IDEOLOGIA ILUMINISTA FRANCEZA

IDEOLOGIA ILUMINISTA FRANCEZA

Iluminismul reflecta o ideologie caracteristica veacului al XVIII-lea si care propaga conceptii ale burgheziei in ascensiune: libertate, egalitate, fraternitate. Nu putine idei iluministe s-au inspirat din teoria dreptului natural. Debutand cu analiza critica a institutiilor si conceptiilor religioase, a obscuratismului, iluministii au abordat critic ordinea feudala, au luat atitudine mai mult sau mai putin categorica fata de statul absolutist, fata de regalitate.

1. Montesquieu

A fost un mare ganditor politic, jurist si parintele determinismului geografic.lucrarile sale principale sunt: Scisori persane, Despre spiritul legilor. Ideile cu care s-a impus in gandirea politica si juridica sunt cele privitoare la forma de stat, forma de guvernamant, democratia. in primul rand el militeaza pentru forma de stat republicana ca fiind un 'sanctuar al onoarei si reputatiei, un semn de virtute'.

Democratia creeaza o societate puternica si oameni fericiti. Dupa el motorul sau cauza dezvotarii societatii este legislatia, deci, legea, bine intocmita, respectata si aplicata. intr-o lucrare intitulata 'Consideratii asupra cauzelor grandorii si decaderii romanilor', Montesquieu vrea sa probeze ca marirea si grandoarea romanilor s-a datorat formei de guvernamant republicane, iar decaderea (pierderea libertatilor civile, coruperea moravurilor) se datoreste formei imperiale a statului.

In lucrarea sa cea mai importanta: Despre spiritul legilor, el demonstreaza cauzele care determina existenta legislatiei, fapt ce reiese si din titlul extins al lucrarii sale: 'Despre spiritul legilor sau despre raportul pe care legile trebuie sa-l aiba cu structura fiecarui guvernamant, cu moravurile, clima, religia, comertul etc'.

Legile nu sunt de natura mistica, nu sunt impuse din afara ca ceva strain omului; aceste legi izvoresc din natura lucrurilor.

Opera sa este un tratat de teoria statului si a dreptului. El respinge consecvent si argumentat teoria medievala teolgica cu privire la natura divina a legilor (in acceptiune juridica).

Ca adept al determinismului geografic (si social) el arata ca 'legile sunt raporturi necesare care deriva din natura lucrurilor', deci tot ce exista are legile sale. Divinitatea are si ea legile sale, animalele au legile lor etc. El emite de asemenea teza ca legile pozitive (scrise) sunt procedate de legile naturii, care deriva numai din structura fiintei noastre si care existau inainte de constituirea societatii (in natura individului). Un fapt valoros al conceptiei sale este respingerea ideii lui Hobbes, care sustinea ca inca in starea sa naturala 'Omul este lup pentru om' (Homo homini lupus), ca omul este de la natura egoist. Dincontra, Montesquieu considera ca omul este sociabil prin natura sa. Pornind de la ideea de sociabilitate (prosocialitate) el dezvolta a teorie pacifista, pronuntandu-se pentru buna intelegere intre popoare, pentru combaterea militarismului si expansionismului, deoarece acestea nu servesc individului si binelui general uman.

O alta teza interesanta se refera la republica, caracterizata ca o forma de guvernare in care poporul in intregimea lui, asa cum se intampla in cazul republicii democratice sau numai in parte, asa cum este cazul republicii aristocratice, detine puterea suverana. Principiul care trebuie sa calauzeasca republica este Virtutea politica, dragostea de patrie si dragostea de libertate. Spiritul unei asemenea republici este pacea si moderatia. in republica democratica toti cetatenii sunt chemati sa participe la guvernare cu raspundere, pasiune si perseverenta. Acest tip de republica nu este posibila insa decat in statele mici.

Spre deosebire de republica, care are ca principiu virtutea politica, Montesquieu considera ca monarhie are ca principiu onoarea, iar spiritul ei este razboiul si expansionismul. Deci, pentru a impiedica un asemenea stat sa devina despotic este necesara o putere intermediara, subordonata si dependenta, iar mentinerea privilegiilor nobililor duce la evitarea despotismului monarhic.

Montesquieu diviza formele de guvernamant astfel:

a) guvernamant despotic

b) guvernamant monarhic

c) guvernamant republican (republica aristocratica si republica democratica)

El distinge intre monarhie si despotism, aratand ca monarhul guverneaza conform legilor facute de el, dar puterea sa fiind limitata prin privilegiile acordate claselor sociale (nobilimii in special) si prin folosinta, in timp ce despotismul= puterea este discretionara. Diversitatea formelor de guvernamant este determinata de psihologia popoarelor respective.

Montesquieu ramane in istoria doctrinelor politice si juridice si prin faptul ca a elogiat constitutionalismul englez si pentru faptul ca a reluat teoria separatiei puterilor in stat (legislativa, executiva si judecatoreasca).

2. Voltaire-Marie François Arouet

Vorbind despre Voltaire, compatriotul sau Victor Hugo spune ca 'acesta nu este un om, este un veac'. Desi nu a avut idei politice explicite, elaborate totusi s-a pronuntat asupra acestui domeniu intr-o maniera iluminista.

Teza sa principala este aceea a subordonarii politicii fata de ratiune (rationalitatea politicului). 'Ratiunea normala', cum o numeste el, si care-si subordoneaza politica, nu este altceva decat ratiunea de a fi a burgheziei. El se pronunta contra iobagiei, saraciei si mizeriei, a lipsei de drepturi de care se lovea 'starea a III-a'. Deci, toate randuielile feudale trebuie sa dispara, deoarece nu mai corespund ratiunii normale. Dar, ca alternativa la feudalitate el insista pe necesitatea unei societati in care sa domine proprietatea privata asupra pamantului si modul burghez de proprietate. in lucrarile sale principale: Scrieri filozofice, Despre guvernamant, Tratat despre toleranta, el critica ordinea feudala sustinand societatea noua, burgheza.

Principiul societatii burgheze este inegalitatea sociala. Libertatea devine astfel o consecienta a proprietatii private, ca raport de determinare de la proprietatea privata la libertate. in opinia sa, daca erai posesor al unei proprietati, dispuneai de libertate, ceea ce era firesc si legitim.

Deci, egalitatea depinde de proprietate, iar proprietatea se putea obtine pe mai multe cai, intamplarea jucand un rol mare, in acest sens. El manifesta un profund dispret pentru teoria egalitarista a lui J. J. Rousseau, fata de contractul social, producator de egalitate a oamenilor. El respinge legitimitatea egalitarismului prin faptul ca in societate trebuie sa existe si oameni lipsiti de proprietate pentru a-si vinde forta de munca celor avuti.

Conceptia sa despre educatie consta in a sustine ca educatia trebuie facuta numai de burghezie, deoarece numai ea dispune de pregatire si aptitudinea necesara cetateanului bine crescut, bine educat.

Dupa el, 'atunci cand gloata incepe sa se gandeasca, totul este pierdut'. De aceea, muncitorii, taranii, negustorii (starea a III-a) trebuie tinuti in ignoranta dearece asa este mai usor sa fie condusi, convinsi si chiar constransi. Ca forma de guvernamant, Voltaire prefera o monarhie iluminata, in care regele trebuie sa devina un filozof si sa se inconjoare de o suita de filozofi (sfetnici, guvernanti). Pentru a se mentine, 'monarhul filozof' si anturajul sau de oameni luminati trebuie sa consimta la anumite reforme burgheze.

Voltaire, desi este intemeietorul deismului in istoria filozofiei, respinge religia deoarece ea se confunda cu superstitiile, cu fanatismul. El cere desfiintarea tribunalelor ecleziastice care functionau contra ereticilor si ale caror sentinte nimiceste libertatea religioasa. in spiritul conceptiei sale rationaliste el cere inlaturarea despotismului, inchizitiei, privilegiilor, torturii- contrare ratiunii umane.

'Cel mai bun guvernamant -considera el- pare sa fie cel in care toate starile sunt in egala masura protejate de lege. Legile trebuie sa fie simple, uniforme, nici prea aspre nici prea slabe. Judecatorii nu trebuie sa fie stapani, dincontra ei trebuie sa fie cei dintai supusi, martirii legii'.

3. Jean Jaque Rousseau

Marele ganditor (elvetian) a fost un atodidact dar un mare enciclopedist . intr-o lucrare de maturitate numita Spovedanii el spunea:

'Un popor, unde marile pasiuni nu apar decat la anumite intervale, sentimentele naturale se fac auzite mai des. Pe treptele de mai sus ele sunt complet inabusite, iar sub masca sentimentalismului nu mai intalnesti niciodata decat interesul si vanitatea'.

In prima sa lucrare: Discurs asupra stiintelor si artelor (1749), lanseaza teza ca 'oamenii se nasc liberi, societatea ii face rai'. Lucrarea i-a adus premiul Academiei franceze din Difon, dar si multe necazuri, sicane si presiuni ratacioase. Prin aceasta teza el aduce ceva nou in gandirea sociala si politica, anume teza egalitarismului natural si a pervertirii sociale a omului.

Ideile sale sunt dezvoltate in lucrarea sa fundamentala cunoscuta sub numele de Contractul social in care prezinta un sistem politic si juridic clar definit. Teza sa fundamentala ataca proprietatea privata ca izvor al inegalitatii dintre oameni. In Discurs asupra originei si fundamentelor inegalitatii dintre oameni a formulat teza dupa care primul om care, imprejmuind un teren, s-a incumetat sa spuna: 'acesta este al meu', a fost adevaratul intemeietor al societatii civile.

'De cate crime, razboaie, omoruri, din cata mizerie si erori ar fi scutit omenirea cel care, scotand tarusul si astupand santul, ar fi strigat oamenilor sai: feriti-va sa-l ascultati pe acest impostor; sunteti pierduti daca uitati ca roadele sunt ale tuturor si ca pamantul nu este al nimanui'. (Teza egalitarista)

Referindu-se la fazele pe care omenirea le cunoaste in ceea ce priveste proprietatea privata, el mentiona urmatoarele:

a) faza salbaticiei (salbaticul, izolatul animal, marginit, pasnic si bun, dar nefericit deoarece fericirea presupune constiinta fericirii, pe care salbaticul nu o avea).

b) faza primelor societati omenesti:(epoca in care omul a fost fericit, ca urmare a progresului fata de starea naturala; acum omul este fericit pentru ca a dobandit constiinta fericirii, dar apar si primele semne ale negarii acestei faze)

c) faza omului din om, deci perioada in care apare proprietatea, cand pentru a-si apara proprietatea cei bogati au ideea de a crea statul ca un contract intre indivizi si stat -care nu este altceva decat un contract de inselaciune. El duce din aproape in aproape la despotism.

In opera sa Rousseau dezvolta conceptia cu privire la modul in care a avut loc realmente tranzitia de la o etapa la alta, mai ales pe baza contractului social. El isi propune sa arate modul de organizare politica si legitima a societatii. Necesittea contractului social consta in nevoia de asociere a oamenilor pentru a fi protejati si a reveni la starea naturala, dar pe un plan superior, deci intr-o societate pe deplin corespunzatoare naturii umane. Nasterea unui stat si a unor legi perfectionate constituie o exigenta a noului stat, pentru ca toate acestea sunt chemate sa apere dreptrile omului, a acelor drepturi de care omul dispune din starea natuarla.

Statul este un stat antiteologic, care-si cauta radacinile, originea nu in divinitate ci in natura umana. Statul a luat nastere ca urmare a aparitiei proprietatii private, adica datorita unui fenomen de ordin economic, care la randul sau aduce inegalitate, nefericire.

O idee valoroasa este si aceea ca contractul stabilit asigura libertatea prin egalitate. Ce semnificatie politica are aceasta teza a relatiei contract- libertate- egalitate?

in primul rand ea este imoptriva despotismului si liberalismului burghez. Contractul este impotriva despotismului pentru ca nu avem de a face cu un contract intre indivizi si suveran, prin care sa se stabileasca pierderea libertatii in favoarea unui suveran. Contractul este impotriva liberalismului burghez, deoarece nu avem de a face cu asigurarea libertatii prin inegalitate ci prin egalitate. Aceasta este stirbita de nerespectarea contractului si nu de stipulatiile care deriva din contract.

Egalitatea nu se realizeaza in conceptia lui Rousseau prin desfiintarea proprietatii private, ci printr-o impartire a ei astfel incat sa nu existe 'nici oameni prea bogati, nici oameni prea saraci'.

De asemenea, in conceptia 'contractualista'- suveranul nu este legat prin contract cu nimic dar el nu poate fi despot deoarece vointa generala la a carei formare participa toti, este legea iar fata de lege este dependent si suveranul.

Teoria suveranitatii este o alta contributie remarcabila a lui Rousseau. in aceasta teza el se bazeaza pe teoria deptului privat considerand ca suveranitatea poporului este inalianiabila, indivizibila si inprescriptibila. Suveranitatea poporului nu este numai cea mai sigura garantie a libertatii ei, prin realzarea ei, oamenii nu mai pot fi decat liberi. Deci, suveranitatea poporului este esenta, fundamentul libertatii. Rousseau face o distinctie intre vointa comunitatii (vointa generala) si vointa cetatenilor. Prin vointa generala el intelege vointa comunitatii ca atare, vointa care este chiar suveranitatea si care prin lege nu poate avea interese contrarii comunitatii, binelui comun, public.

Deci, vointa generala nu este contradictorie, particularii pot avea insa interese contrarii, cea ce poate duce la o neconcordanta intre vointa generala si vointa particulara. Suveranul nu poate gresi, spune el, deoarece este chemat sa urmareasca interesul general, care nu este contradictorie. Vointa generala este deasupra vointei particulare. Deoarece nu poate fi instrainata, divizata.

In legatura cu forma de guvernamant, el recomanda regimul reprezentativ. Forma de guvernamant ii apare ca un agent al suveranului, ca un corp intermediar, plasat intre supusi si suveran, care sa asigure legatura dintre ei, si care este insarcinat cu aplicarea legilor si mentinerea libertatii (civile si politice). Guvernamantul este deci un slujitor al poporului, deoarece el executa legea si numai legea. Legile trebuie sa fie expresia vointei generale, adica expresia intregului popor, deoarece vointa generala se suprapune cu interesele intregului popor. Acest lucru este posibil deoarece fiecare participa la elaborarea legilor, iar acestea, la randul lor, sunt expresia vointei comune, ceea ce obliga la respectarea lor fara rezerve.

In istoria aparitiei si dezvoltarii statelor, Rousseau distinge trei forme de guvernamant: democratia, aristocratia, monarhia. El nu a formulat insa niciodata o optiune ferma, clara pentru o forma sau alte de guvernamant.

'Marea problema a celui mai bun guvernamant se reduce la urmatoarele: care este natura guvernamantului capabil sa formeze poporul cel mai virtuos, cel mai luminat, cel mai intelept, in sfarsit, cel mai bun?'- spunea Rousseau

Gandirea lui Rousseau a influentat ideologia revolutiei Franceze de la 1789., in special pe Marat, Robespiere si Sain Just, dar continua sa o faca si in contemporanitate.

Bibliografie

1. J.J. Rousseau: Contractul social

2. Montesquieu: Despre spiritul legilor

3. Ovidiu Trasnea: Filozofia politica (edit. politica Bucuresti 1986)

-Filozofia politica a lui J.J. Rousseau (pag 171-190)