Globalizarea si guvernanta globala

Globalizarea si guvernanta globala.

Harold James considera liberalizarea comertului mondial drept o componenta principala a globalizarii asociata cu cealalta componenta-liberalizarea fluxurilor de capital. In timp ce comertul international a traversat o perioada de crestere remarcabila, liberalizarea sa a intampinat mari greutati si dificultati in cadrul sistemului multilateral, iar liberalizarea fluxurilor de capital a fost mai pregnanta in ultimele doua decenii, dar a fost acompaniata de intensificarea activitatilor speculative si de cresterea volatilitatii pietelor financiar-valutare. Liberalizarea comertului international s-a manifestat prin diminuarea considerabila a taxelor vamale, eliminarea restrictiilor cantitative, reducerea progresiva a restrictiilor la produsele sensibile, reglementarea drepturilor de proprietate intelectuala, realizarea unui acord pe servicii(GATS), in timp ce liberalizarea fluxurilor de capital s-a produs prin eliminarea restrictiilor la operatiunile de cont curent in peste 150 de tari (articolul VII al statutului FMI) si liberalizarea contului de capital si a tranzactiilor valutare in multe economii emergente.

Pentru John Naisbitt globalizarea reprezinta o tranzitie de la economia nationala la economia mondiala, fiind de fapt o megatendinta de "integrare economica a tarilor si comunitatilor nationale, prin care economiile nationale in principiu independente devin o parte a unei economii globale interdependente". El apreciaza globalizarea ca un proces de trecere de la economia nationala la economia mondiala globala sau la satul global planetar. John Naisbitt si Alvin Töffler asociaza globalizarea cu revolutia informationala, care a avut un impact deosebit asupra economiei. Pentru Alvin Töffler globalizarea inseamna un nou sistem de creare a bogatiei si de mondializare a productiei realizata de corporatiile transnationale, dar si transformarea interdependentelor internationale dintre tari in interdependente interconexiuni cu contributia tehnologiilor de varf, precum si dislocarea natiunii sub presiunea integrarii la nivel global si a descentralizarii la nivel regional si local(subnational).

Crizele care s-au succedat in ultimii ani in economia mondiala - cea a alimentelor, cea a petrolului, criza financiara, criza economica - precum si agravarea problemelor globale legate de protectia mediului, insuficienta resurselor naturale, cresterea demografica nesustenabila, accentuarea decalajelor economice si a inechitatilor sociale, raspandirea pandemiilor, au accentuat importanta guvernantei globale, a rolului pe care trebuie sa-l joace institutiile internationale in supravegherea si reglementarea pietelor globale, in promovarea progresului economic, tehnologic, social, ecologic, in asigurarea unei distribuiri echitabile a resurselor si bogatiei. Odata spulberat mitul pietei complet libere, al autoreglarii si corectarii mecanismelor sau fortelor pietei, apare cerinta gasirii unor solutii viabile, pragmatice pe calea cooperarii si solidaritatii internationale, pe calea formularii unor obiective realiste pentru guvernanta globala(cum este cel al dezvoltarii durabile), pe calea reformarii radicale a institutiilor internationale, mai ales a celor financiare, pe calea democratizarii tuturor societatilor sau statelor, pe calea recunoasterii si impunerii rolului dreptului international.

Pentru Pascal Lamy globalizarea, caracterizata prin accentuarea interdependentelor, nu are doar o dimensiune economica si doar aspecte pozitive, ea reprezentand o realitate care impune cerinta eficientei guvernantei globale si a unor noi forme ale acesteia. Solutionarea problemelor globale prin mijloace adecvate impune o guvernanta globala eficace si extinsa, nu neaparat un guvern mondial si nici implicarea unor organizatii secrete sau discrete. Definirea si asumarea unor valori la nivel global, implicarea unor actori cu legitimitate si responsabilitate, intronarea unor mecanisme eficiente de guvernanta sunt elemente esentiale pentru gestionarea problemelor globale. Chestiunea valorilor colective, recunoscute la nivel regional si universal, este legata de bunurile comune care trebuie promovate si protejate la nivel global, chestiunea actorilor legitimi si responsabili priveste implicarea structurilor parlamentare si a organizatiilor societatii civile, reprezentarea tuturor grupurilor de interese relevante, problema mecanismelor guvernantei este conexata cu autonomia decizionala si dreptul de initiativa al institutiilor/organizatiilor internationale, care ar trebui sa joace un rol mai important si sa dispuna de mijloace, instrumente si responsabilitati politice corespunzatoare, de asemenea ea se refera la modul de arbitrare a disputelor sau conflictelor legate de valori sau de interese si a modului in care se respecta sau aplica dreptul international si deciziile luate de instantele de arbitraj.

O expresie a globalizarii o reprezinta intensificarea schimburilor comerciale si implicit a interdependentelor economice intre state, iar OMC care administreaza practic sistemul comercial multilateral este un actor important al guvernantei globale. Sistemul comercial multilateral ar fi un bun public international, iar OMC ar fi singurul instrument ce poate fi folosit pentru a asigura acest bun public. Valoarea de baza promovata de OMC este deschiderea pietelor, care asigura o diviziune internationala avantajoasa a muncii si o alocare adecvata a resurselor. Sistemul de comert administrat de GATT/OMC a contribuit la cresterea eficientei economice si la reducerea costurilor prin principiile importante introduse: nediscriminarea, transparenta, sporirea certitudinii relatiilor comerciale, diminuarea coruptiei si a proastei guvernante. Abaterea de la deschiderea sau accesul pe piata a fost acceptata pe baza valorilor moralei publice, protectiei sanatatii, securitatii, conservarii resurselor naturale. Fiecare stat membru OMC este liber sa determine valorile carora le acorda prioritate si nivelul de protectie considerat adecvat pentru ele. In ce priveste actorii, in afara statelor membre, se remarca participarea Comunitatii Europene prin intermediul Comisiei Europene, a reprezentantilor societatii civile si a ONG-urilor. In privinta mecanismului guvernantei din cadrul sistemului comercial multilateral se poate mentiona mecanismul de reglementare a disputelor, care se bazeaza pe obligativitatea regulilor si reglementarilor stabilite de GATT/OMC, pe necesitatea acceptarii deciziilor luate de specialisti, pe sanctiunile ce pot fi impuse in cazul neconformarii. OMC a incercat sa mentina un anumit echilibru intre valorile comerciale si cele necomerciale, iar in unele cazuri actiunea guvernelor nationale a fost necesara pentru protejarea valorilor necomerciale, dar exista o Curte a OMC care poate decide daca masurile adoptate sunt necesare si nu sunt prea restrictive sau distorsionante.

In viziunea lui Pascal Lamy OMC dispune de o autonomie redusa ca organizatie internationala, deciziile se iau prin consens dar trebuie ratificate la nivel national, nu exista structuri institutionale care sa initieze schimbari legislative, Secretariatul, Consiliile si Comitetele OMC neputand impune regulamente sau norme in afara tratatelor. OMC a promovat unele principii, cum sunt cel al dezvoltarii durabile, care include si alte valori in afara celor de piata, cum sunt protectia mediului, drepturile omului, protectia sociala, cel al prohibirii actiunilor unilaterale ale statelor membre, orice violare a obligatiilor internationale ale unui stat nu poate justifica contramasuri ci trebuie sa faca obiectul procesului de reglementare a disputelor din cadrul OMC, cel al apartenentei OMC la sistemul global, care include mai multe obligatii si drepturi, exclude prioritatea normelor OMC si izolarea organizatiei, implica asigurarea unei coerente globale in interpretarea tuturor valorilor, drepturilor si obligatiilor.

Statele dezvoltate au beneficiat mai mult de liberalizarea comertului si de sistemul multilateral decat statele in curs de dezvoltare, dar distributia diferita a beneficiilor intre state a fost acompaniata si de o distributie inegala sau inechitabila la nivel national, de aici necesitatea cooperarii mai stranse si mai coerente a OMC cu alte organizatii internationale in interesul unei guvernante globale mai bune. Deschiderea pietelor a implicat insa si costuri mari de ajustare pentru tarile in curs de dezvoltare si cele aflate in tranzitie. Deschiderea pietelor, liberalizarea comertului si globalizarea au atat impact pozitiv cat si negativ, de aici reactia diferita a castigatorilor si pierdantilor. In ce masura ele contribuie la promovarea dezvoltarii durabile si la eradicarea saraciei se poate discuta numai avand in vedere contributia guvernantei globale la atingerea celor doua obiective. Daca liberalizarea comerciala si economica afecteaza negativ unele zone sau state atunci efectele ei trebuie contracarate prin masuri sau programe de sprijinire a dezvoltarii economice, cum sunt cele de ajutor/asistenta economica. Guvernanta globala trebuie sa vizeze atenuarea decalajelor sau dezechilibrelor create de globalizare si sa sprijine imbunatatirea guvernantei nationale. Globalizarea impune o noua viziune asupra guvernantei globale prin promovarea cooperarii internationale extinse, prin vointa politica, prin negociere a unor obiective comune, prin implementarea de politici adecvate la nivel global, prin reformare institutionala complexa si rapida.

Guvernanta globala nu presupune un guvern mondial sau o autoritate dominanta care sa reglementeze societatea mondiala, sa asigure promovarea si aplicarea unor norme internationale pentru toate statele lumii. La nivel international constrangerile reflecta presiunea partenerilor, mai ales a marilor puteri, care modeleaza comportamentul actorilor implicati si care se reflecta in justificarea actiunii lor prin referirea la principii normative. Dupa al doilea razboi mondial s-a dezvoltat treptat cadrul normativ al relatiilor internationale manifestat printr-un proces de multilaterializare a politicilor mondiale, cu accent pe protejarea drepturilor omului, evitarea conflictelor, promovarea cooperarii, intarirea institutiilor multilaterale. Carta ONU a universalizat principiul suveranitatii in articolul 2 asociat cu principiul neinterventiei in afacerile interne ale unui stat. Suveranitatea trebuie insa insotita de responsabilitatea statelor de a-si proteja cetatenii si drepturile lor. Institutiile internationale s-au implicat puternic in promovarea democratiei si in protectia drepturilor omului pe plan mondial. Razboiul impotriva terorii a dus in discutie dreptul de a folosi forta in combaterea terorismului, inclusiv prin interventii militare in alte state, ceea ar putea slabi normele care reglementeaza ordinea si justitia in relatiile internationale. UE sprijina multilateralismul, rolul institutiilor internationale si al marilor puteri in promovarea securitatii, justitiei si valorilor democratice, in rezolvarea pe cale pasnica a disputelor intre state pe calea cooperarii, consultarii si consensului.