MECANISMUL STRUCTURAL SI FUNCTIONAL AL DEMOCRATIEI

MECANISMUL STRUCTURAL SI FUNCTIONAL AL DEMOCRATIEI

1. Democratia ca sistem, principiile organizatorice si functionale ale democratiei

In definirea democratiei, politologii releva, de obicei, ca aceasta presupune

atat un ansamblu de idei, respectiv un sistem de valori, cat si un ansamblu specific de institutii, procese si proceduri vizand reglementarea relatiilor interumane in toate sferele vietii sociale (societatea civila, economica, social-culturala, de stat etc.), in deosebi in sfera politica. In mod evident mecanismele cele mai dezvoltate ale democratiei moderne tin de organizarea si exercitarea puterii de stat. Aceasta pentru ca relevarea puterii poporului in societatile mari si atat de complexe sub aspect structural ca cele contemporane, nu este posibila decat sub forma reprezentativa, si nu directa, precum in cetatile antice. De unde, in opinia noastra, si concentrarea atentiei asupra organizarii institutiilor statului, a mecanismului de exercitare a controlului popular asupra acestora, de limitare institutionala a puterii de stat. Sub acest aspect, exprimand o opinie larg raspandita in randul politologilor occidentali, Myron Weiner formuleaza uratoarele caracteristici definitorii ale democratiei, ca proces politic:

a)      guvernele sunt desemnate pe baza competitiei electorale intre mai multe

partide aflate in raporturi de opozitie;

b)      partidele politice (inclusiv cele care nu detin puterea guvernamentala) au

dreptul de a urmari in mod deschis si liber sa castige sprijinul cetatenilor, asigurandu-li-se in acest scop accesul la mass-media, libertatea cuvantului, a intrunirilor si protectia impotriva detentiei arbitrare;

c)      guvernele invinse in alegeri cedeaza conducerea statului, iar membrii lor nu pot

fi trasi la raspundere sau pedepsiti, exceptand cazul cand sunt vinovati de incalcarea legilor;

d)      guvernele alese guverneaza cu adevarat, nefiind doar marionete ale unor

straturi de elita ale societatii.

In completarea mecanismului structural al democratiei politice se adauga o

serie de principii organizatorice si functionale, intre care se numara: principiul separatiei puterilor in stat, principiul majoritatii in luarea deciziilor, respectarea drepturilor minoritatii, respectarea si garantarea de catre stat a drepturilor si libertatilor cetatenesti s.a.

Aspecte metodologice

Dintr-un inceput, din punct de vedere metodologic, abordarea problematicii

democratiei prin prisma preocuparilor teoretice contemporane impune distinctia intre dimensiunea ideologic-propagandistica (care ofera, fie imaginea perfectiunii, fie zugravirea crizei si decadentei sistemului social-global) si modelele teoretice, care incearca o evaluare lucida a structurilor si perspectivelor democratiei. Obiectivele politologilor contemporani se inscriu intr-un tablou divers, si, nu de putine ori, contradictoriu de la nihilism - cu toate variantele sale, care sustine ca in societatea directoriala pe temeiul noii tehnologii de tip intelectual, decizia (care era, in conformitate cu interesul de clasa, o decizie politica si ideologica) s-a transformat intr-o decizie tehnica (si cum decizia este esenta puterii, rezulta ca puterea a devenit tehnica, ceea ce este echivalent cu a spune ca democratia a disparut) - pana la pluralism, cu variantele sale, care sustine ca democratia reprezentativa este unica alternativa rationala, care da un viitor societatilor contemporane. Intre aceste extreme, nihilism-pluralism, functioneaza o multitudine de variante, care completeaza tabloul: liberala, sceptica si eticizanta, formalista etc. In cele ce urmeaza, vom face unele sublinieri si precizari cu privire la teoriile pluraliste desprinzand anumite concluzii trebuitoare, in opinia noastra, intelegerii ariei problematice a democratiei in societatile contemporane.

Un prim aspect metodologic este implicat in insasi intelegerea raspunsului

la intrebarea: ce este democratia? Dupa cum este cunoscut, in sensul ei primar, democratia a insemnat puterea poporului, asa cum a fost ea inteleasa in antica Atena, in conceptia lui Pericle.

Acestui sens al conceptului de democratie, gandirea moderna i-a adaugat sensul de "libertate in conditiile legii". Astazi insa, putini sunt teoreticienii care mai definesc democratia in acesti termeni sau raman numai la aceste sensuri.

Aceasta pentru ca se nasc intrebarile: prin popor trebuie sa intelegem pe toti membrii societatii sau doar pe unii dintre acestia? Poporul este format din guvernanti si din guvernati sau numai din guvernati? Daca este format numai din guvernati, puterea nu le apartine; daca poporul este format atat din guvernati cat si din guvernanti, atunci puterea nu este a guvernatilor, ci a guvernantilor, ceea ce inseamna ca elitele de guvernare detin puterea reala in orice democratie.

Ca urmare, se poate subscrie la urmatoarea concluzie: "Toate democratiile contemporane apartin categoriei democratice guvernante. Totusi, daca se pretind ca fac sa aiba preponderenta vointa politica a poporului real, acest popor care guverneaza nu reprezinta si pentru unele si pentru altele, si pentru unii si pentru altii, acelasi lucru ( . ). Democratiile numite occidentale sunt pluraliste, in sensul ca "inteleg drept valoare respectabila autonomia fiecarei persoane umane"[1]

Daca se admite ca democratia nu este puterea poporului, atunci se pune cu

necesitate, intrebarea: cine este subiectul democratiei, mai corect al puterii democratice? Teoria occidentala contemporana raspunde: problema democratiei nu este problema puterii, deoarece ea nu pune intrebarea "cine ia decizia?", ci cu exclusivitate, ea pune intrebarea "cum se ia decizia?". Cine ia decizia? Este o intrebare doar cu sens relativ la putere; cum se ia decizia? Este o intrebare care vizeaza in fond, continutul democratiei. De aceea, in teoria moderna, pluralista, a democratiei, problema lui "cine" devine problema lui "cum" si in consecinta se sustin urmatoarele pozitii:

"Democratia nu inseamna bunastarea sau fericirea poporului, ci, metoda de

guvernare a poporului"[2]"Democratismul unei hotarari de stat, indiferent de domeniul careia i se aplica aceasta hotarare, depinde nu de continutul sau, ci de modul in care a fost luata" ;

"Democratia este o metoda politica, un instrument constitutional de obtinere

a deciziilor politice, legislative si executive - care nu poate deveni un scop in sine, facand abstractie de ceea ce acele decizii vor produce in conditiile istorice date. Ideea unui guvern al poporului trebuie inlocuita cu ideea unui guvern aprobat de popor"[4];

Democratia este "sistemul politic in care poporul exercita suficient control

pentru a fi capabil sa schimbe pe conducatori, dar nu suficient de capabil de a guverna el insusi"[5];

In concluzie, se poate desprinde ideea ca "cine ia decizia?" nu are sens in raport cu democratia; doar "cum se ia decizia?" trimite la regulile de procedura si, ca urmare, rezulta ca realitatea numita democratie se constituie din reguli de procedura; regula pluralitatii, din care rezulta regimul politic pluralist reprezentativ sau democrat; regula partidului unic, din care rezulta regimul politic totalitar (fascist sau comunist/stalinist). Acolo unde constitutia consacra regula pluralitatii si institutiile o conserva, regimul politic este reprezentativ - pluralist sau democratic; acolo unde ea consacra partidul unic, chiar daca functioneaza alegerile si votul popular, regimul politic este totalitar, antidemocratic.