Originile si particularitatile structurilor sociale si traditiilor politice est europene prin raportare la modelul occidental

Originile si particularitatile structurilor sociale si traditiilor politice est europene prin raportare la modelul occidental

· BEREND Ivan The Historical Evolution of Estern Europe as a Region

· SCHOPFIN George The Political Traditions of Estern Europe

Cand vorbim despre stuctura politica, sociala, economica de astazi, este evident ca trebuie sa ne raportam la trecut, sa cautam explicatii pentru actiunile de astazi in radacinile trecutului, pornind inca din cele mai vechi timpuri. Astfel, pentru a intelege structura Europei prebuie sa facem o incursiune in timp, sa identificam acei factori esentiali pentru evolutia ulterioara a Europei, acei factotri care au determinat atat de mult cursul firesc al istoriei astfel incat sa putem intelege ceea ce este astazi cu adevarat Europa fara a ne raporta la ei. Comparativ cu stiintele exacte, stiintele sociale nu pot fi testate prin formule matematice, motiv pentru care apelam la comaparatie pentru a observa diferentele de esenta dintre diferite structuri sociale, politice, geografice, in cazul de fata, dintre Europa de Est si Europa de Vest. Folosindu-ne de viziunea lui Ivan T. Berend si a lui George Schopfin o sa analizam orignile si particularitatile structurilor sociale si traditiilor politice est europene prin raportare la modelul occidental.

Inainte de a incepe comparatia propriu-zisa este important sa precizam faptul ca termenul in jurul caruia se pliaza aceasta lucrare este, domocratie, termen ce a fost pus sub semnul intrebarii in anumite circumstante, mai ales in europa de est, dar care, astazi "pare a fi devenit un fel de religie universala a umanitatii"[1]. Evident ca nu exista un consens unanim acceptat asupra a unei definitii data democratiei, asupra a ceea ce inseamna aceasta, si asta pentru ca este un termen atat de uzitat, si atat de specific fecarei tari in parte. Evident, democratia de astazi, in sensul ei tare al cuvantului, sau mai slab, este rezultatul tuturot evenimentelor, interactiunilor, fondului istoric national fara de care nu ar fi existat decat o forma fara fond, asa cum spunea Titu Maiorescu.

Revenind la viziunea celor doi autori, la Berend si la Schopfin, aceasta se intersecteaza intr-o oare care masura, mai ales prin faptul ca pornind de fondul si structura Europei de Est, acestea prezinta evolutia acesteia prin raportare la modelele furnizate de Europa de Vest. In cazul celor doua texte s-a dovedit faptul ca mirajul Occidentului, si intr-o masura mai mare sau mai mica, modelele copiate de aici, nu au fost suficient pentru a ajuta evolutia Europei de Est catre o democratie autentica.

Procesul lent, de multe ori ingreunat, la care a fost supus Europa de Est poate fi justificat de numeroase conditii, de numeroase elemente ce nu i-au permis o evolutie precum tarile din vestul Europei. Un prim factor pe care cei doi l-au luat in considerare este legat de asezarea geopolitica, de cursul raului Elba care imparte Europa in cele doua blocuri, astfel marcandu-se si din punct de vedere teritorial aceasta dihotomie dintre est/vest, socialism/liberalism, stagnare/evolutie.

In timp ce estul lupta impotriva dominatiei otomanilor, a tatarilor, vestul face expeditii in Atlantic si descopera noi teritorii, ceea ce marcheaza diferitele ritmuri de dezvoltare si de construct national.

Din punct de vedere politic, sunt diferente enorme de la regiune la regiune. Schopfin vorbeste despre aparitia si dezvoltarea statului si societatea occidentala incepand cu Evul Mediu, de la aparitia ideei de Contract social ce garanta reciprocitatea in acest sistem de valori[2]. Un alt factor important care a stimulat dezvoltarea spiritului civic a fost lupta Bisericii de a avea o pozitie privilegiata la conducerea statului, existand o adevarata rivalitate intre conducatorul statului si aceasta. Odata cu fondarea universitatilor autonome care au la baza cercetarea,cu dezvoltarea stiintei, Biserica isi pierde din autoritate, punctum de maxima cotutura fiind atunci cand sfera politica prinde contur si se impune separarea puterilor in stat. Mai mult decat atat, largirea numarului de persoane cu drept de vot a presupus si o mai mare participare la viata politica, ceea ce a dus la cresterea importantei acesteia, fiind vazuta ca pilonul principal al dezvoltarii societatii. Altfel spus, "Occidentul intrerupe practicile traditionale ale oralitatii si memoriei prin rationalizarea producerii cunoasterii si institutionalizarea transmiterii stiintei in universitati. In al doilea rand, oamenii Occidentului se dezeaga pe pamant si de rigorile climei prin planificarea viitorului cu ajutorul instrumentelor de credit. Apoi, aceisi occidentalii de hotarasc sa limiteze arbitrariul si sa descante puterea prin instituirea reprezentarii politice, in parlamentul englez, in comunele italiene, in comunitatile alpine sau in ordine cersetoare. In sfarsit, occidentalii incep sa-si puna in gand ca cea mai buna autoritate in materie de adevauri ultime ar putea fi propria constiinta"

Daca in vestul Europei, politica sta sub semnul separatiei puterilor, a participarii, in partea de est nu putem asista decat la o mimare a acesteia, la façade politics[4], care nu raspunde tocmai nevoilor societatii, ci numai elitei care se afla la guvernare. Importarea modelului occidental nu a facut altceva decat sa creeze un spatiu defectuos, caruia nu poti sa-i impui un model prestabilit, ci, din contra, ii trebuie propriul model inspirat din specificul zonei. Schopfin ridica aici o problema foarte importanta, si anume incapacitatea est-europenilor de a gandi politica, de a gandi un cadru institutionalizat care sa raspunda nevoilor vremii respective. Astfel spus de Daniel Barbu in cartea sa Politica pentru barbari, politica in estul Europei este rezultatul practicii, a incercarilor stangace de a raspunde societatii, si ea puternic divizata, si nicidecum a capacitatii de a gandi politica, de a crea politica necesara spatiului de dincolo de Elba, ceea ce a transformat-o intr-un sistem de intelesuri, Sinnzusammenhange ce pare sa-i jutifice inapoierea. Aceasta viziune este intarita si de Alexis de Tocqueville care afirma ca "orice actiune politica are exact calitatea cadrului conceptual in care este gandita si depinde in mare masura de ideile politice din care se hranesc cei ce s-au angajat intr-o asemenea actiune "

Secolul XIX este unul foarte despre care se poate vorbi foare mult deoarece este marcat din punct de vedere al revolutiilor, cea industriala din Anglia, si cea socio-politioca din Franta[7], al procesului accelerat al democratizarii si, nu in ultimul rand al dezvoltarii economice. Chiar daca intreaga lume a fost influentata de aceaste schimbari, ritmul de dezvltare a accentuat diferentele dintre est si vest. Modul in care estul Europei a luat parte la acest proces de dezvoltare ramane de discutat, rezultatele ne fiind atat de importante in situatia de fata, cat modul cum a reusi aceasta sa se adapteze modernizarii. In vest au avut loc multe schimari ca urmare a cererii pietei, si nicidecum impuse, sau importate pentru a accelera procesul de emancipare si dezvoltare. Acest lucru a fost posibil si datorita faptului ca exista o constiinta nationala, exista un cadru legislativ suficient de dezvoltat astfel incat sa faca fata schimarilor de secol XIX, si mai mult decat atat, exista un stat bine definit. Pe cealalta parte a raului Elba situatia a fost putin diferita din aceste puncte de vedere. State care abia se formau, chiar si din punct de vedere teritorial, constiinta nationala aproape ca nu exista, elita politica nu se comporta ca un corpus aparte care sa lupte pentru formarea unei natuni in sensul ei tare al cuvantului, societatea era dezorganizata, fara un tel precis, cu alte cuvinte, aceasta este imaginea unui tablu dezolant, a europei de rasarit care a fost surpinsa nepregatita pentru un nou val de modernizare.

Intrebarea pe care ne-o punem este legata de cum a reactionat, cum s-a adaptat Europa de est? A fost ea capabila sa arda etapele si sa ajunga la acelasi nivel de civilizatie cu Occidentul? Raspunsul vine de la sine, nu, nu a reusit sa se adapteze, chiar si in ciuda aparitiei a ceea ce Schopfin numeste Inteligensia[8]. Cel mai important factor din punctul de vedere al lui Berend este crearea statelor, a natiunii, crearea unor institutii care sa asigure o dezvoltare ulterioara fara precedent, crearea pietei libere, si nu in ultimul rand, a largirii drepturilor cetatenesti. Este adevarat ca s-au dat o serie de legi prin care se dorea modernizarea spatiului est European, dar acestea nu au fost suficiente, si, de exemplu, cazul Romaniei unde s-au facut foarte multe reforme, dar nu s-au aplicat, nu s-au mulat pe intreaga societate, si asta pentru ca si aici exista clivaje pregnante.

Secolul XX a adus unele schimbari importante, atat pentru intreaga Europa, cat si pentru intregul mapamond, si asta datorita celor doua razboaie mondiale si a numeroaselor conflicte regionale. Chiar daca pana acum Europa era simbolic impartita in doua, demarcatie ce este facuta datorita diferentelor de dezvoltare dintre cele doua extremitati ale continentului, in anul 1945, in timpul intalnirii de la Yalta, dintre Stalin, Churchill și Roosevelt, s-a trasat o linie de demarcatie a ariilor de influenta, pe cursul raului Elba, Europa fiind impartita oficial in doua blocuri: cel sovietic, si cel occidental.

In aceasta prioada Rasaritul constientizeaza ce rol important are politica, si mai ales constructul national. Pe cale de consecinta, se fac efortui pentru a ajunge statele dezvoltate ale occidentului, insa metodele folosite s-au dovedit a nu fi cele potrivite. Din viziunea Europei de Est, mai ales a URSS, arderea etapelor se putea realiza numai printr-o industralizare accelerata care sa sustina o economie dezvoltata, prin intretinerea un spirit nationalis, si prin aparitia clasei muncitoare, proletariatul. Dupa cum s-a dovedit pana acum, aceste metode nu au facut decat sa construiasca un stat numai cu numele, o politica bazata pe actiunie si mai putin pe o ideologie coerenta care sa ghideze o guvernare. Totodata au avut loc si mutatii sociale importante datorita acestui proces industrial prea accelerat, datorita razboaielor, si mai ales datorita regimurilor totalitare. Socialismul a rupt vechile structuri, a incercat impunerea unei sistem nou prin negarea trecutului[9], prin nationalism exacerbat, prin industrializare si prin violenta.

De cealalta parte al continentului, situatia este mult diferita, aici structurile politice sunt consolidate, democratia este rezultatul pluralismului manifestat inca din Evul Mediu, societatea se adapteaza din mers noilor schimbari, reusind sa fie in continuare un model de referinta.

In concluzie, in procesul de democratizare s-a manifestat diferit in fiecare tara in parte, si asta datorita elementeleor specifiece ce au avut un rol primordial in dezvoltarea si afirmarea nationala. Diferentele dintre estul si vestul Europei sunt datorate istoriei diferite la care au luat parte in anumite circumstante, elementelor externe care au schimbat cursul istoriei, si nu in ultimul rand, elementelor autohtone diferite. Vestul a fost un punct de refereinta pentru est, cei doi autori, Schopfin si Berend, impartind aceiasi viziune legata de modul in care Europa de est a evoluat prin raportare la Vest, si anume o evolutie mimata, fara fond, suspusa la multe incercari a factorilor externi. AR fi esential de precizat faptul ca originile si particularitatile structurilor sociale si traditiilor politice est europene s-au format ca urmare a imbinarii a factorului autohton, a factorului extern, si aici o sa amintim otomanii, tatarii, si a factorului Occidental ce a reprezentat un punct catre care ar trebui sa se indrepte Europa de est.