Politca externa a romaniei de la instaurarea lui ceausescu

POLITCA EXTERNA A ROMANIEI DE LA INSTAURAREA LUI CEAUSESCU

PANA LA INCEPUTUL REVOLUTIEI CULTURALE

La 22 martie 1965, Nicolae Ceausescu a fost "uns" prim-secretar al PCR-instrumentul de necontestat al terorii institutionalizate in Romania postbelica. Nascut la 26 ianuarie 1918 al treilea din cei zece copii ai unei familii de tarani saraci din Oltenia, Ceausescu avea motive sa-si justifice adolescenta marcata de infractiune, in numele luptei cu autoritatile. A plecat de acasa la varsta de 11 ani, sa-si gaseasca ceva de lucru in Bucuresti; in adolescenta sa inscris in Partidul

Comunist iar intre 1933 si 1938 a fost condamnat la inchisoare de patru ori din cauza convingerilor sale politice. In 1936 a ajuns secretar al unui comitet regional UTC, fiind promovat, doi ani mai tarziu, in functia de secretar CC al UTC. In septembrie 1939, a fost judecat in abesenta si condamnat la 3 ani si jumatate de inchisoare. Si-a continuat acitivitatea in clandestinitate pana in iulie 1940, cand a fost si prins.

In timpul razboiului, Ceausescu a stat prin diferite puscarii in august 1943 a fost transferat in lagarul din Targu-Jiu unde a ramas inchis pana in august 1944, cand a fost inlaturat de la putere Antonescu.In lagar, a avut prilejul sa-I cunoasca pe membrii mai vechi ai partidului comunist : Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica (presedintele al Consiliului de Stat, la data cand Ceausescu a fost prim secretar). Si Ion Maurer, primul ministru in ambele guvernari Ceusescu si Dej. Dupa ce a iesit din puscarie, Ceausescu a ocupat niste functii de linie de partid, dupa care in 1946, a fost numit prim-secretar al regiunii Oltenia; in timpul campaniei electorale, Ceausescu a avut un scandal cu directorul unei banci din Slatina, care a fost ucis cu o lovitura de cutit. Numele asasinului nu s-a aflat dar indiferent daca a fost Ceausescu unul dintre calaii sai, incidentul este dovada a temperamentului violent a lui Ceausescu devenit ulterior notoriu precum si a tacticilor brutale aplicate de partidul comunist.

Primii ani dupa inscaunarea lui Ceausescu sau caracterizat prin slabirea terorii instaurate de Dej. Ca succesor la conducerea PCR, Ceausescu a continuat politica de comunism de tip nationalist : industrializarea rapida si politica externa indepedenta.

Dupa ce a preluat puterea in anul1965 Ceausescu a avut grija ca in ochii Occidentului sa apara ca initiatorul unei politici perseverente de independenta nationala ."Lumea libera" s-a lasat pacalita usor de acest spectacol bine pus la punct si primea cu bucurie orice gest presupus antisovietic al romanului. Larga publicitate de care beneficia Ceausescu ii servea pe plan intern la adancirea inflexibila a regimului sau de teroare.

Prin alegerea destul de timpurie a Ceausescu ca sef al partidului vechea garda credea ca a promovat un activist docil in fruntea unei conduceri colective. Alegerea lui Nicolae Ceausescu ca prim-ministru de catre conducerea Partidului Muncitoresc Roman in martie 1965, trebuia sa fie confirmata in mod oficial in cadrul unui congres. Ceausescu nu a pierdut timpul si a pregatit congresul relativ repede. Acesta s-a desfasurat la Bucuresti intre 19 si 24 iulie 1965. Partidul se saturase in ultimii ani de cultul personalitatii lui Dej. Ceausescu sa straduit sa se arate in chip de conducator modest si tolerant. Congresul era perfect organizat. Din tarile surori au venit in capitala Romaniei delegati la cel mai inalt nivel Leonid Brejnev, Walter Ulbricht, Dung Xiaoping, Todor Jivkov si altii au asistat personal la instaurarea oficiala in functie a noului lor coleg. Ceausescu a avut grija sa nu izbucneasca nici un scandal intre tovarasii sovietici si cei chinezi.

Politica lui Ceausescu in anii 1965-1969 a fost marcata de patru puncte principale. Primul a constat in stradania lui de a castiga aceasta popularitate prin masuri populiste; al doilea era lupta pentru eliminarea echipei cu care in 1965 inca trebuia sa imparta puterea. Al treilea consta in abilitatea cu care s-a lansat intr-o companie de show-uri de politica externa, liderul roman savura placerea de a se afla in mijlocul scenei internationale si de a starni in lumea occidentala un interes major pentru atitudinea sa de distantare fata de URSS in unele domenii ale politicii externe. In al patrulea rand, avea o grija penibila de a nu depasii limitele tolerantei Moscovei.

La moartea lui Dej, Romania avea o situatie economica pe care celelalte state din Europa de Rasarit o invidiau. Dupa ani de teroare de represiune si de lipsa totala a mijloacelor de trai incepusera sa se arate rezultatele politicii de industrializare inceputa de Gheorghe Gheorghiu Dej in anii '60.

In 1965 Ceausescu a folosit avantajul pe care l-a avut din start. El a reusit sa dea poporului "turta dulce" fara sa contribuie personal la aceasta. La fel ca Honecker in RDG in anul 1971, Ceausescu a reusit ca in primii ani de conducere sa dobandeasca o popularitate la care inaintasul sau nu a ajuns.

Romania a fost timp de cativa ani o tara comunista cu accente democratice si seful Partidului Comunist Roman si-a regizat in mod abil o infatisare de reprezentant al unui comunism national-liberal.

La Congresul din iulie 1965 Ceausescu si Maurer au fixat teluri ambitioase pe noul plan cincinal. Atentia principala trebuia sa fie pusa pe cresterea calitatii produselor industriale, realizate prin procurarea celor mai avansate tehnologii de pe piata mondiala.

La 7 decembrie 1967 Ceausescu preia si functia de presedinte al Consiliului de Stat pe care o avuse Chivu Stoica. Ceausescu a devenit astfel conducatorul statului roman si totodata comandantul suprem al Armatei Romane.

Politica externa a Romaniei avea la baza patru principii, formulate inca din aprilie 1964, care se bucurau de o larga recunoastere internationala: egaliatatea in drepturi, neamestecul in treburile interne, integritatea teritoriala si suveranitatea nationala, avantajul reciproc.

Dupa 1964, in timp ce celelalte state socialiste europene urmau intru totul linia Moscovei, Romania promova o politica de extindere a relatiilor de cooperare cu lumea occidentala.

In 1967 Romania a fost prima tara din blocul rasaritean care a stabilit relatii diplomatice cu Germania Federala si care nu si-le-a intrerupt pe cele cu Israelel in urma "razboiului de sase zile". Manifestarea cea mai elocventa a independentei fata de URSS a fost refuzul lui Ceausescu de a participa cu trupe la invadarea Cehoslovaciei in 1968-actiune pe care a condamnat-o vehement. Independenta Romaniei in politica externa s-a materializat in multiple forme: vizita unor lideri occidentali precum Charles de Gaulle, presedintele Frantei(1968), Richard Nixon (1969).

Romania a aderat la importante organisme internationale (Fondul Monetar International, Banca Mondiala), a semnat acorduri de colaborare cu Comunitatea Economica Europeana. Ca o recunoastere a politicii internationale promovare de Romania, in 1967, ministrul sau de externe, Corneliu Manescu, a fost ales presedintele Adunarii Generale a ONU, fiind cel dintai diplomat dintr-o tara socialista care a ocupat aceasta inalta functie.

Politica externa a Romaniei in anii '60 si '70, sub Nicolae Ceausescu a dovedit o continuitate care a lipsit in politica interna. In politica externa N.Ceausescu a dovedit aceeasi indemanare si ingeniuozitate pe care le-a dovedit G.Gheorghiu Dej insa in politica interna a devenit apusul acestei atitudini, devenind tiranic si insensibil la nevoile populatiei.

De la prima vizita la Moscova, 3-11 septembrie 1965, Ceausescu a cerut restituirea tezaurului dus la Moscova in 1916-1917 si i-a reamintit lui Brejnev si celorlalti lideri sovietici de angajamentul lui Lenin de a restitui populatiei tezaurul confiscat indata ce "oligarhia" va fi indepartata de la putere. La Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman in 1965 Brejnev a constatat ca intre Romania si URSS exista o unitate in cele mai importante probleme contemporane". Si de aceea tinea si apartenenta Romaniei la pactul de la Varsovia.

Relatiile dintre Brejnev si Ceausescu nu au devenit niciodata de prietenie, rusul tolera cursul indaratnic de politica externa al Bucurestilor. Numeroase intalniri dintre cei doi dovedesc efortul lui Ceausescu de a avea relatii bune cu vecinul sau de la Rasarit.

La 31 martie 1966 Ceausescu a condus delegatia partidului Comunist Roman care a participat la Congresul XXIII al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la Moscova.

La inceputul anilor 1967 sa facut valva in toate ziarele pe tema pozitiei lui Ceausescu in problema dificilelor relatii germano-germane. Cu toata impotrivirea lui Walter Ulbricht, seful statului german si al Partidului Socialist Unit din Germania, Romania a fost tara socialista care a stabilit relatii diplomatice cu Germania Federala. Ceausescu l-a trimis in acest scop pe ministrul de Externe, Corneliu Manescu la Bonn pentru discutii preliminare. La 30 ianuarie 1967, seful diplomatiei romane sa intalnit cu ministrul Externe al Germaniei Federeale Willy Brandt si dupa o zi cu cancelarul federal Kurt Georg Kisinger.

La Congresul Partidului Comunist Roman din iulie 1967 Ulbricht a cazut de acord cu Reimann, presedintele Partidului Comunist German interzis in Germania Federala asupra faptului ca cercurile "conducatoare din Germania de Vest incearca sa modifice statu-quo-ul in Europa, folosind o tactica diferentiata fata de tarile socialiste. Totusi incercarea sa de a covinge Kremlinul sa ia pozitii impotriva lui Ceausescu nu a reusit. Moscova avea in acesti ani griji mult mai serioase decat problema Germaniei. Hotararea lui Ceausescu de a restabili relatii diplomatice cu Republica Federala Germania era absolut expoziva.

Guvernul de la Bonn avea deplina aprobare a tuturor partidelor reprezentate in Bundestag. La 31 ianuarie 1967 Rainer Barzel a declansat in numele Uniunii Crestin Democrate in timpul unei dezbateri a Bundestagului, ca stabilirea relatiilor diplomatice cu Romania ar fi "piatra de hotar a unei politici tolerante, logice, care trebuie continuata cu scopul de a ajunge ca Germania intregita sa faca parte dintr-o Europa pasnica. Si Partidul Social-Democrat a aderat la aceasta pozitie.

Cancelarul federal Kisinger a aderat din partea guvernului, a doua zi dupa semnarea conventiei asupra schimbului de ambasadori, ca "reluarea relatiilor diplomatice cu Republica Socialista Romania nu inseamna o modificare a punctului de vedere juridic german". Singurul guvern federal era obligat si autorizat sa vorbeasca in numele intregului popor german.

In urma "focului de baraj ideologic al Berlinului de Est", Ceausescu a convocat pe 3 februarie 1967 o sedinta extraordinara a Comitetului Politic Executiv in care a caracterizat comportamentul RDG ca fals, dusmanos si "un amestec in treburile interne ale Romaniei." Drept protest Ceausescu a voit sa boicoteze consfatuirea ministrilor de Externe ai Pactului de la Vasovia care era programata pentru 7 februarie 1967 in Berlinul de Est.

Comportarea prietenoasa pe care Ceausescu a adoptat-o in 1967 fata de guvernul federal a avut si efecte practice. Din acel moment hotelurile de pe litoral au inregistrat un numar mare de turisti vest-germani.

Pozitia lui Ceausescu fata de Israel dupa "Razboiul de sase zile".

La 5 iunie 1967 in Orientul Apropiat a izbucnit "Razboiul de sase zile" dintre Israel si cateva state arabe in decursul caruia Israelul a distrus aviatia egipteana si a ocupat Iordania de Vest, Fasia Gaza, Peninsula Sinai si Inaltimile Golan.

Cand dupa 4 zile statele membre Pactului de la Vasovia au hotarat ca Moscova sa rupa relatiile diplomatice cu Israelul, delegatia romana nu a fost de acord. Romania lui Ceausescu a fost singura tara socialista care a mentinut o reprezentanta diplomatica in Israel.

Cand se adresa statelor arabe Ceausescu spunea : "Noi vrem sa spunem deschis prietenilor arabi ca nu intelegem si nu impartasim pozitia acestori cercuri care se pronunta pentru lichidarea statului Israel. Noi nu vrem sa dam nimanui sfaturi dar invataturile istoriei arata ca un popor nu poate sa-si infaptuiasca nazuintele nationaliste si sociale cand se plaseaza impotriva dreptului la existenta a altui popor."

Parasirea lui Ceausescu a frontului unit antiisraelian al statelor din Pactul de la Varsovia a avut un puternic substrat financiar.

Pretentia Israelului ca reprezinta pe toti evreii a fost folosita de Romania pentru a-I vinde pur si simplu Israelului pe membrii comunitatilor evreiesti din Romania.

Serviciile secrete romane si israeliene au cazut de acord ca Israelul sa plateasca vizele de plecare pentru evreii care traiesc in Romania. In raport de varsta, profesie si situatie sociala, Israelul a platit Romaniei pentru evreii emigranti intre 2000-50.000 dolari si uneori in cazuri de exceptie pana la 250.000 de dolari.

Pentru Ceausescu intelegerea tacita cu Israelul era rentabila. Era singurul care a permis cetatenilor sai de nationalitate evreiasca sa plece in Israel in numar mare.

Ceausescu si Primavara de la Praga

Pozitiile lui Ceausescu care ieseau din tiparele clasice ale comportamentului unui conducator din Blocul Estic, au adus Romaniei pe plan intern recunosterea, pe care el o dorea foarte mult. Evenimentele care au intrat in istorie sub numele Primavara de la Praga i-au oferit lui Ceausescu prilejul pentru cea mai spectaculoasa actiune de politica externa.

La 31 octombrie 1967 aproximativ 2000 de studenti din Praga au demonstrat sub lozinca "Mai multa lumina" impotriva sefului Partidului Comunist Cehoslovac, Antonin Novotny ei au dat semnalul de incepere a unei batalii pentru putere in interiorul PC care de incepere a unei batalii pentru putere in interiorul PC care in care in ianuarie 1968 a dus la schimbarea lui Novotny cu reformatorul Alexander Dubcek.

Pana in vara lui 1968 Dubcek a elaborat un model economic care consta in unificarea economica planificata cu cea de piata. Programul lui Dubcek de creare a unui "socialism cu fata umana" nu era nimic altceva decat cautarea "celei de-a treia cai" atat de dezbatute. Semnul cel mai evident si in acelasi timp cel mai spectaculos al democratizarii era de fapt dupa parerea comunistilor din Cehoslovacia, URSS si celelalte tari din Blocul Estic, desfiintarea cenzurii presei in Cehoslovacia. Acesta a ridicat direct problema puterii, caci pastrarea monopolului ideologic era fundamentul miscarilor comuniste.

In noaptea de 20/21 august 1986 a avut loc interventia trupelor Pactului de la Varsovia in Cehoslovacia. La actiunea militara au luat parte, pe langa armata sovietica, trupe din Ungaria, Polonia si Bulgaria. Armata populara a RDG n-a trecut granita Cehoslovaciei; cele doua divizii pregatite au ramas pe teritoriul RDG in stare de alarma si au oferit sprijin logistic. Romania nu a luat parte la inabusirea militara a miscarii reformatoare cehe.

Nicolae Ceausescu a condamnat interventia militara in calitatea sa de sef al statului si partidului. Acesta a afirmat "Intrarea trupelor celor cinci state socialiste in Cehoslovacia este o mare greseala, o amenintare grava pentru pacea in Europa si pentru soarta socialismului in lume. Este un moment rusinos in istoria miscarii revolutionare.

Condamnarea oficiala de catre Ceausescu a interventiei militare in Cehoslovacia a reprezentat o iscusita mutare de sah.

Reactia prompta a URSS la evenimentele de la Praga si comportamentul ei bland fata de manevra grandomana deranjata a lui Ceausescu arata clar diferenta calitativa intre politica lui Dubcek si cea a lui Ceausescu.

Ceausescu sa aflat intre 15-17 august 1968 intr-o vizita de prietenie in Cehoslovacia. Acesta a semnat un "Tratat de prietenie si mutuala".

La o sedinta a Comitetului Politic Executiv din 19 septembrie 1968 ordinea de zi cuprindea problema participarii Romaniei la doua intalniri de pregatire a unei conferinte internationale a partidelor Comunismului prevazute in iunie 1969.

Discutiile sovieto-cehoslovace de la Moscova si inceputul "normalizarii" in Cehoslovacia au atenuat incordarea din relatiile romano-sovietice. Caracterizata de occidentali, grabiti sa restabileasca atmosfera de destindere in raporturile Est-Vest, drept "un incident de parcurs", invazia din Cehoslovacia a fost manifestarea brutala a ceea ce numim "doctrina Brejnev":ori de cate ori socialismul era in primejdie intr-o tara a lagarului socialist, celelalte state ale lagarului au dreptul sa intervina pentru a salva regimul amenintat. Astfel, Uniunea Sovietica isi aroga dreptul de a-si trimite trupele de fiecare data cand tarile din sfera ei de hegemonie se indepartau de modelul sovietic al socialismului.

Semnele de intrebare ridica zvonul raspandit de Ceausescu imediat dupa Prabusirea Primaverii de la Praga despre pericolul iminent al unei interventii sovietice in Romania.

Relatiile romano-americane

Pozitiile de politica externa a lui Ceausescu ofereau din 1967 destule motive pentru vizitele la nivel inalt in tarile Occidentale. In martie 1967 vicepresedintele american Richard Nixon a inaugurat sirul oaspetilor din Vest, cu care Ceausescu a dat mana in perioada Razboiului Rece.

Ceausescu a dat mare importanta relatiilor bune cu SUA si se detecta cu aprecierea internationala a persoanei sale. Dupa vizita lui Nixon, Ceausescu si-a exprimat in fata Marii Adunari Nationale in 24 iulie 1967 dorinta de a avea relatii prietenesti cu SUA pe baza ajutorului reciproc in interesul cooperarii si al pacii in toata lumea. Dupa trei zile ambasadorul roman in SUA, Corneliu Bogdan a fost chemat la Casa Alba unde a vorbit cu Lyndon Johnson presedintele SUA despre acordarea "clauzei natiunii cele mai favorizate pentru Romania", adica reducerea preturilor de vama respectiv scutirea de vama pentru exporturile romanesti in SUA. Dar Ceausescu a trebuit sa astepte opt ani pana la obtinerea acestei ravnite clauze.

Un semn vizibil pentru tratarea preferentiala a Romaniei l-au dat americanii in septembrie, Vaporul romanesc "Sinaia" a avut permisiunea sa intre in mai multe porturi din SUA in conditiile in care era interzis pentru vapoarele est-europene. In acele luni s-au depus sustinute eforturi romanesti de mediere in razboiul din Vietnam. Ele au incetat de-abia dupa ofensiva Tet a Vietkongului nord-vietnamez din februarie 1968.

Charles de Gaulle in Romania

Vizita pe care presedintele francez Charles de Gaulle a intreprins-o intre 14 si 18 mai in Romania s-a bucurat de multa atentie. Lui Ceausescu i-a fost conferita Marea Cruce a Legiunii de Onoare franceze. Discutiile pe care le-a purtat de Gaulle in Romania la facut pe general sa vada in Ceausescu un soi de "cal troian al Blocului Estic" Seful Partidului Comunist s-a pronuntat fara echivoc pentru desfiintarea celor doua blocuri militare.

Nixon viziteaza Romania

La data de 2 august 1969 "Air Force One" care venea din Pakistan a aterizat pe aeroportul din Bucuresti. Era prima calatorie pe care Nixon in calitate de presedinte o efectua intr-o tara socialista iar pentru Romania prima vizita a unui presedinte american.

In timpul discutiilor purtate de Nixon cu Ceausescu, presedintele SUA se gandea sa folosesca relatiile bune pe care Romania le avea cu China. Ceausescu avea din 1965 o politica relativ indepententa fata de China. In iunie 1966 premierul chinez Ciu-Enlai a fost o saptamana in vizita in Romania. Ceausescu a promis presedintelui americam sa folosesca contactele lui cu China pentru formarea unui canal de comunicatii intre Pekin si Washington.

In prima parte a anilor '70 in Romania au avut loc schimbari in multe domenii.Intreaga viata publica se orienta din ce in ce mai mult dupa vointa lui Nicolae Ceausescu. S-au retras concesiile liberale facute in anii '60 pentru deschidere culturala. Eforturile de reforma s-au oprit. Cadre ce vechime in partid si-au pierdut posturile si au fost inlocuite de "curteni lingusitori". A inceput "rotatia cadrelor", a aparut cultul personalitatii, tonul de propaganda a devenit mai rigid si Securitatea era omniprezenta. Se intrezarea perioada neostalinismului.

Din iulie 1971, o data cu lansarea "tezelor din iulie" a inceput asa numita "minirevolutia culturala", adica indreptarea Romaniei spre modelul Chinez si cel nord-corean. Este foarte larg raspandita parerea ca ideologizarea pana la forme grotesti a politicii interne a partidului inceputa prin "tezele din iulie". 1971, a fost urmarea vizitelor facute de Ceausescu in acel an in China comunista si Coreea de Nord.

O ocazie nemijlocita pentru politica interna a fost o calatorie efectuata de Ceausescu in Asia. Vizita in China a devenit piatra de hotar pentru dezvoltarea ulterioara a lui Ceausescu. Acesta a fost fascinat de schimbarea care s-a petrecut in China intre prima sa vizita in 1964 si cea din 1971. Consecventa cu care Mao Zedong si-a impus principiile de conducere l-a impresionat tot asa de mult ca si cultul pentru seful statului si Partidul Comunist Chinez. Si ideologia lui Mao-un amestec de marxism, sovinism si nationalism si-a pus amprenta asupra romanului. Dupa aceea ideologii de partid ai lui Ceausescu au preluat parti din aceasta.

Dupa vizita in China, delegatia romana a vizitat Coreea de Nord. Ceausescu a fost primit de "Marele Conducator" Kim Il Sung. Cultul baroc care il inconjura din ce in ce mai mult pe corean, la impresionat foarte mult. Nicolae Ceausescu s-a intors la Bucuresti inarmat cu impresii despre stilul de conducere a lui Mao Zedong si Kim Il Sung.

Se stie din alte surse ca apropierii romano-chineze, ilustrata de vizita lui Ceausescu in China, Moscova i-a raspuns prin concentrari de trupe si manevre in sudul URSS si prin critici la adresa Romaniei aparute in presa tarilor satelit. In cautarea unei reforme distincte de cea sovietica Ceausescu a gasit in China si Coreea de N variante ale modelului sovietic care corespundeau si viziunii sale asupra socialismului.

La 6 iulie 1971, Ceausescu a expus in fata Comitetului Executiv al Partidului Comunist Roman asa-zise "tezele din iulie" cu care a inceput "mica revolutie culturala" in Romania. In 17 puncte, Ceausescu a explicat tovarasilor sai cum vedea viitoarea cultura socialista in Romania. Adusa la un numitor comun, intentia sa nu insemna nimic altceva decat inlocuirea intregii activitati de cultura si arta printr-un soi de miscare culturala laica. Urmarea logica era deprofesionalizarea artei si culturii. Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta a fost subordonat direct Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, iar "munca politico-ideologica" a fost intarita pe toate planurile, incepand cu gradinita de copii.

Ceausescu a mentionat clar si precis ca, in socialism, creativitatea si ideile libere n-au voie sa depaseasca in nici un caz granitele conceptiei marxist-leniniste despre lume. Folosind vocabularul lui Stalin, el a chemat la "combaterea cosmopolitismului". A oprit brusc dezvoltarea liberala, inceputa chear de el in 1965, chemand la extirparea conceptiilor liberale, mic-burgheze si anarhice.

Atmosfera din Romania s-a schimbat radical odata cu "tezele din iulie". Noua conceptie a lui Ceausescu sa dovedit a fi fatis antiintelectuala. Denumirea de "revolutie culturala" nu a fost folosita de Romania, caci in limbajul oficial se folosea expresia "ridicarea constiintei ideologice in societatea socialista multilateral dezvoltata".

Cultul personalitatii era permis numai pentru Ceausescu si cel mult sotia lui. Revolutia culturala a fost o baza solida pentru raspandirea acestuia. Propaganda lui Ceausescu a dus la o birocratizare maxima in toate domeniile vietii publice si la formarea unui temut aparent de supraveghere si represiune.

"Tezele din iulie" 1971 au avut drept urmare nu numai o politica culturala drastic modificata, ci au insemnat dezicerea generala a lui Ceausescu de ideile de reforma cu care, datorita unei transpuneri in realitateadevarate sau formale, reuseste sa-si stabilizeze stapanirea in ultimii sase ani. Din 1971 elanurile nedogmatice au persistat doar in politica externa. In Romania, el a apelat cu intensitate la metodele de exercitare a puterii pe care le-a invatat sub Stalin si Dej. Timpul cand era nevoit sa se faca iubit de intelectuali apartinea trecutului. Ceausescu era din nou el insusi.

Regimul Ceausescu atat abhorat de populatie in '89 s-a nascut din convergenta a trei factori: modelul stalinist al socialismului, vointa liderului, si ,oricat ar parea de surprinzator, concursul activ sau pasiv al populatiei; activ prin patura de nomenclaturisti si pasiv prin acceptarea obedienta, resemnata a formelor si dispozitiilor celor mai aberante ale regimului.

In planul politicii externe, Ceausescu inregistreaza numeroase succese. Pana la venirea administratiei Carter, relatiile cu SUA cunosc un curs ascendent care culmineaza cu acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate Romaniei in 1974. Desi are caracter economic hotararea Washington-ului are o dubla semnificatie: SUA recunosc politica de autonomie a Romaniei in Pactul de la Varsovia si confera lui Ceausescu o statura internationala cum putini oameni au avut.

Nicolae Ceausescu tine piept Kremlinului, sicaneaza Pactul de la Varsovia, mediaza in Conflictul din Orientul Mijlociu, Golda Meir, premierul Israelului il gaseste "atragator si energetic", cancelarul Willy Brandt il conidera un interlocutor vrednic de interes, prin alergia pe care o manifesta fata de diviziunea Europei in blocuri militare, presedintii SUA, Richard Nixon si Gerald Ford viziteaza Romania sau il invita la Casa Alba pe Ceausescu.

BIBLIOGRAFIE

- Constantiniu Florin, "O istorie sincera a poporului roman".

- Scurtu Ioan, Buzatu Gheorghe, " Istoria romanilor in secolul XX".

Kunze Thomas, "Nicolae Ceausescu. O biografie".

Deletant Denis, "Ceausescu si securitatea.Constrangeri si disidenta in Romania anilor 1965-1989".

RUS DALIA MARIA,

RISE, ANUL III, GR VI.