Originile si particularitatile structurilor sociale si traditiilor politice est europene prin raportare la modelul occidental

Originile si particularitatile structurilor sociale si traditiilor politice est europene prin raportare la modelul occidental

Ivan T. BEREND - The historical evolution of Eastern Europe as a region

George SCHOPFLIN - The Political Traditions of Eastern Europe

Lucrarea de fata se doreste a fi, mai presus de toate, o analiza asupra anumitor particularitati aduse in discutie de tema abordata.

Modelul structural conform caruia am gandit redactarea acestei lucrari, este cel al studiului de caz. Obiectele studiului sunt constituite de doua texte, apartinan a doi autori distincti, Ivan Berend si George Schopflin, texte ce abordeaza in esenta aceeasi tema vasta, a particularitatilor sistemului est-european in raport cu cel specific Europei de Vest si cu ceea ce denumim generic, model occidental.

Specifica oricarui studiu de caz este enuntarea unui numar de obiective si intrebari la care lucrarea de fata isi propune sa raspunda.

Astfel, am gandit doua obiective: a.) realizarea unei paralele politice, economice si sociale juste si pertinente intre Europa de Est si Vest, b.) o analiza minima comparata intre efectele pe care Cel De-al Doilea Razboi Mondial le-a avut asupra Europei de Est in raport cu felia de istorie dinaintea acestui conflict de ordin international.

Intrebarile propuse au rolul de a introduce in discutie subiectul lucrarii si de a oferi o serie de detalii lamuritoare cu privire la tema.

Ce este Europa de Est?

Ce sunt o structura sociala si o traditie politica?

Ce anume confera particularitate unei structuri, dar unei traditii?

Care sunt principalele si cele mai relevante particularitati sociale si economice care creaza o anumita distanta intre Est si Occident?

In scopul prezentarii detaliate a informatiilor ce se vor regasi in aceasta lucrare, am consultat si o serie de alte material bibliografice, ce vor fi prezentate in note de subsol.

Exista o diferenta de esenta intre cele doua texte principale de discutat si anume aceea ca primul dintre ele, cel apartinand lui Berend pune accent pe evolutia istorica a structurilor si traditiilor est-europene pornind de la originile cele mai indepartate ale acestor structuri si traditii (secolele 7, 8 d.Hr.) in vreme ce Scopflin va analiza influneta unor evenimente marcante pentru continental European in secolele 19 si 20, in special Al Doilea Razboi Mondial, deci o indepartare de problematica originilor.

La prima intrebare pe care am propus-o pentru analiza de fata, raspunde textul lui Berend[1].

Multi observatori, precizeaza autorul, raspund la intrebarea: Cum anume putem defini Europa de Est?, strict in termini politici deoarece consider acest raspuns cel mai pertinent cu putinta.

Asadar, pentru majoritatea acestor observatori, Europa de Est este similar blocului sovietic.

Granitele Europei de Est au fost stabilite in anul 1945, in timpul intalnirii de la Yalta, dintre Stalin, Churchill si Roosevelt, moment in care cei trei lideri politici au trasat o linie de demarcatie pe harta de-a lungul raului Elba. Aceea urma sa fie linia care va accentua, conform viziunii lui Schopflin de aceasta data, diferentele dintre ceea ce obisnuim sa numim Europa de Est si restul lumii occidentale.

Schopflin consider, asadar, ca finalul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, constituie de fapt factorul vital care a cauzat schimbari de esenta mai intai in atitudini si comportamente, pentru ca mai apoi aceste schimbari sa poata fi percepute, mai vizibil inca, la nivel politic si social[2].

Inainte de a da curs analizei lui Berend privind originile Europei de Est, e necesar sa explicam ce putem intelege, din punct de vedere politic prin termenii de structura, traditie .

Definitia primara pe care o putem atribui cuvantului traditie este aceea de ansamblu de conceptii, de obiceiuri, de datini si de credinte care se statornicesc istoriceste in cadrul unor grupuri sociale sau nationale si care constituie pentru fiecare grup social trasatura lui specifica

Revenind la insemnatatea bruta a celui de al doilea cuvant adus in discutie, structura, acesta poate fi inteles ca mod de organizare interna, de alcatuire a unui corp, a unui sistem

Din punct de vedere politic, prin structura, putem intelege un element stabil al unui sistem, aflat in interactiune cu alte elemente stabile ale aceluiasi sistem[5].

Referitor la aceste doua notiuni, textul lui Berend ofera explicatii clare cu privire la structuri de ordin economic si social precum si structuri ale sistemului politic, dezvoltate in Europa    de Est, de-a lungul istoriei, mai exact incepand cu perioada secolelor 7 si 8 d.Hr., a doua jumatate a secolului al 10-lea, momentul crestinarii intregii Europe cu ocazia fondarii de catre polonezi, unguri si rusi a statelor crestine. Un alt moment important in dezvoltarea structurilor de ordin politic, social si economic, este considerat cel al secolului 13, atunci cand incepe invazia mongola ce va dura timp de 200 de ani in Europa Anii 1526-1541 sunt vazuti de Berend ca o perioada ce a insemnat un important salt inapoi pentru partea estica a Europei prin ocupatia turca din imperiul ungar si partea de nord-vest a Iugoslaviei de astazi; practic, arata textul lui Berend, epoca citata, este una a intoarcerii la originile nomade, in timp ce in partea de vest a mapamondului, incepeau primele initiative pentru modernitate.

Punctul culminant al dezvoltarii Europei de Est, o dezvoltare mai particular in raport cu partea vestica a continentului, il reprezinta cele doua mari revolutii ale secolului 19 - Revolutia Industriala din Anglia si Revolutia politico-sociala sau Nationala din Franta.

Aceasta este epoca marilor clivaje politice, atat in partea de est a continentului european precum si in partea occidentala.

Stein Rokkan identifica doua clivaje generate de revolutia nationala si doua clivaje generate de cea industriala[6]: cultura nationala vs. sub-culturi, natiunea-stat centralizata si privilegiile stabilite istoric Bisericii, clivajul dintre interesele proprietarilor de pamant vs. cele ale intreprinzatorilor industriali, conflictul muncitori vs. angajatori.

O particularitate a emergentei celor doua revolutii in Europa de Est o reprezinta chiar dualismul produs de dezvoltarea capitalista, un dualism produs de clivajul medieval rural-urban, dar particularizat pe Europa de Est. Este vorba despre comerciantii de origine evreiasca mai ales care vor imparti scena capitalist cu proprietarii de pamant - nasterea problemelor de gen, a celor taranesti si a problemei evreiesti.

George Schopflin realizeaza o paralela concreta a particularitatilor structurilor si a traditiilor vestice in raport cu cele est-europene.

Astfel, traditia politica a vestului este una a pluralismului si a fragmentarii puterii, in vreme ce traditia Europei de Est, este aceea a statului ca agent principal al schimbarii. Rezultatul este acela al unei birocratii statale sporite si a unei slabiri acute a societatii.

Daca in lumea occidental, puterea este divizata si exista un principiu al obligatiei superiorului, chiar in epoca feudala de a-si proteja si rasplati vasalii, de aici emergand, in modul cel mai brut cu putinta, legalitatea, societatea de inspiratie est-europeana va transmite faptul ca nu exista alta lege politica, economic si social decat cea stabilita de legiuitor.

In viziunea lui Schopflin, Al Doilea Razboi Mondial, a constituit pentru Europa, in primul rand prin instituirea unei anumite atitudini populare, ce va inspira institutionalizarea unor institutii cu mult mai etatiste decat cele vestice.

Daca realizam o legatura intre textul lui Berend si cel al lui Schopflin, putem conchide ca de fapt, atitudinile si institutiile corporatiste si colectiviste ale Europei de Est dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial, sunt rezultatul si a unor origini ale experientei vestice, de exemplu, anul 1610, cand armatele Suediei, bine dezvoltate in acele timpuri vor ocupa o portiune larga a Moraviei si Praga.

Statele Europei de Est, vor invata din aceasta experienta ca e necesara existenta unei autonomii interne sporite, de aici radacinile regimurilor totalitare din aceste regiuni.

In concluzie, cele doua texte analizate reusesc sa exprime pozitii clare si fara echivoc, privind diferentele de dezvoltare, politici, moment actual dintre Europa de est si partea ei vestica, printr-o analiza riguroasa a unora dintre elementele carora li se acorda de obicei putina atentie de catre literatura specializata: originile si particularitatile problemei abordate.