Integrarea economica europeana

Integrarea economica europeana

Integrarea economica europeana reprezinta o trasatura specifica de evolutie a economiei europene in perioada postbelica (fenomen care s-a manifestat in Vestul Europei) si constituie un proces de constructie a unui ansamblu unitar si functional de institutii, politici si instrumente economice, ca urmare a acordului liber‑consimtit al statelor participante, in scopul dezvoltarii economice si sociale si apararii in comun a unor interese politice si de securitate nationala.

Un asa‑zis proces de "integrare economica" s‑a produs si in Estul Europei sub forma CAER, insa el a fost impus statelor socialiste de catre URSS. El a fost mai degraba un proces de subordonare economica, pentru ca statele membre urmau liniile directoare trasate de Moscova.

Integrarea statelor din Vestul Europei a avut in vedere trei proritati esentiale:

1. reconstructia economica postbelica a tarilor membre;

2. dorinta statelor membre de a stopa nationalismul european sa mai declanseze noi conflicte (de genul celui dintre Franta si Germania, manifestat in ambele razboaie mondiale);

3. nevoia de securitate in fata amenintarilor pe care le prezenta Uniunea Sovietica.

Integrarea presupunea o piata comuna, impusa de:

sporirea productiei si capacitatea restransa de absorbtie a economiilor nationale au impulsionat statele sa dezvolte comertul international;

concentrarea productiei si a capitalurilor au dus la aparitia firmelor multinationale care aveau nevoie de miscare pe o piata regionala;

politica de concurenta de pe piata internationala era stopata de masurile protectioniste ale statelor nationale.

Economistul american Bela Balassa, in cartea "Teoria integrarii economice", aparuta in 1961, propune patru faze de integrare, distincte intre ele:

integrarea comerciala;

integrarea factorilor de productie;

integrarea politica;

integrarea institutionala (totala).

Pornind de la etapizarea facuta de Balassa, majoritatea specialistilor sustin ca Europa a parcurs cinci etape in procesul de integrare, fiecare etapa reprezentand o forma de integrare caracterizata printr-o relatie de dominare fata de cea precedenta si de subordonare fata de cea ulterioara.

Cele cinci etape se pot grupa astfel:

Integrarea comerciala:

Zona de liber schimb;

Uniune vamala;

Integrarea prin piata:

Piata comuna;

Piata unica (Uniune economica);

Integrarea monetara (Uniune economica si monetara).

Zona de liber schimb se caracterizeaza prin faptul ca tarile membre elimina, intre ele, tarifele vamale si restrictiile cantitative, dar pastreaza, fiecare in parte, politica comerciala fata de restul lumii.

Uniunea vamala se distinge fata de zona liberului-schimb prin faptul ca se adopta o politica comerciala comuna si un tarif vamal comun fata de restul lumii.

Piata comuna reprezinta o forma superioara uniunii vamale prin eliminarea intre tarile membre a tuturor restrictiilor privind libera circulatie a factorilor de productie si, in final, unificarea pietelor interne: piata bunurilor, a serviciilor (inclusiv cele financiare), piata capitalurilor si a fortei de munca, prin armonizarea legislatiilor nationale in domeniul economic, fiscal si social.

Piata unica (Uniunea economica) adauga pietei comune urmatoarele:

desfiintarea granitelor fizice si a tuturor barierelor comerciale si tehnice;

armonizarea politicilor economice si chiar unificarea multora dintre ele pentru a intari coerenta si eficienta lor;

dezvoltarea unor politici externe comune privitoare la productie, factori de productie si evolutie sectoriala;

Integrarea monetara (Uniunea economica si monetara) introduce autoritatea supranationala in reglementarea politicilor economice si creeaza conditiile necesare trecerii la o moneda unica.

are loc unificarea politicilor monetare, fiscale, sociale iar Comisia Europeana controleaza si impune respectarea lor;

apare moneda unica EURO si BCE care coordoneaza si controleaza politica monetara comuna.

Integrarea economica pe o piata interna unica presupune mai mult decat o cooperare economica, de genul: zona de comert liber, uniune vamala sau piata comuna. O piata interna fara frontiere se bazeaza pe un inalt grad de incredere reciproca, iar abandonarea reglementarilor interne, in scopul alinierii lor la regulile si practicile pietei unice, exclude o abordare selectiva, graduala, care ar reflecta conditiile din fiecare tara.

Piata unica presupune convergenta institutiilor si progamelor nationale de reforma cu cele comunitare. Asta inseamna respectarea unor standarde prevazute de acquis‑ul comunitar si asumarea deplina de catre statele membre a obligatiilor fata de programele comunitare.