Globalizare și politica

Globalizare și politica

Denumita de catre unii autori drept "la grande affaire de notre temps"[1], globalizarea se afla astazi in centrul dezbaterilor de idei din cadrul tuturor societatilor lumii. Variatele sale aspecte si consecinte au fost studiate in cadrul tuturor disciplinelor din cadrul stiintelor sociale, astfel ca definitiile date acesteia sunt deosebit de variate, punctul comun in toate acestea fiind evidentierea interconexiunilor si a interdependentelor din toate aspectele vietii sociale, de la cele economico-financiare la cele politice, sociale, culturale, spirituale etc.

In cadrul stiintelor politice, in definirea globalizarii accentul a fost pus pe modul in care actiunea politica si efectele proceselor politice nu mai sunt determinate la nivel local, national, ci sunt determinate, intr-o masura din ce in ce mai mare, la nivel global. Dupa cum notau David Held si Anthony McGrew, globalizarea a determinat o separare a puterii politice de geografie, o trecere de la politica exercitata in cadrul unui teritoriu la politica guvernarii globale si regionale pe diferite paliere, ceea ce semnifica faptul ca unele aspecte decizionale ce tineau de atributiile statului national sunt acum deteritorializate, ca au aparut numeroase institutii si organizatii regionale si globale, precum si dreptul regional si global si un sistem multistratificat de guvernare globala.

Moghadam , de pilda, defineste globalizarea drept tendinta tot mai accentuata inspre multilateralism, cu ONU ocupand un loc central, inspre constituirea unui "aparat de stat transnational" si inspre proliferarea organizatiilor non-guvernamentale nationale si internationale, a activitatii si influentei lor asupra guvernelor. Altii, pe de alta parte, sustin ca ceea ce fostul presedinte american George Bush a denumit "noua ordine mondiala," instaurata prin globalizare, a insemnat o erodare tot mai puternica a suveranitatii nationale, a multilateralismului in genere si a rolului ONU in particular si o sporire, in paralel, a rolului institutiilor financiare globale insarcinate cu reglementarea sistemului politic, economic si cultural global, in termenii intereselor occidentale. Prin intermediul acestor institutii, continua argumentul, elitele economice globale isi urmaresc interesele si negociaza structuri de reglementare menite sa serveasca aceste interese si sa le maximizeze profiturile.

Indiferent de definitia adoptata, un lucru este cert: rolul statului, rolul diferitilor actori politici regionali si globali, relatiile dintre acestia, posibilitatile de actiune politica si natura politicii in genere sunt reconfigurate prin intermediul globalizarii, cu consecinte dintre cele mai serioase.

Unul dintre efectele cele mai importante se leaga de soarta statului national in contextul globalizarii. Ideea conform careia globalizarea submineaza autonomia si parghiile statului national apare inca dinainte de primul Razboi Mondial, in scrierile unor autori precum Angell, care previziona ca, date fiind interdependentele economico-financiare dintre natiuni, un razboi ar fi irational si, prin aceasta, foarte putin probabil - analiza acestuia s-a dovedit, insa, eronata, la foarte putin timp dupa aceea izbucnind prima conflagratie mondiala.

Dupa anii 1970, cand comertul, investitiile straine si fluxurile de capital au inceput sa cunoasca cote impresionante, problema consecintelor politice ale acestor fenomene a intrat din nou pe agenda cercetarilor din stiintele sociale. Mai multe scoli de gandire s-au cristalizat in ceea ce priveste interpretarea consecintelor globalizarii pe plan politic. Astfel, focalizandu-se asupra aspectelor economice ale globalizarii, manifestate prin emergenta unei piete unice globale, a denationalizarii economiilor, a sporirii influentei si puterii corporatiilor transnationale, unii considera ca globalizarea determina o transformare radicala, mergand pana la afirmarea disparitiei, in cele din urma, a statului national, devenit incapabil sa isi mai exercite autoritatea asupra societatilor si economiilor nationale, sa mai reglementeze fluxurile de capital, de informatii si de persoane si sa isi indeplineasca sarcinile ce ii reveneau in mod traditional, in genere.

Altii sustin ca procesele denumite astazi prin termenul de globalizare pot fi mai adecvat descrise prin termenul de internationalizare, punctand faptul ca economia contemporana este, de fapt, mai putin integrata decat economia Etalonului-aur a secolului al XIX-lea, cand fluxurile de capital si schimburile economice, investitiile straine directe si transferurile de capital au fost la fel de mobile, sau chiar mai ample, si, prin urmare, importanta acesteia nu trebuie supraestimata. Mai mult, in aceasta interpretare, statul national nu numai ca nu isi va pierde autoritatea, in contextul globalizarii, ci va juca un rol central in reglementarea relatiilor economice inter-statale.

O cale de mijloc, adoptata si de catre autorul studiului de fata, este reprezentata de cei care argumenteaza ca globalizarea nu duce la disparitia statului, insa prin conditiile economico-politico-sociale noi pe care le genereaza, determina o transformare profunda a acestuia, a influentei si modului de actiune, precum si a contextului in care acesta opereaza, creand, in acelasi timp, noi imperative privind strategiile de adaptare a acestuia. In pofida argumentelor scepticilor, care nu vad nici o noutate adusa de procesele globalizarii, este indiscutabil faptul ca s-au produs schimbari semnificative in cadrul pietelor de capital globale, in ceea ce priveste integrarea acestora - velocitatea si volumul miscarilor de capital, noile tehnologii comunicationale si concentrarea masiva a capitalului, impreuna cu sporirea investitorilor institutionali, au creat un mediu complet diferit.

In contextul problemelor globale care depasesc raza de actiune si capacitatea de reglementare a statului national, a tehnologiilor comunicationale ce fac insignifiante granitele nationale, a declinului loialitatii fata de statul national, a aparitiei unor noi actori ce eclipseaza puterea si autoritatea statului, se poate vorbi, fara indoiala, despre o criza a statului national modern, iar in cele ce urmeaza vom incerca sa evidentiem acest lucru prin discutarea unora dintre principalele aspecte care circumscriu aceasta criza.

Iar cum unul dintre efectele pierderii (/transformarii) suveranitatii, de catre statul national, sub impactul globalizarii, prin intermediul transformarilor tehnologice, a ideologiei neoliberalismului si a economiei globale, este "o tot mai sporita lipsa a relevantei democratiei ca mijloc de manifestare a vointei populare si a domniei majoritatii in luarea deciziilor politice" - cu alte cuvinte, globalizarea determina o criza a democratiei,[15] partea secunda a subcapitolului de fata se va ocupa de evidentierea acelor aspecte care vin in sprijinul ideii ca democratia se afla astazi in criza.