IDEOLOGIA COMUNISMULUI UTOPIC

IDEOLOGIA COMUNISMULUI UTOPIC

In secolul al XVI-lea procesul destramarii feudale si de acumulare primitiva a capitalului se accentueaza tot mai mult, cu toate conseciintele de ordin economic, social si politic. Pe acest fond se produce o reactie critica, afirma ideile politice ale comunismului utopic. Principalii reprezentanti:

1.Erasmus din Rotterdam

Reprezentant al Reansterii, Erasmus este producatorul a trei idei foarte importante:

a) lupta imotriva ignorantei, prostiei si perfidiei;

b) lupta contra autoritatii bisericesti;

c) lupta impotriva razboaielor si pentru promovarea pacii;

intre lucrarile sale mai importante se numara: impotriva barbarilor, unde se delimiteaza de calugari; Elogiul nebuniei, Despre razboi si pace. in lucrarea Elogiul nebuniei el ia atitudine contra autoritatii, adica contra principilor, regilor, teologilor, papilor, calugarilor, a ierarhiei bisericesti -numiti buruiana pamantului. El ataca in fond lipsa lor de intelepciune, mizeria lor morala, ignoranta si perfidia, cu alte cuvinte prostia. Pericolul consta, dupa el, in faptul ca asemenea indivizi ajung 'purtatori de autoritate', deci detin puteri foarte mari.

El acuza egoismul domnitorilor, divortul lor de interesele publice pe care le compromit. in loc sa cugete inspre binele obstesc, acesti demnitari sunt manati doar de propria lacomie. Ei sunt periculosi 'pentru ca sunt puternici', pentru ca sunt posesorii unei autoritati nelimitate. De asemenea acuzarile sale contra autoritatii se centreaza pe faptul ca 'cetatenii nu pot controla puterea'. In celebra lucrare, Despre razboi si pace, Erasmus se pronunta impotriva oricaror razboaie, considerate ca un rau social, pentru ca drama lor o va suporta poporul. El ataca falsele motive ale razboaielor. Pentru ca adevaratele sale cauze nu sunt altele decat dorinta de inavutire, insusirea bogatiei altor popoare, insusire ilicita si inumana. Aceste motive invocate de autoritati in sprijinul razboaielor nu au nimic in comun cu binele cetatenilor.

Adeseori razboaiele sunt declansate din dorinta unor conducatori de a-si impune doctrina lor tiranica, arbitrara, de a ocoli orice contact cu masele. O alta idee interesanta cu privire la razboi, este aceea ca in afara razboaielor nejuste ar exista si razboaie drepte, cum sunt razboaiele de aparare.

Filozoful din Rotterdam a dezvoltat o teorie a pacii, prin care nu depaseste insa caracterul utopic. El este impotriva recurgerii la arme, de care are oroare si considera ca 'exista legi, exista oameni invatati, exista cinstiti preoti, exista veritabili episcopi care prin sfatul lor ar putea aplana conflictul'. Acestia, oricat ar fi de rai pot fi totusi un arbitru pentru a evita razboaiele. El este convins ca pacea generala in stat se poate obtine prin compromisuri intre cei condusi si conducatori. 'Bunavointa atrage bunavointa' -zice autorul. Fata de mase el manifesta un dispret ce decurge din convingerea sa ca 'masele sunt schimbatoare din fire'. Multimea este vinovata de porniri proaste. Poporul de rand este purtat, ca si marea, de pasiunile sale si nu de actul de gandire, de ratiune si de cugetare. El era convins ca nu trebuie sa participi efectiv la framantarile sociale, sa incurajezi tensiunile, nemultumirile sociale si nici razboaiele.

2. Utopia lui Thomas Morus

Morus apartinea unei familii engleze instarite, primind o pregatire filozofica, teologica, juridica, stiintifica si literara solida inca din tinerete. A fost nu numai unul dintre cei mai mari ganditori ai epocii, dar si unul dintre cei mai mari prozatori ai vremii. Morus este cunoscut ca unul dintre cei mai mari adversari ai feudalismului, al ideologiei religioase, al institutiilor bisericesti in general, al catolicismului in special.

Lucrarea sa fundamentala Utopia isi propune sa arate care sunt relele societatii, care sunt cauzele acestora si modul in care se poate naste o noua societate. De aceea el isi propune sa descrie o societate ideala, din care sa lipseasca proprietatea privata si sa fie un regim egalitarist.

O atentie relativ mare acordata problemelor statului. Dupa opinia sa 'statele nu sunt altceva decat o uneltire a celor bogati contra celor saraci, pentru a se imbogati pe seama acestora. in vederea dobandirii cu ajutorul statului si a legilor, a bogatiei, clasa bogata 'pune la cale cu ajutorul unor metode de pungasire spoleirea celor saraci.' Rezolvarea unei asemenea nedreptati nu consta, dupa el, in reformarea unor aspecte, ci in reorganizarea generala a societaii, in reorganizarea politica si sociala. in statul utopic propus proprietatea sociala si de stat, care continua sa persiste, vor avea la baza proprietatea comuna. Utopienii, adica cei care populau aceasta insula, numita utopia trebuie sa se stabileasca in locuinte obstesti pe care sa le schimbe din zece in zece ani. Noua societate creeaza conditii pentru servicii comune care sa absolve femeile de muncile casnice, pentru ca si ele sa participe la viata economica, politica, sociala si culturala. El milita pentru egalitate sociala, pentru apropierea dintre sat si oras.

Sub aspect politic Morus formula cerinta ca cei care vor popula acest nou stat sa-si aleaga functionarii dintre cei mai valorosi (meritocratie). Pe linia lui Erasmus el aduce importante contributii cu privire la problematica razboiului (polemologie), a naturii, ratiunii si mobilului acestuia. in general, el dezabroba orice fel de razboi, deoarece acesta nu se justifica, fiindca aduce nu numai dezastre si nenorociri umanitatii.

In Utopia el spune: 'Utopienii urasc razboiul, cu toata taria, ca pe o pornire de fiara, desi la nici un fel de salbaticiune nu este atat de obisnuit ca la om. impotriva obiceiului primit aproape de toate neamurile, in Utopia nimic nu e socotit, pe drept cuvant, mai nevrednic de slava decat slava dobandita in razboi'.

El distinge intre razboaiele de agresiune (nedrepte, injuste) si razboaiele de aparare (drepte, juste, necesare). Razboiul se justifica, dupa el, atunci cand:

a) este nevoie de apararea tarii;

b) este nevoie de a veni in sprijinul vecinilor care sunt victima a agresiunii;

c) este nevoie sa fie aparate popoare oprimate.

Din punct de vedere sociologic el admite sclavia in societatea utopica, deoarece a impune divizinea muncii, adica efectuarea unor munci care nu se fac fara constrangere, nu s-ar face de bunavoie. Masa sclavilor utopieni ar fi formata din criminali si condamnati la moarte, in alte state, pe care utopienii i-au recuperat. Dar la el sclavia nu mai are un caracter ereditar, nu se transmite din tata in fiu, deoarece 'fii sclavilor sunt oameni liberi', iar 'sclavul ca atare se poate elibera dupa o perioada de timp'.

Aceasta este insa lumea in care a crescut Morus o lume a desperarii si sperantei, a conflictului si contrastului, a bogatiei si a saraciei crescande, a individualismului si coruptiei, a declinului institutiilor sociale atat locale cat si internationale, care cedeau locul unui stat national, venit sa asigure conditiile necesare dezvoltarii societatii burgheze.

3. Thomaso Campanella

Gandirea lui Campanella poarta amprenta luptei antifeudale, antiscolastice si anticatolice. Este autorul celebrei lucrari Civitas Solis adica Cetatea Soarelui.

Principalele idei politice ale lui Capanella in primul rand privesc statul. Acesta ar trebui sa fie o republica, deoarece numai acesta corespunde intereselor burgheziei si ale cetatenilor. El isi imagina Cetatea Soarelui ca pe o insula in societate.

Opera sa dezvolta naratiunea pe care un personaj o face intorcandu-se de pe aceasta insula, unde sunt intrunite principiile intuite de Campanella. In cadrul acestei societati toti cetatenii participa efectiv la marele Consiliu al locuitorilor si desemneaza dregatorii in stat investiti de popor cu toate atributiile pentru conducerea statului si al cetatenilor. Acesti conducatori alesi in mod obligatoriu de cetateni, trebuie sa fie in numar de 3-triumviri (probabil dupa modelul Romei Antice). Acesti triumviri trebuie sa se sprijine pe:

-iubire (fata de toti solarienii)

-putere (pregatirea razboaielor si apararea tarii)

-intelepciune (educarea si instruirea solarienilor)

La el exista insa si un conducator suprem, un demnitar sef, ajutat de triumviri (un fel de executiv) si care se ocupa nu numai de conducerea administrativa ci si de conducerea economica. Conducatorul suprem si triumvirii trebuie sa fie intelectuali.

El cerea inlocuirea proprietatii private cu proprietatea comuna, deoarece toate bunurile si valorile din noua societate sunt ale poporului, de unde inutilitatea si imposibilitatea proprietatii private. De aici decurge un alt principiu, anume obligativitatea muncii pentru fiecare 'solarian'. El preconiza numai 4 ore de munca. Deci, in noua societate nu mai este loc pentru trantori: 'Comunitatea ii face pe oameni deopotriva bogati si saraci; bogati pentru ca au toate lucrurile, saraci pentru ca nu poseda nimic' -zicea el.

Deoarece proprietatea privata dispare si se instituie egalitatea, iar solarienii muncesc cu totii, atunci repartitia este egala, avand in vedere nevoile fiecaruia, care sunt nivelate si aduse la strictul necesar. Acestor cerinte de natura economica si sociala, Campanella adauga ideile sale politice despre 'statul solarienilor':

a) Statul trebuie sa fie republica.

b) Republica face ordine si in privinta democratiei (limitele in care se pot manifesta cetatenii).

c) Republica asigura credintele de realizare a cetatenilor.

in conceptia sa, statul trebuie condus de un intelept:

'Aceasta insarcinare este perpetua, atata timp cat nu se gaseste cineva mai intelept decat el si mai apt sa guverneze.'

Ca si in Republica lui Platon, de care a fost influentat, Campanella considera familia monogama, deci o forma a proprietatii private, un izvor de egoism si neintelegeri, motiv pentru care trebuie sa fie desfiintata. Raporturile dintre sexe nu trebuie reglementate, ci lasate libere (nu admite institutia familiei).

El admite existenta unui Cult magic, al superstitiilor, care ar avea un mare rol in societate si in educarea cetatenilor. Desfiintand familia educarea copiilor trebuie incredintata colectivului.

Ca si Morus, Campanella a cautat ca ideile sale politice si antideiste, usor ateiste, cele legate de morala, sa fie exprimate indirect, voalat, pentru a induce in eroare inchizitia. Totusi a fost condamnat la moarte, dar nu a fost executat ci sta zeci de ani in inchisoare.

4. Concluzii asupra ideilor utopice

Daca ne referim in primul rand, la meritele acestor utopii, retinem faptul ca acestea sesizeaza si dezvaluie nedreptatile feudale, proasta intemeiere a lumii. Apoi propun o formula de stat bazata pe principii inedite, indraznete, comunist-utopice (care de altfel s-au prabusit ne de mult). Sunt insa si numeroase naivitati in conceptia utopica (desfiintarea familiei). Kurt Schilling, in lucrarea Istoria ideilor sociale arata: 'Eu inteleg sub termenul utopie romanul politic a lui Thomas Morus, dar si Cetatea Soarelui de Thomaso Campanella, Noua Atlantida a lui Francisc bacon.'

Hegel spunea despre utopici :'Elaborari ca acelea a lui Campanella au exercitat o influenta infinita si au dat impulsuri, dar pentru sine ele nu au produs roade proprii'.

P. P. Negulescu, in lucrarea Filozofia renasterii, referindu-se la cauzele relelor sociale in conceptia lui Campanella arata ca aceasta este una singura: 'diversitatea politica, religioasa, sociala, economica; diversitatea statelor, a credintelor, a privilegiilor si averilor. Ea (diversitatea) singura pricinueste razboaiele dintre popoare, conflictele dintre biserici, calamitatile ce izvorasc mai departe din ele ca foametea, ereziile, ignoranta adanca in care zac masele populare, mizeria lor sufleteasca si mai mult mizeria lor trupeasca'.

Bibliografie:

1. Thomas Morus : Utopia

2. Erasmus din Rotterdam : Despre razboi si pace

3. Ovidiu Trasnea : Filozofia politica (Editura Politica Bucuresti 1986)

-Filozofia politica si semnificatia utopiei (pag 143-162)