Libera circulatie a mainii de lucru in Uniunea Europeana

Libera circulatie a mainii de lucru in Uniunea Europeana

Abstract: This paper presents the evolution of uropean employment in a hystorical view, after the second world war.The transpher of the human ressources is no longer a political option for the romanians, but a common aspect of the labour market, wchich has specific aspects.

I also draw a picture of the romanian emigration, using the formal statistic data of official records and of The Cultural Ligue of The Unity of Romanians World-wide.

Key words: salary costs,

Libera circulatia a mainii de lucru in Uniunea Europeana legalizeaza transferul de resurse umane in interiorul granitelor europene. Ea nu reprezinta acum un avantaj economic numai pentru tara primitoare, ci si pentru intraga Europa Unita.

In prezent, numeroase organisme economice, politice, militare, guvernamentale si neguvernamentale depun eforturi sustinute pentru o integrare economica europeana si mondiala, pentru internationalizarea pietelor si in primul rand a pietei muncii si materiilor prime, ca zone de maxima rentabilitate.

O atare internationalizare a pietei muncii aduce in prim plan fenomenul migratiei populatiei, fenomen pe care specialistii in drept international si legislatie l-au inclus in seria reglementarilor si uzantelor recunoscute si acceptate, in scopul realizarii unei protectii sociale a muncitorilor migranti.

In interiorul Uniunii Europene se estimeaza ca in prezent, aproximativ un sfert din totalul angajatilor sunt cetateni straini, membri ai comunitatii europene, fenomenul angajarii mainii de lucru straine fiind in ascensiune.

Dintre actele normative mai importante ce reglementeaza drepturile angajatilor in Uniunea Europeana amintim:

Carta sociala Europeana, adoptata de Consiliul europei in 1961 si inrata in vigoare in 1965, in care se definesc 19 drepturi pe care partile contractante se obliga sa le garanteze, intre care si "dreptul muncilor migranti si ai famililor lor la protectie si asistenta sociala".

Conventia Europeana de Securitate Sociala, adoptata in 1972 si intrata in vigoare in 1977, care prevede egalitatea de tratament in materie de securitate sociala intre nationali si straini si mentinerea drepturilor castigate in strainatate, ca si transferul de prestatii intre tarile interesate. Ea se aplica tuturor conationalilor statelor contractante, refugiatilor si apatrizilor care isi au rezidenta pe teritoiul acestor state, ca si membrilor familiilor si urmasilor acestora.

Conventia Europeana privind statutul juridic al municitorului emigrant, adoptata in 1977.

Acordul European asupra plasarii in munca a sotului (sotiei) adoptat de Consiliul Europei in 1969.

Conventia Europeana relativa la protectia sociala a agricultorilor, adoptata de Consiliul Europei in 1974, s. a. v. Volumul editat de Consiliul Europei: "Droits de l'homme en droit international. Text de base", Paris, 1985.

Migratia, ca fenomen demoeconomic dateaza din timpuri indepartate, cunoscand in mod ciclic anumite perioade de ascensiune sau declin.

Indivizi sau grupuri de oameni s-au deplasat fie in spatiul national, fie peste granita, din ratiuni economice sau social-politice, fiecare epoca istorica punandu-si amprenta asupra caracteristicilor acestui fenomen.

In zilele noastre, migratia are cauze si forme de manifestare complexe, influentand relatiile de piata nationale si contribuind esential la internationalizarea pietei muncii.

Intr-un studiu UNESCO se arata ca, in ultimele decenii au loc mutatii in dimensiunea si structura, precum si in deplasarea in teritoriu a migratiei internationale: astfel, dupa anii 60 se constata alegerea cu prioritate de catre emigrant a continentului european, fara a disparea emigrarile si pe alte continente.

In ce priveste durata sederii in strainatate, muncitorul proiecteaza de obicei o perioada relativ scurta, pentru a strange o suma de bani si apoi va lua sau nu decizia de a se stabili in tara respectiva.

Emigrantii de azi au calificari diferite, ei intrand pe alte piete nationale ale muncii in mod segmential, acolo unde oferta nationala este insuficiena si echilibrand pietele primitoare.

Migratia internationala se face sub incidenta unor factori obiectivi, dar si subiectivi, de ordin economic, tehnic, psihosocial, familial, cultural, ecologic, politic si conjunctural.

Progresul tehnic-promotor al strategiilor de crestere - influenteaza rapid si semnificativ ramurile industriale in primul rand, determinand schimbari structurale ale fortei de munca, stimuland mobilitatea acesteia atat in interiorul tarii cat si peste granite.

Diversificarea si amplificarea formelor de cooperare in productie si servicii, intre diferite firme accelereaza fluxurile de forta de munca desfiintand barierele nationale impuse de sistemul intern de organizare.

Dezechilibrele segmetiale din interiorul pietelor nationale ale muncii face ca unele guverne sa adopte    masuri de incurajare a imigrarilor, pentru a satisface o cerere tot mai mare sau mai sofisticata de munca din interior, sau pe de alta parte, in segmentele unde oferta este abundenta, sa acorde prime pentru reintoarcerea in tara de origine, sau alte masuri de repatriere a emigrantilor.

Starea de subdezvoltare, comparativ cu tarile bogate occidentale, genereaza si mentine in majoritatea tarilor lumii o rata ridicata a somajului si un nivel de viata scazut pentru populatie, inclusiv pentru cea ocupata, fapt care creeaza o sursa de alimentare cu forta de munca satisfacator calificata si mai ieftina pentru tarile dezvoltate.

Din acest punct de vedere, inegalitatile in nivelurile salariale dintre diferitele tari creeaza o presiune permanenta a ofertei de munca in relatiile de pe piata mondiala a muncii.

La aceasta se aduga si sperantele emigrantiilor de a se realiza din punct de vedere profesional mai bine decat in tara de origine.

Miscarea fortei de munca se face pe mai multe fluxuri: intre tarile dezvoltate, din tarile in curs de dezvoltare si tarile sarace spre cele bogate si bine dezvoltate, ultimul flux fiind cel mai amplu.

Fluxurile dintre tarile dezvoltate sunt incluse intr-o politica de reglementare la nivel de grup de tari a miscarii populatiei si bratelor de munca, asa cum este cazul C.E.E. In Piata Comuna Europeana s-a introdus libera circulatie a persoanelor inca din noiembrie 1968, iar aplicarea Cartei sociale europene - adoptata de Consiliul Europei inca din 1961 - garanteaza tratamentul nediscriminatoriu al personalului, indiferent de tara de origine, inlaturand tensiunile sociale si o cauza majora a muncii ilegale. Cu toate acestea, desi multe segmente ale pietei muncii comunitare s-au putut echilibra prin facilitarea mobilitatii bratelor de munca in spatiul Pietei Comune, rata somajului a continuat sa creasca in aceste tari, iar forta de munca superior calificata, sau de "calificari hibride" ramane deficitara.

Chiar si in conditiile cele mai bune de reglementare a cererii si ofertei pe piata internationala a muncii se manifesta o contradictie fundamentala: cererea de munca in exces atrage emigranti, in timp ce coexistenta ofertei in exces alimenteaza somajul.

De alfel, Comunitatea Europeana recunoaste intr-un studiu recent ca lipsa mainii de lucru calificate ramane o problema majora, nerezolvata a pietei muncii comunitare.

Migratia europeana constituie prin dimensiunile ei fenomenul cel mai amplu, rapid si complex din cadrul fluxurilor mondiale de brate de munca. Ea se explica in primul rand prin acumularea in tarile pietei Comune a unor mari disponibilitati de capital financiar, care cer in mod obiectiv o interechilibrare a pietelor financiare si de munca, cu atat mai acut cu cat pietele financiare evolueaza accelerat, sub impulsul dat de o inalta tehnologizare si biotehnologizare a formarilor brute de capital fix.

O caracteristica esentiala a acestei absorbtii de brate de munca straine pe Piata comunitara este intinderea ei in perioade indelungate de timp, de ordinul deceniilor, cu tendinta de amplificare a ei dupa 1990.

Datele de mai jos ilustreaza permanentizarea utilizarii muncii straine in economiile tarilor CEE:

Aceste date arata ca inca din anii 70 nu a avut loc o reducere a contingentelor de imigranti rezidenti in Tarile CEE, strainii devenind indispensabili pentru continuarea activitatii in unele sectoare de activitate. Ei sunt acceptati cu atat mai mult cu cat, dupa aceleasi surse, peste 50% dintre ei provin tot din tarile CEE, fiind ocrotiti din punct de vedere legal de prevederile Tratatului de la Roma (1957) si a directivelor ulterioare privind libera circulatie a muncitorilor (aflate in corelatia fireasca cu libera circulatie a capitalurilor, marfurilor si serviciilor).

Desprindem de aici concluzia ca bratele de munca straine, care au avut in deceniul 80 o pondere sub 10% din totalul populatiei tarilor primitoare joaca un rol important in echilibrarea pietelor nationale ale muncii (care au fost afectate in aceasi perioada de rate crescande ale somajului, intre 5% in Germania si 19% in Spania).

In deceniul 90, emigratia din tarile est-europene spre cele vestice a devenit un flux important al migratiei fortei de munca.

Acest flux capata dimensiuni deloc neglijabile si este semnificativ faptul ca el cuprinde capital uman de foarte buna calitate, competitiv, sau chiar superior calificat celui din tara primitoare si care este preferat emigrantilor proveniti din alte continente. Aceasta "noua resursa" prezinta avantajul unei mari flexibilitati salariale si organizatorice: lucratorii emigranti sunt dispusi la o incadrare initiala cu salarii relativ scazute comparativ cu diplomele si experienta avuta, accepta resedinta in orice localitate si conditii de munca modeste sau sub cerintele medii regionale, iar cei cu pregatire medie si superioara prezinta o mare usurinta in instructie si recalificare.

Fluxurile migratorii aduc pe pietele muncii din tarile de sosire efecte profitabile: ele duc la cresterea ratei de activitate, oficiala si "la negru", contribuie la echilibrarea regionala sau segmentiala a prietelor primitoare, creeaza profituri pentru firme si parti tot mai insemnate din produsul intern brut al tarilor unde-si stabilesc resedinta.

Pe piata muncii exista intotdeauna locuri de munca neatragatoare, fie prin salariile mici, fie prin conditiile nemonetare asigurate. Acestea sunt ocupate de imigranti, uneori chiar in conditii de selectie, atunci cand presiunea migratorie este mare.

Existenta unei resurse de munca nefolosite, supuse riscului expulzarii, diminueaza costurile de munca ale firmelor care lucreaza cu imigranti, iar uneori relatiile de munca cu acest personal merg pana la evaziune sociala si fiscala. Multe firme primitoare prefera raporturi de munca temporare si provizorii cu angajatii , in conditii pe care ofertantii de munca autohtoni nu le accepta, dar sunt satisfacatoare pentru imigranti. Cu toate acestea, rapoarte ale BIT (Luigi Frey) considera ca viata imigrantilor in tarile primitoare este cu mult mai buna decat in tarile de origine: "salariul de acceptare" este mai mare decat in tara de origine, iar efectele pozitive, in termeni de bunastare economica si dezvoltare umana a imigrantilor si familiilor sunt categorice, cu atat mai mult cu cat ne referim la imigratia est-europeana. De altfel, in cadrul masurilor de control al afluxului de imigranti din est, tarile CEE cauta minimizarea contradictiilor si conflictelor sociale prin ocuparea cat mai urgenta, in cadrul reglementat a lucratorilor cu studii de viata acceptabile pentru toti imigrantii, chiar daca nu toti si-au gasit de lucru.

Legislatia privitoare la expulzarea imigrantilor ramane in cele mai multe cazuri nefolosita, iar daca totusi se aplica, ea priveaza bugetul public de venituri si favorizeaza eludarea legilor tarii primitoare.

Tarile primitoare pot aplica strategii variate de limitare a afluxului de imigranti, incepand cu subventii de repatriere platite persoanelor in cauza sau tarilor de origine, cu masuri drastice de expulzare, si pana sau tarilor de origine, cu masuri drastice de expulzare, si pana la facilitarea aplicarii pe scara larga de catre firme a inovatiilor tehnice si tehnologice "economisitoare" de munca necalificata sau strict specializata, pentru a le determina sa renunte la angajarea de brate de munca straine.

S-ar putea recurge si la masuri de limitare a contingentelor familiare a imigrantilor, pentru a avea garantia reintoarcerii lor "acasa", dar avand in vedere ca multe din tarile primitoare de imigranti au un spor natural negativ si o populatie imbatranita (o fertilitate scazuta este de presupus ca se asteapta de la aceasta resursa externa speciala si un efect de "baby-boom").

Un studiu al BIT din 1987 confirma existenta celei de-a doua generatii de emigranti, copiii imigrantilor, care in 1993 era evaluata la peste 7 milioane de tineri, cu tendinta de crestere. Tabelul urmator exemplifica numarul si ponderea tinerilor straini, sub 25 de ani, in totalul populatiei straine din cateva tari primitoare occidentale.

Sursa: "Une generation a risques", Information OIT, Geneve, vol 26, nr.1/1987, p. 990

Din aceste date rezulta ca tinerii detin o pondere mare in totalul fortei de munca straine, acest lucru avand efecte economice pozitive asupra pietei muncii, dar si efecte sociale complexe, legate de asigurarea unei instructii speciale, a locuintei, legate de administratia publica locala.

Tinerii imigranti, la a doua generatie, sunt considerati un grup social cu riscuri mari, deoarece ei intampina dificultati mai mari pana la intrarea pe piata reglementata a muncii. Multi dintre ei nu au nici o motivatie pentru reintoarecerea pe pietele de origine, considerand ca sunt indreptatiti de a ramane definitiv pe pietele resurselor umane primitoare (li se acorda cetatenia tarii in care s-au nascut).

O caracteristica generala a acestei categorii speciale de imigranti este nivelul mai scazut de instructie fata de tinerii autohtoni, deoarece ei sunt nevoiti sa munceasca de la varste fragede: in Belgia numai 30% din elevii straini care termina scoala obligatorie urmeaza cursurile invatamantului secundar, in Germania numai 6%, in Franta - 20% din copiii straini parasesc scoala pana la 16 ani, iar in Suedia, dupa cele 9 clase obligatorii numai 69% din copiii imigrantilor urmeaza scoala mai departe, fata de 90% din copiii autohtoni.

Surse ale Consiliului Europei au declarat iesirea din criza a tarilor Pietei Comune, ceea ce face ca inca din a doua parte a deceniului 90 sa se semnaleze o crestere a productiei si un "boom" economic pentru vestul european.

Fenomenul de crestere economica in Europa Unita este confirmat si de intarirea pe termen lung a puterii de cumparare a monedei unice europene, euro.

Aceasta relansare a ritmurilor de crestere (ciclul Kondratieff) va atrage cu siguranta brate de munca suplimetare, necesare nevoilor de utilizare a capitalurilor comasate pe aceasta mare piata. De aceea, credem ca utilizarea bratelor de munca straine va constitui si pe viitor o solutie viabila pentru echilibrarea pietei muncii Comunitatii europene, iar fluxurile migratorii din est vor continua sa alimenteze cantitativ si calitativ oferta de munca segmential insuficienta din vest.

Anul 1997 a fost marcat de reuniunea Consiliului european, finalizata cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, care a preluat Protocolul de la Schengen privitor la acordarea vizelor, si care este capabila de a functiona cu 25-27 de membri. Pentru cetatenii romani, acesta a fost un pas important in directia integrarii in Europa. Dupa anul 2007, cetatenii romani vor putea avea sansa de a deveni cetateni europeni.

Thomas, E. -Les travailleurs imigres en Europe: quel statut Les Presses de l UNESCO, 1981, 5-20.