru a proteja fermierii, acestia au primit plati compensatorii retroactiv in schimbul diminuarii subventiilor;

. masurile centrale ale acestei etape de reformei constau in reducerea preturilor de interventie la produsele-cheie, concomitent cu "inghetarea terenurilor' pentru limitarea productiei, introducandu-se obligativitatea retragerii din cultura cel putin pentru doua culturi a caror piata era puternic dezechilibrata (cereale si oleaginoase);

. corelarea masurilor de extensificare a productiei cu masuri de protectie a mediului si de conservare a peisajelor. Extensificarea productiei devine si un procedeu folosit in politica agricola structurala. Rezultatul urmarit este scaderea cheltuielilor pentru garantarea stocurilor si dezvoltarea unei agriculturi durabile. Reforma PAC a fost acompaniata de masuri in favoarea unei agriculturi ecologice. Prin Regulamentul 2078/1992 se preconiza initial incurajarea culturilor agricole extensive (pentru limitarea productiei), iar apoi accentuarea rolului producatorilor agricoli in protectia resurselor naturale si practicarea unor tehnologii ecologice. Aceste masuri s-au extins din decembrie 1995 pe baza a 115 programe sau grupe de programe realizate de statele membre si cofinantate de Comunitate.

Extensificarea productiei este promovata si in sectorul zootehnic. Astfel, in sectorul cresterii bovinelor, nivelul compensatiilor depinde de efectivele de animale si sistemele de crestere. Crescatorii de animale sunt compensati in doua moduri, cei care folosesc sistemul de pasunat primesc o prima suplimentara pe cap de animal, destinata incurajarii cresterii extensive, in defavoarea sistemului industrial, crescatorii de animale care practica sistemul de tip industrial nu primesc nici o prima, dar sunt compensati pentru pierderile rezultate prin aducerea preturilor la carnea de bovine ca urmare a masurilor de reforma in sectorul cerealelor furajere. Primele existente pentru vacile de lapte si taurasi au fost majorate.

Reforma PAC din 1992 a avut efecte pozitive privind echilibrul pietei, astfel:

. in sectorul cerealelor-cheie, stocurile au fost reduse de la aproximativ 30 mil. tone cat erau in anul 1993, la mai putin de 3 mil. tone in anul agricol 1995-1996.

. cerealele produse in cadrul Uniunii Europene au devenit mai competitive pe piata comunitara, in special ca urmare a cresterii gradului de utilizare in industria nutreturilor combinate.

. comertul cu cereale in interiorul Uniunii Europene s-a dezvoltat, iar cantitatile exportate in afara s-au diminuat.

. Se mentine controlul productiei de cereale prin retragerea din cultura a unui procent obligatoriu (10% din anul 1999).

. la seminte oleaginoase, Uniunea Europeana este un importator net, motiv pentru care se stimuleaza o anumita crestere a productiei. Intrucat culturile oleaginoase beneficiaza de plati compensatorii specifice, pe baza "suprafetei maxime garantate', Uniunea Europeana trebuie sa-si ajusteze aceste plati pentru a nu depasi suprafetele nationale de referinta.

. in sectorul zootehnic, limitarea productiei s-a realizat prin tendinta de reducere a efectivelor de vaci de lapte. Cu toate acestea productia are o usoara tendinta de crestere, ca urmare a cresterii randamentelor. La carnea de bovine continua orientarea de reducere a cantitatilor.

. preturile produselor agricole au manifestat tendinta de reducere si stabilizare, in perioada 1994-1997. De asemenea, a scazut taxa pe valoarea adaugata.

Tendinta preturilor de consum la produsele alimentare este de reducere, cu diferentieri pe tari. La nivelul Uniunii Europene preturile de consum la produsele alimentare au scazut in 1997, fata de 1996 (indicele=0 ). Evolutia preturilor de productie a produselor agricole este variabila, astfel: in 1993/1992 indicele preturilor era -1,4, in 1994/1993 de 3,7, in 1995/1994 de 4,2, in 1996/1995 de 0,3, in 1997/1996 de -1,5. Diferentierile sunt mai mari in unele tari.

Reforma PAC a avut ca obiective nu numai reducerea preturilor si a subventiilor indirecte, ci si compensarea scaderilor de venit. Pe ansamblul Uniunii Europene, in perioada 1994-1996, a avut loc o tendinta de crestere a veniturilor ca urmare a conjuncturii internationale mai favorabile. In anii urmatori insa apare o tendinta de scadere a veniturilor, intrucat nu s-a reusit o reducere semnificativa a costurilor de productie, in special a furajelor combinate, energiei si ingrasamintelor.

Fara indoiala ca platile compensatorii introduse, mai ales la cereale si bovine, au jucat un rol esential in stabilizarea veniturilor agricole si in atenuarea efectelor negative a scaderii preturilor si a productiei.

Tendinta de reducere a veniturilor s-a datorat si reducerii platilor compensatorii la oleaginoase, ca urmare a depasirii "suprafetelor maxim garantate" si a reducerii preturilor mondiale. La acestea se adauga si alte cauze, ca: incetarea anumitor ajutoare temporare in sectoarele carne bovine si porcine (legate de situatia creata de encefalita spongiforma si pesta porcina).

Reforma din 1992 a contribuit si la reducerea subventiilor la export. Ca urmare a reformei, Uniunea Europeana a reusit sa faca fata negocierilor din cadrul Rundei Uruguay. Acordul GATT, semnat la 15 aprilie 1994, privind conventia multinationala care a acoperit toate produsele agricole, cerea reducerea cu 20% a sprijinului intern pentru agricultura pe o durata de sase ani, o reducere cu 36% a bugetului destinat subventiilor pentru export si cu 21% in ceea ce priveste cantitatea de produse subventionate. Aceste masuri au contribuit la un control mai eficient al ofertei si la reducerea costurilor bugetare. Reducerea subventiilor la export si a volumului exporturilor subventionate, intre 1994-2000, a contribuit la crearea unui mediu comercial mai stabil si aceste masuri sunt in consens cu reformele intervenite in cadrul Uniunii Europene.

Dar Uniunea Europeana nu a neglijat agricultura si pe agricultorii sai, ci a promovat o politica care in locul finantarii excedentelor greu vandabile finanteaza cu prioritate veniturile agricultorilor. In urma acestor masuri, ponderea cheltuielilor bugetare in PIB si a cheltuielilor pe locuitor se reduc treptat (tabelul 4).

Tabelul 4 Evolutia cheltuielilor bugetare nete pentru agricultori

Sursa: Delegatia Comisiei Europene in Romania, seria Europa, 1999