PERSPECTIVA INSTITUTIEI SEFULUI STATULUI IN CONTEXTUL TEORIILOR REFERITOARE LA LIMITAREA AUTORITATII PRIN CREAREA COMUNITATILOR UNIUNII EUROPENE. ( TRATATUL DE LA MASTRICH)

PERSPECTIVA INSTITUTIEI SEFULUI STATULUI IN CONTEXTUL TEORIILOR REFERITOARE LA LIMITAREA AUTORITATII PRIN CREAREA COMUNITATILOR UNIUNII EUROPENE. ( TRATATUL DE LA MASTRICH)

Premizele aparitiei si evolutiei comunitatilor le gasim in doua surse: pe de o parte ideea interbelica a unei Europe federaliste dupa modelul Statelor Unite ale Americii, iar pe de alta parte, conditiile existente la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial.

Situatia economica, politica, militara a Europei dupa cel de-al doilea razboi mondial era foarte complexa si se datora modului in care se incheiase pacea si urmarilor ei: aparitia celor doua centre de putere - Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica - si a zonelor lor de influenta, inceputul razboiului rece, nevoia de refacere a economiilor distruse de razboi, gasirea unui sistem de garantii reale pentru mentinerea pacii.

In acest context, in primii ani dupa razboi, in Europa dar si pe plan international, s-au creat o serie de organizatii, unele cu vocatie in principal economica, altele cu vocatie militara, iar altele cu vocatie politica. O astfel de comunitate internationala este Uniunea Europeana, realizata prin intermediul Tratatului de la Maastrich din noiembrie 1993. Acordul european de asociere a Romaniei la Uniunea Europeana marcheaza o etapa deosebit de importanta in procesul de integrare a Romaniei in structurile europene, pas decisiv in atingerea obiectivului ca tara noastra sa devina membru cu drepturi depline a Uniunii Europene. Comunitatile se deosebesc fundamental de toate organizatiile internationale de tip clasic printr-o structura institutionala si juridica originala si prin faptul ca se fundamenteaza pe o integrare economica.

Denumirea de comunitati, respectiv de uniune, arata ca intre statele care fac parte din acestea exista anumite solidaritati si ca ele accepta ca unele dintre competentele lor - care tin de probleme de interes comun - sa revina organizatiei stabilita intre ele, daca aceasta este mai eficienta si mai profitabila in raport cu ceea ce ar putea realiza fiecare stat in parte.

Contrar federatiilor sau confederatiilor de state care isi au intotdeauna izvorul in Constitutie -act de drept intern- comunitatile s-au nascut aidoma organizatiilor internationale avand ca baza tratate multilaterale, negociate in cursul conferintelor internationale si semnate de reprezentantii cu puteri depline ai statelor fondatoare, tratate ratificate si intrate in vigoare dupa principiile c1asice ale dreptului tratatelor.

Instrument al interesului comun al popoarelor statelor membre, dreptul comunitar nu ramane exterior acestora, ci este un drept propriu al fiecaruia dintre statele membre, asemenea dreptului national. Chiar mai mult, normele interne trebuie sa fie conforme cu cele comunitare si toate aceste particularitati se datoreaza integrarii dreptului comunitar in ordinea juridica nationala a statelor membre. Forta specifica de penetrare a dreptului comunitar se datoreaza caracteristicilor acestuia: se aplica imediat si direct tuturor situatiilor pe care le are in vedere si are intaietate in raport cu dreptul national.

Aplicabilitatea imediata si directa a dreptului comunitar ridica problema raportului dintre dreptul intern si cel comunitar in ordinea juridica nationala. Acest principiu a fost acceptat cu greu de catre statele membre, dar exista si respectarea lui tine de esenta integrarii dreptului comunitar. Majoritatea statelor membre au dispozitii de ordin constitutional care consacra acest principiu. Punerea in aplicare a dreptului comunitar se realizeaza in principal prin intermediul autoritatilor nationale. Organele comunitare dispun de mijloace proprii coercitive, dar acestea nu sunt tot atat de puternice ca cele nationale. In aceste conditii, de cele mai multe ori, organele comunitare apeleaza la autoritatile nationale pentru punerea in executie a normelor proprii. Datorita acestei particularitati s-a si considerat ca sistemul comunitar este centralizat sub aspect legislativ si dispersat pe plan executiv

Colaborarea statelor membre in aplicarrea dreptului comunitar imbraca forme si dimensiuni variate. Aparatul executiv national este pus la dispozitia comunitatilor pentru executarea hotararilor acestora. Forta publica si sistemul judiciar asigura respectarea dreptului comunitar, la nevoie cu ajutorul fortei de constrangere, iar organele legislative si guvernamentale intervin in aplicarea dreptului comunitar ori de cate ori este necesar.

In aceste conditii se constata ca puterea legislativa, executiva si judecatoreasca a statelor membre asigura, in cea mai mare parte, punerea in aplicare a dreptului comunitar, realizand astfel integrarea sa in ordinea nationala de drept. In concluzie si institutia Sefului statului isi modifica si completeaza continutul.