Ideea europeana

Ideea europeana

Chiar daca Europa se poate considera, pe buna dreptate, la originea Statelor Unite ale Americii, prin livrarea de institutii si materie cenusie (uneori de calitate extra, alteori ambalata in spirit de aventura), acum este obligata sa accepte, totusi, ca natiunea noua de peste ocean nu prea a acceptat sa ramana datoare si a trimis vechiului (si batranului, zic gurile rele) continent, idei, tehnologie si securitate. Constructia europeana, de pilda, a imbracat initial, forma organizatiilor de cooperare din deceniul patru al secolului XX inspirata din realitatea americana.[1] Mai aproape de zilele noastre, Scoala de la Palo Alto, dezvoltata la Mental Research Institute (situata in California, langa San Francisco) impune conceptul apartenentei la tot: a comunica inseamna a intra in orchestra. "A intra in orchestra inseamna a face jocul unui anumit cod, a te inscrie intr-o relatie compatibila cu mijloacele de comunicare, canalele si retelele disponibile. Or, aceasta retea este, prin definitie, anterioara noua, de cele mai multe ori o gasim deja construita si nu trebuie sa o cream."[2] Aderarea Romaniei la structurile euro-atlantice presupune, asadar, acceptarea unor relatii deja constituite, ele insele fiind rezultatul unor mai vechi tatonari si experiente acumulate, trecerea timpului conferindu-le capacitatea citirii aceleiasi partituri.

In domeniul militar, de exemplu, au fost infiintate:

Uniunea Europei Occidentale, in urma Tratatului de la Bruxelles din 17.III.1948, document revizuit apoi prin Acordul de la Paris - 23.X.1954. Acest acord continea un angajament militar de reciprocitate pentru cazul in care un membru era agresat: Franta, Regatul Unit, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia. Ulterior, acestor state s-au adaugat: Spania, Portugalia si Grecia, ceva mai tarziu.

NATO - a inceput sa functioneze in urma Tratatului de la Washington, din 4.IV.1949. Organizatia cuprindea mai multe state europene, Canada si Statele Unite ale Americii.

In domeniul economic a luat fiinta Organizatia Europeana de Cooperare Economica - O.E.C.E. - la 16. IV 1948, cu scopul de a permite statelor europene membre sa gestioneze in comun ajutorul american cunoscut sub denumirea de Planul Marshall.[3] In 1960, a devenit Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare - O.C.E.D.

In urma Tratatului de la Londra din 9.V.1949, s-a infiintat Consiliul Europei care a reunit statele europene cu regim democratic pluralist care asigurau drepturile omului. Acest consiliu a facut posibila aparitia unui drept regional european bazat pe conventii. Activitatea lui a culminat cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, semnata la Roma la 4.XI.1950.

Comunitatea europeana a carbunelui si otelului. A fost o initiativa a Frantei, datorata lui Jean Monnet, sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta. El a propus si a obtinut acordul ca productia de otel din Franta si Germania, tari rivale de secole, sa fie administrate de un organism suprastatal.

Planul Schuman a fost conceput pentru a evita declansarea unui nou razboi mondial. Ideea esentiala a fost punerea industriei de armament sub control international, pe baza unui tratat acceptat de Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Un an mai tarziu, Tratatul care instituia Comunitatea Europeana a carbunelui si otelului a fost semnat de cele sase state de  mai sus, Jean Monet fiind ales presedinte al Executivului comunitar.

Comunitatea europeana a energiei atomice - C.E.E.A-EURATOM

Fondata in acelasi timp cu CEE (1.01.1958), Euratom avea ca obiective dezvoltarea si cercetarea stiintifica in domeniul energiei nucleare, crearea unei piete comune a combustibililor nucleari si controlul industriei nucleare care sa impiedice  utilizarea ilegala a materiilor de profil si sa protejeze sanatatea populatiei.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul UE este una din institutiile fundamentale ale constructiei comunitare, Tratatul stabilind ca acesta este reprezentantul intereselor statelor membre. Fiind compus din reprezentanti ai celor 15 tari ale UE, Consiliul detine rolul principal in procesul legislativ. Numit, pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, «Consiliul de Ministri», el dispune de o competenta generala de decizie care atesta ca interesele statelor membre sunt cele care determina linia politica generala a UE. Consiliul este compus din cate un reprezentant pentru fiecare stat membru, la nivel ministerial, abilitat sa angajeze guvernul tarii sale.

Este de la sine inteles, cel putin daca ne referim la generatia de mijloc, ca in acest timp propaganda din tarile comuniste prezenta unirea tarilor vestice ca noi si aprige cai de exploatare a popoarelor, intrucat, nu-i asa,  tot ce nu era initiat si controlat de Uniunea Sovietica trebuia impiedicat sa functioneze, iar daca nu se putea altfel, atunci cel putin ascuns sau demascat. 

Aceasta mentalitate il facea pe carturarul Adrian Marino, cu doar cativa ani in urma, sa afirme ca un sondaj serios de opinie ar da rezultate identice sau foarte apropiate. Asimilarea "Europei", la nivel  elementar, ar avea, dupa el,  un caracter si o conditionare strict personala, individualista, chiar egoista, de altfel foarte "romaneasca". "Ce-mi pasa mie de Europa dumitale!", se gandeste inca in mod curent la noi. Preocuparea esentiala este si ramane, instinctual si afectiv, doar pentru "tarisoara mea". Raspunsul traditional - caragialesc sau nu - se aude insa mereu ori de cate ori se invoca si o alta Europa: multi sau supranationala, federalizata, politica, institutionala, ideologica. «In aceasta privinta, asimilarea ideii in profunzime este inca slaba, incerta. Mult mai redusa, in orice caz, decat se crede in genere", continua eseistul. Aceasta, fiindca dincolo de unele medii politice, intelectuale si jurnalistice evoluate, "ideea europeana", in forma sa activa, militanta, are inca un impact minim si o audienta redusa, regretabil de redusa. Fiindca ea presupune un alt model politic, pentru care cele mai multe dintre constiintele romanesti n-au nici afinitati si nu sunt inca nici pe departe pregatite. Traditiile locale, educatia si constiinta actuala n-au ajuns inca la acest nivel de intelegere si maturizare. N-are sens sa ne iluzionam cu sentimentalisme "europene" inutile si irealiste.[4]

Si cum ar putea accepta clasa politica dominanta actuala, se intreaba carturarul clujean, educata in spiritul comunismului-nationalist, totalitar si monolitic, o forma sau alta de integrare europeana, si o serie intreaga de institutii supranationale fie si decorative (de exemplu, "Carta europeana a administratiei locale"), cand ea respinge, cel putin deocamdata, in vechi spirit totalitar, tocmai descentralizarea administrativa locala interna, legea finantelor locale si, in general, tot ceea ce ar putea slabi autoritatea si puterea de decizie a organelor si autoritatilor centrale? A nu recunoaste aceasta realitate inseamna a scrie doar articole politologice abstracte, bine intentionate, dar fara nici un efect practic.[5]

Realitatea nu confirma insa scepticismul d-lui Adrian Marino. Inca de la inceput, guvernele care s-au succedat la conducerea Romaniei postrevolutionare si membrii Parlamentului au avut ca obiectiv integrarea in structurile euro-atlantice, chiar daca pasii nu au fost siguri de fiecare data si nici terenul pe care s-a avansat nu a fost prea solid. Cu toate acestea, «Romania si-a stabilit drept obiectiv fundamental de politica nationala aderarea la Uniunea Europeana. Ritmul pregatirilor pentru aderare de pana in prezent, stadiul negocierilor, dar si contextul international, indreptatesc Romania sa considere acest deziderat ca fiind indreptatit si realizabil.»[6]

Aderarea nu este doar initiativa laudabila a guvernantilor, ci o necesitate impusa de vointa nationala. Intr-un Barometru realizat in tarile candidate la aderarea la UE si publicat in 11 noiembrie 2002, romanii continua sa-si doreasca cel mai mult aderarea tarii lor la Uniunea Europeana, avand in acelasi timp si perceptia cea mai optimista privind aderarea si efectele ei asupra tarii ; Asa reiese din raportul preliminar referitor la primul val de sondaje din acest an din seria Eurobarometrului tarilor candidate.

Sondajele au fost efectuate in cele 13 tari candidate in perioada martie-aprilie 2002. Raportul preliminar a fost publicat de Comisia Europeana la sfarsitul lunii octombrie. Iata cateva rezultate din acest raport preliminar :

In primavara acestui an, mai mult de trei sferturi (77%) dintre cetatenii romani in varsta de 15 ani si peste erau de parere ca aderarea Romaniei la Uniunea Europeana ar fi un lucru bun.

La extrema cealalta se afla Letonia, unde doar fiecare a treia persoana de peste 14 ani (32%) considera aderarea Letoniei un lucru bun. Grupul celor 10 tari care probabil vor fi admise in UE in 2004 (LAEKEN 10) prezinta, in medie, un suport mai scazut pentru UE (52%) decat Romania (77%), Bulgaria (65%) si Turcia (65%), tari care nu au fost nominalizate pentru aderarea la UE, in 2004.

Suportul pentru UE al celor zece tari este insa comparabil cu cel al cetatenilor din Uniunea Europeana (EU - 15-54%).

Reamintim ca in toamna precedenta, 80% dintre romani au considerat ca aderarea Romaniei la UE este un lucru bun. 

Data fiind aceasta realitate - cerinta clara a opiniei publice, nimic nu era mai firesc ca la 1 februarie 1993, sa fie semnat Acordul european de asociere intre UE si Romania. La 22 iunie 1995, Romania a depus cererea oficiala de aderare la UE, tot in acel an depunand cereri de aderare si Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania si Bulgaria.

Celelalte tari, care doresc sa adere la UE, au depus cererile de aderare astfel: Turcia in 1987, Cipru si Malta in 1990, Ungaria si Polonia in 1994, Republica Ceha si Slovenia in 1996. La 15 februarie 2000 a fost declansat procesul de negociere a aderarii Romaniei la UE.

Astazi Statele membre cu drepturi depline sunt in numar de 15 si ocupa o suprafata de 3,25 milioane de km. patrati, avand o populatie de 370 de milioane de locuitori. Uniunea Europeana reuneste urmatoarele state membre, care au aderat in patru "valuri" succesive:

  1 ianuarie 1973 - "primul val" de aderare: Anglia, Irlanda, Danemarca;

  1 ianuarie 1981 - al "doilea val" de aderare: Grecia;

  1 ianuarie 1986 - al "treilea val" de aderare: Spania, Portugalia;

  1 ianuarie 1995 - al "patrulea val" de aderare: Austria, Suedia, Finlanda.

In prezent, 13 state sunt candidate la aderare: Bulgaria, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Romania, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ungaria. Comisia Europeana a reiterat la 16 iulie 1997 conditiile candidaturii la aderare in textul intitulat Agenda 2000. Bulgaria si Romania au promisiuni de aderare abia pentru anul 2007, celelalte pentru 2004.

Conditiile de aderare  sunt cumulative si vizeaza:

a. identitatea: statul care candideaza la aderare trebuie sa fie stat european (art. 49 din Tratatul de la Roma);

b. criteriile democratice: institutiile politice ale tarilor candidate trebuie sa garanteze exercitiul democratic - pluralismul politic, alegerile libere, separarea puterilor legislative, executive si juridice, respectarea libertatilor, statul de drept, prevederile Cartei Drepturilor Omului, respectarea statutului minoritatilor (Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);

c. criteriile economice: tarile candidate trebuie sa faca dovada unei economii de piata capabile sa reziste concurentei si standardelor economice ale Uniunii;

d. capacitatea de asumare a obligatiilor ce decurg din aderare, a legislatiei unitare (acquis-ul comunitar), a drepturilor si indatoririlor stipulate de sistemul comunitar, capacitatea de subscriere la obiectivele Uniunii politice, economice si monetare;

e. cadrul administrativ si juridic adecvat;

f. angajamentul de participare la cele trei comunitati: CECO, CEE, CEEA.

Dezbaterile asupra acestor aspecte trebuie sa continue fara ca gasirea unor solutii pentru ele sa constituie o noua borna temporala pentru realizarea unei viitoare extinderi. Mai mult decat atat, nu trebuie uitat faptul ca Uniunea Europeana este o entitate in cadrul careia aprofundarile s-au realizat simultan sau ulterior procesului de extindere. Urmand aceeasi reteta, viitorii membri vor evolua in interiorul Uniunii careia i se vor alatura de pe pozitii egale cu actualii membri si nu avand pozitia celui care trebuie sa accepte o realitate diferita de aceea pentru care s-au pregatit, pe parcursul dificilului drum al negocierilor de aderare.

Romania considera ca garantarea posibilitatii pentru noii membri de a participa la redefinirea viitoarei Uniuni Europene este cea mai fidela expresie a spiritului democratic al ,,Occidentului", spre care actualii candidati isi indreptau privirea si speranta in perioada cand Europa era despartita de Cortina de Fier.  

Intentiile Romaniei. Institutii create. Conform rapoartelor Comisiei Europene, referitoare la extinderea UE, Romania se confrunta "pe termen mediu cu serioase dificultati pentru a face fata presiunilor competitive din cadrul UE, deoarece o mare parte din industria sa este invechita, iar sectorul agricol trebuie modernizat."[7] Inca din  noiembrie 2000, Departamentul Afaceri Europene. Directia Cooperare Politica si Dezvoltari Institutionale, exprima un punct de vedere transant: Dezbaterile asupra acestor aspecte trebuie sa continue fara ca gasirea unor solutii pentru ele sa constituie o noua borna temporala pentru realizarea unei viitoare extinderi. Mai mult decat atat, nu trebuie uitat ca Uniunea Europeana este o entitate in cadrul careia aprofundarile s-au realizat simultan sau ulterior procesului de extindere.

Convinsa ca Romania poate sa creeze conditiile pentru transformarea acestui deziderat in realitate, in zilele de 5-6 noiembrie 2001, a semnat, la Bruxelles, Declaratia Comuna a Comitetului Consultativ Mixt UE - Romania. Cele mai importante observatii sunt urmatoarele :

- Pana in acel moment, Romania deschisese 17 din capitolele ce urmau a fi negociate, opt fiind deja inchise.

- Reprezentantul UE, Grillo Pasquarelli, a declarat ca  Romania mai are multe de facut pentru pregatirea aderarii la UE. S-a subliniat ca Guvernul Romaniei trebuie sa sprijine implicarea autentica a tuturor partilor interesate, inclusiv societatea civila organizata, la discutarea si comentarea propunerilor legislative inainte de a fi aprobate.

- CCM a evidentiat impactul pozitiv al noului Minister pentru Integrare Europeana, precum si activitatea constanta de adoptare a legislatiei relevante de catre Parlamentul Romaniei. Reamintind declaratia comuna a copresedintilor celei de-a 3-a Reuniuni a CCM de la Bucuresti, CCM  a solicitat Guvernului Romaniei sa implice societatea civila organizata, inclusiv CES Romania in primele etape de elaborare a documentelor de pozitie si in toate celelalte aspecte legate de procesul de preaderare, inclusiv aplicarea si implementarea acquis-ului UE.

- CCM a pus in discutie intarirea rolului partenerilor sociali si al societatii civile.

- CCM a discutat despre provocarile si posibilitatile legate de libera circulatie a lucratorilor intr-o Europa largita. 

- CCM a analizat problema agriculturii din Romania si a luat nota de schimbarile structurale si umane majore, impuse de necesitatea modernizarii sectorului agricol romanesc. Avand in vedere faptul ca programul SAPARD are potentialul necesar pentru acordarea asistentei financiare de care este atat de mare nevoie pentru restructurarea agriculturii si dezvoltarea rurala, CCM a solicitat autoritatilor romane sa grabeasca pregatirile pentru ca  acest instrument sa poata fi folosit in Romania in cel mai scurt timp.

- CCM a reiterat punctul sau de vedere conform caruia ar trebui sa se faca eforturi pentru ca Dunarea sa exploateze intregul sau potential de cale fluviala europeana majora, in beneficiul comun al UE, al Romaniei si al altor tari candidate riverane.

Masuri pentru  Integrarea in Uniunea Europeana.

Consiliul de Asociere Romania - Uniunea Europeana este principala institutie stabilita in Acordul European, care ofera cadrul de dialog politic dintre Romania si Uniunea Europeana. Rolul Consiliului de Asociere este acela de a supraveghea realizarea prevederilor Acordului European. Consiliul se intruneste la nivel ministerial, obligatoriu, o data pe an si de cate ori este nevoie. Primul Consiliu de Asociere Romania-UE a avut loc in aprilie 1995.

Structura

Consiliul de Asociere este format din membri desemnati de Guvernul Romaniei, pe de o parte, si membri ai Consiliului Uniunii Europene si ai Comisiei Comunitatilor Europene, pe de alta parte. Consiliul de Asociere isi stabileste propriile sale reguli de procedura. Este prezidat, pe rand, de cate un membru al Guvernului Romaniei si un membru al Consiliului Uniunii Europene. Dupa caz, la lucrarile Consiliului de Asociere poate sa participe, ca observatori si reprezentanti ai Bancii Europene de Investitii (BEI).

Atributii

In scopul atingerii obiectivelor Acordului European, Consiliul de Asociere are dreptul sa ia decizii cu privire la domeniile expres prevazute documentul amintit. Deciziile luate sunt obligatorii pentru parti, care aplica masurile necesare in vederea aducerii la indeplinire a acestora. Consiliul de Asociere poate, de asemenea, sa faca recomandari adecvate.

Solutionarea diferendelor

Oricare din cele doua parti poate supune Consiliului de Asociere orice diferend legat de aplicarea sau interpretarea Acordului European. Consiliul de Asociere poate solutiona diferendul printr-o decizie. Fiecare parte este obligata sa ia masurile necesare pentru aducerea la indeplinire a acestei decizii. In cazul in care nu este posibila rezolvarea unui diferend, in conformitate cu cele prevazute mai sus, fiecare parte poate notifica celeilalte parti numirea unui arbitru. Cealalta parte trebuie ca, in termen de doua luni, sa numeasca si ea un al doilea arbitru. In aplicarea acestei proceduri, Uniunea Europeana si statele membre vor fi considerate ca o singura parte in diferend. Consiliul de Asociere va numi un la treilea arbitru. Deciziile arbitrilor se vor lua cu majoritate de voturi. Fiecare parte implicata in diferend trebuie sa ia masurile necesare pentru aducerea la indeplinire a deciziilor arbitrilor.

O prima sursa a neintelegerilor ar putea fi chiar apartenenta la o etnie, ori insusi faptul ca delegatul in Consiliu reprezinta tara sa. Jacques Le Rider este de parere ca «toate popoarele Europei Centrale si balcanice ar trebui sa inteleaga ca a vorbi despre etnicitate inseamna sa vorbesti impotriva Europei. Europa a fost distrusa din cauza ideologiilor etnice si nu se va putea construi decat prin depasirea acestor vestigii paseiste ale culturii noastre politice ».[8] Afirmatia ar putea sa para unora prea categorica, dar este bine sa ne amintim ca Uniunea Europeana de astazi a construit pornind de la o fraza rostita de Jean Monnet in 1950 cu prilejul constituirii Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului: «Noi suntem aici pentru a realiza o opera comuna, nu pentru a negocia avantaje, ci pentru a cauta avantajele noastre in avantajul comun».[9] Ceea ce nu este un paradox, ci o posibilitate. Ceva mai mult, o realitate.

Sesiunile Consiliului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

A opta sesiune - 12 martie 2002, Bruxelles.

Documentul de pozitie al partii romane a reliefat progresele concrete inregistrate de Romania in indeplinirea criteriilor de la Copenhaga si Madrid, stadiul relatiilor bilaterale dintre Romania si Uniunea Europeana, negocierile de aderare, aplicarea prevederilor Acordului European, progresele inregistrate de Romania in cadrul procesului de pregatire a aderarii la UE, libera circulatie a cetatenilor romani in spatiul Schengen, participarea Romaniei la eforturile internationale vizand combaterea terorismului si promovarea valorilor democratice, in mod special in perioada in care a detinut Presedintia in exercitiu a OSCE.

A saptea sesiune - 19 martie 2001, Bruxelles. In cadrul lucrarilor acestei sesiuni a Consiliului de Asociere Romania - UE, partile au facut un schimb de documente de pozitie, in care sunt analizate progresele inregistrate de Romania in indeplinirea criteriilor de aderare si in adoptarea acquis-ului comunitar pentru domenii precum concurenta, dreptul societatilor comerciale, transport, statistica si anumite aspecte ale Pietei Interne.

A sasea sesiune - 21 martie 2000, Bruxelles. In Documentul de pozitie prezentat de Romania sunt evidentiate rezultatele obtinute in transpunerea in practica a prevederilor Acordului European de asociere. Referiri exprese se fac la evolutiile inregistrate de la sesiunea precedenta a Consiliului de Asociere in domeniul privatizarii, consolidarii economiei de piata si alinierii legislatiei romanesti la reglementarile comunitare. De asemenea, sunt prezentate progresele inregistrate in procesul reformei si descentralizarii administrative.

A cincia sesiune - 27 aprilie 1999, Luxemburg. In cadrul acestei sesiuni a Consiliului de Asociere Romania - Uniunea Europeana, partile au facut un schimb de documente de pozitie, care au relevat, in detaliu, progresele inregistrate de tara noastra pe linia indeplinirii criteriilor de aderare.

A patra sesiune - 28 aprilie 1998, Luxemburg

A treia sesiune - 24 martie 1997, Luxemburg

A doua sesiune - 24 aprilie 1996, Bruxelles

Prima sesiune - 10 aprilie 1995, Luxemburg. 

Ministerul Integrarii Europene

Mai inainte de a sti cum este organizat Ministerul Integrarii Europene este necesar sa vedem care este viziunea romaneasca asupra Uniunii Europene. Dl. Vasile Puscas considera ca U.E. a devenit un actor cu grad crescut de complexitate pe masura ce impactul in crestere al politicilor sale a atras tot mai multi participanti guvernamentali si nonguvernamentali in procesul de formulare a politicilor, s-a extins pe mai multe niveluri, pe masura ce nivelul subnational a castigat in importanta, iar paternurile interactiunilor supranational-national au fost diversificate. "Cele patru libertati fundamentale (marfuri, persoane, servicii si capital) sunt vazute drept "punctul nodal al politicilor Uniunii Europene si fundamentul pe care poate fi construita o noua Europa."[10] Ministrul Integrarii Europene conduce activitatea Ministerului Integrarii Europene, reprezinta ministerul in raporturile cu celelalte ministere, cu alte autoritati publice si organizatii interne si internationale, in justitie, precum si cu persoane fizice si juridice romane si straine. Ministrul Integrarii Europene este ordonator principal de credite si indeplineste atributiile generale prevazute la art. 53 din Legea nr. 90/2001, privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor.

Ministrul Integrarii Europene este presedintele partii romane la Reuniunile Comitetului de Asociere Romania-Uniunea Europeana, conduca-torul delegatiei Romaniei la Conferinta de Aderare la nivel interministerial si presedintele Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeana .

Ministrul-delegat, negociator-sef pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, este membru al Guvernului, inlocuitor de drept al Ministrului Integrarii Europene.

Ministrul-delegat, negociator-sef pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, este seful Delegatiei nationale pentru negocierea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

Ministrul Integrarii Europene si ministrul-delegat, negociator-sef pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, sunt ajutati de 4 secretari de stat numiti prin decizii ale primului-ministru, precum si de secretarul general al Ministerului Integrarii Europene, numit in conditiile legii. Secretarii de stat exercita atributiile delegate de Ministrul Integrarii Europene. Secretarul general al Ministerului Integrarii Europene are atributiile si responsabilitatile prevazute la art. 49 alin. (2) din Legea nr. 90/2001.

Pe langa Ministrul Integrarii Europene functioneaza, ca organ consultativ, Colegiul Ministerului Integrarii Europene.

Colegiul Ministerului se intruneste, de regula, trimestrial sau ori de cate ori este nevoie, la cererea si sub presedintia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme importante privind activitatea ministerului.

Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana este organul operativ de lucru care coordoneaza, analizeaza si dezbate documentele elaborate de institutiile cu responsabilitati privind aderarea la Uniunea Europeana si discuta orice alte probleme legate de bunul mers al proceselor de pregatire a aderarii.

Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana este constituit din secretarii de stat pentru integrare europeana din ministere si responsabilii din celelalte institutii cu atributii in domeniu.

Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana analizeaza si rezolva punctual problemele aparute in derularea programelor de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana si realizeaza planificarea curenta si de perspectiva a acestor activitati.

La lucrarile Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeana, care se desfasoara in plen si in grupe de lucru, la convocarea presedintelui acestuia, pot fi invitati ministri, reprezentanti ai partenerilor sociali, ai societatii civile si ai altor grupuri de interese. Ministerul Integrarii Europene coordoneaza, in numele Guvernului, activitatea Institutului European din Romania.[11]

Directia Generala pentru Integrare Europeana si Relatii Externe

Masurile luate cu privire la comunicatii si tehnologia informatiei au inceput sa-si arate primele rezultate la sfarsitul anului 2001, iar progresul constant in domeniu a fost confirmat si de rapoartele periodice pentru tarile candidate ale Comisiei Europene. In toata aceasta perioada, sustineau factorii de decizie,  in centrul atentiei a fost plasata cooperarea internationala, absolut necesara in contextul accentuarii fenomenului de globalizare. In cadrul acesteia, dat fiind obiectivul national de aderare la Uniunea Europeana, relatiile cu statele membre UE beneficiaza de o atentie speciala.

In contextul procesului de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana MCTI a participat activ la definirea planului de actiuni europene si si-a asumat responsabilitatea coordonarii implementarii acestuia in Romania. Acest plan este dedicat tarilor in proces de aderare si este similar planului Europei, care se adreseaza statelor membre. Guvernul roman considera ca toate initiativele internationale la care Romania participa contribuie la pastrarea strategiilor nationale in consonanta cu tendintele europene si globale si ne ajuta sa ne concentram mai bine pe prioritatile reale pentru dezvoltare.

Directia Generala pentru Integrare Europeana si Relatii Externe, care functioneaza in cadrul MCTI, are printre atributii:

-   coordonarea si monitorizarea actiunilor legate de pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana;

-   urmarirea permanenta a stadiului procesului de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana;

-   asigurarea si coordonarea derularii programelor de asistenta financiara acordate de Uniunea Europeana si a acordurilor guvernamentale in domeniul comunicatiilor si tehnologiei informatiei;

-   promovarea, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Integrarii Europene, precum si Directia Relatii Publice din MCTI, a strategiei de informare, comunicare si imagine in statele membre ale Uniunii Europene si in statele candidate la aderare;

-   asigurarea dialogului social pe problemele integrarii europene cu organizatiile patronale si sindicale, reprezentative la nivel national, potrivit legii;

-   cooperarea cu Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor in cadrul careia Romania a fost aleasa membra pentru al treilea mandat consecutiv, in octombrie 2002, la Marrakesh, in Maroc;

-   elaborarea si implementarea de politici si strategii sectoriale de integrare in structurile Uniunii Europene si de armonizare a legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene;

-   elaborarea, impreuna cu ministerele si cu celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, de propuneri privind politica guvernamentala de integrare europeana a Romaniei;

-   crearea si exploatarea sistemului de monitorizare si evaluare a programelor de asistenta financiara;

-   initierea si dezvoltarea de actiuni in domeniul comunicatiilor si tehnologiei informatiei pe linia procesului de integrare europeana;

-   fundamentarea documentelor oficiale ce reflecta pozitia Romaniei privind negocierea aderarii pentru domeniile specifice comunicatiilor si tehnologiei informatiei;

-   asigurarea actualizarii anuale a raportului privind progresele Romaniei in procesul de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana;

-   publicarea specificatiilor tehnice emise de Uniunea Europeana in domeniul specific;

-   stimularea si monitorizarea participarii Romaniei la programe si proiecte internationale, comunitare si bilaterale in domeniul comunicatiilor si tehnologiei informatiei;

-   asigurarea reprezentarii in organe si organisme internationale de comunicatii si tehnologia informatiei, sustinand in cadrul acestora politica si strategia in domeniu, aprobate de Guvernul Romaniei;

-   colaborarea cu organisme si organizatii nationale si internationale din domeniul comunicatiilor si tehnologiei informatiei, precum si dezvoltarea si stimularea relatiilor cu acestea.

[1] Conf. Univ. Dr. Fuerea, Augustin, Institutiile Uniunii Europene, Bucuresti, Universul juridic, 2002, p. 13 si urm.

[2] Bougnoux, Daniel, Introducere in stiintele comunicarii, Iasi, Editura Polirom, 2000, p. 29.

[3] Marshall, George Catlett (1880-1959), general si om politic american. Seful Statului Major al armatei americane intre 1939-1945, secretar de stat (1947-1949).

[4] Marino, Adrian,  op. cit., p. 17.

[5] Idem, p. 18.

[6] Nastase, Adrian, Viziune asupra viitorului Europei - contributia Romaniei, in Romania si viitorul Europei, Bucuresti, Editura R.A. Monitorul Oficial, 2001, p. 5.

Uniunea Europeana, in Statele lumii, Rompres, Redactia Publicatii Documentare, nr. 11-12/1988, p. 4.

Le Rider, Jacques, Europa Centrala sau paradoxul fragilitatii, Iasi, Ed. Polirom, 2001, p. 72.

Monnet, Jean, Memoires, Paris, editura Fayard, 1976, p. 378.

Puscas, Vasile, Identitatea internationala a Uniunii Europene, in Romania si Viitorul Europei, ed. cit., p. 209.

Extras din HG nr. 1075 din 25 octombrie 2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Integrarii Europene.