Obsesia antiamericana

Obsesia antiamericana

Inca din vremurile de demult, SUA a fost considerata o mare putere in lume. Mereu Europa s-a bazat pe ajutorul acestei tari atat pe timp de pace, cat, mai ales, pe timp de razboi. A fost si este una dintre cele mai mari puteri ale lumii care a ajutat la formarea altor tari si le-a acordat sprijinul economic, politic, social, pentru a se dezvolta. Desi a fost alaturi de aceste tari, nu de putine ori s-a dat vina pe SUA ca toate necazurile ce se petrec in Europa sunt din cauza acestei mari puteri. Din totdeauna europenii au dat vina pe America si au considerat-o « tapul ispasitor ». De fiecare data cand Europa a cerut ajutor Americii i-a fost oferit si daca totul se termina cu bine, ca in cazul razboiului rece, nimeni nu le arata nici un semn de recunostinta, iar daca totul se sfarsea prost, ca in cazul razboiului din Vietnam, toata lumea arunca anatema, vina, asupra americanilor.

Cel care a descoperit acesta tara a fost Cristofor Columb, un 'aventurier care a aratat Europei o Noua Lume si a murit fara a sti ca ceea ce descoperise nu era continetul cautat'.Inca de atunci, fara a sti ce s-a descoperit, America a fost declarata o lume noua, adica o lume plina de oportunitati, o lume cum nu a mai fost pana acum, o lume plina de putere. Numele i-a fost dat dupa un mare navigator Amerigo Vespucci, de catre un cartograf german, Martin Waldseemuller care a considerat ca Vespucci descoperise noul pamant.

La 4 iulie 1776 americanii inlatura stapanirea britanica si are loc nasterea unei natiuni. Din nemultumirile indreptatite si aspiratiile nobile exprimate in Declaratia de Independenta s-au nascut Statele Unite ale Americii. Cuvinte precum "viata", "libertate" si "cautarea fericirii" au fost proclamate "drepturi inalienabile" intr-o Declaratie de Independenta cu rasunet in toata lumea. Termenii in care fusese formulata Declaratia indicau faptul ca colonistii nu erau dispusi sa accepte pacea decat in conditiile in care li se recunostea dreptul la o autoguvernare autentica. Dupa cum declarase unul dintre promotorii miscarii revolutionare, Patrick Henry:"Dati-mi ori libertatea, ori moartea".

"Peste tot in lume, dar mai ales in tarile europene, America a fost frecvent privita deopotriva cu invidie si dispret. Secolul al XX+lea a fost pana la urma secolul Americii, iar de la prabusirea comunismului Statele Unite sant gandite exclusiv in sfera superlativelor absolute: "unica supraputere", "jandarmul planetar". Traim , se pare o admiratie hipnotica fata de SUA, dar o admiratie dublata constant si pretutindeni de un antiamericanism tot mai agresiv si mai diversificat.

In ce masura acest antiamericanism se bazeaza pe realitati sau pe fosilele unor ideologii pernicioase ? Cat din aceste impulsuri americanofobe se datoreaza expansionismului american si cat propriilor noastre esecuri nationale ? Cat se datoreaza contextelor geopolitice si cat resentimentelor irationale, fobiilor si prejudecatilor ?" La toate aceste intrebari ne raspunde autorul Jean-Francois Revel si ne arata cum este vazuta America de ceilalti, el fiind un francez inrait, si cum se priveste ea insasi in oglinda, "in oglinda trecutului si in oglinziile prezentului", el studiind cazul Americii indeaproape in cele doua carti ale lui: "Ni Marx ni Jesus" si "Obsesia antiamericana".

Inca din primele pagini ale cartii, autorul se apropie de cititor prin limbajul simplu si direct folosit. Acest mod direct de a se adresa cititorului face ca el sa para un interlocutor real, un povestitor si capteaza mai repede atentia cititorului, acesta din urma fiind nerabdator sa afle mai mult. Titlul cartii este unul provocator, unul care atrage priviri deoarece subiectul "America" este unul dintre cele mai atragatoare, ravnite subiecte din prezent. Faptul ca acesta carte este scrisa de un francez face curiozitatea cititorului sa creasca datorita faptului ca francezii intotdeauna au fost impotriva Americii, chiar daca au ajutat-o la castigarea independentei. Ca orice carte care vorbeste despre America, primele pagini sunt dedicate limbii engleze. Engleza e limba oficiala a acestei lumi, se vorbeste peste tot si, totusi chiar daca nu se vorbeste, majoritatea oamenilor o inteleg: "engleza juxtapune, franceza subordoneaza".

Pe orice om care este intrebat de America il duce prima data gandul la rasism, la executarea sotilor Rosenberg, la razboiul din Coreea, la razboiul din Vietnam, la terorism si doar apoi la o tara frumoasa, la cultura si la bani. Antiamericanismul a fost si a ramas la fel de distrugator inainte si dupa disparitia pericolului totalitar, cel putin in varianta sovietica a acestuia. El era ceva rational, de vreme ce America se identifica ideii de capitalism, iar capitalismul era una cu raul absolut. Antiamericanismul s-a accentuat cand in secolul XX, Lumea Veche, Europa, si-a pierdut statutul de principal centru al initiativelor si cuceririlor, ca nucleu al artelor si stiintelor, stapan al organizarii politico-strategice si al activitatii economice mondiale. Franta, ca de exemplu (sa nu uitam ca scriitorul e francez si ca in carte vom gasi mai multe exemple legate de comparatia facuta intre Franta si America), a suferit foarte tare si a fost plina de amaraciune cand si-a pierdut vechiul statut ca mare putere, ura fiind bazata mai mult pe democratia si economia liberala. Francezii inca din anul 1968 considerau ca ei sunt cei care au inventat valorile contestatare din universitati, in vreme ce ele erau in plina dezvoltare de multi ani in mediile universitare si minoritatile americane.

De prin anul 2001 principala acuzatie adusa Americii vizeaza "unilateralismul" specific unei superputeri care se amesteca in toate si care era considerata un "jandarm mondial". Un repros adus mai tarziu Americii era acela de "izolationism" deoarece tara isi apara propriile interese cu pretul uni egoism monstruos. Dupa atentatele din septembrie 2001, antiamericanismul a tins cote maxime, multi afirmand ca acele atentate sunt un raspuns la comportamentul americanilor, altii considerand ca SUA nu ar mai trebui sa se implice in politica altor tari si ca acest atentat era o razbunare bine primita deorece ii trata pe toti cu indiferenta si cu superioritate, iar altii regretau si totusi spuneau ca SUA a primit o pedeapsa cam mare, ca nu toti oamenii sunt de vina pentru ce se intampla.

Intotdeauna America a fost un model in lume si acest lucru nu este afirmat de catra americani, ci chiar de anumiti europeni care au realizat ca marile mode s-au instaurat mai intai in SUA. Presa, mass-media, muzica, cultura, serialele americane, divertismentul, vestimentatia, alimentatia, toate au fost copiate si aduse in Europa pentru a pute fi imitate. Limba engleza a fost si este principala limba a comunicarii stiintifice, ea se impune ca limba Internetului. O mare parte din elitele politice, tehnologice si stiintifice ale celor mai diverse natiuni s-a format si se formeaza la universitatile americane. Europa se "batea si se bate in piept" ca ea e singura salvatoare a lumii si ca prin nimic nu a ajutat la ditrugerea lumii, uitand ca ea a fost cea care a inventat si propagate cele doua mari ideologii criminale ale secolului XX.

Supraputerea americana rezulta din doua mari motive: primul ar fi vointa si creativitatea americanilor, iar al doilea greselile si slabiciunile restului lumii - falimentul, comunismul, dezbinarea europenilor, handicapurile in democratie ale Americii Latine si ale Asiei. Unilateralismul americanilor e de fapt rezultatul slabiciunilor celorlalti mai degraba intelectuale, decat materiale. Diferentele dintre clasele sociale existente in SUA este un alt atac pe care il aduc europenii impotriva acestei tari. Saracia e foarte mare si de-a lungul anilor s-a accentuat datorita foamei de bani. Din batrani se stie ca omul cu cat are mai multi bani, cu atat isi doreste mai multi si mai multi. Clasele sociale predominante sunt cele foarte sarace si cele foarte bogate, cele de mijloc incepand sa dipara.

Apare totusi o problema: daca tot se vorbeste ca America e o tara libera si democrata, ca acolo toti oamenii sunt egali si au aceleasi drepturi, de ce apar acele inegalitati intre clasele sociale si intre oamenii de diferite culori ale pielii, de ce a existat si a fost tara cu cei mai multi sclavi si negri, de ce si acum exista cartiere pentru negri, chinezi etc. si albi? Cred ca raspunsul la aceste intrebari nu le stiu nici americanii.

Terorismul e una dintre principalele probleme cu care se confrunta in prezent Statele Unite ale Americii. Desi se sustinea ca tara este cea mai puternica din lume, uite ca a fost cineva care a reusit sa o sperie, sa o puna sub sentimentul fricii si a terorii, sa o trezeasca putin la realitate si sa nu uite ca in primul rand e o natiune, un popor si ca sunt egali cu toti oamenii din lume in fata lui Dumnezeu.

Conluzia trasa de autor in urma cercetarilor lui prin SUA si in urma vizitei in acea tara este ca Statele Unite ale Americii nu e o tara chiar asa rea, ca sunt oameni ca toti oamenii acolo, ca nu e chiar o monstruozitate si nu e chiar asa rau acolo. In Franta de fiecare data cand vorbea cu cate un om, stia inca de la inceputul discutiei ce urma sa zica interlocutorul, acest fapt datorandu-se pozitiei sociale si a doctrinelor. In America cand a fost pentru a putea redacta cartea, si a intrat in vorba cu un cetatean, a ramas surprins de raspunsurile lui, de reactia acestuia vis-à-vis de subiectul discutiei. El nu a mai putut deduce ce urma sa i se raspunda deoarece acel cetatean american era cu totul altfel crescut si educat. Toate aceste conversatii au demonstrat ca americanii dispuneau intr-o masura mult mai mare decat europenii de ceea ce inseamna opinii personale. Nu conta ca opinia era proasta sau nu, conta ca totusi era opinia lor si nu opinia religiei din care faceau parte, sau doctrinei in care credeau, sau pur si simplu ca asa au fost educati. Din toate aceste lucruri relatate in carte si in aceasta prezentare, autorul si-a dat seama ca a descoperit "o alta America decat cea pe care mi-o livrase Europa".

La fel ca si autorul cartii, europenii, unii si nu toti, sunt satuli de minciuni si doresc sa stie adevarul oricare ar fi el, sa stie ce fel de tara e America cu bunele si relele ei. Asadar ei au inceput sa caute adevarul in orice lucru, iar cititorii europeni au apreciat chiar foarte mult prima carte a autorului, "Ni Marx ni Jesus", deoarece in ea a fost surprinsa o parte din adevarata America si a atins coarda sensibila a multor cititori. Carte a avut un mare succes si a fost tradusa in douazeci de limbi. Acest lucru i-a dovedit autorului ca exista oameni carora le e frica de adevar sau de a cunoaste adevarul si mai ales de a-l accepta. " Nici Uniniunea Europeana nu prea avanseaza catre crearea unui centru unic de decizie diplomatico-militara. Este un cor in care fiecare corist se crede solist".

Tind sa ii dau dreptate autorului si sa recunosc ca chiar mi- placut aceasta carte pentru ca surprinde multe lucruri pe care nu le stiam, si ca am judecat mereu America doar din ce auzeam sau vedeam la televizor. Cartea mi-a deschis ochii si mintea si am reusit sa inteleg mult mai multe lucruri printre care si faptul ca acolo exista oameni cu suflete, si ca as putea fi si eu una dintre acele persoane care sufera din cauza atentatelor, din cauza acelei politici. In spatele acelei democratii se afla o manipulare, o tortura.

Trebuie insa sa recunoastem ca Statele Unite al Americii e o tara puternica deoarece are la dispozitie o economie puternica, o tehnologie foarte avansata si ca, in anul 1995, a fost singura putere capabila sa salveze Mexicul de la falimentul economic si financiar, sa descurajeze China de a ataca Taiwanul pe cale militara, sa incerce o mediere intre India si Pakistan in privinta Casmirului si multe alte lucruri importante pentru intreaga lume. Prin aceste lucruri, mie mi se pare ca America isi cere iertare pentru lucrurile rele, cum ar fi armatele americane in Irak - America tine armatele acolo doar din cauza pamantului bogat in petrol - si este constienta ca oricand se poate prabusi, ca orice urcare are si o coborare, ca natura se poate intoarce impotriva ei - iarna anului 2006-2007 este o iarna saraca in zapada si inghet si acest lucru duce la o topire a ghetarilor care pana la urma va duce ca America sa fie acoperita de ape, multi prezicatori au afirmat acest lucru si din punct de vedere stiintific e posibil, deci cine stie?