Organizarea Comuna a Pietelor (OCP)

Organizarea Comuna a Pietelor (OCP)

Integrarea economica, sociala si politica in cadrul Comunitatii Europene s-a bazat, inca de la semnarea Tratatului de la Roma (1957), pe principiul unicitatii pietei, iar Politica Agricola Comunitara a avut rolul de a crea institutiile pietei si mecanismele care sa permita functionarea acesteia. Esenta si rezultatul folosirii instrumentelor si mecanismelor de aplicare a Politicii Agricole Comunitare se reflecta in Organizarea Comuna a Pietelor diferitelor produse si categorii de produse agricole.

Organizarea Comuna a Pietei reprezinta un cadru institutionalizat de organizare a pietelor agricole care a fost asigurat prin implementarea Politicii Agricole Comunitare si care urmareste functionarea mecanismelor specifice pietei fiecarui produs, in drumul acestuia de la agricultura la prelucrare si comercializare (pe piata interna si externa). Spre deosebire de filierele produselor, Organizarea Comuna a Pietei se realizeaza la nivel comunitar si nu implica detaliile organizarii pe plan national a drumului produsului de la producator la consumator.

Pietele agricole ale Uniunii Europene au fost indelung reglementate si se afla intr-un stadiu avansat de simplificare si reducere a masurilor de interventie in vederea cresterii competitivitatii agriculturii comunitare, aflata in competitie continua cu agricultura americana, si in procesul accelerat de liberalizare a comertului international.

Politica de organizare a pietelor agricole la nivel comunitar este strans legata de politica de preturi si de politica de sustinere a veniturilor agricultorilor. Inca din ianuarie 1962, Consiliul European a inceput procesul de organizare a pietelor comune pentru cereale si produsele dependente de acestea (carne de porc, carne de pasare si oua). Treptat, organizarea comuna a pietelor s-a extins la majoritatea produselor, astfel incat in 1991 peste 90% din productia agricola a statelor membre facea parte din Organizarea Comuna a Pietei (facand exceptie alcoolul, cartofii etc).

Fiecare produs necesita un model specific de organizare comuna a pietei, ceea ce a facut necesar a se folosi instrumente si mecanisme de reglementare adecvate. Principalele instrumente si mecanisme de reglementare a pietelor:

. sistemul preturilor agricole;

. sistemul stocurilor de interventie, utilizat pentru cereale, oleaginoase, zahar, carne bovine si ovine, lapte praf ecremat etc;

. subventiile acordate producatorilor agricoli prin mecanisme diferite (impozite, cote de productie, criterii de calitate etc);

. ajutoare de productie si transformare;

. subventii acordate procesatorilor, in cazuri speciale (de exemplu, in cazul unor produse perisabile care se preiau la un nivel minim al pretului de interventie). La aceste produse lipsesc preturile comune;

. subventii acordate sub forma platilor compensatorii pentru sustinerea directa a veniturilor agricultorilor;

. reglementari privind limitarea productiei agricole prin retragerea din cultura a unor suprafete (gel de terre) sau prin cultivarea unor plante care nu se subventioneaza;

. reglementari directe care vizeaza limitarea productiei (cote la lapte, zahar, tutun);

. protectia externa, folosindu-se taxe vamale relativ ridicate pentru a se asigura preferinta comunitara;

. subventii la exportul produselor agricole a caror preturi interne sunt mai ridicate decat preturile pietei mondiale etc

In functie de modul in care se folosesc instrumentele de interventie, Organizarea Comuna a Pietelor (OCP) poate fi de patru tipuri:

A. OCP cu interventie si protectie fata de exterior sunt organizate pentru: cereale, orez, zahar, lapte, produse lactate, carne de bovine si ovine, vin de masa, anumite fructe si legume. Acestea reprezinta circa. 60% din productia agricola finala a Uniunii Europene. Pentru aceste produse se foloseste pretul garantat (de interventie, de retragere). Atunci cand pretul comunitar coboara pana nivelul pretului de interventie, organismele de interventie (Agentii de interventie) preiau productia excedentara la acest pret in vederea stocarii, pana la ameliorarea conditiilor de comercializare. Intrucat aceste preturi sunt, de regula, superioare celor mondiale, exportul produselor este suportat prin sistemul 'restitutiilor la export' (suportat 100% din FEOGA - garantare). Pentru protejarea pietei comunitare de importuri ieftine s-a stabilit o serie de masuri, cum ar fi: clauza de ocrotire, drepturile vamale, sume compensatorii etc

B. OCP fara interventie pe piata interna, dar cu protectie fata de exterior sunt organizate pentru: pasari, oua, vinuri de calitate, flori, anumite legume si fructe etc. si reprezinta circa 25% din productia agricola finala. Piata comunitara a acestor produse are un grad ridicat de competitivitate, ceea ce nu face necesara sustinerea interna a preturilor, dar se aplica protectie fata de exterior, constand in masuri similare cu cele aplicate in cazul OCP cu interventie si protectie fata de exterior.

C. OCP sustinute prin ajutoare complementare preturilor sunt organizate pentru: semintele oleaginoase si unele produse destinate alimentatiei animalelor. Conform Acordului GATT/OMC, asupra acestor produse nu se poate actiona prin mecanisme de protectie fata de exterior (la import si export). Taxele de import se mentin cel mult constante si se reduc pana la zero. Pentru a proteja piata interna de importurile ieftine, OCP stabileste accize pentru industriile de prelucrare care folosesc produse comunitare. Acest sistem se aplica si unor produse de importanta regionala (grau tare, ulei de masline). Acest tip de OCP reprezinta cea. 5% din productia agricola finala.

D. OCP cu ajutor forfetar la producatori este o organizare specifica pentru produsele care cuprind aproximativ 1% in productia finala, dar care au o importanta economico-sociala deosebita in regiunile de origine: inul, canepa, hameiul, viermii de matase, anumite seminte etc. In aceste cazuri se acorda ajutoare mai mari, drept sume forfetare pe hectar sau in functie de cantitatea de produse obtinuta.