Notiunea de regim politic

Notiunea de regim politic

Notiunea de regim politic nu si-a pierdut nici actualitatea, nici utilitatea, chiar daca unele discipline socio-umane ii acorda o atentie superficiala. Secolul al XX-lea si inceputul secolului actual sunt marcate de razboaie ale regimurilor, cel de al Doilea Razboi Mondial, conflictele regionale, conflictele dintre civilizatiile occidentale si terorism reprezentand, in esenta lor, conflicte intre democratii si totalitarisme. Este de retinut aspectul ca majoritatea analistilor politici inteleg regimul politic ca fiind regimul exercitarii puterii politice.

Sociologia politica si filosofia politica au luat adeseori in discutie problematica politicului, insistand pe o epistemologie corecta a acestuia. Mai mult, notiunea de regim politic nu trebuie sa opuna punctul de vedere al actorului si punctul de vedere al spectatorului, adica sfera actiunii si sfera cunoasterii.

Hannah Arendt insista asupra disputei creatoare de tensiuni ce se manifesta intre punctul de vedere al stiintei si punctul de vedere al teoriei: ganditorul este constrans sa se retraga provizoriu dintr-o lume careia ii apartine, dar, in acest mod, asupra sa se opereaza un risc dublu. Pe de o parte, riscul retragerii totale, intr-o contemplatie absoluta, pe de alta parte, riscul realizarii excesive in societate, renuntand la orice capacitate critica.

Politicul a fost identificat cu conceptul de putere, ridicat la rangul de sistem de catre David Easton sau confundat cu dominatia, intr-o anumita masura, dominatia legitima despre care vorbeste Max Weber, exprimand un altfel de punct de vedere.

O anumita aversiune a sociologiei fata de notiunea de regim s-a extins si resimtit si asupra unui inventar al regimurilor politice, cu toate ca preocupari in domeniul clasificarii au exista in filosofia lui Platon, Aristotel si Polybius. In baza a doua criterii- numarul de guvernanti si criteriul binelui- toate clasificarile acelor vremuri erau normative si descriptive. Era de la sine inteles ca trebuiau facute departajari, ca un regim era, prin natura sa, randuit dupa o anumita idee a binelui si a dreptatii, dar el surescita de asemenea, forme degenerate si coruptie. Important este faptul ca filosofia antica stia sa deosebeasca o republica de o tiranie.

Separarea descriptivului de normativ la nivelul stiintei politice moderne reprezinta, refuzul unui demers similar lui din antichitate. Aceasta si in conditiile prejudecatii relativiste dominante la nivelul stiintelor sociale care exclude ideea ca unele regimuri sunt mai dorite decat altele, in masura in care o clasificare inteligenta a regimurilor politice nu poate exista in absenta:

- unei unitati de masura cu valoare universala;

- unui sistem de criterii in baza carora sa se poata realiza ierarhizari.

Stiinta politica este preocupata mai putin de a demonstra ca un regim politic este mai bun decat altul si mai mult de recunoasterea coexistentei regimurilor politice, de expunerea diversitatii societatilor politice si complexitatii experientelor istorice.

Un prim aspect al acestei probleme il constituie conceptul de regim politic. Exista si in legatura cu conceptul de regim politic anumite controverse. Unii considera ca regimul politic trebuie definit numai prin referire la modul de organizare a statului; altii considera ca regimul politic trebuie privit si definit in legatura cu organizarea intregului sistem politic. In literatura de specialitate exista umeroase preocupari pentru definirea intelesului conceptului de regim politic.

Referindu-se cu deosebire la regimurile politice occidentale, M. Duverger defineste regimul politic ca fiind "un ansamlu coerent si structurat, ale carui parti sunt interdependente si reactioneaza global la modificarile mediului". Un alt autor, G. Burdeau, considera ca regimul politic poate fi definit ca "modul de angajare a raporturilor politice, ca expresie a adecvarii statului la scopurile puterii si la menirea exercitarii ei". Din perspectiva realizarii eficiente a procesului de guvernare, J. W. Lapierre considera regimul politic drept o "modalitate de a raspunde problemelor de ordin organizatoric ce se pun guvernarii, problemelor de amenajare a sa pentru a realiza o eficienta maxima".

Pornind de la aceste considerente, prin regim politic se poate intelege modul concret de organizare si functionare a sistemului politic, de constituire a organelor de conducere in societate in raport cu cetatenii. Rezulta din definitie ca regimul politic exprima un raport direct intre organele de conducere din societate si cetateni, organele de conducere nefiind legate numai de stat, ci de intregul sistem politic. Daca organele de conducere in societate se constituie prin consimtamantul cetatenilor, ca expresie a vointei si intereselor acestora, regimurile sunt democratice. Daca organele de conducere ale societatii se constituie fara consimtamintul cetatenilor, fara ca acestia sa fie consultati, fara a li se exprima vointa si interesele, regimurile politice sunt dictatoriale. Paleta larga in care se constituie si evolueaza regimurile politice, de la cele cu caracter democratic la cele totalitare, este in stransa legatura cu gradul de oglindire a vointei si intereselor cetatenilor in instituirea acestor regimuri.

Deseori, regimul politic este conceput ca fiind legat de organizarea statului, deoarece statul reprezinta principala institutie politica, iar organele de stat apar ca principalele organe de conducere in societate.

Fie ca este legat de organizarea intregului sistem politic, fie numai de cea a statului, importanta este natura regimului politic : democratica sau dictatoriala. Rezulta, prin urmare, ca regimul politic ocupa un rol esential in sistemul politic, in viata societatii in general.

Experienta istorica a demonstrat ca regimurile democratice au dus si duc la o viata libera, demna si prospera a popoarelor, pe cand cele dictatoriale duc la stagnare, involutii, privatiuni si opresiuni politice.