Istoria ideii federaliste in Europa
Istoria Europei este una dominata de idei
federaliste, mai ales in ultimele doua secole, dar unificarea
politica a fascinat din cele mai vechi timpuri multi lideri politici
si ganditori, ea imbracand forme diferite si apeland la mijoace
diferite. D. Gusti
afirma cǎ Europa unitǎ a fost realizatǎ de mai multe ori si in
diverse feluri. Prima Europǎ a fost creatia vechii Grecii si a lul Alexandru cel Mare, a doua
a Romei prin Iulius Caesar si pax romana, a treia a fost a lui Carol cel
Mare, a patra a papei Inocentiu al III-lea, a cincea a fost visul
partial si temporar realizat a lui Napoleon Bonaparte. Aceste
constructii au fost efemere pentru cǎ s-au bazat pe mijloace militare
si n-au avut nimic in comun cu democratia clǎditǎ pe
principiile iluministilor. Parafrazandu-l pe D.Gusti am putea spune
cǎ a sasea Europǎ a fost visul irealizabil al
federalistilor europeni din secolul XIX si prima jumǎtate a
secolului XX, iar a saptea Europǎ ar putea fi Uniunea Europeanǎ
de azi, construitǎ cu mijloace economice si democratice, dar si
cu o fermǎ vointǎ politicǎ.
Primul
plan de organizare a Europei pe baze federaliste a fost propus in 1645 de
Maximillien de Bethune (Sully), ministru al regelui Henric al IV-lea, care
dorea o federatie cu 14 state, cu un principe conducǎtor, o adunare
electivǎ, 6 consilii regionale si o armatǎ de 75.000 de
soldati. Anterior in lucrarea sa "Politica"
publicatǎ in 1603, olandezul Johannes Althusius a pus chestiunea unirii
intr-o federatie a oraselor si provinciilor din Tǎrile
de Jos. In 1713 abatele Saint Pierre in lucrarea sa "Proiect de tratat pentru redarea pǎcii perpetuue in Europa"
vedea implicatiile politice ale unificǎrii europene si avansa
ideea unui senat care sǎ arbitreze relatiile dintre cele 22 de state
membre ale federatiei, sǎ dispunǎ de o armatǎ proprie
si un buget separat. Proiectul abatelui Saint Pierre a atras atentia
unor ganditori si oameni politici, ca Voltaire, Rousseau, Leibnitz,
Frederich cel Mare. In lucrarea sa din 1795 "Spre Pacea Eternǎ"
Immanuel Kant a propus crearea unei federatiii europene cu formǎ de
guvernare republicanǎ, in timp ce in aceiasi perioadǎ (finele
secolului XVIII) J.J. Rousseau sustinea realizarea unei confederatii,
care sub influenta ideilor sale s-a concretizat in SUA., iar J.Bertham
propunea infiintarea unei Diete Europene, cu o curte de arbitraj si o
armatǎ comunǎ.
In
ajunul Congresului de la Viena (octombrie 1814) Saint Simon a elaborat
impreunǎ cu Auguste Thierry un proiect de unificare europeanǎ, pe
baza unui parlament comun al tuturor statelor si stabilirii unui nou tip de
guvernare federativǎ. In 1831 Mazzini a luat initiativa
realizǎrii unei mari federatii europene, iar compatriotul sǎu
Cattaneo a sustinut si el federalizarea statelor europene. Ceva mai
tarziu pe baricadele revolutiei de
la 1848 a fost lansatǎ ideea Statelor Unite ale Europei, preluatǎ
ulterior de Otto von Bismarck. In efervescenta revolutiei Victor
Hugo vedea unirea statelor europene pe baza votului universal, iar peste 15 ani
Proudhon sustinea in studiul sǎu "Despre
principiul federativ" cǎ Europa trebuie sǎ fie o federatie a
federatiilor.
Uniunea
Vamalǎ Germanǎ (Zollverein) din perioada 1819-1851 a constituit
primul pas pe linia integrǎrii economice a statelor germane, fazǎ
premergǎtoare integrǎrii politice. "Germania comercialǎ precede
si preparǎ Germania
politicǎ" afirma E. Herriot. In 1871 s-a desǎvarsit
unificarea politicǎ a statelor germane in cadrul unei federatii, in
care parlamentul detinea rolul politic principal. Alte uniuni vamale,
infiintate in secolul XIX, au avut o participare limitatǎ si
efecte reduse asupra integrǎrii economice si politice a statelor europene.
In
1878 Johann Kaspar Bluntschli a propus realizarea unei confederatii a
statelor europene cu un consiliu federal reprezentand statele si un senat
reprezentand parlamentele. Dupǎ 11 ani Liga Internationalǎ
pentru Pace si Libertate a adoptat la Lausanne un proiect de
federatie europeanǎ care urma a fi realizat dupǎ modelul SUA.
