Informatii generale despre Rusia
In
timpul Uniunii Sovietice,
Rusia era republica dominanta a uniunii. In zilele noastre, Rusia este o tara independenta si un membru cu o
mare influenta in Comunitatea
Statelor Independente. Pana in ,
tara s-a numit, in mod oficial, Republica Socialista Federativa
Sovietica Rusa, iar dupa prabusirea URSS
este considerata succesoarea de drept
in problemele internationale a defunctei URSS.
Cea mai mare parte a
teritoriului, populatiei si productiei industriale ale Uniunii Sovietice
- una dintre cele doua superputeri ale
lumii, a ramas in Rusia. Dupa prabusirea URSS, rolul a
Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult in comparatie cu cel al URSS.
In octombrie 2005, statisticile oficiale aratau ca populatia a
scazut cu mai mult de o jumatate de milion de cetateni,
ajungand la un numar de 143 de milioane de oameni.
Infrangerile repetate ale
armatei ruse in primul razboi mondial si situatia proasta din principalele
orase ale Imperiului Rus au dus in 1917 la revolutia socialista si la sfarsitul
dinastiei Romanov care conducea Rusia de aproximativ 300 de ani .
Comunistii condusi de Lenin au cucerit puterea si au format URSS, care, sub
conducerea autoritara a lui Stalin, a devenit a doua mare putere a lumii,
alaturi de SUA. Economia si societatea sovietica au stagnat in deceniile
urmatoare, pana cand Mihail Gorbaciov, secretarul general al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice (1985 - 1991) a introdus 'glasnost'
(deschiderea) si 'perestroika' (restructurarea), in incercarea de a
moderniza comunismul. In final, initiativa lui a dus la impartirea URSS-ului in
15 republici independente (1991). De atunci, Rusia se zbate in efortul de a
construi un sistem politic democratic si o economie de piata care sa
inlocuiasca sistemul comunist.
La mai mult de un deceniu de
la prabusirea
Uniunii Sovietice din , Rusia incearca,
in continuare, sa edifice o economie de
piata functionala si sa atinga o
crestere economica mai ridicata. Dupa dizolvarea URSS-ului,
primele semne ale refacerii economice au aparut in Rusia, in 1997,
aratand influentele economiei de piata. Totusi, in
acel an, criza financiara asiatica a
culminat in august, in Rusia, cu deprecierea rublei. Au urmat cresterea datoriei
publice si scaderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a
populatiei. In anul urmator, 1998, recesiunea a continuat.
Dezvoltarea economica a
tarii a fost extrem de inegala: regiunea Moscovei contribuie cu
o treime din produsul
intern brut, in conditiile in care in regiune este
concentrata numai o zecime din populatia tarii.
Pana acum, tara
a beneficiat de cresterea preturilor la petrol si gaze naturale
si a fost capabila sa-si plateasca cea mai mare
parte a uriasei datorii externe vechi. Redistribuirea echitabila a
veniturilor din exporturi de materii prime catre celelalte sectoare este,
inca, o mare problema. Totusi, din 2003, importanta
exporturilor de resurse naturale a inceput sa scada in balanta
economica, in timp ce piata interna s-a intarit mult,
stimulata masiv de cresterea volumului contructiilor si de
cresterea cererii pentru diverse bunuri si servicii.
In contextul
evolutiilor si transformarilor sociale care au avut loc la nivel
mondial incepand cu anii 90, viata curenta a mediului
international este influentata in mod semnificativ. O
problema importanta in acest context o reprezinta
modificarile survenite la nivelul structurii de putere a acelor state care
de-a lungul evolutiei istorice au stat la baza carmuirii lumii. Acum, la
mai bine de un deceniu de transformari continue si profunde, este
important a analiza cum a evoluat si care este statutul celei mai
controversate puteri, si anume Rusia, intr-un context politic aflat inca
in plina transformare. Care este statutul "unei foste puteri mondiale" in
perioada actuala- Care este experienta altor state in aceasta
privinta- Care este perceptia opiniei publice sau a
institutiilor internationale ( OSCE, NATO sau UE) asupra statului
Rusiei in conditiile actuale?
Aceasta abordare propune un
alt mod de abordare a procesului de formare a Rusiei moderne si
incearca sa fundamenteze "unicitatea" Rusiei, baza teoretica a
eurasiatismului. "Rusia post-comunista se afla in cadrul unor granite
care nu au precedent istoric .
Ca si Europa, ea va trebui sa consacre cea mai mare parte a energiei
sale pentru a-si defini identitatea". Ce va face Rusia? Va cocheta, in continuare,
cu iluzia imperiala sau,
dimpotriva, Rusia va sta mai mult indreptata cu fata spre Europa
in aspiratia de a institui un parteneriat cu Uniunea Europeana cu
care, de fapt, imparte continental? Versiunea slavofila a eurasiatismului
are drept premise pozitia geopolitica a Rusiei si
particularitatile care o individualizeaza atat in raport cu
Vestul, cat si cu Estul. Unul dintre reprezentantii eurasiatismului,
membru al Academiei Ruse de Stiinte ale naturii, subliniaza:
"Pozitia geopolitica a Rusiei este nu numai unica, ea este
realmente decisiva atat pentru ea insasi, cat si pentru
lume Fiind situata intre cele doua civilizatii, Rusia a fost o
veriga esentiala intre ele, a asigurat un echilibru civilizat
si o balanta mondiala a puterii" .
Slavofilii considera
ca imperiul rus, spre deosebire de cel englez, francez, otoman, este
"organic", intrucat este generat si intretinut de o arie
geopolitica comuna, de o economie comuna si de cerinte
de securitate comune. El nu ar fi altceva decat expresia politica a unei
"entitati culturale polietnice" in care "grupuri de popoare si
nationalitati au coexistat pasnic".
Este interesant cum vad slavofilii renasterea Rusiei. In primul rand,
prin intarirea autoritatii centrale, care ar putea garanta un
statut respectat al Rusiei, ar feri poporul de anarhie, de tot felul de
conflicte si fenomene arbitrare. In al doilea rand, prin "filtrarea"
foarte atenta a influentei occidentale, prin afirmarea filonului
cultural clasic alcatuit din valori ortodoxe si slavone. Occidentul
este perceput ca un rival, ca o amenintare. De aceea slavofilii se si
opun integrarii Rusiei in institutiile economice politice si
militare occidentale, intrucat procesul integrator ar putea restrange
suveranitatea nationala; ca alternativa, reprezentantii
acestei orientari propun o intoarcere la resursele proprii, la modelele
si principiile pe care Rusia le-a testat de-a lungul evolutiei sale
istorice. In ceea ce priveste politica externa, slavofilii
recomanda ca prioritate protejarea minoritatii ruse din fostele
republici sovietice, precum si revenirea la sistemul de aliante
traditionale, constand in relatii stranse cu Serbia, cu tarile arabe: Cuba, Coreea
de Nord, India.
Prin urmare, problema
fundamentala a eurasianistilor este ca face din unicitatea
Rusiei motiv si temei de izolare si nu punct de pornire pentru
participarea cu summum-ul sau de particularitati la procesele de
modernizare si dezvoltare contemporane, in afara carora Rusia nu
poate avea viitor politic cu adevarat. Din aceasta perspectiva,
Zagorski avea dreptate sa sublinieze: "Rafinatul concept de a cladi
punti intre civilizatiile vestice si estice pare lipsit de sens" .
Cine trebuie legat de cine? Germania cu
Japonia sau Franta cu Taiwanul? Legaturile dintre ele si
sintezele lor au inceput cu mult timp in urma, fara nici o
participare a Rusiei care nu poate nici sa diminueze, nici sa adauge
ceva la aceasta sinteza intepenindu-se in unicitatea sa. Tot ce
poate face este ori sa se alature sintezei, ori sa
ramana in afara ei ca in trecut. Dar conceptul construirii unei
punti este nu numai neconstructiv, el este reactionar, pentru ca
aspira lent sa ne imprime cu forta in minti ideea ca
democratia este improprie Rusiei, asa cum piata ar fi
incompatibila cu unicitatea noastra".
Sfirsitul secolului al
XX-lea a fost unul al transformarilor radicale. Transformari care au
afectat toate sferele vietii sociale pe intreg globul pamintesc.Cauza
si motorul acestor evolutii care au schimbat lumea a fost
destramarea URSS. In numai citiva ani de pe harta lumii a
disparut cel mai mare stat, detinator de enorme resurse politice,
militare, economice, umane si care reprezenta una din cele doua
supra-puteri mondiale. Confruntarea dintre Uniunea Sovietica si
Statele Unite ale Americei garanta securitatea la toate nivele : de la cel
local la cel global si viceversa. Acest tandem detinea rolul de
stapin al destinelor omenesti, al unor state intregi si chiar al
intregii omeniri.Colapsul URSS a avut un efect de soc in lumea
politica. Cele mai influente centre de cercetare si de analiza
nu au putut prognoza asemenea evolutii ale evenimentelor. Posibilitatea
prabusirii statului sovietic era abordata la un nivel pur
teoretic. Nimeni nu era pregatit pentru scenariul " prabusirii
peste noapte".Destramarea statului URSS a fost determinata de
multiple cauze. In perioada finala a acestui proces putem vorbi despre
incapacitatea elitelor sovietice sa infrunte problemele de sistem cu care
se confrunta statul. Conducatorii sovietici erau incapabili sa
raspunda la provocarile timpului, adica sa transforme
intreg sistemul, incepind cu valorile morale si terminind cu componenta
economico-sociala. De fapt, aceasta destramare a fost
programata in codul genetic al URSS prin valorile pe care le-a promovat,
prin relatiile sociale pe care le impunea si prin scopurile propuse. In
urma disparitiei URSS pe harta lumii au aparut 15 noi state independente.
Mai bine-zis 14, deoarece nu putem spune ca Rusia a devenit
independenta sau ca si-a recapatat independenta.
In spatiul respectiv a aparut un enorm vid de putere si s-a
schimbat radical sistemul geopolitic. Statele suverane noi au fost puse in
fata unor probleme politice, economice, sociale.
