LEGITIMITATEA POLITICA

LEGITIMITATEA POLITICA

Strans legata de putere si, respectiv, de autoritate politica exista legitimitatea politica. Cuvantul legitimitate provine, de asemenea, din latinescul "legitimus - conform cu legea".

Legitimitatea politica constituie un principiu conform caruia un sistem de guvernamant, puterea politica, se exercita pe baza unui anumit drept conferit, de regula, de guvernanti, pe baza unor intelegeri legiferate. Constituind recunoasterea de catre cetateni a unui drept de guvernare a puterii politice, legitimitatea politica confera puterii autoritate politica. O putere cu cat este mai legitima, cu atat autoritatea ei politica este mai mare.

Constituind o intelegere intre conducatori si condusi, legitimitatea politica, ca si puterea politica, are un caracter istoric. Din acest punct de vedere istoria inregistreaza doua forme de manifestare a legitimitatii: legitimitate divina si legitimitate civila.

Ideea legitimitatii divine a puterii politice o intalnim inca din antichitate, cand puterea monarhului era considerata divina. Aceasta situatie se mentine si in perioada medievala a monarhiilor absolutiste si, chiar mai tarziu, in perioada monarhiilor constitutionale sau a altor forme de guvernamant, cand, cel putin in parte, puterea este considerata de esenta divina. Desi puterea divina se legitima prin natura divina a monarhului, fara consultarea maselor, cel putin in perioadele sclavagista si feudala, aceasta avea temei datorita faptului ca, pentru asigurarea organizarii societatii, se impunea existenta unei puteri politice , care in acele conditii, pentru a exista si a functiona, trebuia sa aiba legitimitate.

Legitimitatea civila a puterii politice poate fi considerata forma superioara de legitimitate, pentru ca are la baza acordul si vointa cetatenilor, in legatura cu exercitarea puterii.

Legitimitatea civila a puterii include doua conditii de baza, pe de o parte formularea unor obiective in dezvoltarea societatii, in concordanta cu cerintele progresului istoric, iar pe de alta parte, prin obtinerea acordului cetatenilor in exercitarea puterii in realizarea scopurilor propuse.

De regula, legitimitatea civila a puterii se realizeaza prin alegeri libere cu caracter universal, direct si secret, prin referendum, sondaj de opinie si alte modalitati.

Sociologul german Max Weber a oferit o clasificare tripartita a tipurilor de legitimitate care s-ar gasi la baza a trei forme de regim politic:

legitimitatea istorica sau traditionala, care corespunde formelor

monarhice de guvernamant;

legitimitatea harismatica sau personala, care corespunde,

indeosebi, regimurilor autoritare, dictatoriale sau totalitare;

legitimitatea legal - rationala, care corespunde regimurilor

democratice moderne.[1]

Legitimitatea puterii trebuie sa se realizeze in permanenta prin actiuni, care sa probeze valoarea ei data in consensul dintre aceasta si cetateni.

Prin consens se exprima o stare de consimtamant general, fie cu privire la o anumita problema importanta, fie in legatura cu intregul ansamblu privind organizarea si conducerea societatii.

Consimtamantul puterii politice se poate realiza (intr-o anumita problema) si prin unanimitate de pareri, fie si numai prin supunere la vot, in timp ce consensul se realizeaza printr-un acord, scris sau tacit, care poate sa insemne si anumite compromisuri. Consensul reflecta existenta unei virtuale unanimitati de opinii in legatura cu modul de actiune al puterii, de regula, in problemele fundamentale si care se refera la ceea ce-i uneste pe oameni, si nu la ce ii deosebeste.

Consensul politic se poate realiza pe o scara mai larga intre mai multe organisme politice asupra unor probleme fundamentale ale vietii politice din cadrul unui stat.

Se poate conchide ca prin consens politic desemnam vointa subiectilor politici de a asigura functionarea globala a societatii, pe baza unor decizii inspirate nu de ceea ce ii deosebeste, ci de ceea ce ii uneste. In acest fel, realizarea consensului politic devine o proba de maturitate si de cultura politica, de responsabilitate civica majora.

Strans legate de legitimitatea politica sunt notiunile de forta politica si, respectiv, influenta politica.[2]