PERSPECTIVELE DE LARGIRE A UNIUNII EUROPENE SI RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

PERSPECTIVELE DE LARGIRE A UNIUNII EUROPENE SI RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI.

1. PROCEDURA ADERARII DE NOI STATE.

In prezent, Uniunea Europeana se confrunta cu perspectiva cresterii substantiale a numarului de membri. Astfel, odata cu depunerea cererilor de aderare de catre tarile din Europa centrala si de est - Ungaria, Polonia, Romania, Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Bulgaria, Cehia si Slovenia - , alaturi de Cipru si Malta, numarul statelor membre va creste in perspectiva de la 15 la 27. Etapele si procedurile de baza ale primirii de noi state sunt urmatoarele:

depunerea cererii de aderare;

avizul Comisiei Europene;

inceperea negocierilor cu tara candidata;

incheierea negocierilor;

aderarea.

Depunerea cererii de aderare este o decizie de maxima importanta pentru statul in cauza. Cu ocazia parcurgerii acestor etape, statul in cauza trebuie, printre altele, sa dovedeasca existenta unui cadru legislativ intern care sa garanteze drepturile omului la un nivel cel putin egal cu cel al statelor membre ale Uniunii. De aceea, vom analiza mai detaliat modul cum se desfasoara aceste faze ale procesului de aderare, punand accent nu atat pe latura economica a problemei, ci in special pe conditia armonizarii legislatiei statului care doreste sa devina membru, legislatie care trebuie sa respecte anumite prioritati impuse de societatea democratica.

Potrivit prevederilor Tratatului de la Maastricht, orice stat european poate sa depuna cerere pentru a deveni membru al Uniunii. Respectiva cerere, adresata Consiliului Ministrilor va fi discutata si analizata de acesta.

Dupa depunerea cererii de aderare, conform procedurii, Consiliul Ministrilor consulta Comisia cerandu-i acesteia sa elaboreze opinia referitoare la cerere. Opinia reprezinta a analiza aprofundata a situatiei tarii candidate, precum si o evaluare a capacitatii acesteia de a indeplini conditiile de stat membru. Ea are menirea de a ajuta Consiliul Ministrilor in luarea hotararii sale, daca si cum sa inceapa negocierile pentru aderare.

Inceperea negocierilor marcheaza un alt stadiu al procesului de extindere. Specificul acestei negocieri, consta in faptul ca este mai degraba un fel de conferinta interguvernamentala intre statele membre si tara candidata. La incheierea negocierilor, este pregatit un proiect al Tratatului de Aderare, care este semnat numai dupa ce se primeste acordul Parlamentului si aprobarea unanima a Consiliului.

Tratatul respectiv trebuie sa fie ratificat de catre toate statele membre si tarile candidate, in concordanta cu prevederile lor constitutionale, care pot include si referendumul. Aceste proceduri de aprobare si ratificare reclama timp, ceea ce inseamna ca intre sfarsitul negocierilor si aderare poate sa treaca un an sau mai mult.

2.STRATEGIA UNIUNII EUROPENE REFERITOARE LA PRE - ADERAREA TARILOR ASOCIATE DIN EUROPA CENTRALA.

In vederea largirii Uniunii Europene, Comisia Europeana a elaborat o strategie de    pre - aderare a statelor care au solicitat integrarea.

Aceasta strategie pe care a pregatit-o Comisia Europeana are la baza hotararea Consiliului European intrunit la Copenhaga in 1993, potrivit careia tarile asociate din Europa Centrala care doresc sa devina membre ale Uniunii Europene, pot sa o faca de indata ce sunt capabile sa-si asume obligatiile impuse de calitatea de membru al Uniunii Europene. Aceste cerinte sunt urmatoarele:

tara candidata sa aiba un nivel de stabilitate al institutiilor care sa garanteze democratia, statul de drept, drepturile omului si respectul pentru protectia minoritatilor nationale;

existenta unei economii de piata functionale, ca si capacitatea de a face fasa presiunilor concurentei si fortelor pietei existente in uniune;

capacitatea de a-si asuma obligatiile care decurg din calitatea de membru, inclusiv aderarea la scopurile uniunii politice, economice si monetare.

Aceasta strategie de pre-aderare isi propune sa ajute si sa imbogateasca procesul pregatirii intrarii in Comunitate a tarilor din Europa Centrala. Elementul cheie al respectivei strategii consta pregatirea tarilor asociate in vederea integrarii lor in piata interna a Uniunii.[1]

3. ADERAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana constituie pentru societatea romaneasca un obiectiv strategic fundamental. Aceasta optiune are la baza convergenta fortelor politice si sociale care vizeaza ancorarea solida a tarii in sistemul de valori european, dezvoltarea societatii romanesti pe principiile democratiei si economiei de piata, in masura sa asigure stabilitatea sociala si prosperitatea cetatenilor si a natiunii.

Aderarea trebuie sa serveasca promovarii interesului national si dezvoltarii potentialului economic si patrimoniului cultural romanesc, devenind astfel un punct esential al solidaritatii nationale.

Optiunea de integrare se afla intr-o corelatie directa cu procesele de reforma care au loc in Romania, cu atributele unei societati democratice - statul de drept si preeminenta dreptului, pluralismul politic, separarea puterilor , alegeri libere, respectarea drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor apartinand minoritatilor nationale, crearea unui mediu economic viabil si compatibil cu structurile, legislatia si mecanismele institutionale ale Uniunii Europene. Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana propune folosirea cadrului oferit de Acordul European de Asociere in vederea restructurarii tuturor domeniilor vietii economice, comerciale, financiare, sociale, politice, culturale, de politica externa, interna, inclusiv cele privitoare la drepturile omului, in vederea ridicarii lor la parametrii existenti in Uniunea Europeana.

Strategia nationala de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana are in vedere[2]:

Dezvoltarea cooperarii in domeniul justitiei si afacerilor interne, armonizarea dispozitiilor si politicilor in materie de imigratie si azil, intensificarea conlucrarii in materie judiciara, civila, penala si politieneasca, mai ales pentru garantarea sigurantei cetateanului, combaterea crimei organizate, traficului de bunuri sustrase, de droguri si materiale radioactive, stabilirea de structuri operative compatibile si aranjamente i si multilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene.

Intensificarea relatiilor interumane, circulatiei persoanelor, dezvoltarii contractelor si relatiilor de afaceri si profesionale, ca si a apropierii intre cetatenii statelor membre, pentru intarirea sentimentului de apartenenta europeana. Romania va continua demersurile pentru facilitarea calatoriilor, simplificarea procedurilor in materie de vize pentru cetatenii romani si alinierea acestora la standardele europene.

Promovarea, incurajarea si intensificarea cooperarii in domeniul culturii, audiovizualului, informatiilor si comunicatiilor pentru afirmarea patrimoniului cultural romanesc pe plan european si implicarea mai larga a Romaniei in dialogul cultural paneuropean.

Formularea unei politici nationale de dezvoltare care sa se inscrie in politica europeana de protectie si ameliorare a mediului inconjurator si a calitatii vietii. Participarea Romaniei la cooperarea vizand solutionarea problemelor ecologice de dimensiune regionala sau transeuropeana.

Acestea sunt desigur doar cateva din obiectivele fixate pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, obiective care privesc in special problematica drepturilor omului in cadrul Uniunii.

Adoptand orientarea strategica ireversibila a integrarii Romaniei la Uniunea Europeana se urmareste ca obiectiv esential promovarea unei politici care, punand accent pe eforturile proprii si pe cooperarea internationala, sa asigure o dezvoltare economica de natura sa conduca la cresterea standardului de trai si imbunatatirea calitatii vietii intregii populatii.

In conformitate cu prevederile Cartii Albe, a fost elaborat "Programul de armonizare legislativa pentru integrare in Piata Interna", care cuprinde si structurile de aplicare a legislatiei in materie. Acest Program, care reprezinta o continuare a procesului de armonizare deja inceput, este corelat cu orizontul de timp avut in vedere pentru pregatirea Romaniei pentru aderare, astfel incat masurile prioritare prevazute pentru prima etapa mentionata in Cartea Alba sa fie realizate intr-un interval de 2-3 ani.

Programul este structurat de 23 de domenii prevazute in Cartea Alba si contine masuri care vizeaza:

a)      garantarea liberei circulatii a capitalurilor;

b)     garantarea liberei circulatii a marfurilor;

c)      garantarea liberei circulatii in materie de servicii;

d)     garantarea liberei circulatii a persoanelor. Armonizarea legislatiei va urmari facilitarea contractelor de afaceri, a schimburilor culturale, stiintifice si de formare profesionala, identitatii culturale si spirituale a poporului roman in context european si universal. Domeniul se afirma si ca vehicul pentru intensificarea celorlalte forme de circulatie in procesul integrarii si totodata da substanta uneia dintre libertatile fundamentale ale omului.

Libera circulatie a persoanelor apare ca un factor fundamental pentru perioada de tranzitie, pentru familiarizarea cetatenilor Romaniei cu functionarea, politicile si mecanismele comunitare - obiectiv esential al procesului de pregatire a aderarii si alinierii la practicile si procedurile comunitare, inclusiv pentru armonizarea legislatiei, cu spatiul democratic european si cu ideile europene, de care au fost indepartati in conditiile regimului totalitar. In acest context se va avea in vedere cadrul legal si reglementarile tarilor partenere din Uniunea Europeana, care la randul lor ar urma sa faciliteze fluidizarea circulatiei persoanelor ca parte a unui efort reciproc. Legislatia privind circulatia persoanelor va avea in vedere totodata, crearea cadrului adecvat pentru o cooperare stransa in materie de imigrari, azil, combaterea traficului ilegal si a terorismului.

In vederea gestionarii Acordului European si a Strategiei nationale de pregatire a aderarii a fost creat si se afla in stare operationala un mecanism la nivel central si sectorial compus din urmatoarele structuri:

a)      un Comitet Interministerial constituit in baza Hotararii de Guvern nr.140/1995, condus de primul ministru, format din ministri si conducatori ai altor agentii si organisme guvernamentale cu responsabilitati in domeniul integrarii;

b)     Departamentul de Integrare Europeana, subordonat primului ministru, investit prin Hotararea Guvernului nr.141/1995 cu atributii de coordonare a intregului proces de pregatire a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, inclusiv avizarea conformitatii legislatiei romane cu cea comunitara si asigurand impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Comertului, Secretariatul Comitetului Interministerial pentru integrare, precum si functionarea Comitetului de Asociere Romania - Uniunea Europeana;

c)      Compartimente sectoriale pentru integrare europeana in cadrul structurilor administratiei centrale si locale cu atributii de implementare, supraveghere, control, analiza, evaluare si interventie in limitele competentelor de profil.

La nivelul Parlamentului Romaniei s-a decis crearea unei Comisii comune a celor doua camere pe problemele integrarii europene, care va urmari atat procesul de armonizare legislativa, cat si relatiile cu Parlamentul European, in cadrul Comitetului Parlamentar de asociere Romania - Uniunea Europeana. Un rol important revine si comisiilor permanente si specializate din cadrul Parlamentului care abordeaza principalele domenii de activitate legislativa.

Consiliul legislativ, recent infiintat, care va deveni operational in cursul acestui an, va avea in structurile sale un departament special pentru urmarirea armonizarii legislatiei romanesti cu legislatia comunitara. Mecanismul descris are ca atributii si pregatirea personalului de specialitate pentru administratia de stat si societatea civila, precum si a viitorilor negociatori si functionari internationali in problematica normelor structurilor si procedurilor Uniunii Europene.

Aceasta noua sansa de aderare oferita Romaniei se impune a fi valorificata cu toata seriozitatea, avand in vedere ca perspectiva integrarii europene a Romaniei reprezinta o sansa istorica de a se inscrie pe coordonatele prosperitatii si democratiei.

Viitorul Uniunii Europene, potrivit opiniei noastre[3], depinde, in esenta, de capacitatea Uniunii Europene in privinta reorganizarii ei, in ipostaza identificarii cu continentul, de disponibilitatile obiective si subiective ale statelor central rasaritene in privinta dorintei si pregatirii lor in vederea primirii in Comunitate si, nu in ultimul rand, de dinamica relatiilor internationale.

BIBLIOGRAFIE

Coman Florian, Drept international public, vol.2, ed. Sylvi, 1999, Bucuresti.

Constantin Valentin, Documente de baza ale Comunitatii Europene editura All, 1997.

Ion Suceava, Coman Florian, Criminalitatea si organizatiile internationale, editura Romcartexim, 1997.

Victor Duculescu, Protectia juridica a drepturilor omului - mijloace interne si internationale,editura Lumina Lex, 1999, Bucuresti.

V. Duculescu, N. Cobescu, Drept international public, editura Publirom, 1992.

V. Lipatti, I. Diaconu, Conferince on Security and Cooperation in Europe,editura Politica, 1975, Bucuresti.

Martian I. Niciu, Organizatii internationale guvernamentale, editura Fundatiei "Chemarea", Iasi, 1994.

Charles Zorgbibe, Constructia europeana, trecut, prezent, viitor, editura Trei, 1998.

V. Lipatti, I. Diaconu, Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene, editura Publirom, 1999.

Popa Vasile, Care sunt si cum se pot apara drepturile omului, editura Lumina Lex, 1996.

Popa Vasile, Drepturile omului in Comunitatea Europeana, editura Sansa, 1995.

Micu Doina, Garantarea drepturilor omului in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului si in Constitutia Romaniei,editura All Beck, 1999.

Gomien Donna, Introducere in Conventia Europeana a Drepturilor Omului,

Leicu Corina, Institutiile comunitare editura All Beck, 1997.,

Hartley Trevor, The fundations of European Community Lay,1987.

Reuters Paul , Organisation europeennnes, Presses universitaires de France, 1978.

Velu Jaque , La mise en ouvre interne de la Convention Europeennes, Science politique, 1970, Presses universitaires de France.

Ion Suceava, Marcu Viorel, Gheorghe Constantin, Omul si drepturile sale, Tipografia Ministerului de Interne, 1991.

Dictionnaire de la terminologie du droit international, Paris, Editions Sirey, 1960, p.433

Adrian Nastase, Documente fundamentale ale dreptului international si ale relatiilor internationale, editura Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 1997.

A. Nastase, D. Popescu, Coman Florian, Drept international public, editura "Sansa", Bucuresti, 1997.

V. Lipatti, I. Diaconu, Securitatea si cooperarea in Europa, Documentul reuniunii de la Copenhaga a Conferintei pentru dimensiunea umana a CSCE.

Closca Ionel, Suceava Ion, Tratat de drepturile omului, editura Europa Nova, Bucuresti, 1995.

Grigore Geamanu, Drept international public, vol. 1, editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.

Moca Gheorghe, Drept international public, vol.1, Universitatea Bucuresti, 1989.

Paul Marabulo, La cooperation internationale dans le domaine de la police pour prevenir et reprimer la criminalite, Universite de Nice, 1953.

Stavar Florenta, Organizatiile internationale si relatiile acestea cu ONU si institutiile sale specializate, editura Sansa, 1974.

Drepturile omului - Documente ale Consiliului Europei. Editie ingrijita de dr. Closca Ionel, dr. Ion Suceava, Asociatia Romana de Drept Umanitar si Comitetul pentru Drepturile Omului din Ministerul de Interne, Bucuresti.